UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

FIZIOLOGIE GENERALĂ

CURSUL 3
Fiziologia neuronului

Anul universitar 2018-2019

1
 CUPRINS

1. Organizarea morfo-funcţională a ţesutului nervos

2. Potenţialul de repaus neuronal

3. Potenţialul de acţiune neuronal

4. Conducerea excitaţiei prin fibra nervoasă

5. Sinapsa

6. Transmiterea sinaptică

2
 OBIECTIVE

Studentul trebuie să:

 Definească şi să descrie factorii determinanţi ai potenţialului de repaus
neuronal
 Descrie şi să reproducă grafic fazele potenţialului de acţiune neuronal
 Descrie perioadele excitabilităţii neuronale şi să integreze cunoştinţele
referitoare la dinamica canalului de Na+ voltaj – dependent cu perioadele
excitabilităţii neuronale
 Descrie mecanismul conducerii excitaţiei prin fibra amielinică şi mielinică
 Discute legile conducerii prin axon
 Descrie structura generală şi funcţiile componentelor sinapsei chimice
 Descrie secvenţa fenomenelor transmiterii sinaptice
 Descrie tipurile de răspunsuri postsinaptice şi să explice diferenţa dintre
răspunsul postsinaptic mediat de receptori – canale ionice şi răspunsul
postsinaptic mediat de receptori cuplaţi cu proteinele G

3
 1. ORGANIZAREA MORFO – FUNCŢIONALĂ
A ŢESUTULUI NERVOS
ŢESUTUL NERVOS - cuprinde 2 tipuri de celule:
 Neuronii
 reprezintă unitatea morfo-funcţională a sistemului nervos (SN)
 celule specializate cu rol în generarea şi conducerea excitaţiei
 Celulele gliale (nevrogliile)
 celule de susţinere cu rol trofic şi de protecţie

SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC)

 encefalul (creierul)
 măduva spinării

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC (SNP)

 nervii cranieni (nr.12)
 nervii spinali (nr.31)
 ganglionii anexaţi nervilor spinali şi cranieni 4
 TIPURI DE CANALE IONICE NEURONALE

Tip canal ionic Localizare Rol

Canale pasive de Pe toată lungimea Menţinerea
“scurgere” de Na+/K+ neurilemei (pericarion) potenţialului
de repaus

Canale operate de ligand: Dendrite, pericarion Transmiterea

Na+, K+, Cl- sau Ca2+ sinaptică

Canale voltaj - dependente Axon Transmiterea

Na+ şi K+ potenţialului
de acţiune
prin fibra
nervoasă
5
 2. POTENŢIALUL DE REPAUS NEURONAL

DEFINIŢIE - diferenţa de potenţial dintre

suprafaţa internă - electric negativă şi
suprafaţa externă - electric pozitivă, în
condiţii de repaus
DETERMINARE - tehnica microelectrozilor
VALOARE - 70 mV (-60 mV  -90 mV)

FACTOR DETERMINANT
 repartiţia inegală a sarcinilor
electrice de o parte şi de alta a
membranei
 diferenţa între concentraţia
extracelulară şi intracelulară a
ionilor de Na+, K+ şi Cl-
6
 FACTORII CARE MENŢIN POTENŢIALUL DE
REPAUS NEURONAL

 Factori PASIVI
 Permeabilitatea relativă (P) a
membranei în condiţii de repaus
 Echilibrul de membrană Donnan
 Factor ACTIV  pompa Na+/K+

1. Permeabilitatea membranei în REPAUS

 este mai mare pentru K+ comparativ cu Na+ pt că:
 există la valoarea potenţialului de repaus canale de “scurgere” de
Na+/K+ care permit un eflux de K+ >> influxul de Na+
 dimensiunea mare a moleculei hidratate de Na+
7
2. Echilibrul de membrană DONNAN
 existenţa anionilor proteici intracelulari nedifuzibili (A- = 65 mEq/l)
determină redistribuirea ionilor difuzibili, conform gradientului lor
electrochimic
 echilibrul Donnan este atins când
fluxul ionic transmembranar
determinat de gradientul chimic
(forţe de difuziune) egalează fluxul
ionic transmembranar determinat de
gradientul electric (forţe electrice)

