Sunteți pe pagina 1din 30

Arbore (Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”)

Arhitectura

Fig. Biserica Arbore -vedere dinspre sud-vest


Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore are un plan
asemănător cu al bisericii din Reuseni, prezentând multe elemente comune cu
biserica Mănăstirii Dobrovăț, ambele construite de Ștefan cel Mare în anii 1503-
1504. 1 Ea a fost construită din piatră brută, iar la bolți s-a folosit cărămida.
Edificiul are un plan mixt, având o formă dreptunghiulară în exterior și o
formă treflată în interior. 2 Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea -
22 m, lățimea - 9,10 m și înălțimea - 8,5 m. Lăcașul de cult este lipsit de turle,
având un acoperiș în patru ape rotunjit spre răsărit ca urmare a curburii absidei.
Sub acoperiș se află o cornișă de piatră cioplită.
Absida altarului este semicirculară și decroșată față de restul construcției.
Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a
construcției este accentuată prin prelungirea în exterior, spre vest, a zidurilor
laterale (cu circa 2,5 m) legate printr-un arc semicircular și unirea lor la partea
superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis ce apare
pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această nișă exterioară de pe
fațada vestică era folosită odinioară drept clopotniță. La momentul respectiv,

1
Ioan Caproșu - "Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore", în vol. Mitropolia Moldovei și
Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și
Sucevei, Iași, 1974), p. 138.
2
Mihai Iacobescu (coord.) - "Suceava. Ghid turistic al județului" (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 111.
această nișă constituia o inovație în arhitectura moldovenească, ea fiind preluată
ulterior și de biserica din Reuseni. 3 
Intrarea în biserică se face printr-un portal în stil gotic de pe peretele
sudic, având un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu. Lăcașul
de cult este luminat prin cinci ferestre de dimensiuni mici, cu ancadramente din
piatră profilată.
În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi specifice cultului
ortodox: pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea
superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru
longitudinale și patru transversale. Între pronaos și naos se află un zid gros de
1,60 m, străpuns de o ușă decorată cu baghete încrucișate. În grosimea pereților
laterali ai naosului se află două nișe scobite, ceea ce conferă interiorului
bisericii un plan pseudotrilobat. Calota este întâlnită și în naos, înlocuind bolta
semicilindrică. 4 
Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce modovenești
conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare.
Deasupra ușii din naos se află o inscripție pictată cu următorul
text: "Dragosin zugrav, fiul popii Coman din Iași a zugrăvit. Ana a fiicei lui
Arbure cel bătrân a plătit Ana 20 de zloți; anul 7049". Din această inscripție se
deduce că pereții exteriori ai bisericii au fost zugrăviți în anul 1541, odată cu
refacerea parțială a picturii interioare. 5 
Autorul frescelor este pictorul moldovean Dragoș Coman. Acesta nu este
un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea
picturii, din transparența culorii, aidoma unei acuarele, din construcția
siluetelor, care au uneori gesturi și atitudini necanonice. Prin Biserica Arbore,
3
Ioan Caproșu - "Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore", în vol. Mitropolia Moldovei și
Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și
Sucevei, Iași, 1974), p. 139.
4
Mihai Iacobescu (coord.) - "Suceava. Ghid turistic al județului" (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 111
5
Ioan Caproșu - "Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore", în vol. Mitropolia Moldovei și
Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și
Sucevei, Iași, 1974), p. 141-142.
Dragoș Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice
monumente de artă moldovenească.

