Sunteți pe pagina 1din 4

PUNCTIA OSOASA

Definitie: crearea unei comunicari intre mediul extern si zona spongioasa a osului, strabatand
stratul sau cortical, prin intermediul unui ac.
Scop: - explorator - recoltarea maduvei pt. ex. de laborator in vederea stabilirii structurii,
compoyitiei si pt. studierea elementelor figurate ale sangelui in diferitele faye ale deyvoltarii lor.
- terapeutic – administrarea de medicamente lichide, hidratante şi nutritive, perecum şi
transfuzia intraosoasa; recoltarea măduvei de la persoane sănătoase în vederea transfuzării sale la
un pacient.
Indicaţii: boli hematologice
Locul puncţiei: - de obicei la nivelul oaselor superficiale, uşor accesibile cum ar fi: - spina iliacă
posterosuperioară
- creasta iliacă
- sternul – manubriul sau corpul
- maleolele tibiale
- calcaneu
- apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale şi primelor vertebre lombare

Pregătirea puncţiei: - materiale necesare – ac, Rohr sau Klima lung de 5 cm. Cu vârf scurt şi
ascuţit, toate plus sticlă de ceasornic, lame de sticlă, eprubete, sânge pt. transfuzie
Pregătirea pac. – psihic
Fizic: - se recoltează cu o zi înainte TS, TC, TQ
- poziţie – DD cu toracele ridicat, pe un plan dur
- DV – pe plan dur sau DL cu genunchii flectaţi pt. puncţia la creasta iliacă
Tehnică:
Îngrijirea pac. după puncţie
Pregătirea produslui pt. examinare: - se evacuează imediat pe sticla de ceasornic sau pe o
lamă de sticlă înclinată la 30 grade, se fac frotiuri sau însămânţări pe medii de cultură.
Reorganizarea locului de muncă:
Accidente: imediate: puncţia albă
- perforaţia altor organe interne (inimă, plămâni)
- fracturi
- pneumotorax
tardive: - hematoame
- infecţii ale osului (osteomielită)

1
- tulburări de creştere la copii după puncţia tibială

PUNCŢIA BIOPSICĂ
Definiţie: introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui
fragment de ţesut. Puncţia se practică pe ficat, splină, rinichi, ganglioni limfatici, plămâni, tumori
solide.
Scop: explorator – ex. histopatologic al ţesutului extras pt. stabilirea dg.
Indicaţii: îmbolnăviri ale organelor mai sus menţionate pt. stabilirea dg. Sau pt. precizarea
stadiului îmbolnăvirii.
Contraindicaţii: - diateze hemoragice
- rinichi unic
Locul puncţiei: - puncţia hepatică: faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat
sub rebordul costal sau în plină matitate (dacă ficatul este mărit)
- puncţia splenică – spatial VIII – IX intercostals stâng, între linia axilară anterioară şi cea
medie, în afara rebordului costal
- puncţia renală – regiunea lombară în dreptul discului intervertebral L1 – L2 la 8 cm de
linia mediană, se preferă puncţia rinichiului drept faţă de cel stâng pt. a evita lezarea splinei sau a
unor vase mari
- puncţia ganglionară şi a tumorilor solide – locul se allege în funcţie de masa ganglionară
sau tumorală selecţionată pt. ex. histopatologic
Materiale necesare: - ac Vim-Silverman sau Menghini lung de 10 cm, cu bizoul alungit……….
Trusă perfuzie, lame de microscop, hârtie de filtru, vas cu 50 ml ser fiziologic, med.
tonicocardiace, hemostatice, sânge izo-grup, izo-Rh.
Pregătirea pac. – psihic
Fizic: se recoltează cu 3 zile înainte TS, TC, T de protrombină,, nr. De trombocite
- se adm. cu două zile înainte medicaţie coagulantă, tonicocapilară (Vit. C, K, preparate de
Ca) si se continuă încă 2 zile după puncţie.
Poziţia: pt. puncţia hepatică – DD cu trunchiul uşor ridicat sau DLS cu mâna dr. sub cap
Puncţia splenică – DD cu membrele superioare pe lângă corp sau DLD cu mâna stg. Sub cap
Pt. puncţia renală – DV cu un săculeţ de nisip aşezat sub abdomen
Pt. puncţia ganglionilor şi tumorilor – în funcţie de localizarea şi mărimea lor
Îngrijirea pac. după puncţie
- repaus la pat 24-48 ore în DLD pt. puncţia hepatică şi DD după puncţia splenică şi renală
- se aplică pungă cu gheaţă pe locul puncţiei

