Sunteți pe pagina 1din 8

Liviu

REBREANU
P{DUREA
SPÂNZURA|ILOR
REFERIN|E CRITICE

“Psihologia sufletului mediocru comb[tut de dou[ atitudini impuse din-


afar[ a dat P[durea spânzura\ilor, roman care ar fi putut s[ fie politic =i
din instinct creator a r[mas un roman de analiz[. Problema fusese schi\at[,
=i nu f[r[ vigoare, ]n Catastrofa. Acolo un ardelean mediocru, un David
Pop, se constat[ mobilizat ca ofi\er ]n armata austriac[. Incapabil de ac\iuni
proprii, el lupt[ ]n serviciu comandat, ]ntr-o absen\[ aproape total[ de
gândire politic[. Apoi deodat[ pe pomene=te pe frontul român, pus ]n du-
reroasa situa\ie de a omor] consângeni. Omul care luptase f[r[ ideal pe alte
fronturi e prea s[rac suflete=te pentru a-=i determina unul repede. Pân[ ce
mintea lui greoaie s[ aduc[ lumin[ ]n acest conflict dramatic, el se treze=te
tr[gând cu mitraliera ]n fra\ii s[i, spre indignarea adversarului, care, de=i
plutonier, nu sufer[ de oscila\ie politic[: “— Ne omorâ=i cinci ceasuri cu
mitraliera =i acuma mai zici c[ e=ti frate?... Grijania =i anafura ta de câine!”
La Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor inteligen\a e mai vie,
voin\a ]ns[ r[mâne inferioar[. Cât[ vreme Bologa, ofi\er =i el, nu are româ-
nii ]nainte, el este nu numai un corect soldat, ci un viteaz austriac. Lealitatea
lui e onorabil[ ]n sfera ]ngust[ a serviciului, ]n aceea a con=tiin\ei e o defi-
cien\[. El ar trebui s[ fie sau patriot austro-ungar, decis, chiar =i spre oroar-
ea românilor, sau un franc tr[d[tor, martir pentru români, de=i canalie
pentru imperiali. Lealitatea lui e o obstina\ie, semnul unei con=tiin\e tul-
buri. Abia când Bologa e trimis pe un front cu adversarii români, sufletul lui
se ]nsp[imânt[. El solicit[ doar mutarea pe alt front, ca s[ eludeze con-

315
flictul. Neob\inând-o, se gânde=te s[ dezerteze. Dezertarea e preg[tit[ atât
de râu, ]ncât Bologa e prins =i spânzurat. El prime=te osânda cu voluptate,
ca o izb[vire de o problem[ pe care n-a putut-o rezolva...”
GHEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[
]n prezent. Edi\ia a doua, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1986, p. 733–734.

“P[durea spânzura\ilor este construit[ ]n ]ntregime pe schema unei


obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subcon=tientului. Când
tân[rul locotenent ardelean Apostol Bologa asist[ la scena spânzur[rii ce-
hului Svoboda, la a c[rui condamnare luase el ]nsu=i parte, “el se f[cu rosu
de luare-aminte =i privirea i se lipise pe fa\a condamnatului”(...) Amintirea
lui Svoboda va deveni de-aci ]nainte for\a c[l[uzitoare a propriei lui vie\i,
pân[ ]n clipa deznod[mântului deopotriv[ cu acela care ]i ]nfipsese ]n inim[
imputarea dureroas[ a privirilor stranii. Când, mai târziu, tân[rul ofi\er
s[vâr=e=te o isprav[ militar[ de laud[, distrugerea unui reflector, ]n lumina
pe care o stinsese i se pare a fi v[zut o str[lucire la fel cu a executatului,
alt[dat[ (...) Când trece odat[ prin crângul ]n care atârnau cei =apte
spânzura\i ai st[pânirii maghiare, prefigurând sfâr=itul pe care =i-l preg[tea
singur, Bologa prime=te ]nc[ o dat[ ]n cugetul ]nsp[imântat amintirea lui
Svododa =i a ochilor lui (...) Când, ]n sfâr=it, ]mplinirile se apropie =i Apostol
Bologa, prins ]n momentul când se preg[tea s[ dezerteze la inamic, ca cehul
Svoboda alt[dat[, este condus c[tre judec[torii lui, el explic[ ]nso\itorului
s[u, ]n zgomotul asurzitor al c[ru\ei: “Vorbeai adineaori despre anumite
cazuri de dezertare... Ei, camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i... +tii c[ eu azi la nou[
trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[... ca judec[tor, fire=te... Nu-i ridicol acu-
ma?... Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[... cu un caz, foarte interesant...
Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spân-
zurat...”. Amintirea obsesiv[ a cehului, p[truns[ ]n cugetul lui Bologa ca o
remu=care =i proiectat[ de atunci ca o ]ntrupare a propriilor lui conflicte

316
interioare, era acum gata s[-=i doboare victima. Subcon=tientul ]=i termi-
nase lucrarea lui.”
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Chi=in[u, Editura Hyper-
ion, 1991, p. 269–271.