Fig Biserica_Arbore 7Picturile s-au păstrat pe faţada sudică

Fig Biserica_Arbore10 Vedere dinspre sud-vest


Fig.Biserica_Arbore15 Portalul de intrare în biserică şi pisania
Humor (Biserica „Adormirea Maicii Domnului”)
Arhitectură

Fig Portalul de intrare în biserică, cu ancadrament cu muluri în stil gotic


Biserica "Adormirea Maicii Domnului” este construită în plan triconc, cu
abside laterale, dar fără turle. Construită în stilul moldovenesc cristalizat în
ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), această biserică
prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene.
Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru
prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul
obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii
mormintelor6 .
Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside
sunt decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici.
Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și
formează o streașină largă, specifică zonei din preajma munților 7. El este învelit
cu șiță de brad. Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe
fațadele laterale ale pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor,

6
Pr. Scarlat Porcescu - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice
bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 169.
7
Mihai Iacobescu (coord.) - "Suceava. Ghid turistic al județului" (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 136.
câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul absidei
altarului.
Interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi: pridvorul
deschis, pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița), naosul și altarul.
Pridvorul deschis are patru arcade mari terminate în arc frânt, care se înalță până
sub șirul de ocnițe. Dintre cele patru arcade, două se află pe fațada vestică și au
parapete înalte de zidărie și câte una se află pe fațadele laterale. Arcadele sunt
separate de stâlpi pătrați, groși cât zidul bisericii 8. Spațiul interior al pridvorului
este împărțit în două de un arc dublou median. Din pridvor se intră în pronaos
printr-un portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc
frânt. La partea superioară a pronaosului se află o cupolă sprijinită pe arcuri.
Între pronaos și încăperea mormintelor, precum și între încăperea mormintelor
și naos, se află câte un perete de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de
baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar naosul
are o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În
peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care
duce într-o încăpere secretă, numită tainiță, unde se ascundea tezaurul bisericii
în caz de primejdie. Între naos și altar se află o catapeteasmă veche, din lemn. În
părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe
tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul9.
Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. Portalul de
intrare în biserică are un ancadrament cu muluri terminat în arc frânt. Cele două
ferestre din pereții pronaosului au ancadramente terminate în arc frânt, fiind
împărțite în spații distincte bogat decorate la partea superioară. Deschiderile de
trecere din pronaos în încăperea mormintelor și din încăperea mormintelor în
naos au ancadramente cu baghete încrucișate, la fel ca și ferestrele
dreptunghiulare din încăperea mormintelor, naos și altar.
8
I. Constantinescu - "România de la A la Z. Dicționar turistic" (Ed. Stadion, București, 1970), p. 229
9
Pr. Scarlat Porcescu - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice
bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 169.
Biserica Mănăstirii Humor a fost împodobită peste tot, în exterior și în
interior, cu picturi în frescă, ca și bisericile Voroneț, Moldovița,
Arbore și Sucevița. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor
este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe
de roșu, culoare specifică acestei biserici.
Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial.
Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectat, din ansamblul iconografic
putându-se distinge doar fragmente din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din
Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie 10. Pe
peretele de vest este reprezentată Judecata de Apoi.
Picturile de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre
scenele reprezentate sunt cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri,
Soborul Fecioarei, Asediul Constantinopolului de către perși în anul 625 (în cele
trei scene perșii sunt înlocuiți de turci), Rugul în flăcări, Viața Sfântului
Nicolae (în 15 scene), precum și Parabola Fiului Risipitor. Într-una din scenele
din Asediul Constantinopolului este pictat un călăreț care aruncă o lance spre
unul dintre conducătorii armatei otomane. Zugravul Toma din Suceava i-a
împrumutat chipul său acelui călăreț11. Pe abside sunt pictați heruvimi, serafimi,
îngeri, profeți, apostoli, ierarhi și cuvioși12.