2
- se măsoară FV, se calmează tusea, se supraveghează diureza pt. obs. Hematuriei în
puncţia renală
Pregătirea produslui pt. examinare – se fac amprente pe lama de sticlă sau frotiuri se aşează în
ser fiziologic fragmentul recoltat.
Reorganizarea locului de muncă:
Accidente: - tusee instantanee sau hemotorax prin atingerea pleurei
- hemoragie
- şoc pleural

PUNCŢIA ARTERIALĂ

DEFINIŢIE: crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de puncţie.
SCOP: - explorator: recoltarea sângelui pt. analiza gazelor sanguine; - introducerea substanţelor
de contrast pentru examenul radiologic al arterelor – arteriografie
- terapeutic – injectarea medicamentelor cu acţiune vasodilatatoare.
INDICAŢII: - arteriopatii, cu scop de diagnostic şi tratament
CONTRAINDICAŢII: - tendinţă crescută la hemoragii, infecţii
LOCUL PUNCŢIEI: - artera femurală, humerală, radială, cubitală.
MATERIALE NECESARE:
PREGĂTIREA PACIENTULUI: - psihic, - fizic.
EXECUŢIE:
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI DUPĂ PUNCŢIE:
PREGĂTIREA SÂNGELUI PENTRU LABORATOR:
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ:
NOTAREA ÎN FOAIA DE OBSERVAŢIE:
COMPLICAŢII: - în timpul puncţiei: - puncţionarea altor formaţiuni(vase, nervi, ţesuturi),
hemoragie, injectare periarterială:
- după puncţie: - hemoragii, hematoame cu compresia ţesuturilor, obstrucţie vasculară din cauza
spasmelor, trombozelor.

3
PUNCŢIA PERICARDICĂ

Definiţie: pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică, care se transformă din spaţiu virtual în


cavitate reală, prin acumularea sângelui sau lichidului de transudaţie.
Scop:
- explorator
- - terapeutic
Indicaţii: puncţia se execută în cazurile în care se acumulează lichid între foiţele pericardului ca
urmare a inflamaţiei, transudaţiei sau hemoragiei; pericardul fiind inextensibil, lichidul
tamponează inima şi îi îngreunează funcţia, apare astfel o dispnee accentuată, hipotensiune
arterială, puncţia având caracter de urgenţă.
Locul puncţiei:
- spaţiul V intercostal stg. la 6 cm de marginea sternului, în cazul puncţiei exploratoare;
- spaţiul VI-VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea
medioclaviculară stg. în cazul în care cantitatea de lichid este mare (după un control
radiologic);
- la extremitatea apendicelui xifoid, bolnavul fiind în poziţie semişezând, în cazul
puncţiei evacuatoare
Pregătirea puncţiei:
- materiale
- pacientul – psihic, fizic – oxigenoterapie, ex. radiologic al toracelui, semişezând pt.
puncţia evacuatoare; decubit dorsal în celelalte cazuri
Execuţia puncţiei: 1 fi atropină cu 30 min. înaintea puncţiei
Îngrijirea ulterioară a pacientului: repaus, monitorizarea FV, comprese reci tonice-cardiace
Accidente:
- pătrunderea acului în miocard (apar mişcări ale acului sincrone cu mişcările inimii)
- fenomene de insuficientă cardiacă prin decomprimarea bruscă a cavităţii pericardice
- infecţii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural dacă conţinutul
pericardic este septic
- şoc pericardic.