Atestat HARTIE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII
COLEGIUL TEHNIC “SIMION MEHEDINŢI” CODLEA

DOMENIUL RESURSE NATURALE
SPECIALIZAREA TEHNICIAN CHIMIST DE LABORATOR
PROIECT PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI

DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
NIVEL 4
Profesor coordonator Eleva,

Prof. Dr. Ing. Mariana Șerban DUMITRU MARIA-DANIELA
Clasa a XII-a C
ANUL ŞCOLAR
2019-2020
1
CONTROLUL CALITĂŢII
HÂRTIEI
2
CUPRINS
ARGUMENT .........................................................................................................................................4
1. GENERALITĂŢI ...........................................................................................................................6
1.1. Procesul de fabricare a hârtiei din bambus ..................................................................................7
1.2. Drumul hârtiei .............................................................................................................................7
1.3. Istoria hârtiei ................................................................................................................................8
2. DESCRIEREA HÂRTIEI .............................................................................................................10
2.1. Procesul tehnologic de fabricare a hârtiei .............................................................................12
2.1.1. Fabricarea pastei de hârtie ..............................................................................................12
2.1.2. Fabricarea benzii de hârtie. Maşina de hârtie.................................................................13
2.2. Sortimente de hârtie ...............................................................................................................14
2.2.1. Clasificare ......................................................................................................................14
2.2.2. Caracterizarea unor sortimente de hârtie ........................................................................15
3. CARACTERISTICI DE CALITATE ALE HÂRTIEI .................................................................16
3.1. Proprietăți fizice ....................................................................................................................16
3.2. Proprietăți mecanice .............................................................................................................20
4. DATE EXPERIMENTALE ..........................................................................................................22
4.1. ANALIZA MATERIILOR PRIME ......................................................................................22
4.1.1. Luarea probelor ..............................................................................................................22
4.1.2. Determinarea structurii lemnului ...................................................................................23
4.1.3. Determinarea umidității .................................................................................................23
4.1.4. Determinarea solubilității în NaOH ...............................................................................23
4.2. ANALIZA SEMIFABRICATELOR .....................................................................................24
4.2.1. Luarea și pregătirea probelor..........................................................................................25
4.3. ANALIZA PRODUSELOR FINITE .......................................................................................26
4.3.1. Determinarea gramajului hârtiei .........................................................................................26
4.3.2. Determinarea umidității hârtiei ...........................................................................................27
4.3.3. Determinarea conținutului de cenușă ..................................................................................28
5. NORME DE PROTECTIA MUNCII IN LABORATOR ............................................................29
6. CONCLUZII .................................................................................................................................30
7. RECICLAREA HÂRTIEI ............................................................................................................32
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................34
3
ARGUMENT
Hârtia este un material plan și subțire, având ca element esențial suprafața sa pe care se
poate scrie, desena, tipări, picta.
Este considerat un material de bază în domeniul ambalajului, al creării de filtre etc. Două
din dimensiunile colii de hârtie (lungimea și lățimea) sunt, de regulă, mult mai mari decât
grosimea sa. Hârtia este obținută din fibre de celuloză amestecate, care se mențin împreună fără
un alt liant cu excepția legăturilor de hidrogen și a împletirii fibrelor.
Deși cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea hârtiei sunt pulpa lemnoasă a
unor specii de arbori de esență moale, în special cea a coniferelor, datorită existenței fibrelor de
celuloză în structura multor plante, de la ierburi până la arbori, se pot folosi și multe alte fibre, așa
cum ar fi cele ale plantelor de bumbac, in, cânepă sau orez.
Astăzi exista în lume peste 3.000 de produse de hartie. Producerea hartiei duce la
defrisarea padurilor, distrugerea habitatului, eroziunea solului si scaderea rezervelor subterane de
apa.Pentru fiecare tonă de hârtie reciclată se salvează 17 copaci. În raport cu fabricarea hârtie albe
“noi”, hârtia reciclată consumă, cu 25% mai puțină energie și cu 90 % mai puțină apă în procesul
de reciclare.
În ţara noastră o preocupare permanentă pentru crearea condiţiior de dezvoltare a
industriei de celuloză si hârtie a fost lărgirea gamei de materii prime. În prezent, alaturi de lemn şi
răşinoase, industria de celuloză din România foloseşte ca materie primă, în cantităţi mereu
crescânde, deşeuri de la fabricile de cherestea, precum şi unele plante anuale, între care un loc
important il ocupă stuful şi paiele. De asemenea se mai întrebuinţeaza şi deşeuri de hârtie, catron,
mucava, precum şi deşeuri textile (cârpe din bumbac).
În anul 2003, consumul de hârtie din România a fost de 565.000 de tone, în valoare de 578
milioane dolari, iar valoarea importurilor a fost de aproape 400 milioane dolari, adică 70% din
piață.
În anul 2007 s-au produs în total pe piața românească circa 450.000 de tone de hârtii
(hârtie pentru carton ondulat, hârtie de ziar, hârtie de ambalaje, hârtie igienico-sanitară și alte
hârtii), din care 37% au fost exportate; importurile de hârtii s-au ridicat la 507.000 de tone, iar
consumul de hârtie și cartoane a fost de 36 de kilograme pe cap de locuitor, față de media
europeană de peste 80 de kilograme pe cap de locuitor.
În anul 2008, principalii producători de hârtii pentru carton ondulat erau Eco Paper
Zărnești, Ambro Suceava, Celohart Donaris, Vrancart Adjud și Celrom Turnu
Severin, Rondocarton Cluj și Dunapack Rambox. În domeniul hârtiei de ziar, singurul producător
de pe piața românească era Letea Bacău. Principalii producători de hârtie igienico-sanitară,
erau Comceh Călărași, Pehart Tec Petrești, Vrancart Adjud, Petrocart Piatra Neamț, Letea Bacău
și Cahiro Scăieni.[4] În producția de hârtie de ambalaj albită și natural din celuloză activa Someș
Dej.
În anul 2009, gradul de colectare a maculaturii în România este de 43-44%, față de media
Uniunii Europene de peste 60%.[3]
Controlul fabricaţiei în industria celulozei şi hârtiei cuprinde:
4
 Analiza materiilor prime

 Analiza semifabricatelor
 Analiza produselor finite
Ca şi în celelalte ramuri industriale, controlul fabicaţiei se impune în mod foarte riguros,
întrucât prezenţa impurităţiilor denaturează calitatea produselor finite, micşorându-le astfel
rezistenţa la rupere, la sfâşiere, opacitate, gradul de alb, luciul etc.
În prima parte a lucrării de față sunt prezentate noțiuni privind sortimentele de hârtie,
proprietățile, obținerea și caracteristicile de calitate ale hârtiei.
La partea experimentală au fost analizate diferite tipuri de hârtie, iar rezultatele obținute au
fost interpretate și centralizate.
5
1. GENERALITĂŢI
Producerea hârtiei este una dintre invențiile chinezilor. Anul 105 d.Hr. este adesea citat
drept anul în care a fost inventată fabricarea hârtiei. în acel an, înregistrările istorice arată că
inventarea hârtiei a fost raportatăîmpăratului Han de Est Ho-di de către Ts’ai Lun, un funcționar al
Curții imperiale din China. Cercetările arheologice recente, totuși, plasează inventarea efectivă a
hârtiei cu aproximativ 200 de ani în urmă.
Ts’ai Lun a rupt coaja unui dud în fibre și le-a bătut într-o foaie.
Mai târziu, sa descoperit că hârtiei ar putea fi mult îmbunătățită calitativ prin adăugarea de
cânepăși de plase vechi de pește în amestecul acesteia.
Hârtia a fost folosită pe scara largăîn China și sa răspândit în restul lumii prin Drumul de
mătase (Silk Road).
O istorie oficială scrisă cu câteva secole mai târziu a explicat:
În epoca antică scrierea era, in general, pe bambus sau pe bucăți de mătase, care erau
numite apoi „ji”. Dar mătasea fiind costisitoare și bambusul foarte greu, aceste două materiale
nu erau convenabile. Ulterior, Tsai Lun sa gândit să folosească coaja de copac, cânepa, cârpe
și plase de pește. în 105 d.Hr. el a făcut un raport către împărat cu privire la procesul de
fabricare al hârtiei și a primit o mare laudă pentru capacitatea sa. De atunci, hârtia a fost
folosită pretutindeni și se numește „hârtia lui Marquis Tsai„.
Fig. 2. Una din cele mai

Fig. 1. Cea mai veche
vechi carti cunoscute
carte de hartie, datand Fig. 3. Taierea bambusului.[5]
(prin tiparirea pe lemn),
din 256 d.Hr.[5]
Diamond Sutra din 868
d.Hr..[5]
În câțiva ani, chinezii au început să folosească hârtia pentru a scrie. În jurul anului 600
d.Hr. a fost inventat un tipar de lemn, iar în anul 740 d.Hr., a fost tipărit în China primul ziar.
6
1.1. Procesul de fabricare a hârtiei din bambus

1. Stemurile de bambus erau tăiate și legate între ele în mănunchiuri.
2. Bambusul se scufunda în apă pentru al înmuia.
Fig. 4. Scufundarea bambusului

Fig. 5. Plasa finăînmuiatăîn Fig. 6. Presarea și uscarea
în apă pentru a se înmuia.[5]
pulpă.[5] hârtiei
3. După înmuiere, se fierbea și se mărunțea pentru a forma o pastă moale. Apoi o plasă
fină se înmuia în pulpă, iar un strat subțire de fibre se agață de aceasta.
4. Hârtia se presa pentru a îndepărta apa, apoi se lăsa la uscat și ulterior se înlătura de pe
plasa fină.
1.2. Drumul hârtiei

