Sunteți pe pagina 1din 28

SEMINAR ŞTIINŢIFIC

Facultatea de Inginerie Electrică


Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Departamentul de Maşini, Materiale şi Acţionări Electrice

ELECTRONICĂ DE PUTERE
PENTRU SISTEME DE CONVERSIE A ENERGIEI EOLIENE

Prof. dr. ing. Dan FLORICǍU

Facultatea de Inginerie Electrică


Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Departamentul de Măsurări, Aparate Electrice şi Convertoare Statice

8 Decembrie 2016
Cuprins

1. Introducere ...................................................................................................................... 3
2. Redresoare PWM ridicătoare .......................................................................................... 3
2.1. Redresoare PWM cu două niveluri de tensiune ............................................... 3
2.2. Redresorul PWM 1F-Vienna ............................................................................ 5
2.3. Redresoare PWM MF-Vienna propuse ............................................................ 6
2.3.1. Redresorul monofazat PWM 2F-Vienna ................................................ 6
2.3.2. Redresorul monofazat PWM 3F-Vienna ................................................ 7
2.4. Comanda VOC (Voltage Oriented Control) ..................................................... 8
2.5 Redresoare PFC cu celule de comutaţie multiple ............................................ 9
2.5.1. Generalizarea structurilor cu celule de comutaţie serie ........................ 9
2.5.2. Redresorul serie 7L-Vienna .................................................................. 10
2.5.3. Redresorul trifazat 9L Serie-Paralel .................................................... 11
3. Invertoare PWM coborâtoare ........................................................................................ 12
3.1. Invertorul 3L-T ............................................................................................... 12
3.2. Invertorul 3L-NPC .......................................................................................... 14
3.3. Invertorul 3L-FC ............................................................................................ 14
3.4. Invertorul 3L-BV ............................................................................................. 15
3.5. Invertorul 3L-ANPC ....................................................................................... 16
3.6. Invertorul 3L-CI .............................................................................................. 17
3.7. Invertorul 5L-SFC1 ......................................................................................... 18
3.8. Invertorul 5L-ANPCFC .................................................................................... 19
3.9. Invertorul 5L-SFC2 ......................................................................................... 19
3.10. Invertorul 5L-SFC3 ......................................................................................... 20
3.11. Invertorul 5L-ANPCCI ..................................................................................... 22
3.12. Invertorul 5L-SCI ............................................................................................ 23
3.13. Invertorul 7L-SCI ............................................................................................ 25
4. Concluzii ....................................................................................................................... 26
Referinţe ....................................................................................................................... 27

2
1. Introducere
Energia eoliană este una dintre cele mai economice surse regenerabile de energie şi este
utilizată pe scară largă în întreaga lume. Producţia de energie electrică prin intermediul
sistemelor de conversie a energiei eoliene (WECS-Wind Energy Conversion Systems) este în
continuă creştere. Contextul internaţional reprezintă o provocare pentru toţi profesioniştii
implicaţi în producţia, distribuţia şi procesarea energiei electrice. Conform raportului GWEC
(Global Wind Energy Council) din 2014 [1], în 2013 sursele regenerabile au reprezentat
25GW din puterea totală instalată de 35GW. Astfel, sistemele eoliene instalate în Uniunea
Europeană au fost conduse de Germania (29%), Marea Britanie (17%), Polonia (8%), Suedia
(6%), România (6%) şi Franţa (6%), celelalte ţări reprezentând 28% din puterea totală
instalată.
Sistemele WECS bazate pe generatoare sincrone cu magneţi permanenţi (PMSG-
Permanent Magnet Synchronous Generators) au perspective bune şi potenţial de aplicare, în
special în parcuri eoliane. Acest lucru se datorează în principal costurilor de întreţinere reduse
şi fiabilităţii ridicate. Din cauza acestor avantaje sistemele WECS (Fig. 1) au un grad ridicat
de dezvoltare în viitor [2].

Comanda
redresor PWM /invertor PWM

vdc
PMSG
Filtru/
Redresor Invertor Transformator/
PWM PWM Reţea

tensiune continuă cu 2 sau 3 fire


Fig. 1. Structura de principiu a unui sistem de conversie a energiei eoliene.

Convertoarele statice de putere constituie elementele de bază pentru construirea


sistemelor WECS cu PMSG [2-4]. Parametrii de comutaţie ai dispozitivelor semiconductoare
de putere (tensiune, curent, frecvenţă) şi multiplicarea frecvenţei de comutaţie (MF-
Multiplied Frequency) sunt proprietăţi importante ale noilor familii de conversie statică a
energiei electrice pentru a obţine o eficienţă ridicată. Dezvoltarea structurilor directe AC-DC
şi DC-AC a cunoscut un real progres în ultimii ani.
O parte dintre rezultatele prezentate în acest memoriu au fost obţinute cu ocazia
diferitelor colaborări ştiinţifice dintre Departamentul de Măsurări, Aparate Electrice şi
Convertoare Statice şi Departamentul de Maşini, Materiale şi Acţionări Electrice.

2. Redresoare PWM ridicătoare


2.1. Redresoare PWM cu două niveluri de tensiune
O soluţie eficientă, din punct de vedere al costurilor, constă în utilizarea unui redresor
simplu cu diode conectat pe partea cu generatorul sincron. În cascadă cu acesta se conectează
un convertor DC-DC ridicător (boost) – Fig. 2(a). Puterea activă circulă unidirecţional prin
convertorul de putere dinspre PMSG spre reţea. Totuşi, chiar şi redresoarele cu diode cu 12
sau mai multe pulsuri introduc armonici de frecvenţe joase care pot induce fenomene de
rezonanţă la nivelul axului. Un alt dezavantaj ar fi reducerea puterii maxime a generatorului
PMSG, ca urmare a armonicilor injectate în acesta.

3
Alimentarea redresorului din Fig. 2(a) s-a realizat de la un sistem trifazat simetric cu
valoarea de vârf egală cu 230 2 V. La momentul de 0.3s, valoarea de vârf a tensiunilor
alternative va, vb şi vc a fost micşorată cu 20%, pentru a simula o reducere a vitezei vântului.
Din rezultatele prezentate (Fig. 3) se observă că tensiunea continuă de ieşire este menţinută la
valoarea impusă de 700V. Curenţii absorbiţi de redresor (ia, ib şi ic) sunt alternativi, dar de
formă dreptunghiulară. Ca urmare, curenţii ia, ib şi ic prezintă un conţinut bogat de armonici
de frecvenţe joase, h=6n ± 1 (h=5, 7, 11, 13, ...).
L D p
va, vb, vc p va, vb, vc

N
~ C N ~ L
C
~ T vdc ~ vdc
~ ia , ib , ic ~ ia
n n
tensiune continuă
(a) cu 2 fire (b)
Fig. 2. Redresoare PWM 2L ridicătoare. (a) structura unidirecţională. (b) structura bidirecţională.

Fig. 3. Rezultate ale simulărilor pentru structura unidirecţională 2L. (a) tensiunea continuă de ieşire vdc
şi curenţii absorbiţi de redresor. (b) tensiunea de intrare ua şi curentul absorbit ia.

În cazul puterilor de ordinul MW, convertorul DC-DC poate fi realizat prin conectarea
în paralel a mai multor celule elementare de comutaţie de tip N. Această conectare utilizează
unul sau mai multe cuplaje magnetice CI (Coupled-Inductors) şi permite multiplicarea
frecvenţei aparente de comutaţie MF (Multiplied-switching-Frequency), conducând astfel la
reducerea valorii, a volumului şi preţul inductanţei serie L. O altă posibilitate de obţinere a
proprietăţii MF a fost propusă şi publicată de membrii echipei in [5].

4
Cea mai populară topologie utilizată în sistemele de conversie a energiei eoliene este
structura PWM bidirecţională cu două niveluri de tensiune (2L) - Fig. 2(b). Aceasta asigură o
absorbţie de curenţi sinusoidali la un factor de putere ridicat. Totuşi, puterile şi tensiunile
turbinelor eoliene sunt din ce în ce mai mari, iar structura PWM 2L-Voltage-Source-
Converter (VSC) prezintă pierderi mari în comutaţie şi eficienţă scăzută în domeniul puterilor
de ordinul MW şi tensiune medie. Obţinerea unor puteri şi tensiuni mari necesită conectarea
în serie şi în paralel a intreruptoarelor de putere, ceea ce conduce la scăderea robusteţii şi a
fiabilităţii convertorului de putere.
Alimentarea redresorului din Fig. 2(b) s-a realizat de la un sistem trifazat simetric cu
valoarea de vârf egală cu 230 2 V. La momentul de 0.015s s-a aplicat o sarcină de 100Ω care
ulterior, la momentul 0.4s, a fost modificată la valoarea de 26.5Ω. Se observă că sistemul
funcţionează bine, tensiunea continuă fiind menţinută la aceeaşi valoare de referinţă de 700V,
în timp ce curenţii absorbiţi de redresor sunt sinusoidali (Fig. 4). Singurele armonici prezente
în curenţii absorbiţi (ia, ib şi ic) se datorează procesului de comutaţie şi apar ca nişte benzi
laterale centrate în jurul frecvenţei de comutaţie şi a multiplilor acesteia.

Fig. 4. Rezultate ale simulărilor pentru structura bidirecţională 2L:


tensiunea continuă de ieşire vdc şi curentul absorbit de redresor ia.

2.2. Redresorul PWM 1F-Vienna


Recent, redresorul PWM 1F-Vienna cu trei niveluri de tensiune (3L) a fost propus
pentru conectare la un PMSG [6-7], fiind o soluţie de conversie unidirecţională mai eficientă
şi mai ieftină decât convertorul bidirectional 2L-VSC (Fig. 5).

p
va, vb, vc
C1 vdc

N
~ L
2
~ a O
~ ia C2 vdc
2

n
tensiune continuă cu 3 fire
Fig. 5. Redresorul PWM 1F-Vienna cu trei niveluri de tensiune.