8
3. Pompa Na+/K+
 transportă 3 Na+ spre exterior şi 2 K+ spre interior pe baza
energiei eliberate de 1 ATP  consumă 50% din energia
neuronală
 este o pompă electrogenică  creează o diferenţă de potenţial
de – 4 mV care se adaugă la valoarea potenţialului de repaus
 asigură gradientul electrochimic al ionilor difuzibili  întreţine
fluxul de ioni transmembranar prin canale de “scurgere” de
Na+/K+

9
 3. POTENŢIALUL DE ACŢIUNE NEURONAL

DEFINIŢIE: modificarea temporară şi

rapid reversibilă a diferenţei de potenţial
transmembranar, sub acţiunea unei
excitaţii cu valoare prag
 La locul excitaţiei membrana devine:
 electric - pozitivă la interior
 electric - negativă la exterior Tehnica microelectrozilor

PARAMETRII
 valoare prag: - 55 mV
 valoare maximă: + 30 mV
 amplitudine:  100 mV
 durata:  2 msec
10
FACTOR DETERMINANT - atingerea potenţialului prag = - 55 mV
1. Stimul electric = stimul cu orice valoare, inclusiv valoarea prag
2. Influx nervos = stimul cu intensitate subprag ( 15 mV)
 generează mici depolarizări locale numite POTENŢIALE LOCALE
 nu se propagă
 se sumează temporo - spaţial până la valoarea prag

 Sumaţia spaţială - potenţialele

locale sunt generate simultan în
mai multe puncte ale membranei

 Sumaţia temporală - potenţialele

locale sunt generate succesiv în
acelaşi punct al membranei
11
 3.1. FAZELE POTENŢIALULUI DE ACŢIUNE
NEURONAL
1. PREPOTENŢIALUL
 depolarizarea membranei până la valoarea prag (-55 mV) prin
sumarea temporo - spaţială a potenţialelor locale
 corespunde cu permeabilizare parţială a membranei pentru Na+
sub acţiunea excitantului cu intensitate prag
2. POTENŢIALUL VÂRF (SPIKE) are două faze:
 depolarizarea
 repolarizarea

12
DEPOLARIZAREA (-55 mV  +30 mV)
 creşterea bruscă a permeabilităţii membranei pentru Na+ (600 x)
prin canale ionice de Na+ voltaj-dependente  influx de Na+
 declanşarea unui circuit feedback pozitiv al influxului de Na + prin
care depolarizarea creşte influxul de Na+  activarea rapidă şi
progresivă a canalelor de Na+ voltaj-dependente
 apariţia unui overshoot: de la 0 mV  +30 mV

13
REPOLARIZAREA (+30 mV  -70 mV)
 revenirea potenţialului la valoarea de repaus
 oprirea influxului de Na+ prin inactivarea bruscă a canalelor de
Na+ voltaj-dependente
 creşterea lentă a efluxului de K+ prin canale voltaj-dependente
 debutează cu o întârziere de 0,3 msec din momentul atingerii
potenţialului prag
 atinge valoarea maximă (300 x) în momentul inactivării canalelor
de Na+

14
3. POSTPOTENŢIALUL POZITIV (hiperpolarizarea)
 efluxul de K+ asigură restabilirea potenţialului de repaus
 numărul de sarcini (+) care au intrat în celulă odată cu Na+ va fi
egal cu numărul de sarcini (+) care părăsesc celula odată cu K+
 activarea pompei Na+/K+  o uşoară hiperpolarizare a membranei
(-80 mV) după care se restabileşte echilibrul electrochimic iniţial
(din repaus)