10
Pr. Scarlat Porcescu - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice
bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 169.
11
Mihai Iacobescu - "Suceava. Ghid turistic al județului" (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 137
12
Pr. Scarlat Porcescu - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice
bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 170.
Biserica văzută dinspre intrarea în curtea mănăstirii
Moldovița (Biserica “Buna Vestire”)

Arhitectură[modificare | modificare sursă]
Arhitectura bisericii cu hramul „Buna Vestire” de la Mănăstirea
Moldovița îmbină elemente de artă bizantină și gotică. Ea continuă stilul
arhitectonic al mănăstirilor moldovenești, stil cristalizat în epoca lui Ștefan cel
Mare. Ctitoria lui Petru Rareș aduce în plus dimensiunile mai mari, tendința de
înălțare și de zveltețe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi
sesizate aici, dovedesc că la construcție au participat și meșteri pietrari
din Ardeal.
Pictura interioară, realizată la cinci ani după ridicarea bisericii, reprezintă,
alături de pictura Mănăstirii Voroneț, un excepțional document artistic al epocii
de strălucire spirituală din vremea celor două domnii ale lui Petru Rareș.
Tendința de umanizare a figurilor divine și prezența simțămintelor profund
omenești în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale
minunatelor fresce de la Moldovița, care și-au păstrat nealterate prospețimea și
strălucirea culorilor13.
În tabloul votiv este înfățișat ctitorul Petru Rareș, împreună cu familia sa.
Deși păstrează caracterul unui portret oficial, acesta indică preocuparea
artistului anonim de a reda viața interioară a personajelor reprezentate.
Unul dintre punctele de atracție al Mănăstirii Moldovița îl constituie
pictura exterioară (executată al fresco), mai ales cea de pe peretele sudic al
bisericii care s-a păstrat în bune condiții. Stilul frescelor exterioare este cel post-
bizantin, cu influențe din goticul internațional și chiar din arta Renașterii. Cei
mai mulți specialiști consideră că pictura de la Moldovița este realizată de

13
Constantin Severin, Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei. Editura Paralela 45, București,
2003.
zugravii coordonați de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru
Rareș14.

Fig. Moldovița -pictură exterioară

Fig. Moldovița -pictură exterioară – detaliu

14
Constantin Severin, Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei. Editura Paralela 45, București,
2003.
Fig. Moldovita-Pictură exterioară (asediul Constantinopolului)
Pătrăuți (Biserica “Sfânta Cruce”)
Arhitectură[modificare | modificare sursă]
Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți este o construcție de plan
triconic, cu turlă pe naos. Edificiul este din piatră brută, iar la pronaos straturile
de piatră alternează cu șiruri de cărămizi. Acoperișul este din șindrilă, cu rupere
în pantă.
Soclul bisericii este foarte puțin pronunțat. Absidele laterale și absida
altarului sunt semicirculare în interior și poligonale în exterior. În exterior, cele
trei abside sunt prevăzute cu firide alungite (câte cinci la absidele laterale, și
șapte la absida altarului), deasupra cărora se află un rând de plăci pătrate de
ceramică smălțuită de culoare verde și un rând de ocnițe. De asemenea, turla
bisericii, care se sprijină pe o bază pătrată parțial îngropată în acoperișul
edificiului, este decorată cu 12 firide, un rând de plăci smălțuite de culoare
verde și un rând de ocnițe15. 

15
Ioan Caproșu - "Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente
istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 48.
Fig. Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti
Ancadramentele și portalurile au profile gotice16.  Biserica este luminată
prin nouă ferestre de formă dreptunghiulară, prevăzute cu baghete care se
întretaie. Ferestrele sunt dispuse astfel: câte una în pereții longitudinali ai
pronaosului, câte una în axele absidelor laterale și una în axa absidei altarului,
plus încă patru în cele patru puncte cardinale ale turlei.
Interiorul bisericii este compartimentat în trei încăperi: pronaos, naos și
altar. În interiorul lăcașului de cult se intră printr-o ușă dispusă în peretele vestic
al pronaosului. Portalul ușii de intrare este în stil gotic; are un chenar în arc frânt
cu ușciorii și arhivolta profilată. Pronaosul are formă pătrată, fiind boltit cu o
calotă sferică așezată pe patru arcuri în consolă și pandantivi. Pronaosul este
separat de naos printr-un perete străpuns de o deschizătură dreptunghiulară

16
Mihai Iacobescu (coord.) - "Suceava. Ghid turistic al județului" (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 89
prevăzută cu baghete care se întretaie17. Naosul are formă dreptunghiulară.
Altarul semicircular este încadrat de nișele proscomidiarului și diaconiconului.