Alte avantaje ale structurii se referă la: (i) tensiunea continuă obţinută la ieşire dispune
de trei fire, fapt care permite utilizarea structurilor de invertoare cu două surse secundare

5
(multinivel); (ii) eliminarea intervalului de gardă dintre întreruptoarele complementare;
(iii) o mai bună calitate a puterii absorbite, datorită existenţei a trei niveluri de tensiune
(factorul total de distorsiuni armonice este mai mic decât la structura clasică 2L-VSC).
Alimentarea redresorului PWM 3L-Vienna s-a realizat de la un sistem trifazat simetric
cu valoarea de vârf egală cu 230 2 V. În Fig. 6 se prezintă câteva rezultate ale simulărilor
numerice. La momentul 0.4s sarcina a fost modificată de la valoarea 79.5Ω la valoarea de
26.5Ω. Dimensionarea dispozitivelor semiconductoare active se realizează la jumătate din
tensiunea continuă de ieşire. Se observă că sistemul funcţionează bine, tensiunea continuă
fiind menţinută la valoarea de referinţă de 700V, în timp ce curenţii absorbiţi de redresor sunt
sinusoidali.
Tensiunea la bornele inductanţei L prezintă trei niveluri de tensiune. Astfel, ondulaţiile
curenţilor ia, ib şi ic sunt reduse la jumătate faţă de structura clasică PWM 2L-VSC.

Fig. 6. Rezultate ale simulărilor pentru structura 3L-Vienna:


tensiunea continuă de ieşire vdc şi curenţii absorbiţi de redresor (ia, ib).

2.3. Redresoare PWM MF-Vienna propuse


Au fost propuse şi publicate noi structuri de redresoare ridicătoare, denumite PWM MF-
Vienna (M=2, 3) [5]. Acestea au trei niveluri de tensiune pe partea alternativă de alimentare
(la bornele inductanţelor L) şi prezintă proprietatea MF, fără a se utiliza concepte multinivel
de tipul Flying-Capacitors (FC) sau Coupled-Inductors (CI). Astfel, noile structuri pot fi
utilizate în aplicaţiile PFC, atât la frecvenţe mari de comutaţie, cât şi la frecvenţe mici.

2.3.1. Redresorul monofazat PWM 2F-Vienna


Redresorul monofazat PWM 2F-Vienna (M=2) derivă din soluţia populară 3L-Vienna
(denumită în continuare 1F-Vienna) prin completarea acesteia cu un întreruptor activ auxiliar
[Fig. 7(a)]. Utilizând strategia de comandă propusă [Fig. 7(b)], frecvenţa ondulaţiilor prezente
la nivelul componentelor pasive pe partea de intrare/ieşire este dublată, în comparaţie cu
structura populară 1F-Vienna (M=1). Astfel, valoarea inductanţei serie L şi a filtrelor necesare
sunt reduse considerabil.
Un alt avantaj al structurii constă în comutarea a trei niveluri de tensiune pe partea
alternativă de alimentare: vdc/2, 0 şi –vdc/2. Ca urmare, tensiunea comutată de dispozitivele
semiconductoare este jumătate din tensiunea continuă de ieşire, ceea ce permite creşterea
eficienţei conversiei statice în comparaţie cu soluţia [8].

6
Definirea secvenţelor de comutaţie pentru T1 şi T2 se bazează pe compararea a două
semnale purtătoare (c1 şi c2) cu un semnal de referinţă da*. Semnalele purtătoare sunt defazate
PS (Phase-Shifted) cu Tsw/2, unde Tsw reprezintă perioada de comutaţie.
D9 c1 c2 d a*
D1 p 1
D3
vdc 0 t
T1 C1
2 0 Tsw
L a D2 D4 O T1
t
ia D5 D7
T2
va ~ C2 vdc t
T2
2 vdc ia vaO
D8 2
D6 n
(b) 0 t
(a) D10
Fig. 7. Redresorul PWM 2F-Vienna propus [5]. (a) structura de principiu. (b) comanda PWM.

În Fig. 8(a) sunt prezentate secvenţele de comutaţie pentru alternanţa pozitivă a


tensiunii de intrare (va>0). Dacă unul dintre tranzistoare se află în conducţie, se acumulează
energie magnetică în inductorul L, iar tensiunea de pol vaO este egală cu zero. Dacă T1 şi T2
sunt blocate, curentul pozitiv de intrare ia circulă prin diodele D1 şi D9. Energia magnetică
stocată în L se descarcă şi tensiunea de pol vaO este egală cu jumătate din tensiunea continuă
de ieşire (vdc/2). Pentru va<0 funcţionarea este asemănătoare [Fig. 8(b)]. Tensiunea de pol vaO
are valoarea -vdc/2, dacă T1 şi T2 sunt blocate, respectiv valoarea zero, dacă unul dintre
tranzistoare se află în conducţie.
D9 D9
T1 off p p
T2 off D1 D1
D3 D3

T1 C1 T1 C1
T1 on T1 on
ia>0 T2 off T2 off
D2 D4 O ia<0 D2 D4 O
a a
D5 D7 D5 D7
T1 off T1 off
T2 on T2 on
T2 C2 T2 C2
T1 off
D8 T2 off D8
D6 n D6 n
(a) D10 (b) D10
Fig. 8. Secvenţe de funcţionare pentru structura PWM 2F-Vienna. (a) va>0. (b) va<0.

2.3.2. Redresorul monofazat PWM 3F-Vienna


Redresorul monofazat PWM 3F-Vienna (M=3) derivă din soluţia 2F-Vienna prin
completarea acesteia cu un întreruptor activ auxiliar T3 [Fig. 9(a)]. Utilizând strategia de
comandă propusă [Fig. 9(b)], frecvenţa ondulaţiilor prezente la nivelul componentelor pasive
pe partea de intrare/ieşire este triplată, în comparaţie cu structura populară 1F-Vienna. Astfel,
valoarea inductanţei serie L şi a filtrelor necesare sunt reduse în comparaţie cu soluţia 2F-
Vienna.
Definirea secvenţelor de comutaţie pentru T1, T2 şi T3 se bazează pe compararea a trei
semnale purtătoare (c1, c2 şi c3) cu un semnal de referinţă da*. Semnalele purtătoare sunt
defazate PS (Phase-Shifted) cu Tsw/3. În funcţie de semnul tensiunii alternative de alimentare,
tensiunea de pol vaO poate fi egală cu zero (dacă unul dintre tranzistoare se află în conducţie),

7
vdc/2 (dacă toate tranzistoarele sunt blocate şi va>0) sau -vdc/2 (dacă toate tranzistoarele sunt
blocate şi va<0).
d a* c2 c3 c1
p 1

0 t
T1 C1 vdc 0 Tsw
2
T1 t
L a O
T3 T2
ia t
va ~ T2 C2 vdc T3 t
2 vdc ia vaO
2
n 0 t
Fig. 9. Redresorul PWM 3F-Vienna propus [5]. (a) structura de principiu. (b) comanda PWM.

2.4. Comanda VOC (Voltage Oriented Control)


În ultimii ani au fost propuse diferite metode de comandă pentru redresoarele PFC [9-
10]. Pentru a valida buna funcţionare a soluţiei propuse 2F-Vienna (M=2) s-a implementat
strategia VOC (Voltage Oriented Control) [5]. În Fig. 10 s-a prezentat schema bloc de
realizare a comenzii VOC.

va, vb, vc C1 vdc


T1 2
R, L
N
~
~ a O
~ vab vbc ia ib ia, ib, ic C2 vdc
abc abc T2 2
PLL α-β α-β
n
ϑ vα vβ iα iβ
3-wires DC bus
α-β ϑ α-β ϑ
T1 T2 T6
d-q d-q vdc
d *x = 1− v*xN PWM vdc*
vd vq id iq -
+
vxN* x=a,b,c
abc
α-β PI
i d* vRLd*
vdN*
+
-
PI - ++ vα* vβ*
-ωL α-β ϑ
ωL d-q
iq=0 -
+ PI -+ vqN*
* +
vRLq

Fig. 10. Comanda VOC pentru redresorul PWM 2F-Vienna.

Alimentarea redresorului s-a realizat de la un sistem trifazat simetric cu valoarea de vârf


egală cu 230 2 V. S-a considerat o tensiune continuă de referinţă vdc* egală cu 700V şi o
sarcină rezistivă conectată la bornele de ieşire (p, n) ale redresorului. În Fig. 11 se prezintă
câteva rezultate ale simulărilor numerice. La momentul 0.2s sarcina a fost modificată brusc de

8
la valoarea de 150Ω la valoarea de 30Ω, corespunzând la o putere de 16.3kW (30Ω), în loc de
3.3 kW (150Ω).

Fig. 11. Rezultate ale simulărilor pentru structura trifazată 2F-Vienna comandată pe principiul VOC
(R=0.05Ω, L=1mH, fsw=8kHz). (a) vdc – tensiunea continuă de ieşire şi ia – curentul absorbit de
redresor pe faza a. (b) vaN – tensiunea la intrarea convertorului şi curenţii absorbiţi.

Analizând rezultatele obţinute se constată următoarele: (i) structura propusă


funcţionează corespunzător; (ii) tensiunea de ieşire este menţinută la valoarea de referinţă,
chiar dacă sarcina se modifică şi (iii) curenţii absorbiţi de redresor sunt sinusoidali şi în fază
cu tensiunile trifazate de alimentare.

2.5. Redresoare PFC cu celule de comutaţie multiple


Generalizarea topologiilor cu celule de comutaţie multiple a constituit obiectul unor
cercetări recente [11]. Această familie de convertoare PFC multicelulare se bazează pe
conectarea în serie şi/sau în paralel a celulelor de comutaţie. Au fost analizate diferite
topologii care fac parte din această familie şi au fost elaborate modele de simulare.

2.5.1. Generalizarea structurilor cu celule de comutaţie serie


Generalizarea structurilor cu celule de comutaţie serie are la bază ca principiu de
optimizare utilizarea unui număr minim de întreruptoare active, iar ca transfer al puterii s-a
ales cazul unidirecţional [12]. Cazul bidirecţional a fost prezentat pentru prima dată în [13].
În Fig. 12 se prezintă structura de principiu pentru un redresor PFC multicelular de tip
serie (NL-Vienna) cu p întreruptoare active comune şi N niveluri de tensiune (N=2p+1) pe
partea alternativă de alimentare. Pentru p=1 se obţine redresorul 3L-Vienna [14], denumit în
această sinteză 2F-Vienna. Pentru p=2 se obţine redresorul 5L-Vienna [15], iar pentru p≥3 se
obţine generalizarea din Fig. 12.