La est, fabricarea hârtiei s-a mutat în Coreea, unde producția de hârtie a început încă din
secolul VI d.Hr. Pulpa a fost preparată din fibre de cânepă, rattan, dud, bambus, paie de orez și
alge marine. Conform tradiției, un călugăr coreean numit Don-cho a adus hârtie în Japonia,
împărtășind cunoștințele sale la Palatul Imperial în anul 610 d. Hr. (la șaizeci de ani de la
introducerea budismului în Japonia).
De-a lungul drumului de mătase (Silk Road), am aflat că hârtia a fost introdusă foarte
devreme în zona Xinjiang conform înregistrărilor arheologice. Lucrarea găsită la site-urile
Kaochang, Loulan, Kusha, Kotan și Dunhuang dateazăîncă din secolul II. Tehnica a ajuns în cele
din urmă la Tibet, în jurul anului 650 d.Hr. și ulterior în India, după anul 645 d.Hr. în momentul în
care Hsuan Tsang din China a ajuns în India în 671 d.Hr., hârtia era deja folosită pe scară largă
acolo.
Pentru o lungă perioadă de timp chinezii au păzit îndeaproape secretul fabricării hârtiei și
au încercat să elimine alte centre orientale de producție pentru a asigura un monopol. Cu toate
acestea, în 751 d.Hr. armata T’ang a fost învinsă de turcii otomani, într-o luptă puternică la râul
Talas. Unii soldați chinezi și producătorii de hârtie au fost capturați și aduși în Samarkand. Arabii
au învățat hârtia de la prizonierii chinezi și au construit prima industrie a hârtiei în Bagdad în anul
793 d.Hr.. Și ei au ținut secret procesul de fabricare a hârtiei, iar europenii nu au învățat să facă
7
hârtie până la câteva secole mai târziu. Egiptenii au învățat lucrarea de la arabi la începutul
secolului al X-lea.
În jurul anului 1100 d.Hr. a ajuns în Africa de Nord și, pânăîn 1150 d.Hr, a ajuns în Spania
ca urmare a cruciadelor unde s-a și stabilit prima industrie a hârtiei din Europa.
Fig. 7. Johann Gutenberg – inventatorul presei

Fig. 8. Muncitori care fac hârtie de mână
de tipar
În 1453 d.Hr. Johann Gutenberg inventează presa de tipar. Prima industrie de hârtie din
America de Nord a fost construită in Philadelphia în anul 1690 d.Hr.
1.3. Istoria hârtiei

De la papirus și pergament până la a pune texte pe hârtie adevărată în societăți dezvoltate
și moderne, omenirea a trebuit să parcurgă numeroase etape. Se găsesc aici pe câteva dintre cele
demne de povestit:
 3000 î.Hr. Odată cu egiptenii, apare papirusul extras din trestia de pe Nil. Papirusul
a fost concurat de pergament, creat în oraşul Pergame din Asia Mică, plecând de la piei de viţel şi
capră, spălate şi şlefuite.
 105 În anul 105 după Hristos a fost descoperită hârtia în China, în timpul domniei
împăratului Hoti. Ministrul Agriculturii, Tsaï-Lun, realizează o pastă folosind cârpe vechi, coajă şi
tocătură de lemn, tratate termic.
 Sec. VII Hârtia ajunge în Japonia
 751 Ca urmare a înfrângerii chinezilor în bătălia de la Samarkand, sunt dezvăluite
învingătorilor arabi secretele fabricării hârtiei. Această invenţie ajunge apoi în Andaluzia, de aici
în Cordoba şi Sevilia şi astfel apar primele mori de hârtie în Europa.
 1250 Apar primele mori italiene de hârtie, la Fabriano.
 Sec. XIII Apar în Franţa primele documente de arhivă, scrise pe hârtie, cum ar fi:
„Proces-verbal al notarului din Marsilia" (1248) sau "Registrul de anchete a lui Alphonse de
Poitiers " (1243), dar abia în secolul al XIV-lea sunt construite primele mori de hârtie în Franţa la
Troyes (1348) și Essones (1354).
 1445 Guternberg inventează tiparul.
8
 1799 La 18 ianuarie 1799, Louis-Nicolas Robert inventează prima maşină continuă

de hârtie, care permitea producerea unei cantităţi mai mari de hârtie, la preţuri mai mici.
 1803 Didot Saint Léger, Bryan Donkin şi fraţii Fourdrinier pun în funcţiune prima
maşină englezească de hârtie, la Frogmore (Kent)
 1825 În Europa şi Statele Unite începe dezvoltarea masivă a industriei de fabricare
a hârtiei. În 1850 în Anglia sunt 300 maşini de hârtie şi în Franţa 250. Creşte consumul de hârtie
şi carton pentru ambalaje.
 1962 Prima mașină de hârtie modernă din România începe să producă la Ambro
Suceava.
Tehnologiile de fabricare a hârtiei continuă să evolueze, contribuind la dezvoltarea
industriei, transmiterea cunoştinţelor şi ambalarea produselor de larg consum.
În jurul anului 200 î.Hr. hârtia era folosită deja în China, pe atunci confecționată din cârpe
de mătase. Demnitarul chinez Tsai Lun (48-118) a inventat hârtia în varianta ei mai modernă,
materialele de bază fiind cânepa, țesătura și bumbacul amestecate cu apă, transformată în pastă și
întinsă pe o foaie. Un document indică precis că hârtia, a fost descoperită în anul 98, însă
procedeul de fabricare a fost ținut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul era un centru
însemnat de producere a hârtiei. Hârtia a ajuns în Bagdad în 793, în Siria și Egipt în cca. 900 și în
Africa de Nord puțin după aceea. În Europa hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1100 iar prima
fabrică de hârtie din Europa este deschisă în 1150 la Jativa, Valencia, Spania. Mai târziu au apărut
fabrici și în Franța, Germania, Anglia, iar în România primele fabrici s-au construit
în 1539 la Sibiu și în 1546 la Brașov, iar primul act oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel
Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406.[3]
Prima întreprindere care a depaşit faza de manufractură si a constituit o adevărată fabrică
de hârtie s-a înfiinţat la Bacău in 1885, producând în primul an de funcţionare 451 t, respectiv
circa de 800 de ori mai puţin decât actuala producţie a C.C.H. Letea-Bacău.[5]
9
2. DESCRIEREA HÂRTIEI
Hârtia este un material plan și subțire, având ca element esențial suprafața sa pe care se
poate scrie, desena, tipări, picta. Este considerat un material de bază în domeniul ambalajului, al
creării de filtre etc. Două din dimensiunile colii de hârtie (lungimea și lățimea) sunt, de regulă,
mult mai mari decât grosimea sa. Hârtia este obținută din fibre de celuloză amestecate, care se
mențin împreună fără un alt liant cu excepția legăturilor de hidrogen și a împletirii fibrelor.
Deși cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea hârtiei sunt pulpa lemnoasă a
unor specii de arbori de esență moale, în special cea a coniferelor, datorită existenței fibrelor de
celuloză în structura multor plante, de la ierburi până la arbori, se pot folosi și multe alte fibre, așa
cum ar fi cele ale plantelor de bumbac, in, cânepă sau orez.
Materiile prime pentru obţinerea hârtiei sunt de două tipuri:
a. materialul fibros: celuloza, pasta de lemn, sau maculatura care este anterior prelucrată în
dezintegratoare pentru defibrare în fibre individuale.
b. materialele auxiliare
 materiale de umplere – folosite pentru obţinerea unor anumitor proprietăţi: caolin,
 sulfat de bariu, sulfat de calciu, talc, carbonat de calciu sau de magneziu şi bioxid
de titan
 clei – clei animal, clei de colofoniu, amidon, răşini sintetice şi parafină
 coloranţi – colorare în timpul fabricaţiei sau vopsire superficială a hârtiei finite:
 pigmenţi anorganici, coloranţi pe bază de gudroane, coloranţi bazici sau acizi,
cloruri de zinc şi saruri
Celuloza, ca materie primă principală în obținerea hârtiei,este o substanță
macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind constituentul principal al membranelor
celulelor vegetale. Celuloza este o polizaharidă și împreună cu lignina (un compus
macromolecular aromatic) și alte substanțe, formează pereții celulelor vegetale și conferă plantei
rezistență mecanică și elasticitate. Celuloza are aceeași formulă brută ca și amidonul (C6H10O5)n,
unde n poate atinge cifra miilor (figura 9). La nivel molecular, celuloza prezintă o structură
semicristalină, în care zonele amorfe sunt alternate cu zonele cristaline. Zonele amorfe, permit
pătrunderea apei, în timp ce zonele cristaline sunt rigide, inerte, ordonate și relativ impermeabile.
10
Figura 9. Structura celulozei

Celuloza se găseşte în stare pură în componența bumbacului. Din acesta se obține cea mai
pură celuloză prin îndepărtarea semințelor și spălarea vatei din capsulele de bumbac, iar celuloza
rezultată este folosită în industria textilă deoarece are un procent de 91 % celuloză.
Lemnul ca materie primă, pentru obţinerea celulozei, are o importanţă practică mai mare
decât bumbacul. Dintre speciile lemnoase o largă utilizare au esenţele de răşinoase: molid, brad,
pin şi unele foioase: plop, fag, mesteacăn şi arţar. Industria de celuloză prelucrează pe lângă
lemnul de raşinoase (materie primă tradiţională), cantităţi însemnate de lemn de foioase şi plante
anuale (pai de graminee, stuf, etc.).
Celuloza se găsește, în combinație cu lignina, în lemn (40-60) %. Fibrele de celuloză
prezente în lemn sunt sub forma unui polimer complex: lignină. Acesta tratat cu substanțe alcaline
duce la formarea hârtiei.
Alte surse pentru obţinerea celulozei sunt: inul, cânepa, stuful (50%). Formarea celulozei
în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. Numeroasele grupări hidroxil
existente de-a lungul lanțului, în resturile glucozice, formează între ele un număr uriaș de legături
de hidrogen care împachetează foarte strâns lanțurile macromoleculare și conferă celulozei
structura macroscopică de fir. Deși este considerat ca fiind produs de plante și unele bacterii
produc celuloză.
11
2.1. Procesul tehnologic de fabricare a hârtiei
2.1.1. Fabricarea pastei de hârtie