Fig. Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti -peretele vestic


Pictura exterioară de la Pătrăuți a fost descoperită în anii ’80 ai secolului
al XX-lea. La inițiativa profesorului Vasile Drăguț s-au efectuat cercetări, în
urma cărora s-a descoperit că biserica a fost pictată la exterior doar pe peretele
de apus, în jurul portalului gotic de intrare în biserică. Pictura exterioară fusese
acoperită ulterior de un strat de tencuială. Lucrările de restaurare efectuate
atunci au dus la salvarea unor ample suprafețe de pictură exterioară.

17
Ioan Caproșu - "Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente
istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 49.
Fig. Fig. Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti – detaliu

Scena reprezentată pe peretele vestic al bisericii este "Judecata de Apoi".


Această scenă prezintă lupta dintre îngeri și demoni la judecarea oamenilor.
Balanța este mai grea către rai, cu toate că demonii încearcă să o încline către
iad. Inițial, pictura exterioară a fost datată în secolul al XVI-lea, pereții exteriori
ai mai multor biserici din Moldova fiind pictați în timpul domniei lui Petru
Rareș (1527-1538, 1541-1546). Descoperirea picturii exterioare din vremea lui
Ștefan cel Mare la biserica Mănăstirii Voroneț, precum și restaurările picturii
interioare, au determinat datarea în secolul al XV-lea a picturii exterioare de la
Pătrăuți, aceasta fiind considerată cea mai veche pictură bisericească exterioară
din Moldova18. 

18
 Dana Humoreanu - "Frescă de valoare inestimabilă, descoperită la Biserica UNESCO Sfânta Cruce din
Pătrăuți", în "Monitorul de Suceava", anul XV, nr. 234 (4525), 5 octombrie 2010.
Probota Biserica “Sfântul Nicolae”
Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Biserica "Sf. Nicolae" - latura sudică


Biserica este construită din piatră brută, cu asize de câte trei rânduri de
cărămidă, dispuse orizontal. Planul construcției este triconc, după tradiția
bizantină. Biserica este susținută de 7 contraforturi: două se află în colțurile
exonartexului (pridvorului), câte două încadrează cele două abside laterale și un
picior de contrafort susține absida altarului.
Absidele laterale sunt pentagonale și încadrate de câte două contraforturi,
iar absida altarului este heptagonală. Absidele sunt împodobite cu arcade oarbe,
având deasupra lor două rânduri de ocnițe (mari și mici). Ocnițele mari se întind
de la o absidă laterală la celalaltă, pe când ocnițele mici se prelungesc până în
dreptul pridvorului.
Biserica "Sf. Nicolae" - Pictura murală exterioară