9
Vdc
R
V dc/2 Vdc/2

C1 D3 D4 C2

C1(p-1) (p-1)Vdc/(2p) C21 Vdc/(2p)

C11 V dc /(2p) C2(p-1) (p-1)Vdc/(2p)

D1p D12 D11 D2p D22 D21


T1 T2 Tp
D1 a D2
vaO
ia
~
L va
Fig. 12. Structura NL-Vienna în semi-punte cu p întreruptoare active comune.

Această topologie (Fig. 12) se bazează pe conceptul de conversie Stacked-Flying-


Capacitors (SFC) şi este alcătuită din două etaje cascadate care funcţionează la frecvenţe de
comutaţie diferite şi la tensiuni comutate diferite. Primul etaj (D1 şi D2) comută la frecvenţă
joasă şi tensiune mare, iar pierderile în comutaţie pot fi neglijate. Tensiunea continuă de ieşire
este împărţită în două surse secundare (Vdc/2), realizate cu ajutorul a două condensatoare
conectate în serie C1 şi C2. Al doilea etaj funcţionează la frecvenţa de comutaţie şi este
alcătuit din două grupuri de celule de comutaţie suprapuse, care dispun de aceleaşi p
întreruptoare statice active.

2.5.2. Redresorul serie 7L-Vienna


Redresorul 7L-Vienna dispune de trei întreruptoare comune (p=3) şi permite obţinerea a
şapte niveluri de tensiune (7L) pe partea alternativă de alimentare (Fig. 13). Structura poate fi
utilizată pentru aplicaţii de tip PFC, atât în cazul monofazat, cât şi în cazul trifazat, având la
bază principiul SFC care conduce la reducerea energiei stocate în condensatoarele
intermediare (flotante).
Vdc
R
Vdc/2 Vdc/2

C1 C2
D3 D4
C12 Vdc/3 C21 Vdc/6

C11 Vdc/6 C22 Vdc/3

D13 D12 D11 D23 D22 D21


T1 T2 T3

D1 a D2
vaO
ia
~
L va
Fig. 13. Redresor de tip serie 7L-Vienna cu 3 întreruptoare active comune şi 7 niveluri de tensiune.

Întreruptoarele din etajul de frecvenţa mare, comută doar o fracţiune din tensiunea
continuă de ieşire (Vdc/6). Un alt avaantaj constă în creşterea frecvenţei aparente de comutaţie
a tensiunii de pol (vAO) la de trei ori frecvenţa de comutaţie (fap=3fsw).

10
Cu excepţia diodelor exterioare D13 şi D21, toate celelalte diode din etajul de frecvenţa
ridicată sunt dimensionate pentru o tensiune mică, egală cu (Vdc/6). Pentru a asigura acelaşi
calibru în tensiune şi pentru diodele exterioare, este necesar ca D13 şi D21 să fie constituite din
câte trei diode conectate în serie. Tensiunea de pol are şapte niveluri de tensiune (-Vdc/2,
-Vdc/3, -Vdc/6, 0, Vdc/6, Vdc/3 or Vdc/2), care se obţin în funcţie de comanda on/off a
întreruptoarelor active T1, T2 şi T3. Comanda tranzistoarelor rezultă din compararea a 3
semnale purtătoare triunghiulare, defazate PS (Phase-Shifted) cu o treime din perioada de
comutaţie (Tsw/3), cu raportul de conducţie de referinţă.
Pentru a demonstra funcţionarea corespunzătoare a structurii 7L-Vienna a fost realizat
un model numeric de simulare. Câteva rezultate al simulărilor sunt prezentate în Fig. 14.

Fig. 14. Rezultate ale simulărilor pentru redresorul 7L-Vienna (Vdc=700V, Va=230V/ 50Hz, L=1mH,
C11=C12=C21=C22=65µF, fsw=8kHz şi R=30Ω).

2.5.3. Redresorul trifazat 9L Serie-Paralel


Redresoarele de tip serie permit reducerea tensiunii comutate. Pentru a se reduce şi
curentul comutat în etajul de frecvenţă înaltă, structurile serie NL-Vienna pot fi conectate în
paralel cu ajutorul cuplajelor magnetice CI. Un astfel de exemplu este propus în Fig. 15.

Phase a Phase b Phase c

Vdc
Vdc Vdc Vdc Ca 2
CIa 4 4 4
i1a L1 CIb CIc R
a O b O c O

ia L2 i2a ib ic
L L L
Vdc
Vdc Vdc Vdc Cb Vdc
2
va ~ vaN 4 vb ~ vbN 4 vc ~ vcN 4

N
Fig. 15. Redresor trifazat 9L Serie-Paralel.

Structura 9L are avantajul suprapunerii condensatoarelor intermediare (flotante) şi


astfel, energia stocată este redusă, în comparaţie cu principiul Flying-Capacitors (FC).
Tensiunea comutată de etajele de frecvenţă înaltă este egală cu Vdc/4. În acelaşi timp,
curentul comutat este redus la jumătate din curentul absorbit (ia/2), iar frecvenţa aparentă de
comutaţie a tensiunilor de pol este de patru ori mai mare decât frecvenţa de comutaţie
(fap=4fsw). Dacă reducerea tensiunii comutate are influenţă directă asupra reducerii pierderilor

11
în comutaţie şi a calibrului în tensiune, la fel ca reducerea curentului comutat, creşterea
frecvenţei aparente de comutaţie conduce la reducerea valorii şi a volumului inductanţelor
serie L.
Pentru a demonstra funcţionarea corespunzătoare a structurii 9L Serie-Paralel a fost
realizat un model numeric de simulare. Câteva rezultate ale simulărilor sunt prezentate în
Fig. 16 pentru Vdc=700V şi Va=230V/50Hz.

Fig. 16. Rezultate ale simulărilor pentru redresorul trifazat 9L Serie-Paralel (fsw=6kHz).

3. Invertoare PWM coborâtoare


Invertoarele de tensiune multinivel coborâtoare au fost dezvoltate în decursul ultimelor
trei decade. Aceste convertoare sunt mai complexe decât soluţia clasică 2L, atât din punct de
vedere structural, cât şi a strategiei PWM. Creşterea complexităţii poate fi considerată ca o
oportunitate pentru îmbunătăţirea calităţii formelor de undă, a densităţii de putere, a
performanţelor şi a eficienţei [16–19].
Cele mai populare structuri de invertoare multinivel coborâtoare se bazează pe utilizarea
a două surse secundare de tensiune continuă (NPC - Neutral-Point-Clamped) [20], cu diferite
posibilităţi de conectare a celulelor de comutaţie, în serie (FC - Flying-Capacitor) [21], în
paralel (CI – Coupled-Inductors) sau în cascadă [22].
Creşterea numărului nivelelor de tensiune la ieşirea unui convertor este o proprietate a
structurilor multinivel. Tensiunea comutată la ieşire este o fracţiune din tensiunea de
alimentare, fapt care conduce la reducerea ondulaţiilor de curent. De asemenea, tensiunea
comutată de dispozitivele semiconductoare este redusă, în comparaţie cu conversia clasică 2L.
Astfel, mărimea, greutatea şi costul filtrelor asociate convertoarelor pot fi reduse.

3.1. Invertorul 3L-T


În Fig. 17 se prezintă invertorul cu trei niveluri de tensiune în montaj semi-punte în
configuraţie T, cu celule de comutaţie suprapuse. Structura poate fi comandată cu strategia
SPWM (Sinusoidal PWM) în corelare cu principiul LS (Level-Shifted).
Structurura 3L-T asigură o conversie bidirecţională şi este alcătuită din trei laturi, două
exterioare şi una mijlocie. Pe laturile exterioare sunt conectate în serie câte două întreruptoare
(S1 şi S3, respectiv S3c şi S2c) pentru ca tensiunea suportată de fiecare dintre acestea să fie
jumătate din tensiunea de alimentare Vdc. Pe latura din mijloc sunt conectate în opoziţie două
întreruptoare în trei segmente (S1c şi S2), care sunt bidirecţionale în curent şi unidirecţionale în
tensiune [Fig. 17(a)]. Aceste întreruptoare pot fi definite şi altfel, dar tot în trei segmente. Este
vorba despe întreruptoarele bidirecţionale în tensiune şi unidirecţionale în curent [Fig. 17(b)],
fără ca tensiunea de ieşire să prezinte modificări.

12
S1 S1
Vdc C1 Vdc C1
2 S3 2 S2 S3
+ iA + iA
O A O A

S1c S2 S3c S3c


Vdc C2 Vdc C2 S1c
2 2
Vdc S2c Vdc S2c
(a) (b)
Fig. 17. Invertoare de tensiune 3L-T în semi-punte. (a) Varianta 1. (b) Varianta 2.

Întreruptoarele sunt grupate câte două pentru a forma celule elementare de comutaţie.
Astfel, celula 1 este alcătuită din S1 şi S1c, celula a doua este alcătuită din S2 şi S2c, în timp ce
ultima celulă este alcătuită din S3 şi S3c. În Fig. 18 se prezintă un exemplu de comandă PWM.
Se observă că apar doar trei secvenţe principale de comandă (S1 on şi S2 on; S1 off şi S2 on; S1
off şi S2 off) care definesc cele trei niveluri de tensiune (Vdc/2, 0 şi -Vdc/2). Existenţa unui
nivel intermediar de tensiune constituie o diferenţă importantă în comparaţie cu structura
clasică 2L.
c1 vrefA Tp
1
(a) 0
-1
S1 c2

S1c
(b) S2
S2c
S3, S3c

(c) vAO
Vdc/2

Fig. 18. Formele de undă specifice structurii 3L-T. (a) Comanda POD-SPWM.
(b) Comenzile întreruptoarelor. (c) Tensiunea de pol vAO.

