ACTIVITATE 2.1.

SINTEZĂ PENTRU ACTIVITĂȚI METODICE

Profilul absolventului 

 
Educația trebuie să țină pasul cu schimbările secolului XXI pentru a oferi absolvenților și
societății maximum de oportunități și opțiuni. De aceea, instituțiile de învățământ s-ar putea
constitui într-un promotor de idei noi, emergente, de valori, cunoștințe, teorii și practici puternic
interconectate conform actualității și cu viitorul educației. Din această perspectivă, viziunea
asupra școlii poate porni prin redefinirea beneficiarului direct al educației: absolventul. 

Profilul absolventului reprezintă o formă elocventă de a comunica societății și de a oferi

educatorilor o imagine unitară a modului în care arată un absolvent orientat spre viitor.
În loc să cerem elevului să se adapteze sistemului, am putea construi sistemul și curriculumul în
jurul acestuia. Profilul absolventului descrie setul de competențe pe care cel care învață trebuie
să le aibă, în diferite etape ale formării sale educaționale, pentru a-și cunoște și maximiza
potențialul, pentru a face față diferitelor contexte din afara spațiului școlar.

Competențele se referă la achizițiile absolventului din perspectiva următoarele

întrebări: Ce știe? (cunoaștere), Ce poate? (abilități și aptitudini),Ce vrea? (valori și atitudini)

  Formularea profilului ar trebui să fie clară, sintetică și proiectivă pentru a fi înțeleasă atât

de pedagogii specialiști cât și de dascălii practicieni, părinți, elevi.       Alături de competențele
care definesc profilul absolventului la finalul clasei a VIII-a , profilul de formare al absolventului
învățământului gimnazial cuprinde un ansamblu de rezultate ale învățării, cu relevanță directă
pentru orientarea liceală. Aceste rezultate ale învățării sunt deosebit de importante. Rezultatele
învățării clarifică selectarea, combinarea şi utilizarea adecvată de cunoştințe, abilități şi atitudini
pentru rezolvarea cu succes a unei anumite situații de muncă sau de învățare, precum şi pentru
dezvoltarea profesională şi personală. Competențele profesorului pentru formarea competențelor-
cheie la elevi, profilul cadrului didactic se va fundamenta pe un set de competențe de
specialitate, didactice, personale și atitudinale care să sprijine dezvoltarea profilului
absolventului. Competențele de specialitate vor include nu doar înalte competențe de specialitate,
ci și capacități de integrare a domeniului de cunoaștere/discipinei predate în ansamblul
domeniilor de cunoaștere/disciplinelor studiate de elevi, dar și capacități de reflecție critică
asupra propriului domeniu și asupra evoluțiilor epistemolgice curente și de perspectivă.
Participarea perioadică la programe de formare continuă în domeniu, dar și participare activă la
viața. Comunicarea este definită prin apelul la diferite orientări din planul lingvisticii, evocându-
se componente care vizează competenţa şi performanţa. Prima componentă conţine abilitatea de
a aplica reguli gramaticale, de a formula expresii corecte din punct de vedere gramatical şi de a
le folosi corect în context adecvat. Competenţa poate fi înțeleasă atât din punct de vedere
pedagogic, cât şi lingvistic. Componenta pedagogică stă la baza teoriei educaţiei şi a învăţării
limbajului precum şi a comunicării, prin asigurarea unui caracter funcţional al
acestuia. Componenta lingvistică vizează cunoaşterea unei limbi şi nu poate ignora o facultate
înnăscută, de natură lingvistică, a fiinţei umane. Coroborând cele două componente care definesc
competenţa de comunicare lingvistică, rezultă contextul sociocultural, care permite dezvoltarea
personalităţii umane, pe fundamentul comunicării, ca expresie a interrelaţionării. Competenţa
lingvistică se defineşte prin achiziţiile despre formele limbii, despre evoluţia acestora,
corelând semnificatul cu semnificantul, în contextul semnificării, adică al producerii de
sens. Competenţa de comunicare vizează aplicarea de către o persoană a competenţei lingvistice
proprii în actul comunicării personale şi interactive. Relaţia dintre cele două dimensiuni ale
termenului de competenţă, dimensiunea lingvistică şi dimensiunea comunicativă vizează aspectul
complementar al lingvisticii cu interacţiunea socială. Aspectul lingvistic al performanţei vizează
atingerea standardelor academice, în vreme ceaspectul comunicativ se manifestă în capacitatea
de manipulare contextuală a limbii. În planul educaţiei, comunicarea presupune transmiterea
unui mesaj modelator cu ajutorul unui cod de semne, în cazul de faţă fiind vorba despre codul
lingvistic. Prin urmare, competenţa lingvistică asigură suportul pentru comunicarea personală,
nefiind un scop în sine al educaţiei în spiritul comunicării, ci doar instrumentul acesteia pentru
profilul absolventului de clasa a VIII-a . Astfel, elevul de clasa a VIII-a, ca rezultat al învățarii,
poate a folosi toate noțiunile dobândite în scopuri proprii, utilizeaza cu ușurinta un text, îl poate
defini ca text literar/nonliterar,îil poate integra într-un gen literar, într-o specie literară, îl poate
analiza sub toate aspectele dobândite în urma atingerii competentelor.

Învățământul general (actualmente structurat în învățământ primar și gimnazial) reprezintă

un moment de tranziție esențial către viitorul parcurs al unei tinere/unui tânăr, fiind o etapă a
descoperirii propriilor interese și abilități. Alături de achizițiile din învățământul preșcolar,
învățământul general oferă un fundament pentru alegerile ulterioare în plan educațional și
profesional. Clarificarea elementelor constitutive ale unui profil oferă tuturor actorilor
educaționali un punct de reper și o oportunitate de a colabora, explicitând așteptările
participanților (deseori foarte diferite) de la ceea ce ar trebui să reprezinte finalitatea
învățământului general.