“Tema central[ a P[durii spânzura\ilor i-a fost sugerat[ scriitorului de


contemplarea unui album de fotografii consacrat atrocit[\ilor r[zboiului.
Erau prezentate ]n el diferite scene ]nfior[toare. Ap[reau, printre altele, =i
p[durile transformate ]n =iruri de spânzur[tori. Aici atârnau, prad[ cor-
bilor, oameni care, asemenea lui Apostol Bologa, sau cehului Svoboda (per-
sonaje ale c[r\ii), nu voiser[ s[ lupte ]mpotriva propriei lor na\iuni. Ca =i
nuvelele cu o problematic[ asem[n[toare (Catastrofa, I\ic +trul, dezer-
tor), romanul e construit pe un conflict foarte general, cu un ecou ]n con-
=tiin\a celor mai largi p[turi sociale. Pentru autorit[\ile austro-ungare Bologa,
Svoboda sau David Pop din Catastrofa erau cet[\eni ai imperiului =i atâta
tot. Ca solda\i, ei aveau deci datoria s[-i slujeasc[. Dar aceast[ vast[ ]nchi-
soare a popoarelor nu reu=e=te deloc s[ rezolve problema na\ional[. Monar-
hia habsburgic[ l[sa s[ subziste vrajba ]ntre na\iuni, ducea o politic[ de
echilibru tactic, cultivând, ]n fapt, o diferen\iere net[ ]ntre grupurile etnice,
alimentând conflictele, pe care ]n mod ipocrit se f[cea a le ignora. R[zboiul
va sfâ=ia dureros o situa\ie contradictorie, suportat[ mai greu sau mai u=or
de oameni ca Bologa. Acum se pune pentru ei problema alegerii ]ntre ideea
abstract[ de cet[\eni ai statului austro-ungar =i apartenen\a lor concret[
na\ional[.”
OV. S. CROHM{LNICEANU, Literatura român[ ]ntre cele dou[ r[z-
boaie mondiale, 1, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 310.

“P[durea spânzura\ilor nu este un roman monografic al r[zboiului,


a=a cum Ion fusese monografia satului transilv[nean antebelic, cum R[s-
coala va constitui o monografie a mi=c[rilor \[r[ne=ti de la 1907, mi=c[ri
care au implicat toate clasele =i categoriile sociale. P[durea spânzura\ilor

317
nu e o monografie a primului r[zboi mondial, ci o confruntare a unor p[reri
tipice despre sensul vie\ii cu ]ns[=i via\a, aflat[ la extrema limit[. R[zboiul
nu este, aici, decât o condi\ie a existen\ei, condi\ie a c[rei intensitate precip-
it[ evolu\iile, d[ violen\[ ciocnirilor dintre principii =i confrunt[rii acestora
cu realitatea. Drumul interior al literaturii (acela al oric[rei cunoa=teri), de
la aparen\[ la esen\[, se desf[=oar[ ]n condi\ii care accelereaz[ la maxi-
mum procesul. R[zboiul e deci, aici, doar un precipitant, un agravant al
unor fenomene. Condi\ia, situa\ia ac\ioneaz[, fire=te, asupra fenomenului,
]i imprim[ anumite caracteristici, ]l deviaz[ ]ntr-un anume sens, dar nu-l
poate crea. Re\inem, deci, c[ P[durea spânzura\ilor nu trebuie studiat[
atât ca o oper[ consacrat[ descrierii r[zboiului, ci ca o carte care-=i propune
s[ descopere sensul existen\ei. +i aceast[ c[utare se petrece (fiind influen\at[
de ea) cu situa\ia teribil[ a r[zboiului.”
PAUL GEORGESCU, P[reri literare, Editura de stat pentru Literatur[
=i Art[, Bucure=ti, 1964, p. 100.