În funcţie de poziţia semnalelor purtătoare, comenzile LS (Level-Shifted) se clasifică în


trei categorii principale: PD (Phase Disposition) – purtătoarele sunt în fază, POD (Phase
Opposite Disposition) – purtătoarele sunt în opoziţie şi APOD (Alternative Phase Opposite
Disposition) – purtătoarele sunt alternativ în fază şi în opoziţie. Celula a treia (S3 - S3c) este
utilizată pentru a se uniformiza tensiunea suportată de întreruptoarele de pe laturile exterioare.
Comanda acestei celule se face la frecvenţă joasă, egală cu frecvenţa tensiunii de referinţă.

3.2. Invertorul 3L-NPC


În Fig. 19 se prezintă invertorul cu trei niveluri de tensiune (3L) cu punct neutru fixat
(Neutral Point Clamped – NPC) în montaj semi-punte. Acesta poate fi comandat similar cu
structura 3L-T. Sursa de tensiune continuă principală Vdc este împărţită în două surse

13
secundare, realizate cu ajutorul condensatoarelor C1 şi C2. Punctul median O al bateriei de
condensatoare este utilizat pentru realizarea nivelului de tensiune intermediar.
Structura 3L-NPC conţine patru întreruptoare de putere bipolare (S1, S1c, S2 şi S2c) şi un
întreruptor de putere tripolar (Dc). Întreruptoarele bipolare sunt bidirecţionale în curent, în
timp ce întreruptorul tripolar conţine două stări unidirecţionale. Toate dispozitivele
semiconductoare sunt solicitate la jumătate din tensiunea continuă de alimentare (Vdc/2).

c1 vrefA
1
S1
Vdc 0
C1
2 -1
S2c (b) Tsw
S1 c2
+ iA
O
Dc A S1c
S1c vAO
Vdc
S2
C2
2 S2c
Vdc
S2
Starea N
(c) vAO Vdc/2

(a) Celula de comutaţie 3L-NPC Starea P Starea O


Fig. 19. Invertorul de tensiune 3L-NPC în montaj semi-punte.

Utilizând comanda POD-SPWM se observă că structura 3L-NPC are, de asemenea, trei


niveluri de tensiune (Vdc/2, 0 şi -Vdc/2) şi trei secvenţe de comutaţie: P (S1 on, S2 off), O (S1
off, S2 off) şi N (S1 off, S2 on). Întreruptoarele S1 şi S1c, respectiv S2 şi S2c, sunt comandate
complementar pe întregul ciclu. Un ciclu este reprezentat de perioada tensiunii de referinţă
(vrefA). Ca urmare a nivelului intermediar de tensiune, ondulaţiile curentului sunt reduse la
jumătate în comparaţie cu structura clasică 2L. Un alt avantaj îl reprezintă calibrul în tensiune
al întreruptoarelor care este, de asemenea, redus la jumătate.
Comanda întreruptoarelor depinde de semnul tensiunii de referinţă. Dacă tensiunea de
referinţă este pozitivă, întreruptoarele S1 şi S1c comută la frecvenţa de comutaţie (fsw), în timp
ce S2 este comandat off şi S2c este comandat on. Atunci când tensiunea de referinţă este
negativă, comanda întreruptoarelor se inversează: S2 şi S2c sunt comandate la fsw, în timp ce S1
este comandat off şi S1c este comandat on. Ca urmare, frecvenţa aparentă (efectivă) de
comutaţie (fap) a tensiunii de ieşire este egală cu fsw (fap=fsw).
Diodele clamp care formează întreruptorul tripolar Dc, funcţionează complementar cu
întreruptoarele exterioare S1 şi S2. Înlocuind întreruptorul unidirecţional Dc cu alte două tipuri
de întreruptoare tripolare se pot obţine alte structuri cu trei niveluri (3L-Bidirectional-Vienna
şi 3L-Active-NPC).

3.3. Invertorul 3L-FC


Invertorul cu trei niveluri de tensiune (3L) cu condensator intermediar (FC- Flying
Capacitor) este prezentat în Fig. 20 pentru configuraţia semi-punte. Acesta este alcătuit din
două celule de comutaţie conectate în serie (S1-S1c şi S2-S2c) şi poate fi comandat pe principiul
PS. Între celulele de comutaţie se conectează un condensator intermediar (C) care este
încărcat la jumătate din tensiunea continuă de alimentare (Vdc/2).
Pulsurile pentru comanda celulelor sunt defazate cu jumătate din perioada de comutaţie.
Astfel, se obţin patru stări de comutaţie, notate cu P, O1, O2 şi N. Stările O1 şi O2 sunt stări
redundante pentru care tensiunea de ieşire este egală cu zero. Aceste stări permit dublarea
frecvenţei aparente de comutaţie la ieşirea convertorului. Celelalte stări, P şi N, permit
conectarea sarcinii la borna pozitivă, respectiv negativă, a tensiunii de alimentare. Tensiunea

14
comutată de dispozitivele semiconductoare este jumătate din tensiunea continuă de alimentare
(Vdc/2).
Conceptul de conversie se poate generaliza pentru un număr p de celule de comutaţie
conectate în serie.
c1 vrefA
1
0
-1
C1 S2 S1 Tsw c2
+ iA
S1
O C A
S1c
C2 S2
Vdc
S2c
vAO
S2c S1c Vdc/2 N O1 O2

(a) (b) P O1 O2

Fig. 20. Invertorul de tensiune 3L-FC în montaj semi-punte.


(a) Structura de principiu. (b) Comanda PS-SPWM.

3.4. Invertorul 3L-BV


Invertorul 3L-BV (Bidirectional-Vienna) (Fig. 21) a fost prezentat pentru prima dată în
[13]. Acesta conţine patru întreruptoare bipolare de putere (S1, S2, S3 şi S3c) şi un întreruptor
tripolar (cu trei terminale) de putere (Sc). Întreruptorul Sc este bidirecţional în curent şi are la
bază un singur întreruptor activ de putere. Acesta este reprezentat ca un tranzistor bipolar
pentru a sublinia că nu este necesar să se conecteze o diodă în anti-paralel. În comparaţie cu
conceptul 3L-NPC, numărul dispozitivelor active (tranzistoare) de putere a crescut la cinci.

c1 vrefA
1
S1
Vdc 0
C1
2 -1
(b) Tsw
S3 c2
+ iA S1
O Sc A Sc
S3c vAO
S2
Vdc
C2
2 S3, S3c
Vdc
S2
Starea O2 Starea N
(c) vAO Vdc/2

(a) Celula de comutaţie 3L-BV Starea P Starea O1

Fig. 21. Invertorul de tensiune 3L-BV în montaj semi-punte.


(a) Structura. (b) Strategia POD-PWM. (c) Tensiunea de ieşire vAO.

Utilizând strategia POD-PWM, se observă că invertorul 3L-BV are trei niveluri de


tensiune şi patru stări de comutaţie: P (S1 on, Sc off, S2 off şi S3 on), O1 (S1 off, Sc on, S2 off şi
S3 on), O2 (S1 off, Sc on, S2 off şi S3 off) şi N (S1 off, Sc off, S2 on şi S3 off).
Întreruptoarele de putere bidirecţionale S1, S2 şi Sc comută la frecvenţă ridicată (HF-
High Frequency) egală cu fsw, în timp ce S3 şi S3c comută la frecvenţă joasă (LF- Low
Frequency) egală cu frecvenţa tensiunii de referinţă. Întreruptoarele S3 şi S3c sunt comandate
complementar pe întregul ciclu.
Dispozitivele HF (S1, S2 şi Sc) formează două celule de comutaţie suprapuse. Prima
celulă este compusă din întreruptoarele S1 şi Sc. Aceste întreruptoare funcţionează
complementar numai atunci când tensiunea de referinţă este pozitivă (vrefA>0). Pentru cazul

15
când vrefA<0 întreruptorul S1 este comandat la blocare, în timp ce Sc este comandat
complementar cu întreruptorul S2. Pe acest interval, S1 şi Sc formează a doua celulă de
comutaţie. Se observă că Sc este un întreruptor comun pentru ambele celule de comutaţie
suprapuse. La fel ca în cazul invertorului 3L-NPC, frecvenţa aparentă de comutaţie este egală
cu fsw (fap=fsw).

3.5. Invertorul 3L-ANPC


Celula de comutaţie 3L-ANPC (Fig. 22) este derivată din structura 3L-NPC.
Întreruptorul tripolar unidirecţional Dc este înlocuit cu un întreruptor tripolar bidirecţional
care conţine două tranzistoare de putere. Aceste tranzistoare împreună cu diodele conectate în
anti-paralel formează întreruptoarele bidirecţionale S1c şi S2c. Ca urmare, numărul total de
dispozitive de putere active (tranzistoare) este egal cu şase.

c1 vrefA
1
S1
0
Vdc
C1 -1
2 Tsw
S1c S3 (b) c2
S1
+ iA
O S1c
A
vAO S2
S2c S3c
Vdc S2c
C2
2 S3, S3c
Vdc S2
(c) vAO Vdc/2 N O1N O2N

(a) Celula de comutaţie 3L-ANPC P O1P O2P

Fig. 22. Invertorul de tensiune 3L-ANPC în montaj semi-punte.


(a) Structura. (b) Strategia DF-PWM. (c) Tensiunea de ieşire vAO.