Fabricarea pastei implică separarea fibrelor celulozice din lemn prin diferite procedee sau
reciclarea deşeurilor de hârtie şi carton.
 Pastele din lemn sunt obţinute prin tratamente mecanice şi termice (pastă
mecanică sau termomecanică), sau prin tratarea cu substanţe chimice (pastă chimică).
 Pastă reciclată este obţinută prin defibrarea în apă a deşeurilor de hârtie şi carton,
preparată într-un „hidrapulper”. Acest proces este de obicei completat prin operaţiuni de sortare-
epurare a pastei obtinute şi/ sau de descernelizare.
Fibrele din lemn se obţin prin metode diferite de tratare a materiei prime:
a. Obţinerea fibrelor pe cale mecanică (pastă albă)
Lemnul, materia primă pentru fabricarea hârtiei este format din elementele de bază: C,O,
H şi puţin N, care provine din proteine.Lemnul trebuie pregătit înainte de prelucrare – după cubaj
acesta este stivuit şi cojit la alb cu ajutorul unor maşini cu discuri de oţel rotative prevăzute radial
cu cuţite reglabile.
Următorul proces este defibrarea – pietrele defibratoare antrenează fibrele şi
mănunchiurile de fibre destrămate de pe bucăţile de lemn. Astfel se obţine pasta mecanică brută.
Aceasta este ulterior strecurată şi rafinată obţinându-se o pastă fină a cărei microstructură,apoi,
dacă este necesar transportul, e trasă în foi pe o maşină de deshidratat. Ulterior pasta este înălbită
cu agenţi reducători timp de mai multe zile.
c. Obţinerea fibrelor pe cale mecanică după o pretratare chimică şi termică a lemnului
(pastă brună)
La fabricarea pastei brune, înaintea defibrării lemnului cojit are loc un tratament de 5ore
cu abur la aproximativ 6 at şi 170 °C. Această tratare are loc în fierbătoare orizontale,rezistente la
acţiunea acidului formic şi acidului acetic ce rezultă în timpul aburirii. Fibra de pastă mecanică
brună este mai flexibilă decât cea de pastă mecanică albă.
d. Obținereafibrelor de celuloză pe cale chimică
Există 2 metode de lucru:
a. Procedeul sulfit (cojire, tocare, fierbere, defibrare şi sortare)
b. Procedeul sulfat (fierbere, deshidratare, prelucrare, concentrare şi caustificare).
Procedeul chimic utilizat astăzi pe scară largă este procedeul Kraft.
Scopul tratării chimice este eliminarea structurii ligninei (din pulpa supusă procesului),
care este liantul organic care menține fibrele împreună, prin folosirea unui amestec care o dizolvă.
După eliminarea acesteia, fibrele rămase pot fi folosite pentru realizarea unei hârtii de
culoare maroniu nedefinit, nefinisată, utilizată la realizarea de pungi de hârtie sau a cutiilor din
carton.
Materialul brut astfel obținut poate fi folosit în continuare, printr-o purificare accentuată a
ligninei rămase, conducând la obținerea pulpei de calitate superioară, pentru hârtie albă pentru
scris și tipărit.
Deși procedeul chimic este mai scump decât cel mecanic, permițând o folosire de
maximum 45 - 50 % din pulpa inițială, totuși este un procedeu larg folosit datorită calității
12
produsului final și al menținerii, aproape nealterată, a lungimii inițiale a fibrelor materialului

folosit, care este un factor de menținere a unor calități mecanice ridicate a hârtiei. Un alt avantaj al
acestui procedeu este folosirea integrală a ligninei rezultate din proces ca și combustibil pentru
încălzirea și electricitatea necesare procesului.[3]
Fig. 9. Structura microfibrelor din hârtie
Aprecierea calitativă a celulozei se face după caracteristici vizibile, număr deimpurităţi,

culoare şi după gradul de dezincrustare (trepte de tărie). Ulterior celuloza este înălbită folosindu-
se mai ales clorul şi hipocloriţii.
Înainte de formarea foii, celulozele sunt măcinate, pentru a se mări uniformitatea foii.
Prin măcinare fibrele devin mai plastice şi ating un grad considerabil de hidratare şi
fibrilare, datorită structurii lor fibrilare şi hidrofile. Suplimentar, fibrele se umflă şi se scurtează.
Datorită efectelor măcinării, viteza de deshidratare a suspensiei de fibre pe sită scade,
rezultând o hârtie cu o structură omogenă.
În urma procesului de fabricare a celulozei rezultă mai mulţi produşi reziduali cum sunt
cimolul şi alcoolul din soluţiile acide reziduale bisulfitice. Cimolul apare în cantităţi foarte mici şi
poate fi utilizat în industria lacurilor şi dizolvanţilor. Soluţia acidă reziduală este clarificată,
neutralizată cu lapte de var şi carbonat de calciu la temperaturi mai mici de 90 °C şi apoi răcită la
temperatura de fermentare (~ 34 °C). După fermentare se obţine drojdia debere şi soluţia
fermentată este distilată. Din drojdie se poate produce albumină.
2.1.2. Fabricarea benzii de hârtie. Maşina de hârtie

Înainte de a deveni o rolă de hârtie, pasta de hârtie parcurge un drum lung prin maşina de
hârtie:
 Zona sitelor de formare: pasta este depusă în jet pe sitele de formare. Sitele au o
mişcare care facilitează formarea benzii de hârtie şi deshidratarea.
 Zona preselor: aici banda de hârtie preluată pe un postav absorbant este
comprimată între doi cilindri.
 Zona de uscare: banda este uscată pe nişte cilindri care sunt încălziti la interior cu
abur.
 Tratarea la suprafaţă: suprafaţa foii este acoperită cu materiale (pigmenţi, coloranţi,
etc) care îi îmbunătăţesc proprietăţile.
 Calandru: aici suprafaţa hârtiei este uniformizată prin comprimare între valturi de
oţel
13
 Tratarea la suprafaţă cu pigmenţi minerali (cretare): banda de hârtie poate fi

acoperită pe una sau pe ambele feţe cu un strat de pigmenţi minerali (caolin), pentru a îmbunătăţi
imprimabilitatea hârtiei.
 Bobinarea: banda de hârtie este înfăşurată în bobine. Din bobine hârtia poate fi
apoi tăiată în coli sau pot fi tăiate bobine mici.
Hârtia este gata pentru a fi livrată.
Fig. 10. Linie de fabricare a hârtiei[4]
Prima parte a maşinii de hârtie o constituie rezervoarele în care sedepozitează materialul

măcinat de holendre, care agitat şi repompat continuu pentru a împiedica sedimentarea.
Apoi materialul trece printr-un denisipator şi mai departe la un prinzător de aşchii. Se mai
folosesc epuratori ce lucrează după principiul centrifug.
Materialul parcurge un drum lung de la pasta mecanică până la hârtia finală.
Mai întâi curge pe sub o ţesătură metalică fină ce trece pe sub numeroase valţuri, fiecare
cu funcţii diferite.
Apoi trece peste cutiile sugare şi peste valţuri de întindere unde o mare parte din apa e
evacuată din pastă.
Stratul de fibre rămas e stors pe numeroase prese, condus la cilindrii uscători, la flanela
umedă şi mai departe la flanela uscată.
Urmează o netezire umedă şi hârtia ajunge pe cilindrii uscători şi cilindrii răcitori. După
dispozitivul de netezire uscat hârtia este înfăşurată în suluri şi tăiată.
Există numeroase tipuri de mașini de hârtie în funcţie de produsul final dorit şi fiecare tip
de hârtie este preparat după diverse scheme de fabricaţie
2.2. Sortimente de hârtie
2.2.1. Clasificare
Hârtia se împarte în câteva grupe:
 Grupa A – Electrice: condensatoare statice, condensatoare electrolitice, cabluri, izolatoare
 Grupa B – Filtrante: utilizări industriale, utilizări de laborator, utilizări diverse
 Grupa C – Suporturi: pictură, carbon, documente pentru tratare carbon, foto, pentru cretare,
 pentru caşerare cu aluminiu, pentru impregnare, pentru hârtii gumate, pentru adezivare,
 pentru autocopiante, pentru abrazivi, pentru parafinare, pentru procedee reprografice (pentru
 electrografie, pentru heliografie, pentru diazocopii), pentru decalcomanii
 Grupa D: Ţigarete
 Grupa E – hârtii pentru construcţia unor părţi din filtre: armături, protecţie, manşete
 Grupa F – Fiduciare: bilete de bancă, cecuri, titluri şi similare, hârtii suport pentru timbre
14
 Diverse: diagrame, hârtii şi cartoane mecanografice, lucioase şi formulare continue, calc,