“...P[durea spânzura\ilor ]ncepe ]n momentul declan=[rii unei crize


psihice; sensul evolu\iei suflete=ti, a=a acum clar reiese din nota\ia lui Re-
breanu ]nsu=i, este total diferit de scufundarea ]n adâncuri la care am
asistat când l-am urm[rit pe Ion sau de con=tientizarea acestor adâncuri la
Puiu Faranga; sensul de rezolvare a crizei este ascendent, Apostol Bologa
traverseaz[ un proces de lent[ =i subtil[ eleva\ie spiritual[. Psihanaliza
adâncurilor, capabil[ s[ urm[reasc[ jocul instinctelor umane fundamen-
tale, se cuvine ]nlocuit[, pentru mai adecvata ]n\elegere a c[r\ii, cu o psiha-
naliz[ a ]n[l\imilor suflete=ti; dar, cum s-a observat de speciali=tii ]nsi=i, o
asemenea psihanaliz[ este la ora actual[ foarte vag schi\at[. Este un teren
pe care s-au frânt multe ]ncerc[ri, teren alunecos, instabil; meritul lui Re-
breanu este de a ne fi propus, cu mijloacele inerente artei, imaginea unei
posibile eleva\ii spirituale, ]n condi\iile ]n care intui\ia scriitorului ]n materie
de psihologie r[mâne la fel de complex[ =i p[trunz[toare.”
PETRU MIHAI GORCEA, Nesomnul capodoperelor, Editura Cartea
româneasc[, Bucure=ti, 1977, p. 198–199.

318
“Virtual un “echilibrat”, Apostol ]=i ]ncepe existen\a rom[neasc[ abia
din clipa primului simptom de n[ruire a echilibrului etic. Acesta, ca =i
urm[toarele, nu provine din re\eaua cu magne\i a subcon=tientului, ci din
afar[, adic[ de la un doctrinar tenden\ios cum e popa Groza. Interiori-
tatea, cât[ exist[, r[mâne o expresie a exteriorit[\ii agresoare. Amenin\at
cu haosul, personajul lupt[ s[-=i organizeze cât mai riguros via\a, ]n func\ie
de cele trei criterii-simbol, stabilite: statul, neamul =i iubirea, ]ntre care
nici unul nu are un con\inut pur afectiv. Subiectivitatea din ce ]n ce mai
h[r\uit[ ]n evenimente externe nu ia niciodat[ vreo hot[râre pân[ nu-=i
g[se=te un punct de sprijin ]n unul din factorii condi\ionali, tentat[ mereu
s[-i respecte pe to\i deodat[. O aspira\ie omeneasc[ spre plenitudine
sfâr=e=te ]n dilem[ =i zbucium. F[r[ voca\ia izol[rii egolatre, Apostol se
dovede=te incapabil s[ se con\in[. Conforma\ia sa este a unui ecran ]n
permanent[ alarm[. Vegherea se accentueaz[ paroxistic, procesul de elu-
cidare desf[=urându-=i exclusiv prin raportare la text. Cum toate cele trei
elemente ale cauzalit[\ii exterioare, ele ]nsele intrate ]n conflict prin r[zboi,
sunt de factur[ social[, gestul esen\ial al personajului st[ ]n eroismul cu
care ]=i pune interiorul sufletesc la dispozi\ia cet[\eanului. Cu psihologia
eroic[ a acestui eu cet[\enesc ]ncepe destinul romanului modern de anal-
iz[ la noi...”
AL. PROTOPOPESCU, Romanul psihologic românesc, Editura Emi-
nescu, Bucure=ti, 1978, p. 81–82.

“}n cazul lui Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor iluzia apolinic[
este lini=te sufleteasc[ alimentat[ de sentimentul loialit[\ii fa\[ de legile
statului, lini=tea pe care o p[streaz[ =i atunci când face parte din tribunalul
militar care-l osânde=te pe cehul Svoboda, dezertor, la spânzur[toare.
Lini=tea devine, ]n acest caz, vina tragic[ a lui Bologa, pl[tit[ cu o similar[
spânzur[toare. Nodul tragic este, astfel, un nod logic.”
MIHAI CIMPOI, Sfinte firi vizionare, Chi=in[u, CPRI “Anons S. Un-
gurean”, 1995, p. 156.

319
“Moartea lui Svoboda este oglinda ]n viitor a mor\ii ne=tuite a lui Apostol
Bologa. Romanul — care, f[r[ ]ndoial[, a cerut un travaliu ]ndelungat —
pare scris dintr-o r[suflare =i se impune asemeni unui edificiu cioplit
dintr-un singur bloc de piatr[. }n chipul acesta opera situeaz[ pe ]nsu=i
contemplatorul ei ]n unghiul de privire cel mai ]nalt =i mai cuprinz[tor
asupra destinului omenesc. Apostol Bologa este ]nainte de orice om =i aces-
tei st[ri ]i este subsumat[ calitatea sa de român =i de patriot. Pledoaria ]n
sensul na\ionalit[\ii se mi=c[ ]n adâncurile subtextului, parc[ ]mpotriva
voin\ei autorului, =i de aceea ea este profund conving[toare.”
ION ROTARU, Analize literare =i stilistice, Editura Ion Creang[,
Bucure=ti, 1972, p. 337.

320