Invertorul este alimentat de la o sursă de tensiune principală Vdc care conţine două surse
de tensiune secundare, realizate cu ajutorul condensatoarelor C1 şi C2. Întreruptoarele de
putere se pot grupa în trei celule de comutaţie elementare: S1-S1c, S2-S2c şi S3-S3c. Structura
are mai multe grade de libertate decât invertoarele 3L-NPC şi 3L-BV şi poate fi comandată cu
diferite strategii PWM [13].
Aceste strategii de comandă diferă prin numărul secvenţelor de comutaţie zero, care pot
fi utilizate pentru o mai bună distribuţie a pierderilor totale la nivelul dispozitivelor
semiconductoare de putere. În Fig. 22 s-a prezentat comanda DF (Double Frequency) - PWM
care dublează frecvenţa aparentă de comutaţie la ieşirea convertorului.
Utilizând strategia DF-PWM, tensiunea de ieşire are trei niveluri (Vdc/2, 0 şi –Vdc/2) şi
şase stări de comutaţie: P (S1 on, S1c off, S2 off, S2c on şi S3 on), O1P (S1 off, S1c on, S2 off, S2c
off şi S3 on), O2P (S1 on, S1c off, S2 off, S2c on şi S3 off), O1N (S1 off, S1c on, S2 on, S2c off şi S3
on), O2N (S1 off, S1c off, S2 off, S2c on şi S3 off) şi N (S1 off S1c on, S2 on, S2c off şi S3 off).
Starea P înseamnă conectarea sarcinii spre borna pozitivă a sursei de tensiune continuă
de alimentare. În acest caz, tensiunea de pol este egală cu Vdc/2. Pentru starea N, sarcina este
conectată la borna negativă a sursei de tensiune continuă şi tensiunea de pol este egală cu
-Vdc/2. Stările de comutaţie zero (O1P, O2P, O1N şi O2N) transmit la bornele sarcinii nivelul de
tensiune intermediar (0 V).
Comutaţiile spre/dinspre stările intermediare zero determină pierderile în comutaţie.
Acestea depind direct proporţional cu tensiunea comutată şi cu frecvenţa de comutaţie.
Pierderile în conducţie depind, în principal, de valoarea efectivă a curentului de sarcină şi nu

16
pot fi influenţate în stările P şi N. În schimb, aceste pierderi pot fi influenţate, pentru
nivelurile intermediare (0 V), prin selecţia traseelor de circulaţie a curentului. Se observă două
tipuri de trasee, cel superior (upper) şi cel inferior (lower). Traseul superior conţine
întreruptoarele S1c şi S3, iar cel inferior este format de întreruptoarele S2c şi S3c.
Dezvoltarea strategiei DF-PWM are la bază două strategii PWM elementare denumite
PWM-1 şi PWM-2 (Fig. 23). În cazul comenzii PWM-1 celulele 1 şi 2 comută la frecvenţă
joasă, egală cu frecvenţa tensiunii de referinţă, în timp ce a 3-a celulă comută la frecvenţa de
comutaţie pe întregul ciclu. Ca urmare, întreruptoarele celulelor 1 şi 2 au doar pierderi în
conducţie.
Întreruptoarele S3 şi S3c prezintă atât pierderi în conducţie, cât şi pierderi în comutaţie.

c1 vrefA c1 vrefA
1 1
0 0
-1 Tsw -1 Tsw
S1, S2c c2 S1 c2
S1c, S2 Sc
S3 S2
S3c S3, S3c
vAO Starea O2 Starea N vAO Starea O2 Starea N
Vdc/2 Vdc/2

(a) Starea P Starea O1 (b) Starea P Starea O1

Fig. 23. Strategii de comandă pentru invertorul 3L-ANPC în montaj semi-punte.


(a) PWM-1. (b) PWM-2.

Strategia PWM-2 se bazează pe comutaţia la frecvenţă ridicată a două celule, 1 şi 2, în


timp ce a 3-a celulă comută la frecvenţă joasă, egală cu frecvenţa tensiunii de referinţă. Astfel,
întreruptoarele S3 şi S3c prezintă doar pierderi în conducţie, în timp ce celelalte întreruptoare
prezintă atât pierderi în conducţie, cât şi pierderi în comutaţie.

3.6. Invertorul 3L-CI


În Fig. 24 sunt prezentate două invertoare 3L cu inductoare cuplate magnetic (CI -
Coupled-Inductor), în montaj semi-punte [23-24]. Acestea se diferenţiază prin tipul celulelor
conectate în paralel. În primul caz, structura 3L-CIB, celulele de comutaţie sunt bidirecţionale,
în timp ce în cazul al doilea, structura 3L-CIU celulele de comutaţie sunt unidirecţionale.
Structura 3L-CIB poate fi comandată pe acelaşi principiu PS-SPWM (Sinusoidal-
PWM). Celulele de comutaţie se conectează în paralel prin intermediul CI. Ca urmare,
curenţii prin întreruptoarele de putere şi prin înfăşurările CI sunt jumătate din curentul de
sarcină (iA/2). Pentru conectarea în paralel a celulelor se pot utiliza inductanţe cu sau fără
cuplare magnetică.
Inductanţele cuplate magnetic (CI) au avantajul reducerii volumului componentelor
magnetice [25]. Tensiunea la bornele sarcinii are trei niveluri şi frecvenţa aparentă de
comutaţie este egală cu de două ori frecvenţa de comutaţie (fap=2fsw).
Structura 3L-CIU poate fi comandată pe principiul PS (Fig. 25). Astfel, tensiunea de
referinţă (vrefA) este comparată cu două semnale purtătoare (c1 şi c2) care sunt defazate cu
jumătate din perioada de comutaţie Tsw. În acest caz, se prelungeşte conducţia prin
dispozitivele semiconductoare de putere şi astfel, pierderile în conducţie sunt mai mari decât
la soluţia 3L-CIB. O altă particularitate se referă la faptul că, prin întreruptoarele de putere
circulă curentul de sarcină iA. Tensiunea la bornele sarcinii are, de asemenea, trei niveluri şi
frecvenţa aparentă de comutaţie este egală cu de două ori frecvenţa de comutaţie (fap=2fsw).

17
Vdc Vdc T1
2 C1 S1 S2
2 C1 D2
+ i1 CI i2 + i1 CI i2
O O
iA A iA A
Vdc Vdc T2
2 C2 S1c vAO S2c 2 C2 D1 vAO
Vdc Vdc

(a) (b)
Fig. 24. Invertoare 3L cu celule de comutaţie paralele şi inductoare cuplate magnetic.
(a) Structura 3L-CIB cu celule bidirecţionale. (b) Structura 3L-CIU cu celule unidirecţionale.

1 1
c1 c2 c1 c2
O1 O2 O1
vrefA
P P
0 0
N N
vrefA
O1 O2 O1
-1 -1
0 Tsw 0 Tsw
T1 T1

T2 T2

vo 0
Vdc/2 vo Vdc/2
0
(a) (b)
Fig. 25. Strategia PS-SPWM pentru invertorul 3L-CIU în semi-punte.
(a) vrefA>0. (b) vrefA<0.

3.7. Invertorul 5L-SFC1


Pentru a creşte tensiunea continuă de alimentare şi a reduce, în acelaşi timp, energia
stocată în condensatoarele FC, noi concepte multinivel au fost propuse în 2001 [26],
2005 [27] şi 2011 [28]. Primul concept multinivel cu celule de comutaţie suprapuse SFC
(Stacked-Flying-Capacitors) (2001) se bazează pe suprapunerea a două etaje FC.
În Fig. 26 s-a prezentat schema de principiu a unui invertor cu cinci niveluri de tensiune
în montaj semi-punte (5L-SFC1). Structura de conversie DC/AC utilizează punctul median al
bateriei de condensatoare (O), asemănător cu principiul NPC. Astfel, comanda PWM se
obţine din combinarea tehnicilor PS (Phase-Shifted) şi LS (Level-Shifted).
Condensatoarele intermediare (C3 şi C4) sunt suprapuse şi se încarcă la tensiunea Vdc/4.

Întreruptoarele de pe laturile exterioare (S1, S2, S3 şi S4) sunt dimensionate pentru


jumătate din tensiunea continuă de alimentare Vdc/2, în timp ce întreruptoarele de pe latura
mijlocie (S1c, S2c, S3c şi S4c) suportă o tensiune de două ori mai mică (Vdc/4). În practică se
preferă utilizarea întreruptoarelor de putere cu acelaşi calibru în tensiune. Astfel, pe laturile
exterioare se conectează în serie alte patru întreruptoare care vor fi comandate la frecvenţă
joasă, egală cu frecvenţa tensiunii de referinţă.
Pe alternanţa pozitivă a tensiunii de referinţă (vrefA>0), celulele 1 (S1-S1c) şi 2 (S2-S2c)
sunt comandate pe principiul PS-PWM, în timp ce întreruptoarele celulelor 3 şi 4 se află într-o
stare particulară de comutaţie (S3=S4=off şi S3c=S4c=on). Pe alternanţa negativă a tensiunii de
referinţă (vrefA<0), rolul celulelor de comutaţie se schimbă.

18
S1 Vdc
C3 S2
Vdc
C1
2 4
O A iA
+
-
Vdc S1c S3c Vdc S2c S4c
C2 C4
Vdc 2 4

S3 S4
Fig. 26. Invertorul de tensiune 5L-SFC1 în montaj semi-punte.

Invertorul SFC1 are următoarele proprietăţi:


- la bornele sarcinii se obţin cinci niveluri de tensiune (Vdc/2, Vdc/4, 0, -Vdc/4 şi -Vdc/2);
- frecvenţa aparentă a tensiunii de ieşire este egală cu de două ori frecvenţa de
comutaţie (fap=2fsw).

3.8. Invertorul 5L-ANPCFC


În Fig. 27 se prezintă o dezvoltare a structurii 3L-ANPC. Structura obţinută are cinci
niveluri de tensiune şi a fost denumită 5L-ANPCFC [27]. Astfel, celulele 1 (S1-S1c) şi 2 (S2-
S2c) sunt înseriate şi formează un etaj FC (Flying-Capacitor). Acest etaj se alimentează de la
una dintre sursele secundare la jumătate din tensiunea de alimentare (Vdc/2). Între celulele de
comutaţie se conectează condensatorul intermediar C3 care se încarcă la Vdc/4, fapt care
conduce la reducerea energiei stocate, în comparaţie cu invertorul 5L-FC.
Celulele 3 (S3-S3c) şi 4 (S4-S4c) sunt comandate la frecvenţă joasă, egală cu frecvenţa
tensiunii de referinţă. Pe alternanţa pozitivă a tensiunii de referinţă (vrefA>0), întreruptoarele
S3 şi S4 sunt comandate on (la închidere), iar S3c şi S4c sunt comandate off (la deschidere). Pe
alternanţa negativă comanda întreruptoarelor este complementară.