desen, hârtii pentru acoperirea continuă a cartonului plan, sugativă, hârtii pentru etichete,hârtii
pentru foi de albume, hârtii pentru imprimare cu caractere magnetice, hârtie pentru îmbrăcarea
clasoarelor.
2.2.2. Caracterizarea unor sortimente de hârtie
Hârtia Kraft
HK este o hârtie realizată din pastă de celuloză fibră lungă şi o proportie de hârtie
reciclată. Potrivite pentru rezistenţa lor mecanică şi electrică, hârtiile electroizolante sunt
sortimente tehnice speciale, fabricate din celuloza electrotehnică tip Kraft, cu grad ridicat de
puritate. Tehnologia convenţională de fabricare a hârtiilor electroizolante asigură azi necesarul de
material electroizolant pentru producătorii de cabluri, transformatoare și motoare electrice.
Hârtia Manila
HM este produsă în Europa, manual, respectând tehnicile tradiționale japoneze.Specială
prin modalitatea de procesare a materiei prime, prin calitatea superioară a fibrelor folosite (100%
fibra de cânepă Manila), acestei hârtii i se garantează o remarcabilă rezistență.Diferența dintre
acest tip de hârtie și cea produsă în Japonia este sursa fibrei și calitatea acesteia.Materia primă
folosită în Europa este bumbacul și pasta de lemn, iar în Japonia arborii Kozo, Gampi sau
Mitsumata. Fibra obținută din acesti arbori este lungă, subțire și extrem de rezistentă.Hărtia
Manila reușește să se apropie foarte mult de cea originală japoneză, prin aspect și rezistență.
Caracteristicile definitorii ale hârtiilor electroizolante sunt conductivitatea extractului
apos, rigiditatea dielectrică în aer și in ulei, rezistența mecanică și conținutul de cenușă. În Tabelul
1.6 sunt prezentate principalele caracteristici electrice ale hârtiilor electroizolante [2] .
Tabel 1. Caracteristi ale hârtiilor electroizolante[2]

Grosimea
Denumire produs tgδ Estr [kV/mm] εr
mm
Hârtie Kraft 0,03….0,05 0,002÷0,003 30÷80 1,5÷6,5
Hârtie cablu 0.08….0,12 0,001÷0,003 30÷80 3,5÷6,5
Hârtie manila 0,03….0,05 0,003÷0,004 30÷80 2,5÷4,5
Hârtie condensator 0,03….0,05 0,002÷0,003 30÷80 4,5÷6,5
Hârtie japoneză 0,03….0,05 0,002÷0,003 30÷80 1,5÷4,5
Hârtie din cârpe 0,08….0,20 0,001÷0,002 30÷80 2,5÷4,5
Hârtie poliamidică
0,08….0,20 0,015÷0,020 20÷40 3,0÷3,3
(Nomex)
Carton electrotehnic
0,50….7,00 0,003÷0,004 30÷80 4,5÷4,5
(Peșpanul)
În transformatoare se utilizează preponderent hârtia Kraft, cartonul electrotehnic și hârtia
poliamidică.
Hârtie și plăci din Nomex
Hârtie aramidică (sintetică), sau benzi în toate gama de grosimi cu lățimi de la 5 mm la
1854 mm. Plăci ștanțate sau presate sub diferite forme, ca și benzi adezive pe baza de Nomex. [2].
15
3. CARACTERISTICI DE CALITATE ALE HÂRTIEI

Hârtia se caracterizează prin următoarele proprietăţi: fzice, mecanice, optice.
Unele proprietăți fizice ale hârtiei influențează la calitatea producţiei constituind totodată şi
proprietăţile de consum: proprietăți optice, mecanice, rezistenţa la lumină.
Hârtia în procesul imprimării se supune diferitor acţiuni mecanice: comprimări, flexiuni,
extinderi care apar şi-n procesul exploatării ediţiei.
În afara acţiunilor mecanice, hârtia se supune acţiunii luminii, umidităţii, temperaturii. Prin
toate aceste încercări hârtia trebuie să treacă fără schimbări şi să-şi păstreze proprietăţile şi-n
procesul de exploatare.
Proprietăţile hârtiei care asigură desfășurarea normală a proceselor de imprimare, broşare,
finisarea producţiei imprimate, se numesc proprietățitehnologiceşi care se referă la:
- regularitatea şi netezimea suprafeței ce asigură contactul hârtiei cu forma;
- muabilitatea, adică posibilitatea hârtiei de a se îndrepta sub presiune;
- proprietăți de absorbţie, proprietăți care permit petrecerea şi fixarea cernelii pe coala
imprimată;
- proprietăți mecanice (de rezistenţă şi deformare) datorită cărora hârtia suportă diferite
acţiuni în procesele tehnologice;
- caracteristice optice (gradul de alb, transparența, luciul) – ce determină contrastul şi
obţinerea exactă a imaginii.
3.1. Proprietăți fizice

Dintre proprietățile fizice fac parte:
 caracteristicile de structură a hârtiei (masa, grosimea, densitatea, netezimea)
 proprietăți de sorbţie (higro-spicitatea, hidrofilia)
 proprietățile optice.
Caracteristici de structură
Masa (gramajul) reprezintă greutatea pe unitatea de suprafaţă. Se exprimă în grame pe metru
pătrat (g/m2). Masa unui metru pătrat, sau gramajul, reprezintă un indice indirect al grosimii. În
poligrafie se utilizează hârtia cu gramaj de la 25 – 250g/m2 şi carton cu masa până la 800 g/m2 [1].
Determinarea gramajului se face cu balanțe speciale numite gramiere (figura 5.10). Grosimea
produselor papetare se exprimă în milimetri și se măsoară cu micrometre speciale (figura 5.11)
[3].
16
Figura 11 Balanță tehnică[9]Figura 12 Micrometru [10]
Grosimea fiind o caracteristică principală a hârtiei, influențează asupra celorlalte proprietăți

