Test

„Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”

1. Sinonimele cuvintelor să pierim : să murim ; importanță: relevanță; aștrii: stele; reală:

adevarată
2. Virgula din structura dată separă elementele unei enumerații
3. A fi de rasul lumii: Andrei s-a făcut de rasul lumii când a luat 4 in teza
4. Perspectiva narativă este subiectiva, din perspectiva unui narator-personaj, implicat in faptele
narate.
5. Verbe la persoana 1 :( “simteam”, “scriu”), pronume la persoana 1 („a mea”), adjective
pronominale („mama mea”.)
6. Doua motive literare : razboaiele, aștrii
7. Doua structuri care fac referire la dimensiunea temporală din textul dat sunt: „începutul
lumii”, „astăzi”
8. Două trăsături ale genului epic din textul dat sunt: prezența personajelor: naratorul-personaj,
prezent in text prin mărcile subiectivității : „simteam”, „scriu”, „povestesc”; și “femeia aceasta”,
al doilea personaj la care se face referire. Modul de expunere predominant este narațiunea, prin
referirile la actul narării “tot ce povestesc nu are importanță decât pentru mine, că nu are nici un
sens sa fie povestite”
9. Afirmația „singura existenţă reală e aceea a conştiinţei” ilustrează perspectiva subiectiva din
care naratorul-personaj prezintă evenimentele romanului. Renunțând la omnisciența și
omniprezența naratorului obiectiv din romanul tradițional, naratorul-personaj din romanul
modern recunoaște ca viziunea din care poate povesti evenimentele este una limitată, focalizată
pe impresiile proprii, pe modul în care realitatea se răsfrânge în propria conștiința. De asemenea,
afirmația face referire la estetica autenticității, cea care a fost teoretizata de către autorul Camil
Petrescu în conferința “ Noua structura și opera lui Marcel Proust” : “Să nu descriu decât ceea ce
văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu. Aceasta-i singura
realitate pe care-o pot povesti. Dar aceasta-i realitatea conştiinţei mele, conţinutul meu
psihologic... Din mine însumi, eu nu pot ieşi... Orice aş face, eu nu pot descrie decât propriile
mele senzaţii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana I”