S3
Vdc
2
C1
S3c S2 S1
O Vdc iA
+ C3 A
- 4
S4
Vdc
Vdc C2
2
S4c S2c S1c
(a)
Fig. 27. Invertorul de tensiune 5L-ANPCFC în montaj semi-punte.

3.9. Invertorul 5L-SFC2


Pornind de la structura 3L-ANPC, o nouă configuraţie SFC cu cinci niveluri de tensiune
(5L-SFC2) a fost dezvoltată în [27] (Fig. 28). Celulele 1 (S1-S1c) şi 2 (S2-S2c) sunt înseriate şi
formează primul etaj FC (Flying-Capacitor). Acest etaj (de sus) se alimentează de la una
dintre sursele secundare, egală cu jumătate din tensiunea de alimentare (Vdc/2). Un al doilea
etaj FC (de jos) s-a obţinut prin înserierea celulelor 3 (S3-S3c) şi 4 (S4-S4c). Alimentarea lor se
face de la a doua sursă secundară Vdc/2. Între celulele de comutaţie se conectează

19
condensatoarele intermediare C3 şi C4 care se încarcă la Vdc/4. Etajele FC sunt suprapuse şi au
o funcţionare alternativă.

Vdc
C1 S1 Vdc C3 S2
2 4
S5
O iA
+ S1c S2c A
-
S5c
Vdc
Vdc S3c Vdc C4 S4c
2
C2 4

S3 S4
Fig. 28. Invertorul de tensiune 5L-SFC2 în montaj semi-punte.

Etajul FC de sus funcţionează pe alternanţa pozitivă a tensiunii de referinţă (vrefA>0). Pe


alternanţa negativă (vrefA<0) funcţionează etajul FC de jos. Celula a 5-a (S5-S5c) este alcătuită
din două întreruptoare complementare care sunt comandate la frecvenţă joasă, egală cu
frecvenţa tensiunii de referinţă.

3.10. Invertorul 5L-SFC3


În Fig. 29 se prezintă a treia variantă de invertor de tensiune SFC [28], denumit 5L-
SFC3. Acesta este alcătuit, de asemenea, din două etaje FC suprapuse care funcţionează
alternativ, în funcţie de polaritatea tensiunii de referinţă. Alimentarea lor se face de la sursele
secundare Vdc/2, care sunt realizate cu ajutorul condensatoarelor C1 şi C2. Primul etaj FC este
alcătuit din celulele 1 (S11-S1c) şi 2 (S21-S2c). Al doilea etaj FC este alcătuit din celulele 3 (S12-
S1c) şi 4 (S22-S2c). Între aceste celule se conectează condensatoarele intermediare C11 şi C12.
Etajele FC au particularitarea utilizării unor celule de comutaţie HF (high-frequency) cu
întreruptoare comune (S1c şi S2c).

Vdc S21 S1 S1c S3


C1 S11
2 C11
O iA
+ A
-
Vdc C12
Vdc C2 S22 S2 S2c S4
2 S12

Fig. 29. Invertorul de tensiune 5L-SFC3 în montaj semi-punte.

În afară de celulele HF, invertorul de tensiune 5L-SFC3 în montaj semi-punte mai


conţine două celule de comutaţie LF (low-frequency). Întreruptoarele S1, S2, S3 şi S4 sunt
comandate la frecvenţă joasă (LF), egală cu frecvenţa tensiunii de referinţă.
O altă caracterizare a întreruptoarelor se poate face în funcţie de tensiunea la care sunt
solicitate. Astfel, întreruptoarele S1, S12, S2, S21, S3 şi S4 sunt solicitate la tensiune mare, egală
cu Vdc/2 (HV - High-Voltage), în timp ce întreruptoarele S11, S22, S1c şi S2c sunt solicitate la

20
tensiune mică, egală cu Vdc/4 (LV - Low-Voltage). În practică, pentru a obţine acelaşi calibru
în tensiune (Vdc/4), se conectează suplimentar alte două întreruptoare în serie cu S12 şi S21.
Aceste întreruptoare suplimentare sunt comandate la o frecvenţă joasă (LF), egală cu
frecvenţa tensiunii de referinţă.
Comanda structurii 5L-SFC3 utilizează o strategie POD-PWM echivalentă (Fig. 30).
Semnalele PWM se obţin din compararea modulului tensiunii de referinţă cu semnalele
purtătoare triunghiulare c1 şi c2. Purtătoarele sunt defazate (PS) cu jumătate din perioada de
comutaţie. Comanda întreruptoarelor S1 - S4 se obţine din compararea tensiunii de referinţă cu
zero.

c1 c2 vrefA
1
(a) 0
Tsw
vrefA
S21

S11
(b)
S1c

S2c

S22

S12
S2, S3
S1 , S4
vAO
Vdc/4 Vdc/2
(c)

Fig. 30. Strategia PWM pentru invertorul de tensiune 5L-SFC3. (a) Tensiunea de teferinţă şi
purtătoarele triunghiulare. (b) Semnalele de comandă. (c) Tensiunea de ieşire.

Invertorul SFC3 are următoarele proprietăţi:


- la bornele sarcinii se obţin cinci niveluri de tensiune (Vdc/2, Vdc/4, 0, -Vdc/4 şi -Vdc/2);
- frecvenţa aparentă a tensiunii de ieşire este egală cu de două ori frecvenţa de
comutaţie (fap=2fsw);
- tensiunea comutată de etajele HF este egală cu Vdc/4.

În Fig. 31 se prezintă generalizarea conceptului multinivel SFC3. Etajul HV este specific


întreruptoarelor S1 – S4 care sunt dimensionate la jumătate din tensiunea continuă de
alimentare (Vdc/2).

Comanda acestor întreruptoare HV se face la LF. Etajul LV corespunde celulelor de


comutaţie HF, care sunt suprapuse şi dispun de întreruptoare comune. Acest etaj este împărţit
în două etaje secundare: HFj (j=1, 2). Fiecare etaj este văzut ca o structură FC, care are p
celule de comutaţie (Sij-Sic, i=1, 2, ..., p, j=1, 2 şi p≥2) conectate în serie şi (p-1)
condensatoare intermediare (Cij, i=1, ..., p-1, j=1, 2).

21
C1 Sp1 S(p-1)1 S11 S1 S1c S3
C(p-1)1 C11

+ S2c iA
- O A

Vdc C(p-1)2 C12


C2 S12 S22 Sp2 S2 Spc S4

Fig. 31. Generalizare a conceptului multinivel NL-SFC3.

Etajele HFj (j=1, 2) au particularitatea utilizării a p întreruptoare comune (Sic, i=1, 2, ...,
p). Numărul total de niveluri de tensiune N depinde de numărul p de întreruptoare comune
(N=2p+1).

3.11. Invertorul 5L-ANPCCI


Pentru a creşte curentul de ieşire şi a reduce, în acelaşi timp, energia stocată în
inductoarele cuplate magnetic (CI), noi concepte multinivel au fost propuse în 2011 [29],
2013 [30] şi 2015 [31].
Convertoarele multinivel CI sunt utilizate pe scară largă în aplicaţii de medie şi mică
putere, în principal pentru a creşte curentul de ieşire, în timp ce ondulaţiile curentului prin
dispozitivele semiconductoare sunt reduse. Folosind tehnica interleave (intercalare), mărimea
componentelor pasive din cadrul convertorului (inductanţe, condensatoare) şi conţinutul de
armonici al tensiunii de ieşire sunt considerabil reduse, în comparaţie cu dezvoltările clasice.
În Fig. 32 se prezintă schema de principiu a invertorului 5L-ANPCCI în montaj semi-
punte. Acesta se bazează pe două etaje, unul care funcţionează la curentul de sarcină iA,
considerat HC (High-Current) şi altul care funcţionează la jumătate din curentul de sarcină
iA/2, considerat LC (Low-Current).
Etajul HC comută la o frecvenţă joasă (LF), egală cu frecvenţa tensiunii de referinţă, în
timp ce etajul LC comută la HF. În acest fel, încă din etapa de proiectare a soluţiei de
conversie, s-a avut în vedere o echilibrare naturală a pierderilor totale (în conducţie şi în
comutaţie) în dispozitivele semiconductoare de putere.
Structura este alimentată de la o sursă principală (Vdc) şi două surse secundare (Vdc/2),
realizate cu ajutorul condensatoarelor C1 şi C2. Ca urmare, toate întreruptoarele de putere sunt
solicitate la jumătate din tensiunea continuă de alimentare (Vdc/2).

Etaj HC Etaj LC

Vdc
C1 S1 S2 S5 S7
2
O i1 i2
+ 1 2
-
iA A
Vdc
C2 S4 S3 S6 vo S8
2
Vdc

Fig. 32. Invertorul de tensiune 5L-ANPCCI în montaj semi-punte.

22
Comanda întreruptoarelor se realizează la frecvenţe de comutaţie diferite, aşa cum se
prezintă în exemplul din Fig. 33.
Întreruptoarele din etajul HC sunt dimensionate pentru curentul maxim de sarcină şi au
numai pierderi în conducţie. Pierderile în comutaţie se pot neglija, datorită comutării acestora
la LF. Dispozitivele semiconductoare din etajul LC sunt dimensionate pentru jumătate din
curentul maxim de sarcină şi prezintă atât pierderi în conducţie, cât şi pierderi în comutaţie.
Conţinutul în armonici al tensiunii de ieşire este redus şi astfel, volumul şi costul
filtrului de ieşire sunt mai mici, decât în cazul dezvoltărilor clasice. Un alt factor care
contribuie la această reducere constă în dublarea frecvenţei aparente de comutaţie a tensiunii
de ieşire (fap=2fsw). Ca un dezavantaj al soluţiilor care utilizează principiul CI ar fi mărimea,
greutatea şi costul cuplajelor magnetice. De aceea, invertoarele de tensiune CI sunt
recomandate, în principal, pentru aplicaţii de puteri medii şi mici.

c1 c2 vrefA

(a)
Tsw
S1, S3, Inh vrefA
S2, S4
S5

S6
(b)
S7

S8
v1O Vdc/2

v2O
(c) Vdc/2
vAO
Vdc/4 Vdc/2

Inh Inh
vrefA vrefA
+ S5 + S7
c1 - c2 -

S6 S8
Inh Inh
(d)
vrefA +
S1, S2, S3, S4, Inh
0 -

Fig. 33. Strategia PWM pentru invertorul 5L-ANPCCI.