ale hârtiei, spre ex: odată cu creşterea grosimii se măreşte rezistenţa hârtiei şi scade transparenţa
ei.
Se măsoară ca distanţa perpendiculară între cele două feţe ale unei coli de hârtie, fiind
exprimată în mm sau μm. Măsurarea se face cu un micrometru căruia i se aplică o presiune de 1
kg/cm2. Uniformitatea grosimii este un element important din punct de vedere al tipăririi.
În poligrafie se foloseşte hârtia cu grosimea de 0,03 – 0, 25mm.
De obicei hârtia pentru imprimare are grosimea de la 0,07 – 0,1mm.
Gramajul și grosimea sunt caracteristici fizice ale produselor papetare legate de modul și
utilizarea lor. Gramajul reprezintă greutatea pe un metru pătrat în condiții de umiditate prevăzute
în standard, și se exprimă în g/m2. În practică, se folosește și “greutatea pe mia de coli”, ușurând
calculul necesarului de hârtie pentru anumite lucrări. În funcție de gramaj, care este o
caracteristică esențială a produselor papetare, acestea se împart în trei mari categorii: hârtie,
carton, mucava (despre a căror fabricare s-a vorbit).
Figura 13. Clasificarea produselor papetare după gramaj și grosime
Netezimea depinde de gradul de finisare, exprimând planeitatea suprafeţei hârtiei. Acest aspect
este unul dintre cele mai importante pentru procesul imprimării analoge sau digitale - suprafaţa
influenţând substanţial depunerea cernelii/tonerului. Metodele de testare, chiar dacă folosesc
instrumente construite diferit, au la bază acelaşi principiu: măsurarea în condiţii specifice
17
(presiune, suprafaţă, timp etc.) a volumului de aer care poate trece între suprafaţa mostrei de hârtie
testate şi faţetele dispozitivului de ghidare a fluxului de aer aplicat deasupra. Valorile obţinute
diferă în funcţie de finisajul hârtiei - lucios, satinat sau mat.
Densitatea de suprafaţă [d] se determină ca raportul dintre masa colii de hârtiei la volumul ei
şi se măsoară g/cm2.
Volumul – un parametru important pentru tipograﬁi şi edituri, indicând grosimea unei
hârtii/carton în raport cu greutatea acesteia. Este reciprocă densităţii - greutatea pe unitatea de
volum. Se calculează ca: volumul (cm3/g) = grosimea (mm) x gramajul (g/m2) x 1.000.
V  G  m 1000
Pe măsură ce volumul unei hârtii scade - implicit creşte densitatea, substratul devenind tot mai
subţire, mai neted, mai lucios şi mai puţin opac.
Proprietăți de sorbție
Umiditatea – exprimă conţinutul de apă al hârtiei sau al cartonului exprimat ca procent (%) din
greutatea acestora. Umiditatea hârtiei variază între 2 şi 12%, în funcţie de tipul de compoziţie şi
de procesul de fabricaţie.
Capacitatea de absorbție față de lichide este determinată de natura și proprietățile fibrelor
materialului fibros din produsele papetare și de cantitatea și natura lichidelor cu care vin în
contact (apă, xilen, ulei etc.).
Această proprietate influențează direct capacitatea de tipărire și finisare a produselor
tipografice.
Prin absorbirea sau pierderea umidității, apar deformații ale mărimii colilor, fenomen nedorit
în cazul imprimării, în special al policromiei, diferențele de suprapunere putând cauza multe
rebuturi.
Pentru a preîntâmpina acest neajuns hârtiile, și mai puțin cartoanele, trebuie să se aclimatizeze
[4].
Figura 14. Aparat pentru determinarea capacității de absorbție a picăturii de ulei de ricin
1 - placă de sticlă; 2 - flacon de picurare; 3 - oglindă;
18
Figura 15. Aparat pentru determinarea capacității de absorbție a picăturii de xilen [4]
1 - biuretă; 2 - suport pentru hârtie
Deformarea relativă reprezintă modificarea dimensiunilor produselor papetare datorită
umidității și se exprimă în milimetri pentru fiecare latură în milimetri, pentru fiecare latură în
parte, raportându-se la dimensiunile inițiale. Prin absorbirea sau pierderea umidității, apar
deformații ale mărimii colilor, fenomen nedorit în cazul imprimării, în special al policromiei,
diferențele de suprapunere putând cauza multe rebuturi. Pentru a preîntâmpina acest neajuns
hârtiile, și mai puțin cartoanele, trebuie să se aclimatizeze. Capacitatea de absorbție față de lichide
este determinată de natura și proprietățile fibrelor materialului fibros din produsele papetare și de
cantitatea și natura lichidelor cu care vin în contact (apă, xilen, ulei etc.). Această proprietate
influențează direct capacitatea de tipărire și finisare a produselor tipografice. Gradul de încleiere
este o caracteristică deosebit de importantă. Prin valoarea sa, mai mică sau mai mare, influențează
proprietățile mecanice, capacitatea de tipărire și cantitatea de umiditate absorbită. Se observă că
hârtiile mai puternic încleiate rețin mai patina umiditate. Gradul de încleiere se determină prin
metoda liniilor și se exprimă în milimetri. Se iau mai multe bucăți de hârtie dintr-un sort și se
liniază cu linii de diferite grosimi, cu ajutorul unui trăgător și o cerneală specială. După 24 ore
(timp în care aceste bucăți de hârtie au fost menținute la 20 °C și umiditate de 65%) se măsoară
grosimea ultimei linii la care cerneala specială nu s-a întins pe hârtie (“nu a făcut mustăți”).
Netezimea hârtiei sau a cartonului este o caracteristică a suprafeței produselor papetare și
condiționează în mod special calitatea tiparului. Netezimea hârtiei este legată de porozitatea și
compresibilitatea acesteia. Ea se determină cu ajutorul unor aparate speciale (aparatul Bekk) și se
exprimă prin timpul necesar trecerii unui volum de aer, determinat, printr-o suprafață de hârtie
aflată sub presiune [3, 4].
Formarea – este un indicator al uniformităţii distribuției fibrelor şi a celorlalte componente ale
hârtiei. O hârtie cu formare slabă are zone mai subţiri, respectiv îngroşate, care se pătează la
tipărire. Formarea defectuoasă afectează opacitatea, grosimea, rigiditatea şi depunerea stratului de
cretare, ducând la o tipărire defectuoasă. Nu există o metodă standardizată de evaluare a formării,
fiind subiectul unei aprecieri subiective. Poate fi apreciată privind una sau mai multe coli de hârtie
19
în lumină şi observând în transparenţa acestora zone ca nişte mici „norişori”. Cu cât aceştia sunt
mai clar evidenţiaţi, cu atât formarea este mai neuniformă [5].
Proprietăţile optice
Gradul de alb se determină în condiţiile de luminozitate stabilite de C.I.E. (Commission
Internationale de lÉclairage). Coordonatele cromatice obţinute în urma testării hârtiei arată unde
se plasează aceasta în spectrul culorilor, faţă de albul absolut. C.I.E. L*a*b* este un spaţiu-
culoare bazat pe culori opozite unde L* este luminozitatea cu valoarea 100 pentru un alb absolut
şi 0 pentru negru, a* este spectrul de la roşu la verde, iar b* este spectrul de la galben la albastru.
Testul constă în iluminarea suprafeţei hârtiei în condiţii standardizate, măsurându-se spectrul
reflectat. Pe scurt, gradul de alb se exprimă ca procentul în care este reflectat spectrul vizibil. Este
standardizat prin I.S.O. 11475, cuantificând reflectarea luminii de zi – C.I.E. D65.
Strălucirea ( luminozitatea) – reprezintă gradul (%) în care hârtia reflectă doar lumina albastră
cu lungimea de undă de 457 nm – C.I.E. R457.
O hârtie cu luminozitate mică înseamnă un contrast mai mic intre hârtie și cerneală. Astfel,
tonurile de alb nu vor fi atât de albe, iar tonurile de negru nu vor fi la fel de profunde.
o Luminozitatea este măsurată pe o scală de la 1 la 100, iar în domeniul comercial
există hârtie de la 80 până la 100.
Opacitatea – măsoară rezistenţa la trecerea luminii, ca raport între gradul de reflectare a unei
coli pusă pe o suprafaţă neagră şi al aceleiaşi coli pusă pe un fond alb - un teanc din aceeaşi hârtie.
Este exprimată în procente (%), fiind măsurată conform standardului I.S.O. 2471. Instrumentul cu
care se determină gradul de alb, de strălucire şi de opacitate este spectroreflectrometrul Elerpho.
Luciul – este un parametru care depinde de gradul de finisare al suprafeţei, măsurat de regulă
ca grad de reflectare a luminii orientate la 75° în direcţia diametral opusă (%).
3.2. Proprietăți mecanice

Caracteristici mecanice Încercările mecanice la care sunt supuse produsele papetare au ca scop
verificarea rezistenței lor mecanice în timpul prelucrării și finisării produselor poligrafice. O
rezistență mecanică ridicată înlătură defecțiuni de genul:
- ruperea hârtiei în timpul imprimării pe rotative;
- smulgerea fibrelor de hârtie la depunerea cernelii;
- prăfuirea hârtiei în timpul imprimării;
- apariția cutelor la fălțuire;
- ruperea cartonului sau a hârtiei în timpul operațiilor de finisare.
Principalele caracteristici mecanice sunt:
Rezistența la tracțiune – în special pentru hârtiile ce se tipăresc pe mașini rotative cu hârtia
în sul. Această rezistență este influențată de:
• creșterea gramajului – rezistența crește o dată cu acesta;
• direcția de fabricație – rezistența este mai mare pe această direcție;
• procentul de umiditate – cu cât hârtia este mai udă cu atât scade rezistența la tracțiune.
Rezistența la îndoire reprezintă numărul de duble îndoituri la 180° la care rezistă un carton
sau o hârtie înainte de a se rupe. Această caracteristică este importantă în mod deosebit la
20
produsele papetare cu gramaj ridicat, folosite la finisarea producției poligrafice. Alte proprietăți cu
caracter mecanic:
- rezistența la sfâșiere (la hârtii de ambalaj);
- rezistența la răsucire (la hârtii tehnice);
- rigiditatea (hârtii special folosite în electrotehnică);
- compresibilitatea (hârtii sugative, hârtie ilustrații);
- rezistența suprafeței (hârtii de tipar și legătorie);
- rezistența la plesnire (carton și mucava pentru finisare);
- rezistența la frângere (carton și mucava pentru cartonaje);
- rezistența la exfoliere (carton și mucava pentru cartonaje).
Toate aceste caracteristici (proprietăți) se determină prin metode standardizate fie la recepția
materialelor poligrafice, fie înainte de un proces tehnologic de fabricație, în condiții de laborator.
21
4. DATE EXPERIMENTALE
4.1. ANALIZA MATERIILOR PRIME
Materiile prime cele mai frecvent întrebuinţate sunt: lemnul, plantele anuale şi deşeurile de
hârtie şi bumbac. În funcţie de caracteristicile fizico-chimice, lemnul se clasifică in două categorii
mari: răşinoase şi foloase.
Principalele determinări efectuate în cadrul controlului materiilor sunt:
 Structura;
 Umiditatea, umflarea şi constrângerea;
 Densitatea aparentă;
 Conţinutul de cenuşă;
 Conţinutul de grupe metoxil;
 Solubilitatea în soluţie de hidroxid de sodiu 1%.
Înainte de a se efectua analizele propriu-zise se iau probele necesare.

4.1.1. Luarea probelor
Probele din lemn rotund sau despicat şi din rămăşiţe din lemn de răşinoase se iau în felul
următor:
Din vagon, din autocamion sau din stivă se ia la întâmplare, pe măsura descărcării
vehiculului sau a desfacerii stivei din zona superioară şi inferioară, un număr egal de bucăţi (lemn
rotund sau despicat) şi de legături de rămăşiţe de răşinoase.
Fiecare probă din lemn se retează sau se desface la rândul ei în trei părţi egale. Din treimea
din mijloc se retează transversal trei bucăţi de circa 15 mm lungime. Din acestea, una este supusă
determinării umidităţii comerciale, a doua, încercărilor fizice, iar a treia, analizelor chimice. De
asemenea, din fiecare legătură de rămăşiţe luate se iau două bucăţi la întâmplare: una din
exteriorul şi alta din interiorul legăturii. Din fiecare bucată se retează câte trei probe de circa 60
mm lungime şi secţiuni aproximativ egale, care sunt supuse aceloraşi analize ca şi probele din
lemn.
Probele de tocături de lemn se iau dun minimum 10 locuri diferite ale lotului, formând în
total o cantitate de circa 5 kg, care se amestecă bine, şi din care 50% se întrebuinţează pentru
determinarea umidităţii şi 50% pentru analize chimice.
Probele de plante anuale(stuf, paie etc.) se iau din vagon, autocamion, şiră etc. la
întâmplare, extrăgându-se un număr de baloturi care să reprezinte fidel întregul lot, dar nu mai
puţin de şase baloturi şi nici mai mult de 30.
De exemplu, din baloturile de stuf se iau câte 6 fire de stuf, din care 3 fire din adâncimea
de 5 cm de la suprafaţă şi 3 fire din mijlocul balotului. Din fiecare balot se constituie trei probe
repartizate pentru cele trei tipuri de determinări. Fiecare din probe este formată din două fire,
unulmdin exterior şi celălalt din mijloc.
Probele astfel luate se taie în bucăţi de 30-50 de mm. În cazul paielor se procedează astfel:
din mijlocul de transport sau din şiră se iau la întâmplare un număr de baloturi de la adâncimea de
22
circa 100 mm. Masa totală a probelor luate trebuie să fie de minimum 4 kg, din care circa 2 kg
servesc pentru analize chimice. Dacă proba luată este mai mare de 4 kg se amestecă bine şi apoi
prin metoda sferturilor e reduce la cantitatea de maximum 2 kg.
4.1.2. Determinarea structurii lemnului