Acoperișul bisericii este din șindrilă și a avut două boltituri mici la


capete19. Ulterior, acoperișul a fost înălțat, boltiturile au fost suprimate,
acoperișul turlei a fost făcut țuguiat (anterior era boltit), iar deasupra altarului a
fost înălțat tot un acoperiș țuguiat.
Deasupra naosului se află o turlă octogonală zveltă cu patru ferestre
dreptunghiulare în cele patru puncte cardinale, așezată pe două rânduri de baze
stelate suprapuse și sprijinită de patru contraforturi mici pe laturile oarbe.
Deasupra arcadelor duble se află un rând de ocnițe.
În interior, biserica este împărțită în cinci încăperi: pridvor, pronaos,
încăperea mormintelor, naos și altar. Toate aceste încăperi (cu excepția
altarului) sunt separate prin ziduri groase. La început, în pridvor se intra prin
două uși. În timp, însă, ușa de pe peretele nordic a fost zidită, rămânând în
funcțiune numai ușa de pe peretele sudic. Pridvorul are formă dreptunghiulară și
este luminat prin opt ferestre înalte realizate în stil gotic și amplasate patru pe
latura vestică, două pe latura sudică și două pe latura nordică. Deasupra
pridvorului se află o boltă semicilindrică.
19
 Gheorghe Buzatu - "Biserica fostei mănăstiri Probota", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei -
"Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași,
1974), p. 178.
În pronaos se intră printr-o ușă în stil gotic. Pronaosul este dreptunghiular
și luminat prin patru ferestre în stil gotic (câte două pe pereții de nord și de sud).
Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică și este luminată prin două
ferestre dreptunghiulare (una pe peretele nordic și una pe cel sudic). Naosul are
două abside semicirculare în interior și pentagonale la exterior. În fiecare absidă
laterală se află o fereastră dreptunghiulară (de dimensiuni egale cu cele din
încăperea mormintelor). Deasupra naosului se înalță turla cilindrică în interior și
octogonală la exterior. Absida altarului este decroșată față de restul construcției,
existând cele două nișe (proscomidiarul - la nord și diaconiconul - la sud). În
axul absidei se află o fereastră dreptunghiulară identică cu cele din naos și
încăperea mormintelor20.

20
 Gheorghe Buzatu - "Biserica fostei mănăstiri Probota", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei -
"Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași,
1974), p. 179.
Biserica "Sf. Nicolae" - Fereastră gotică

Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în


exterior. Numele meșterilor nu se cunosc.
Picturile din interior datează din vremea domniei lui Petru Rareș, dar ele
s-au păstrat originale doar în pridvor și pronaos. Cu prilejul reparațiilor din
1844, picturile din încăperea mormintelor, naos și altar au fost refăcute grosolan
de către meșteri care au respectat totuși planul iconografic inițial.
Suceava Biserica “Sfântul Gheorghe”
Biserica "Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii "Sfântul Ioan cel Nou" din
Suceava
Arhitectura bisericii

Fig. Biserica Sfântul Gheorghe


Biserica se asemănă prin planul treflat, proporții și trăsături arhitecturale
cu Biserica Înălțarea Domnului de la Mănăstirea Neamț. Există și unele
deosebiri față de biserica sus-menționată și anume:
 dimensiunile bisericii sucevene sunt mai mari
 înlăturarea gropniței (camera mormintelor) prin lărgirea spațiului
naosului spre vest și est. Astfel naosul a fost lărgit spre vest până la zidul
pronaosului, iar spre est până în fața altarului.
 abside circulare
Biserica este susținută de 9 contraforturi: două se află în colțurile
exonartexului (pridvorului), două sprijină arcul median al pereților pronaosului,
câte două încadrează cele două abside laterale și un picior de contrafort susține
absida altarului. Edificiul este înconjurat de ocnițe dispuse sub cornișă astfel: un
șir pe latura de vest și două șiruri de ocnițe egale ca dimensiuni pe celelalte trei
laturi. Pe fețele absidelor se află firide alungite.
Deasupra naosului se află o turlă octogonală zveltă cu patru ferestre în
cele patru puncte cardinale, așezată pe două rânduri de baze stelate suprapuse și
sprijinită de patru contraforturi pe laturile oarbe.

Fig. Biserica Sfântul Gheorghe

Biserica a fost acoperită inițial cu învelitoare de plumb, dar aceasta a fost


furată în urma invaziilor care au avut loc în Moldova în secolele al XVI-lea și al
XVII-lea. Astfel, acoperișul a fost refăcut de mai multe ori din șiță (șindrilă
lungă și îngustă confecționată din brad sau fag). Cu prilejul lucrărilor de
restaurare conduse de Romstorfer, acoperișul a fost realizat între anii 1904-1910
din țiglă smălțuită și colorată.
În interiorul bisericii se intră printr-un pridvoraș adăugat pe latura nordică
în anul 1837 de către mitropolitul Veniamin Costachi, care a înlocuit un altul
mai vechi ridicat de mitropolitul Teofan de la Râșca în anul 1579.[18] Ușa de
intrare în pridvor se termină printr-un arc în acoladă, portalul de trecere în
pronaos se încheie în arc frânt.
Fig. . Biserica Sfântul Gheorghe – detaliu