Structurile de conversie multinivel bazate pe principiul CI necesită modificarea


comenzii în vederea echilibrării curenţilor prin înfăşurările înductanţelor cuplate magnetic. În
acest scop sunt utilizate traductoare de curent pe fiecare înfăşurare a CI şi astfel,
implementarea comenzii este complexă.
Pentru a se asigura o echilibrare naturală a curenţilor prin înfăşurările CI, un nou
concept multinivel a fost dezvoltat în [30] şi a fost generalizat în [31]. Acesta are la bază
suprapunerea a două grupuri CI şi a fost denumit SCI (Stacked-Coupled-Inductors).

3.12. Invertorul 5L-SCI


În Fig. 34 se prezintă schema electrică de principiu pentru invertorul de tensiune 5L-
SCI în semi-punte [31]. Structura este compusă din două etaje care funcţionează la curenţi
diferiţi şi la frecvenţe de comutaţie diferite. Primul etaj funcţionează la HF (fsw) şi se bazează

23
pe suprapunerea a două grupuri HF. Grupul de sus conţine două celule de comutaţie (S11-S1c,
S12-S2c) care sunt conectate în paralel prin intermediul CI1. Alimentarea acestui grup se face
de la o sursă secundară de tensiune continuă (Vdc/2).

Al doilea grup (de jos) conţine, de asemenea, două celule de comutaţie (S21-S1c, S22-S2c)
care sunt conectate în paralel prin intermediul CI2. Alimentarea acestui grup se face de la a
doua sursă secundară de tensiune continuă (Vdc/2). Este important de specificat că celulele de
comutaţie de sus şi de jos au două întreruptoare tripolare comune S1c şi S2c. Există două tipuri
de întreruptoare tripolare (care au trei terminale), cu un singur tranzistor de putere sau cu două
tranzistoare de putere. În Fig. 34 s-a ales varianta cu un singur întreruptor activ (tranzistor) de
putere.
Curentul comutat de acest etaj HF este jumătate din curentul de sarcină (iA/2) şi este
denumit LC (Low-Current). Al doilea etaj este alcătuit din celula de comutaţie S3-S3c şi
funcţionează la frecvenţă joasă (LF). Curentul comutat de etajul LF este curentul de sarcină
iA, care este denumit HC (High-Current).
c11 vrefA c12 Tsw
1
0
-1
S11 S12 c21 c22
CI1 (Ls1, Lu1, Lsu1) S11
Vdc i1
2 C1 i11 i12 S12
S1c S2c S3 (b) S2c
+ iA
O O
A S1c
S3c
Vdc vAO S21
C2 i21 i22
Vdc 2 i2 S22
S21 S22 CI2 (Ls2, Lu2, Lsu2)
S3, S3c
(a)
vAO
Vdc/4 Vdc/2
(c)

Fig. 34. Invertorul de tensiune 5L-SCI în semi-punte. (a) Circuitul electric. (b) Strategia PLS-PWM.
(c) Tensiunea de ieşire (vAO).

Strategia PWM se bazează pe compararea tensiunii de referinţă (vrefA) cu patru semnale


purtătoare triunghiulare (c11, c12, c21 şi c22) PLS (Phase-Level-Shifted). În Fig. 35 se prezintă
rezultatele obţinute în urma simulării numerice a structurii 5L-SCI.

Fig. 35. Rezultate ale simulărilor pentru invertorul 5L-SCI în semi-punte (Vdc=800 V, fsw=8 kHz,
fr=50Hz, Ls1=Lu1=Ls2=Lu2=1.5mH, Lsu1=Lsu2=1.4mH, R=10Ω şi L=2.5mH): (a) vAO-tensiunea de ieşire,
iA-curentul de ieşire şi i1, i2, i3, i4-curenţii în CIs. (b) curenţii în CIs şi (i11-i12).

24
Evoluţia valorii de vârf a tensiunii de referinţă s-a considerat de tip rampă. Astfel,
pentru valori mai mici de 0.5, se observă că tensiunea de ieşire (vAO) are doar trei niveluri, iar
pentru valori mai mari de 0.5, tensiunea de ieşire are cinci niveluri.
Inductanţele cuplate magnetic (CI1 şi CI2) funcţionează alternativ, în funcţie de
polaritatea tensiunii de referinţă. Astfel, după fiecare ciclu, curenţii prin înfăşurările CI sunt
setaţi natural la zero. Această anulare a curenţilor se datorează descărcării energiei magnetice
din CI şi reprezintă un avantaj important, în comparaţie cu conceptele clasice multinivel CI.
Ca urmare, curentul de ieşire se împarte uniform prin celulele conectate în paralel şi nu există
pericolul acumulării unei componente continue care să dezechilibreze curenţii prin CI.
Invertorul de tensiune 5L-SCI are următoarele proprietăţi:
ƒ toate dispozitivele semiconductoare de putere sunt dimensionate pentru jumătate din
tensiunea de alimentare (Vdc/2);
ƒ tensiunea de ieşire are 5L (-Vdc/4, -Vdc/2, 0, Vdc/4, Vdc/2);
ƒ frecvenţa aparentă a tensiunii de ieşire este de două ori frecvenţa de comutaţie (fap=2fsw);
ƒ întreruptoarele din etajul HF comută la LC (iA/2);
ƒ întreruptoarele din etajul LF comută la HC (iA);
ƒ curenţii prin înfăşurările CI sunt resetaţi natural la zero după fiecare ciclu.

3.13. Invertorul 7L-SCI


Structura invertorului de tensiune 7L-SCI (Fig. 36) se obţine din structura precedentă
prin completarea grupurilor de celule paralele [31]. Aceasta dispune tot de două etaje, unul
HF-LC şi altul LF-HC. Grupul superior HF conţine trei celule de comutaţie (S11-S1c, S12-S2c şi
S13-S3c) conectate în paralel prin intermediul CI1, iar grupul inferior HF este alcătuit din
celulele de comutaţie (S21-S1c, S22-S2c şi S23-S3c) conectate în paralel prin intermediul CI2.
Întreruptoarele S1c, S2c şi S3c sunt întreruptoare comune celulelor de comutaţie şi au trei
terminale. Funcţionarea etajului LF-HC nu se modifică, în schimb etajul HF-LC va comuta
doar o treime din curentul de sarcină (iA/3).
La conectarea în paralel a trei sau mai multe celule de comutaţie este nevoie de trei sau
mai multe inductanţe cuplate magnetic. Există diferite configuraţii pentru conectarea lor. În
Fig. 36 s-a utilizat conexiunea în cascadă ciclică.
Frecvenţa aparentă a tensiunii de ieşire creşte la de trei ori frecvenţa de comutaţie
(fap=3fsw), un avantaj important pentru reducerea ondulaţiilor de curent şi a filtrelor de ieşire.
Grupurile CI1 şi CI2 funcţionează alternativ, în funcţie de polaritatea tensiunii de referinţă.
Astfel, curenţii prin înfăşurările inductanţelor cuplate magnetic se echilibrează natural.
Energia magnetică stocată în CI1 şi CI2 se descarcă complet după fiecare ciclu şi curenţii prin
înfăşurările CI sunt periodic resetaţi la zero.

S11 S12 S13 CI1 (Ls1, Lu1, Lsu1)


Vdc i1
2 C1 i11
i12
S1c S2c S3c i13 S3
+ iA
O A
i23
i22
S3c
Vdc i21
2 C2 i2
Vdc S21 S22 S23 CI2 (Ls2, Lu2, Lsu2)

Celula de comutaţie DC-AC 7L-SCI

Fig. 36. Invertorul de tensiune 7L-SCI în semi-punte.

Comanda PWM se obţine din compararea tensiunii de referinţă (vrefA) cu şase semnale
purtătoare triunghiulare PLS (Phase-Level-Shifted). În Fig. 37 se prezintă rezultatele obţinute

25
în urma simulării numerice a structurii 7L-SCI. Evoluţia valorii de vârf a tensiunii de referinţă
s-a considerat de tip rampă. Astfel, pentru valori mai mici de 0.33, se observă că tensiunea de
ieşire (vAO) are doar trei niveluri, pentru valori cuprinse între 0.33 şi 0.66 tensiunea are cinci
niveluri, iar pentru valori mai mari de 0.66 tensiunea vAO are şapte niveluri (-Vdc/2, -Vdc/3, -
Vdc/6, 0, Vdc/6, Vdc/3 şi Vdc/2).

Fig. 37. Rezultate ale simulărilor pentru invertorul 7L-SCI în semi-punte (Vdc=800 V, fr=50 Hz,
Ls1=Lu1=Ls2=Lu2=1 mH, Lsu1=Lsu2=0.9 mH, R=4.4 Ω şi L=1 mH) (vAO-tensiunea de ieşire; iA-curentul
de ieşire; i11, i12, i13, i21, i22 şi i23-curenţii prin CIs). (a) fsw=4 kHz. (b) fsw=1 kHz.

În comparaţie cu soluţia 5L-SCI, invertorul 7L-SCI are următoarele avantaje:


ƒ tensiunea de ieşire (vAO) are şapte niveluri (-Vdc/2, -Vdc/3, -Vdc/6, 0, Vdc/6, Vdc/3 şi Vdc/2);
ƒ frecvenţa aparentă a tensiunii de pol este de trei ori frecvenţa de comutaţie (fap=3fsw);
ƒ întreruptoarele din etajul HF comută o treime din curentul de sarcină (iA/3).
Celula de comutaţie NL-SCI poate fi utilizată atât în configuraţii de invertoare de
tensiune (bidirecţionale) monofazate, cât şi trifazate sau polifazate. Un exemplu de realizare,
pentru cazul trifazat, s-a prezentat în [31].

