Împăratul Verde nu are moştenitori şi îi cere fratelui său să i-l trimită pe cel mai

vrednic dintre cei trei fii ai săi, căruia să îi lase împărăţia. Fiul cel mare şi cel mijlociu se
oferă pe rând dar se întorc umiliţi din drum după ce le iese un urs în cale. Fiul cel mic nu
vrea să îşi dezamăgească tatăl şi, la sfaturile unei bătrâne gârbovite (Sfânta Duminică), îi
cere hainele, armele şi calul pe care le-a folosit tatăl în tinereţe. Bătrâna îl învaţă pe fiul cel
mic cum să îşi aleagă calul: să ducă o tavă cu jăratic în grajd şi să îl aleagă pe cel care va
veni să mănânce. Aparent o mârţoagă bătrână, calul care mănâncă jăratic se dovedeşte a fi
un armăsar înzestrat cu darul vorbirii şi al zborului. Când să pornească la drum şi fiului cel
mic îi iese în cale ursul fioros, care se dovedeşte a fi tatăl deghizat. Mezinul trece testul
tatălui, care îi oferă blana de urs şi un sfat important: să se ferească de omul spân şi de
omul roş, însă tocmai această învăţătură nu o va putea urma personajul principal: refuză de
două ori ajutorul Spânului dar a treia oară, rătăcindu-se în pădure, este nevoit să îl accepte.
Spânul îl păcăleşte, îl obligă să devină slujitorul său, numindu-l Harap-Alb, iar el se dă drept
nepotul Împăratului Verde. Ajungând în sfârşit în împărăţia acestuia, Spânul încearcă să
scape de Harap-Alb, trimiţându-l în misiuni periculoase. Cu ajutorul calului său dar şi al
Sfintei Duminici, Harap-Alb reuşeşte să fure salatele din grădina Ursului şi să ucidă cerbul
cu diamante încrustate în piele. O ultimă misiune este aceea de a o aduce pe fata
Împăratului Roş. Pe drum alege să cruţe o nuntă de furnici şi să ajute un roi de albine. Ca
mulţumire pentru bunătatea sa insectele se oferă să îl ajute: îi dăruiesc câte o aripă pe care
va trebui să o ardă când va avea nevoie de ele. De asemenea, se întâlneşte cu Gerilă,
Fomilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă, pe care îi ia cu el spre tărâmul Împăratului Roş.
Ajunşi acolo trebuie să treacă de anumite probe în care talentele noilor prieteni se
dovedesc necesare: să doarmă într-o casă foarte fierbinte, să mănânce şi să bea cantităţi
uriaşe de mâncare şi vin, să aleagă macul din nisip (unde îl vor ajuta furnicile), să păzească
pe fata Împăratului peste noapte, să o deosebească faţă de sora ei vitregă, ce îi semăna
foarte mult (unde îl va ajuta regina albinelor). O ultimă probă este propusă chiar de fata
Împăratului Roş: o întrecere între turturica ei şi calul lui Harap-Alb după trei smicele de măr
dulce, apă vie şi apă moartă. Calul reuşeşte să îndeplinească şi această ultimă condiţie aşa
că Împăratul Roş este nevoit să i-o dea pe fiica sa lui Harap-Alb. Pe drumul înapoi cei doi
se îndrăgostesc, fata dă în vileag secretul Spânului şi le spune tuturor că Harap-Alb este
adevăratul nepot al Împăratului Verde. Spânul îi retează capul lui Harap-Alb, calul îl omoară
pe Spân iar fata Împăratului Roş se foloseşte de smicelele de măr dulce, de apa vie şi apa
moartă pentru a îl readuce la viaţă pe iubitul ei. În final se căsătoresc, rămân moştenitori
peste împărăţia unchiului şi petrec fericiţi până în momentul de faţă.