În biserică nu se află morminte, ctitorii ei (Bogdan al III-lea și Ștefan al


IV-lea) fiind înmormântați la Mănăstirea Putna, iar mitropolitul Teoctist al II-
lea (care a sfințit biserica) a fost înmormântat la Mănăstirea Neamț, unde a fost
închinoviat.
Iconografia[modificare | modificare sursă]

Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în


exterior. Numele meșterilor nu se cunosc.
Voroneț (Biserica “Sfântul Gheorghe”)
2. Arhitectura
Specialişti avizaţi apreciază că arhitectura sa este reprezentativă
pentru stilul moldovenesc fiind o sinteză originală şi specifică a unor
caracteristici de sorginte bizantină (forma treflată sau triconică a absidelor
naosului, împărţirea în altar, naos şi pronaos, sistemul de boltire) cu elemente
aparţinând goticului târziu (înălţimea bisericii, contraforturile exterioare,
chenarele uşilor şi ferestrelor în arc frânt, modul de tratare al pietrei
cioplite). Peste acestea s-au suprapus, topindu-le într-un tot unitar de o
frumuseţe unică, caracteristici ale artei autohtone (simplitatea şi caracterul
intim al construcţiei, acoperişul ţuguiat de şindrilă traforată ca la casele de la
ţară). 
Biserica Mănăstirii Voroneţ, corabie din piatră, plină de graţie, simplitate
şi farmec, impune prin verticalitate, prin proporţii armonioase, prin soliditatea
structurii, a zidurilor masive susţinute de contraforturi şi, mai ales, prin iscusita
trecere de la corpul dreptunghiular al clădirii la absidele laterale şi la absida
mare ce corespunde altarului, toate de formă semicirculară. 
Fig. Voronet Pictură exterioară”
Inspirată din modelele mai arhaice şi mai austere din iconografia
bizantină, pictura interioară, realizată în 1496 prin grija marelui ctitor,
impresionează prin claritatea şi rigoarea desfăşurării iconografice, prin desenul
viguros, gama cromatică cu acorduri grave, prin expresivitatea deloc stereotipă
sau convenţională a personajelor. 
Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul
lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit
să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn,
dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag
atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea
picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel
Mare (în naos).

Fig. Voronet _-_Altarul_exterior_-_Cinul Frescă cu reprezentarea


„Cinului” pe absida altarului

Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru


Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit
ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce
exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin
coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină
verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada
de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită
compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl,
registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune.
De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află
chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în
forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc -
având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar
spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al
patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele,
lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de
sud iadul.

Fig. Voronet Frescă cu „Judecata de Apoi”


O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație
creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice
(spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice
păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din
secolul al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a
sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor,
mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.
Sucevița (Biserica “Învierii”)
Arhitectură[
Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar
domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii
moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de
arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul
trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis.

Fig. Sucevita Biserica_si_curtea_manastirii_


Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați
mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident
ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din
piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m)
de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru
turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale
vechii case domnești și beciuri.
Fig. Sucevita pictură exterioară

Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă


elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura
murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă
narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament.
Fig. Sucevita Pictura exterioară - „Scara raiului”
Lăcaşul de cult, calificat de istoricul de artă francez Paul Henry drept “testamentul artei
moldoveneşti”, nu a suferit modificări semnificative de-a lungul istoriei şi şi-a păstrat în totalitate
integritatea structurii arhitecturale şi a picturii murale din secolele XV-XVI.

Fig. Sucevita Pictura exterioară - „Geneza”