Structura lemnului se studiază prin secţionarea buşteanului in diferite moduri.
Secţiunea transversalăeste obţinută prin tăierea buşteanului, perpendicular sau înclinat faţă
de axa de simetrie.
Secţiunea radială constă în secţionarea buşteanului de-a lungul razelor medulare, deci
perpendicular pe inelele anuale.
Secţiunea tangenţială se efectuează pe direcţia tangentei, la inele anuale.
Determinarea structurii lemnului permite identificarea esenţelor şi a speciilor respective,
precum şi vârsta arborelui, starea lemnului etc.
Prin studiul structurii sulfului se constată că firul este alcătuit din internoduri, noduri, teci,
frunze şi spic.
4.1.3. Determinarea umidității
Ea influenţează comportarea materiei primei, atât în timpul fierberii cât şi în timpul
defibrării, modificându-se pe de o parte volumul, pe de altă parte, densitatea.
Modul de lucru
Se usucă o probă de mase m1 în etuvă la temperatură de aprximativ 103C, timp de 20 de
ore.
Proba nerăcită se cântăreşte, rezultatul cântăririi notându-se cu m2.
Calcul
Umiditatea se calculează cu ajutorul relaţiilor:
𝑚1−𝑚2
% umiditate absolută (pentru lemn) = ∙ 100 ;
𝑚2
𝑚1−𝑚2
% umiditatea relativă (pentru plante anuale) = ∙ 100,
𝑚1
În care m2 este masa iniţială a probei, in g;
m1- masa probei uscate, în g.
4.1.4. Determinarea solubilității în NaOH

Proba de materie primă fibroasă tocată este tratată cu o soluţie de 1% hidroxid de sodiu la
temperatură de 97-100C. Se stanileşte diferenţa de masă a probei înainte şi după tratament şi se
exprimă în procente.
Modul de lucru
Din materialul pregătit şi uscat la aer se cântaresc la balanţa analitică cu o precizie de
0,0001 g în paralel două probe de câte 2±0,1 g material absolut uscat şi se introduc în câte un vas
Erlenmeyer de 200 cm³.
Se toarnă cu pipeta în fiecare vas câte 100 cm³ soluţie de hidroxid de sodiu 1%. Se agită
foarte repede amestecul, se montează câte un refrigerent ascendent la fiecare vas şi se introduc
într-o baie de apă la fierbere, a cărei temperatură se menţine la 97-100C. Se lasă în baie timp de o
oră, agitându-se câte 3 s la intervale de 10-15 si 25 min din momentu introducerii vaselor în baie.
23
Se filtrează conţinutul prin câte un creuzet filtrant G2, tarat în prealabil sub un vid slab. Se spală
materialul repede cu circa 250 cm³ apa distilată fierbinte, apoi cu 50 cm³ soluţie de acid acetic
10% şi din nou cu apă fierbinte până la reacţia neutră faţă de metiloranj.
Se aşează cele două creuzete în câte o fiolă de cântărire cu capac, tarată în prealabil şi se
usucă la etuvă la 103 ± 2 C, se scot din etuvă fiolele, se acoperă cu un capac şi se introduc în
exicator, unde se lasă să se răcească timp de 30 min.
Se cântăresc la balanţa analitică. Se repetă uscarea şi cântărirea până la masă constantă.
Calcul
Rezultatele se exprimă în procente raportate la materialul absolut uscat utilizând relaţia:
𝑚1 100−𝑈 −100 𝑚2
% substanţe solubile NaOH = ∙ 100,
𝑚1(100−𝑈)
În care:
m1 este masa materialului uscat la aer luat în lucru, in g;
m2 – masa materialului uscat rămas în creuzet, in g;
U – umiditatea determinată pe materialul uscat la aer, în %.
Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări paralele care nu trebuie să fie diferite
între ele cu mai mul de 0,6 unităţi procentuale. Celelalte materii prime şi materiale (apă
industrială, calcar, sulf, acizi minerali etc.) sunt analizate prin metodele studiate în capitolele
precedente.
4.2. ANALIZA SEMIFABRICATELOR

În industria celulozei şi a hârtiei se întrebuinţează următoarele semifabricate:
 Pastele chimice (celulozele)
 Pastele semichimice (paste chimico-mecanice)
 Pastele mecanice (pasta de lemn)
Aceste produse sunt de diferite tipuri, cu condiţii tehnice specifice fiecărui tip, precum şi
utilizări diferite.
De exemplu:
 Celuloza sulfit pentru hârtii sau cartoane
 Celuloza alfa, folosită în scopuri chimice
 Celuloza sulfit din răşinoase sau plante anuale
 Celuloza S.N.S din paie
 Pasta chimico-mecanică din lemn de răşinoase sau stuf
 Pastă mecanică albă din lemn etc.
În cadrul controlului, semifabricatele sunt supuse analizelor chimice şi mecanice. În
general, determinările mecanice efectuate sunt valabile şi pentru produsele finite.
Analizele chimice curente cuprind următoarele determinări:
 Conţinutul de lignină
 Solubilitatea în soluţii de hidroxid de sodiu
 Indicele de cupru
 Indicele kappa
24
 Indicele de dezincrustare
 Conţinutul în grupa carboxil
 Coeficienţii de absorbţie şi umflare liniară.
Înainte de executarea analizelor se efectuează operaţia de luare a probelor şi pregatirea lor.
4.2.1. Luarea și pregătirea probelor
Probele elementare şi de labrator se iau din baloturi, suluri sau vracuri, în cazul când
semifabricatele se găsesc sub formă de foi după cum urmează:
În cazul baloturilor de iau câte patru foi din fiecare balot, prima şi ultima la distanţă de
circa 100 mm de la capete, iar celalalte la circa 1/3 din distanţa dintre locul primelor coli. Apoi
fiecare foaie se taie in două parţi egale, din care 1/2 se folosește pentru încercari fizice, iar cealalta
jumatate pentru încercarile mecanice și analizele chimice.
Din suluri se iau probele, tăindu-se cu cuţitul din fiecare sul câte o fâşie de minimum 500
mm lungime pe toată lăţimea benzii sulului şi pe o adâncime de patru sau cinci straturi.
În cazul în care semifabricatele sunt introduse direct în circuitul de fabricație, constituind
numai faze intermediare in procesul tehnologic, se iau cantitați corespunzatoare de pe diferite
porţiuni ale instalaţiei (prespaturi, îngrăşătoare și de pe ultimul filtru de spălare sau holendre, în
cazul semifabricatulul albit). Probele se iau la intervale egale de timp, maximum din 60 în 60 min.
Masa probei este de minimum 1 kg, care se împarte în două parţi egale: o parte pentru
analiză şi o parte se păstreaza la producător timp de 60 zile de la data livrärii, ca probă-martor.
Pregatirea probelor constă din:
 cântărirea probelor şi dezintegrarea probelor;
 măcinarea pastei cu moara;
 controlul gradului de măcinare;
 determinarea vitezei de deshidratare;
 formarea şi uscarea foilor;
 tăierea epruvetelor pentru încercări;
 condiţionarea epruvetelor.
Prin dezintegrare se înţelege operaţia de desfacere in fibre a semifabricatului, fibrele
păstrându-şi caracteristicile morfologice iniţiale. Se iau în lucru 21 g semifabricat cântărit la
balanţa analitică.
Modul de lucru
Materialul cântărit se rupe cu mâna în bucăţi cu latura de circa 25 mm şi se introduce într-

un dezintegrator. Dacă pasta este uscată, se lasă să se îmbibe cu apă 4-24 ore. Se completeaza cu
apă volumul suspensiei la 2000 cm3 apă, ca să se asigure prin dezintegrare o consistență de 1,2%.
Temperatura apei trebuie să fie de 23±2C. Dezintegrarea durează timp de 25 min şi se
face cu ajutorul agitatorulul care efectuează 3 000 rot/min. Se opreste agitatorul, se scoate vasul şi
se spală cu apă axul si elicea, pentru a se îndepărta resturile de material rämase pe acestea.
Se trece suspensia de fibre într-un vas mai mare, completându-se cu apă pâna la un volum
de 10000 cm3. Cantitatea totală de suspensie se împarte apoi în separatorul tip Shopper sau
manual.
25
Separatorul Schopper-Riegler (figura 16.) se compune dintr-un vas gradat 2 cu înălțimea

de 360 mm şi baza un pătrat cu latura de 180 mm. Față de verticală, aparatul este înclinat cu un
unghi de 10°.În interiorul vasului se afla un agitator 1, a cărui turație este de 150 rot/min. La
partea de jos, vasul este prevăzut cu un robinet de scurgere 4, care trebuie să se închidă şi să se
deschidă rapid. Cantitatea de 10 000 cm3 suspensie se introduce în vasul gradat, se pune în
funcţiune agitatorul timp de 2 min, cu ajutorul motorulul de antrenare.
Figura 16. Aparatul Shopper-Riegler