4. Concluzii
Parametri de comutaţie ai dispozitivelor semiconductoare (tensiunea comutată, curentul
comutat şi frecvenţa de comutaţie) sunt importanţi în proiectarea viitoarelor structuri de
conversie statică. În această lucrarea s-a prezentat o evoluţie a principalelor concepte de
conversie statică şi a proprietăţilor specifice.
În prima parte au fost prezentate diferite concepte de redresoare PWM PFC de tip
ridicător. Dintre acestea se remarcă redresorul 3L-Vienna care a fost introdus de curând şi în
sistemele WECS. Pornind de la acest concept au fost dezvoltate diferite topologii care să
permită o funcţionare, atât la frecvenţe ridicate, cât şi la frecvenţe joase. În a doua parte au
fost prezentate diferite concepte de invertoare 3L cu punct neutru fixat care au stat la bază
dezvoltărilor ulterioare. Dintre acestea amintim două concepte clasice T şi NPC care se
bazează pe suprapunerea celulelor de comutaţie, respectiv pe utilizarea unor diode clamp.
În ultima parte au fost descrise câteva concepte SFC care se bazează pe principiul FC şi
permit reducerea energiei stocate în condensatoarele intermediare, cu implicaţii în micşorarea
volumului structurii de conversie. Asemănător cu conceptul SFC, au fost prezentate structuri
multinivel complementare care au la bază principiul SCI. Acesta este derivat din conceptul
CI, cu deosebirea că inductanţele cuplate magnetic au fost suprapuse. Această tehnică, de
conectare în paralel a celulelor de comutaţie, conduce la funcţionarea alternativă a cuploarelor
magnetice şi astfel, energia magnetică stocată este mai mică în comparaţie cu structurile CI
clasice.

26
Invertoarele SFC reduc tensiunea comutată, în timp ce tehnologia SCI se bazează pe
reducerea curentului comutat. Ambele principii au la bază cascadarea a două etaje care
funcţionează la parametri de comutaţie diferiţi. Scopul urmărit a fost echilibrarea pierderilor
totale ale dispozitivelor semiconductoare de putere încă din etapa de proiectare a conceptelor.
În acest fel, aceste două concepte multinivel SFC şi SCI, complementare de altfel, permit
creşterea puterii maxime de ieşire şi/sau a frecvenţei de comutaţie.

Referinţe
[1]. GWEC - Global Wind Energy Council, Global wind report annual market update 2013,
pp.1-80, Apr.2014.
[2]. M. Liserre, R. Cardenas, M. Molinas, and J. Rodriguez, Overview of multi-MW wind
turbines and wind parks, IEEE Trans. Ind. Electron., vol. 58, no. 4, pp. 1081–1095,
Apr. 2011.
[3]. F. Blaabjerg, M. Liserre, and K. Ma, Power electronics converters for wind turbine
systems, IEEE Trans. Ind. Appl., vol. 48, no. 2, pp. 708–719, Mar./Apr. 2012.
[4]. M. Kazmierkowski, L. Franquelo, J. Rodriquez, M. Perez, and J. Leon, High-
performance motor drives - Development of New Converter Topologies, IEEE Industrial
Electronics Magazine, pp. 6-26, Sept.2011.
[5]. Floricau, D., Tudorache, T., Kreindler, L., New boost-type PFC MF-Vienna PWM
rectifiers with multiplied switching frequency, Advances in Electrical and Computer
Engineering, ISSN: 1582-7445 (FI=0.529), eISSN: 1844-7600, WorldCat: 644266260,
doi: 10.4316/AECE, WOS: 000368499800015, 15 (4), pp. 81-86.
[6]. H. Chen, N. David, and D. C. Aliprantis, Analysis of permanent-magnet synchronous
generator with Vienna rectifier for wind energy conversion system, IEEE Trans.
Sustainable Energy, Vol.4, No.1, pp.154–161, Jan.2013.
[7]. A. Rajaei, M. Mohamadian, and A. Y. Varjani, Vienna-rectifier-based direct torque
control of PMSG for wind energy application, IEEE Trans. on Ind. Electronics, Vol.60,
No.7, pp.2919–2929, Oct.2013.
[8]. M. L. Heldwein, M. S. Ortmann, and S. A. Mussa, “Single-phase PWM boost-type
unidirectional rectifier doubling the switching frequency,” in Proc. 13th European Conf.
on Power Electron. and Appl. – EPE, pp.1–10, 2009.
[9]. S. Hansen, M. Malinowski, F. Blaabjerg, M.P. Kazmierkowski, Sensorless control
strategies for PWM rectifier, in Proc. Applied Power Electronics Conference and
Exposition- APEC, Vol.2, pp.832-838, 2000.
[10]. S. L. Sanjuan, Voltage oriented control of three-phase boost PWM converters, Master
Thesis - Chalmers University of Technology, 2010.
[11]. D. Floricau, Multicells power rectifiers in series and parallel configurations (in
romanian), Patent Request OSIM Bucharest no. A00850/12.11.2014, Bucharest,
Romania, 2014.
[12]. D. Floricau and T. Tudorache, A novel generalization of boost-type PFC topologies with
multiple switching cells connected in series and parallel, 9th International Symposium
on Advanced Topics in Electrical Engineering, ATEE 2015, WOS:000368159800126,
ISBN: 978-1-4799-7514-3, art. no. 7133886, pp. 674-679.
[13]. D. Floricau and F. Richardeau, New multilevel converters based on stacked
commutation cells with shared power devices, IEEE Transactions on Ind. Electronics,
Vol.58, No.10, pp. 4675–4682, Oct.2011.
[14]. J.W. Kolar and F.C. Zach, A novel three-phase utility interface minimizing line current
harmonics of high-power telecommunications rectifier modules, Record of the 16th

27
IEEE International Telecommunications Energy Conference, Vancouver, Canada, Oct.
30 -NOV. 3, pp. 367-374, 1994.
[15]. L. Pham, Contribution à l’étude de nouveaux convertisseurs sécurisés à tolérance de
panne pour systèmes critiques à haute performance. Application à un PFC Double-
Boost 5 Niveaux, PhD thesis – University of Toulouse, Nov. 2011.
[16]. M. Kazmierkowski, L. Franquelo, J. Rodriquez, M. Perez, and J. Leon, High-
performance motor drives - Development of New Converter Topologies, IEEE Industrial
Electronics Magazine, pp. 6-26, Sept.2011.
[17]. J. Rodriguez, S. Bernet, P.K Steimer, and I.E. Lizama, A survey on neutral-point-
clamped inverters, IEEE Trans. Ind. Electron., Vol. 57, No. 7, pp. 2219 - 2230, 2010.
[18]. L. G. Franquelo, J. Rodriguez, J. I. Leon, S. Kouro, R. Portillo, and M. M. Prats, The
age of multilevel converters arrives, IEEE Ind. Electron. Mag., Vol. 2, No. 2, pp. 28–39,
June 2008.
[19]. S. Kouro, M. Malinowski, K. Gopakumar, J. Pou, L. G. Franquelo, B. Wu, J.
Rodriguez, M. A. Perez, and J. I. Leon, Recent advances and industrial applications of
multilevel converters, IEEE Trans. Ind. Electron., Vol. 57, No. 8, pp. 2553–2580, Aug.
2010.
[20]. A. Nabae, I. Takahashi, and H. Akagi, A new neutral-point-clamped PWM inverter,
IEEE Trans. Ind. Appl., Vol. IA-17, No. 5, pp. 518-523, 1981.
[21]. T.A. Meynard and H. Foch, Multi-level conversion: high voltage choppers and voltage-
source-inverters, in Proc. Power Electron. Spec. Conf., pp. 397-403, July 1992.
[22]. M. Malinowski, K. Gopakumar, J. Rodriguez, and M. Perez, A survey on cascaded
multilevel inverters, IEEE Trans. Ind. Electron., Vol. 57, No. 7, pp. 2197–2206, July
2010.
[23]. B. Cougo, G. Gateau, T. Meynard, M Bobrowska-Rafal, and M. Cousineau, “PD
Modulation Scheme for Three-Phase Parallel Multilevel Inverters,” IEEE Transactions
on Ind. Electronics, Vol. 59, No. 2, Feb. 2012.
[24]. J. Ewanchuk, and J. Salmon, “Three-limb Coupled Inductor Operation for Paralleled
Multi-level Three-Phase Voltage Sourced Inverters,” IEEE Transactions on Ind.
Electronics, Vol. 60, No. 5, May 2013.
[25]. B. Cougo, T. Friedli, D.O. Boillat and J.W. Kolar, “Comparative Evaluation of
Individual and Coupled Inductor Arrangements for Input Filters of PV Inverter
Systems”, 8th International Conference on Integrated Power Electronics Systems -
CIPS, Feb. 2012, Nuremberg/Germany.
[26]. G. Gateau, T.A. Meynard, and H. Foch, Stacked multicell converter (SMC): properties
and design, in Proc. Power Electron. Spec. Conf., Vancouver, pp. 1583–1588, 2001.
[27]. P. Barbosa, P. Steimer, J. Steinke, L. Meysenc, M. Winkelnkemper, and N. Celanovic,
Active neutral-point-clamped multilevel converters, in Proc. Power Electron. Spec.
Conf., Recife, Brazil, pp. 2296-2301, June 2005.
[28]. D. Floricau, F. Richardeau, New Multilevel Converters Based on Stacked Commutation
Cells with Shared Power Devices, IEEE Transactions on Industrial Electronics, Vol. 58,
No. 10, pp. 4675 - 4682, Oct.2011.
[29]. D. Floricau, E. Floricau, G. Gateau, New Multilevel Converters with Coupled Inductors:
Properties and Control, IEEE Transactions on Industrial Electronics, Vol. 58, No. 12,
pp. 5344-5351, Dec.2011.
[30]. D. Floricau, New Hybrid Multilevel Inverters for High-Current Applications, 8th
International Symposium on Advanced Topics in Electrical Engineering (ATEE),
Bucharest, Romania, May 2013.
[31]. D. Floricau, L. Kreindler, A Generalized Multilevel Inverter Topology with Stacked
Coupled Inductors, EPE’15 ECCE – Europe, Geneva, Switzerland, p.1-p.10, 2015.

28

S-ar putea să vă placă și