1.

PROBLEME FUNDAMENTALE
ALE MACROECONOMIEI
 Macroeconomia reprezintă partea teoriei sau ştiinţei
economice care studiază activitatea economică aşa cum
apare ea la scara unei ţări, la nivel naţional, ca un tot,
respectiv prin prisma mărimilor economice agregate,
precum, de regulă, cererea şi oferta globale, circuitul
economic de ansamblu ş.a.
 Circuitul economic de ansamblu reflectă
interdependenţele reale din cadrul activităţii economice,
adică acelea care generează variabile precum cererea şi
oferta agregate, consumul intermediar şi consumul final,
venitul şi consumul, economiile şi investiţiile, nivelul
general al preţurilor, excedentele sau deficitele bugetare,
monetare, comerciale etc.
 Fluxurile macroeconomice ierarhizate şi structurate
într-o anumită logică permit exprimarea cantitativă şi
descrierea modului de funcţionare a sistemului economic în
ansamblul său, cu intrările, transformările şi ieşirile
specifice, precum şi cu interacţiunile lor în timp şi spaţiu.
 Problemele principale studiate de macroeconomie
sunt formulate astfel:
a) corectarea eşecului pieţelor concurenţiale şi
asigurarea condiţiilor pentru alocarea eficientă a resurselor
limitate;
b) creşterea economică echilibrată, fundamentată pe
compatibilitatea dintre criteriile de eficienţă economică şi
criteriile social-umane şi ecologice;
c) relaţia dintre echilibrul economic general şi
echilibrele parţiale care pot să apară;
d) ciclicitatea economiei, cu alternanţa fazelor de
expansiune şi recesiune;
 e) integrarea macroeconomiei naţionale în economia
globală, în organizaţiile economice şi pieţele internaţionale;
f) promovarea şi prognozarea dezvoltării economico-
sociale din perspectiva evoluţiei resurselor naturale şi a
progresului tehnico-ştiinţific, a globalizării;
g) politicile macroeconomice de corectare a eşecurilor
pieţelor concurenţiale şi de depăşire a dezechilibrelor
anormale în dezvoltarea economico-socială;
h) determinarea agregatelor economice şi studierea
relaţiilor dintre ele, pentru identificarea regularităţilor şi
raporturilor relativ stabile dintre acestea, precum, de
exemplu, între venit şi consum, între venit şi economii, între
venit şi investiţii.
 Analiza macroeconomică este utilă din următoarele
considerente:
a) permite identificarea forţelor principale care
acţionează şi interacţionează în cadrul economiei unui stat,
a nivelurilor de eficacitate atinse, a activităţilor considerate
dezirabile, a interdependenţelor generate de caracterul
deschis al economiilor naţionale;
b) oferă guvernelor bazele ştiinţifice pentru acţiunea lor
practică;
c) permite înţelegerea viabilităţii unui sistem economic
numai prin ceea ce realizează util pentru individ şi societate.
 Macroeconomia încearcă să răspundă unor probleme de
primă importanţă, între care cele mai semnificative sunt
considerate următoarele:
a) cum poate creşte venitul naţional al unei ţări şi cum poate fi
distribuit mai just;
b) care sunt cauzele ciclurilor economice şi cum pot fi
gestionate sau stăpânite (controlate) riscurile generate de
amplitudinile exagerate ale acestora;
c) cum se poate ameliora ocuparea forţei de muncă şi reduce
şomajul prin administrarea sau orientarea cererii agregate spre un
nivel adecvat;
d) cum se poate gestiona sau controla inflaţia;
e) cum pot fi gestionate sau ţinute sub control externalităţile
negative de genul sărăciei şi poluării;
f) cum se pot armoniza raţionalitatea şi speranţa, ca valori
fundamentale ale dezvoltării umane durabile;
g) cum se poate deschide benefic o economie spre exterior,
adică fără a fi afectată de posibilele externalităţi negative ale
globalizării.
 Guvernarea economică este un mecanism complex
prin care puterea executivă dintr-o ţară îşi îndeplineşte
funcţiile economice în societate, prin centre proprii de
decizie macroeconomică, aflate în structuri ierarhizate,
descentralizate şi interdependente, bazate pe compatibilităţi
reciproce.
Poziţia statului într-un sistem democrat deschis este
aceea de mecanism important de influenţare a activităţii
economice, mai ales la nivelul său superior (macrosocial), şi
în relaţiile de interdependenţă ale economiei naţionale cu
alte economii naţionale în procesele globalizării vieţii
economice, universalizării dezvoltării şi gestiunii
(controlului) riscurilor inerente evoluţiei vieţii natural-
umane şi sociale.
 Implicarea statului în economie se datorează unui
complex de cauze, asociate următoarelor împrejurări sau
fenomene:
a) evoluţia factorilor de producţie;
b) progresul tehnico-ştiinţific;
c) accentuarea complexităţii economiei şi a
externalităţilor acesteia;
d) aspecte de ordin social, cultural, politic, militar,
ecologic;
e) riscurile asociate sărăciei şi poluării la scară
naţională, internaţională şi globală.
 Statul democratic îşi îndeplineşte rolul printr-un sistem
de norme, principii, instrumente şi pârghii economice,
monetare, fiscale, valutare etc., precum şi cu ajutorul
societăţii civile.
Politica economică reflectă acţiunea conştientă a
statului considerat democratic pentru stabilirea obiectivelor
macroeconomice de îndeplinit într-o anumită perioadă de
timp şi a mijloacelor necesare în acest scop, din perspectiva
corectării eşecurilor pieţelor concurenţiale imperfecte,
gestiunii (controlului) riscurilor externalităţilor negative
(sărăcie şi poluare, de pildă), asigurării compatibilizării
raţionalităţii şi speranţei (valori fundamentale ale vieţii
natural-umane şi sociale).