Se deschide robinetul de golire şi se împarte suspensia în zece părţi, în pahare gradate 6
astfel:
 opt părţi de câte 1 000 cm3 pentru formarea a opt foi
 două părți de câte 855 cm3pentru controlul gradulul de măcinare.
Măcinarea pastei de semifabricat constă în tratarea mecanicăa acesteia în suspensie,
devenind astfel aptă pentru fabricarea hârtiei. Stadiul de măcinare se stabileste prin masurarea
gradului de măcinare cu aparatul Schopper-Riegler.
Principiul metodei
Constă în scurgerea unul volum cunoscut de suspensie apoasă de semifabricat printr-un pat
de fibre, care s-a format pe sita aparatului în timpul determinării, într-o pâlnie prevazută cu un
orifciu lateral şi unul de fund.
Filtrul colectat pria orificiul lateral este măsurat într-un cilindru special gradat in grade
Schopper-Riegler (SR) şi în cm3. De jos în sus se citeste în cm3 de la 0 la 1 000, iar de sus în jos
se citeşte în grade SR de la 0 la 100.
4.3. ANALIZA PRODUSELOR FINITE
4.3.1. Determinarea gramajului hârtiei
Masa (gramajul) reprezintă greutatea pe unitatea de suprafaţă. Se exprimă în grame pe metru
pătrat (g/m2). Masa unui metru pătrat, sau gramajul, reprezintă un indice indirect al grosimii. În
poligrafie se utilizează hârtia cu gramaj de la 25 – 250g/m2 şi carton cu masa până la 800 g/m2 [1].
Determinarea gramajului se face cu balanțe speciale numite gramiere.
26
La determinarea masei în laborator, au fost pregătite diferite probe de hârtie, prin tăierea în
formă de pătrat cu latura de 5 cm și cu suprafața de 25 cm2.
Probele au fost cântărite cu precizie, la balanța anlitică, iar rezultatele obținute au fost
notate în tabelul de mai jos:
G
greutatea
m, g
Nr. sortimentului
Tip hârtie masa probei
probei de hârtie
(A=25 cm2)
g/m2
1 Carton 0,7539 301,59

2 H. de copt 0,1006 40,22
(Pergament)
3 H. copiator 0,2009 80,37
4 H. scris 0,1507 60,28
5 H. ambalaj fină 0,1256 50,24
Calculul greutății hârtiei

25 cm2............................... m , grame
10000 cm2 (1 m2)..............G
G = m*10000/25, g/m2
4.3.2. Determinarea umidității hârtiei

Umiditatea exprimă conţinutul de apă al hârtiei sau al cartonului exprimat ca procent (%) din
greutatea acestora. Umiditatea hârtiei variază între 2 şi 12%, în funcţie de tipul de compoziţie şi
de procesul de fabricaţie
Principiul metodei
Cântărirea probei de analizat, înainte și după uscare la etuvă.
Mod de lucru
Într-o fiolă de cântărire curată, uscată și tarată, se cântărește proba de hârtie cu suprafața
de 25 cm2, mărunțită în prealabil, prin ruperea în bucăți mici.
Se usucă proba în etuvă, la 105oC, timp de 1 oră, apoi se răcește în exsicator și de cântărește
din nou. Se notează datele experimentale și se calculează umiditatea hârtiei în procente, cu
ajutorul relației:
𝒎𝟏 − 𝒎𝟐
𝑼% = ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝒎
Unde,
m– masa probei de hârtie analizată
m1 – masa fiolei cu hârtie înainte de uscare, g
m2 – masa fiolei cu hârtie după de uscare, g
27
m, g m2, g
m1, g
Nr. masa probei de masa fiolei cu
Tip hârtie masa fiolei cu hârtie U%
probei hârtie hârtie (după
(înainte de uscare)
uscare)
1 Carton 0,7539 36,2245 36,2022 2,96
2 H. de copt 0,1006 33,4323 33,4298 2,39
(Pergament)
3 H. copiator 0,2009 33,5581 33,5528 2,64
4 H. scris 0,1507 32,6153 32,6114 2,59
5 H. ambalaj fină 0,1256 32,4272 32,4235 2,91
4.3.3. Determinarea conținutului de cenușă

Principiul metodei
Cenușa este partea minerală rămasă după combustia unei probe de materie folosită la
calcinarea până la masă constantă, la o temperatură de 800oC.
Mod de lucru
Proba de hârtie cu suprafața de 25 cm2, cântărită și mărunțită,se trece într-o creuzet de
porțelan curat, uscat și tarat.Creuzetul ce conține proba de analizat se calcinează întâi la flacăra
unui bec de gaz până la dispariția fumului rezultat din ardere.
Apoi, creuzetul cald se introduce într-un cuptor electric și se calcineazăpână la masă
constantă, la o temperatură de 800oC.
După răcirea în exsicator se cântărește creuzetul cu cenușă, se notează datele
experimentale și se calculează conținutul de cenușă în procente, cu ajutorul relației:
𝒎𝟑 − 𝒎𝟐
𝒄% = ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝒎𝟏
Unde,
m1– masa probei de hârtie analizată
m2 – masa creuzetului gol, g
m3 – masa creuzetului cu cenușă, g
m3, g
m1, g m2, g
Nr. masa
Tip hârtie masa probei masa creuzetului % cenușă
probei creuzetului
(A=25 cm2) gol
cu cenușă
1 Carton 0,7539 22,7165 22,7177 0,1643
2 H. de copt 0,1006 36,1008 36,1009 0,1689
3 H. copiator 0,2009 44,4950 44,4953 0,2131
4 H. scris 0,1507 43,4922 43,4924 0,1806
5 H. ambalaj fină 0,1256 50,6576 50,6578 0,1454
28
5. NORME DE PROTECTIA MUNCII IN LABORATOR
Protectia muncii are ca scop asigurarea celor mai bune conditii de munca,
prevenirea accidentelor si imbolnavirilor. In conformitate cu legislatia de sanatate si
securitate in munca elevii trebuie sa-si formeze deprinderile necesare executarii corecte a
oricaror activitati, pentru deplina securitate.
Pentru aceasta este necesara respectarea cu strictete de catre elevi a normelor de
protectie a muncii, la efecturarea tuturor experimentelor.
Purtarea halatului alb, din bumbac, cu mậnecă lungă este obligatorie.
Substanţele chimice nu se gustă.
In laboratorul de chimie nu se consumă alimente.
Toate experimentele se execută cu cantităţi mici de substanţe.
Mirosirea substanţelor se face prin antrenarea vaporilor cu mậna.
Nu se lucrează cu substanţe inflamabile în apropierea focului.
Resturile de substanţe toxice,caustice, inflamabile nu se aruncă la canal,ci se adună în vase
speciale.
Diluarea acidului sulfuric se face turnậnd acidul în apă şi nu invers.
Manipularea substanţelor toxice se face la nişă.
Incălzirea la spirtieră a unei substanţe lichide aflate în eprubetă, se face ţinậnd eprubeta cu un
cleşte din lemn sau din hậrtie şi agitậnd-o continuu.
Aparatele electrice nu se manipulează cu mậna udă.
Nu se schimbă dopurile flacoanelor între ele.
Experimentele se realizează numai în vase de laborator curate, cu respectarea instrucţiunilor
date de profesor sau de fişa de lucru.
Substanţele chimice nu se ating cu mậna.
Inainte de folosirea unui reactiv citeşte cu atenţie eticheta.
La finalul activităţii experimentale se spală toate ustensilele de laborator folosite şi se curăţă
masa de lucru.
Se interzice părasirea laboratorului de chimie cu ustensile sau substanţe chimice.
29
6. CONCLUZII
Rezultatele analizelor de laborator au fost înregistrate, prelucrate și prezentate și

interpretate prin intermediul diagramelor, astfel:
Gramajul (masa) hârtiei
Acesta diferă de la un sortiment la altul și este legat de grosimea, textura și compoziția
hârtiei. Spre exemplu, cartonul are o grosime mai mare decât celelalte sortimente, ceea ce face
ca greutatea sa raportată la unitatea de suprafață să fie mult mai mare.
De asemenea, hârtia de copiator are o grosime mai mare decât hârtia obișnuită de scris, dar și
o compoziție mai bogată în materiale de umplere pentru sporirea gradului de alb și reducerea
capacității de absorbție.
Gramaj g/m2
350
300
250
200
150
100
50
0 Gramaj g/m2
Valorile obținute, se încadrează în valorile standard corespunzătoare sotimentului de hârtie

analizat.
Umiditatea hârtiei
Determinarea umidității s-a făcut în condiții normale de umiditate, pe probe de hârtie care
au fost păstrate în spații curate și uscate. Astfel valorile obținute se încadrează în intervalul de
valori normale ale acestui indicator.
Din grafic se observă că valorile umidității sunt foarte apropiate, diferențele putând fi
datorate capacității diferite de absorbție a sortimentelor de hârtie, care depinde de compoziția
acesteia, respectiv de prezența materialelor de încleiere sau impregnare.
30
Variația umidității hârtiei
3
Umiditatea, %
2,5
2
1,5
1
0,5
0
Conținutul de cenușă din hârtie
Variația conținutului de cenușă din hârtie
0,25
0,2
0,15
C%
0,1
0,05 Conținut de cenușă
Graficul relevă un coținut mai mare de cenușă la sortimentele de hârtie de copiator și de

scris. Valorile obținute reflectă compoziția sortimentelor de hârtie, știindu-se că aceste sortimente
conțin o cantitate mai mare de materiale de umplere, care le conferă proprietăți superioare de
scriere și tipărire, în comparație cu alte tipuri.
31
7. RECICLAREA HÂRTIEI
Hârtia este unul dintre cele mai frecvent întâlnite deșeuri, în mai toate sferele de activitate.
Constituie o importantă sursă de fibre de celuloză, aceasta fiind substanța naturală care stă la baza
producerii hârtiei. Fiind fabricată din celuloză se biodegradează ușor, în mod natural, spre
deosebire de alte deșeuri sintetice cum este plasticul. Multe materiale de împachetat, hârtie de
ziar, șervețele sunt făcute în totalitate sau în parte din fibră de hârtie reciclabilă.
Consumul de hârtie a crescut cu 400% în ultimii 40 de ani și acest lucru a dus la
exploatarea intensivă a pădurilor, în unele țări apărând fenomenul de despădurire. Aproximativ
35% din copacii tăiați pe întreaga planetă sunt folosiți pentru producerea de hârtie. De aceea,
trebuie să ne gândim mai întâi cum să reducem consumul de produse, resurse, cum să le refolosim
după ce nu mai avem nevoie de ele și abia apoi să le reciclăm – cei 3R.
Reciclarea deșeurilor de hârtie este o activitate menită să producă economii. O fabrică
producătoare de hârtie folosește cu 40% mai puțină energie dacă folosește hârtie reciclabilă, decât
fibră nouă. De asemenea, producerea hârtiei din lemn consumă mai multe resurse decât
producerea hârtiei din deșeuri. Spre exemplu, o tonă de hârtie reciclată poate economisi 3200 litri
de apă, 380 KWh energie electrică, 22 de copaci de vârsta de 20 de ani și evită eliberarea în
atmosfera a aproape 850 grame de dioxid de carbon.
Cele mai importante avantaje ale reciclării hârtiei sunt: reducerea consumului de apă și
curent electric, reducerea poluării apelor și aerului și scăderea volumului de deșeuri (de exemplu,
aproximativ 40% din gunoiul menajer produs în Statele Unite îl constituie deșeurile de hârtie și
carton).
Când ajung la reciclare, hârtia şi cartonul sunt sortate pe categorii, în funcţie de calitatea
lor: hârtia albă este de calitate superioară, în vreme ce cartonul ondulat este de calitate inferioară,
iar ziarele şi o parte din hârtia de birou sunt de calitate medie. După un întreg proces de
transformare, hârtia de birou reciclată ajunge înapoi pe birouri. Cărţile de telefon şi cartonul se pot
transforma în cofraje pentru ouă sau în alte tipuri de carton.
Pentru colectarea acesteia, multe servicii de salubrizare au fost dotate cu tehnologie care să
separe hârtia din deșeurile menajere. E important de știut că nu trebuie să nu ducem la reciclat
hârtie pătată de lichide, uleiuri, vopseluri, mâncare pentru că aceasta nu se poate recicla. Totuși,
contaminarea deșeurilor de hârtie scade eficiența reciclării, de aceea, tendința este de a colecta
separat deșeurile de hârtie. Cu tehnologiile actuale, hârtia poate fi reciclată de cel mult patru ori.
Prin reciclarea hârtiei contribuim enorm la reducerea poluării şi economisirea unor resurse
naturale epuizabile. Pentru obţinerea hârtiei din fibre reciclate se foloseşte cu 70% mai puţină
energie decât pentru cea din fibre naturale.
O tonă de hârtie reciclată economiseşte:
 15 copaci
 2,5 barili de petrol
 4132 KwH (suficient pentru a încălzi o locuinţă timp de 6 luni)
 2,26m³ spaţiu de depozitare a deşeurilor
 26.497,88 litri de apă
 26,8 kg de materiale poluante ale aerului.
32
Hârtia reciclată are caracteristici care o fac mai dezirabilă decât hârtia obţinută din fibre
virgine, iar acestea sunt: o mai mare opacitate, densitate si flexibilitate.
Reciclarea hârtiei se justifică economic deoarece, deşi probabil nu este mai ieftină decât
hârtia obişnuită:
 se fac economii cu costurile de salubrizare, cum ar fi depozitarea în gropile de
gunoi sauarderea în incineratoare
 asigură locuri pentru forţa de muncă pe măsură ce managementul deşeurilor,
inclusiv colectarea hârtiei, devine o industrie din ce în ce mai puternică. Pentru
fiecare 15.000 tone de ziare reciclate anual, sunt create 30 de posturi pentru
colectarea hârtiei, alte 40 de posturi pentru procesarea ei si 75 pentru fabricarea
hârtiei de ziar.
Reciclarea hârtiei are sens din punctul de vedere al mediului:
 reduce presiunea asupra gropilor de gunoi
 reduce presiunea asupra pădurilor natural
 obţinerea hârtiei reciclate foloseşte mai puţină energie, apă şi prin urmare,
poluează mai puţin
 hârtia are nevoie de aproximativ 5 ani pentru a se biodegrada, iar un produs
secundar al acestui proces este metanul, un puternic gaz cu efect de seră, ce reţine
în atmosferă de 21 de ori mai multă căldură decât dioxidul de carbon (conform
EPA - Environment Protection Agency, USA / Agenţiei pentru Protecţia Mediului
SUA). Astfel, reducând cantitatea de hârtie şi carton care ajunge în gropile de
gunoi, reducem încălzirea globală. (beneficiu mai ales în cazul reducerii
consumului decât a reciclării).
33
BIBLIOGRAFIE
[1]. Stănescu, P., Constantin, A., Materiale poligrafice, București, Editura Didactică și
pedagogică, București, 1965.
[2]. Șerban M., Teză de doctorat, Studii privind îmbunătățirea calității uleiului de transformator,
Editura Universitatea Transilvania din Brașov, 2015.
[3]. Cojocaru, I., Fiera, M., Frățilă, M., Bucur, I., Îndreptar de laborator tehnologic, Ed. Info
Craiova, 2002
[4]. Vlănțoiu, Gh., Petrescu, C. Controlul fabricației în industria chimică și de rafinării, Editura
Didactică și pedagogică, București, 1971
[5]. https://www.brandoffice.ro/blog/post/caracteristicile-hartiei/
[6]. https://ro.wikipedia.org/wiki/H%C3%A2rtie
[7]. http://www.rossmann.ro/tehnologia-de-fabricatie-a-hartiei/
[8]. http://www.rossmann.ro/istoria-hartiei/
[9]. https://momenteistorice.ro/istoria-si-fabricarea-hartiei/
[10]. https://en.wikipedia.org/wiki/Louis-
Nicolas_Robert#/media/File:Papermaking_by_hand.jpg
[11]. https://centrul-de-cantare-si-balante.ro/balanta-analitica-alp/
[12]. https://uniortools.com/ro/product/272-micrometru-de-exterior
[13]. https://www.recicleta.ro/reciclarea-hartiei-informatii-cheie/
[14]. https://www.bzi.ro/importanta-hartiei-pentru-om-si-mediul-d-3-4-nconjurator-47609
[15]. https://www.observatordetimis.ro/2019/11/28/63158/
[16]. https://www.creeaza.com/referate/chimie/Norme-de-protectie-a-muncii-in827.php
34

Atestat HARTIE

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Atestat HARTIE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII

COLEGIUL TEHNIC “SIMION MEHEDINŢI” CODLEA

PROIECT PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI

Profesor coordonator Eleva,

 Analiza materiilor prime

Fig. 2. Una din cele mai

1.1. Procesul de fabricare a hârtiei din bambus

Fig. 4. Scufundarea bambusului

1.2. Drumul hârtiei

Fig. 7. Johann Gutenberg – inventatorul presei

1.3. Istoria hârtiei

 1799 La 18 ianuarie 1799, Louis-Nicolas Robert inventează prima maşină continuă

Figura 9. Structura celulozei

2.1. Procesul tehnologic de fabricare a hârtiei

2.1.1. Fabricarea pastei de hârtie

produsului final și al menținerii, aproape nealterată, a lungimii inițiale a fibrelor materialului

Fig. 9. Structura microfibrelor din hârtie

Aprecierea calitativă a celulozei se face după caracteristici vizibile, număr deimpurităţi,

2.1.2. Fabricarea benzii de hârtie. Maşina de hârtie

 Tratarea la suprafaţă cu pigmenţi minerali (cretare): banda de hârtie poate fi

Fig. 10. Linie de fabricare a hârtiei[4]

Prima parte a maşinii de hârtie o constituie rezervoarele în care sedepozitează materialul

 Diverse: diagrame, hârtii şi cartoane mecanografice, lucioase şi formulare continue, calc,

Tabel 1. Caracteristi ale hârtiilor electroizolante[2]

3. CARACTERISTICI DE CALITATE ALE HÂRTIEI

3.1. Proprietăți fizice

Figura 11 Balanță tehnică[9]Figura 12 Micrometru [10]

Grosimea fiind o caracteristică principală a hârtiei, influențează asupra celorlalte proprietăți

Figura 13. Clasificarea produselor papetare după gramaj și grosime

3.2. Proprietăți mecanice

Înainte de a se efectua analizele propriu-zise se iau probele necesare.

4.1.2. Determinarea structurii lemnului

4.1.4. Determinarea solubilității în NaOH

4.2. ANALIZA SEMIFABRICATELOR

Materialul cântărit se rupe cu mâna în bucăţi cu latura de circa 25 mm şi se introduce într-

Separatorul Schopper-Riegler (figura 16.) se compune dintr-un vas gradat 2 cu înălțimea

Figura 16. Aparatul Shopper-Riegler

1 Carton 0,7539 301,59

Calculul greutății hârtiei

4.3.2. Determinarea umidității hârtiei

4.3.3. Determinarea conținutului de cenușă

5. NORME DE PROTECTIA MUNCII IN LABORATOR

Rezultatele analizelor de laborator au fost înregistrate, prelucrate și prezentate și

Valorile obținute, se încadrează în valorile standard corespunzătoare sotimentului de hârtie

Variația umidității hârtiei

Conținutul de cenușă din hârtie

Variația conținutului de cenușă din hârtie

Graficul relevă un coținut mai mare de cenușă la sortimentele de hârtie de copiator și de

S-ar putea să vă placă și