15
 3.2. PERIOADELE EXCITABILITĂŢII NEURONALE

PRINCIPIU: excitabilitatea neuronală

depinde de dinamica porţilor canalelor
de Na+ în timpul fazelor PA:
 canal în stare repaus
 canal activat
 canal inactivat

PRA = perioadă refractară absolută

PRR = perioadă refractară relativă
PNE = perioadă normoexcitabilă
16
1. PERIOADA REFRACTARĂ ABSOLUTĂ
 membrana este inexcitabilă: lipsa de
răspuns la orice stimul
 cuprinde:
 faza de depolarizarea rapidă  canalele
de Na+ sunt activate
 prima parte a repolarizării  canalele de
Na+ sunt inactivate

17
2. PERIOADA REFRACTARĂ RELATIVĂ
 membrana este hipoexcitabilă: răspuns
incomplet (amplitudine scăzută), la stimuli
cu intensitate supraprag
 cuprinde ultima parte a repolarizării şi
postpotenţialul pozitiv  există un număr
scăzut de canale de Na+ ajunse în stare
de repaus

18
3. PERIOADA NORMOEXCITABILĂ
 membrana are excitabilitate normală:
răspuns complet (amplitudine maximă)
la stimuli cu intensitate prag conform
legii “totul sau nimic”
 cuprinde potenţialul de repaus  toate
canalele de Na+ sunt în repaus

19
 4. CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRA
NERVOASĂ
DEFINIŢIE: funcţia de conducere a PA prin membrana
prelungirilor neuronale
1. CONDUCEREA PRIN DENDRITE
 aferent - de la periferie spre pericarion
 cu decrement - cu pierderi ale amplitudinii PA
 participă la sumarea temporo - spaţială
până la atingerea potenţialului prag la nivelul conului axonal

20
2. CONDUCEREA PRIN AXON
 eferent - de la pericarion spre butonul terminal
 fără decrement - fără pierderi ale amplitudinii PA
 debutează la nivelul conului axonal  număr maxim de canale de
Na+ voltaj - dependente (prag de excitabilitate scăzut)
 constă în autopropagarea regenerativă a PA
 viteza depinde de rezistenţa electrică (invers proporţională cu
diametrul fibrei) şi prezenţa tecii de mielină (izolator electric)

21
 4.1 CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRELE
AMIELINICE
 sunt fibre nervoase de tip C - subţiri (diametrul 0,5 – 1 m) şi cu
viteza de conducere mică (0,5 – 2 m/sec)
ETAPE
1. DEPOLARIZAREA LOCALIZATĂ
 apare la nivelul conului axonal care devine zonă activă
 electric pozitivă la interior
 electric negativă la exterior

22
2. APARIŢIA CURENŢILOR ELECTRICI LOCALI HERMANN
 între zona activă şi zonele adiacente  sarcinile pozitive înlocuiesc
sarcinile negative
 zona activă se repolarizează şi se află în perioada refractară
asigurând conducerea unidirecţională a excitaţiei
 zona adiacentă atinge pragul pentru generarea unui nou PA

CURENŢI LOCALI
HERMANN
23
3. PROPAGAREA CURENŢILOR LOCALI HERMANN
 curenţii locali HERMANN se propagă din aproape în aproape 
atingerea potenţialului prag generează un PA autopropagat
 viteza de conducere este redusă  există un număr mare de
canale de “scurgere” de Na+/K+
 consumul energetic este mare (Nr.  de pompe Na+/K+ activate)

24
 4.2. CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRELE
MIELINICE
 sunt fibre nervoase de tip A - groase (diametru de 3 - 20 m) şi
viteză de conducere mare (5 - 120 m/sec)
 fibre nervoase de tip B - subţiri (diametru 1 - 3 m) şi viteză de
conducere mică (3 - 15 m/sec)
ETAPE
1. DEPOLARIZAREA LOCALIZATĂ
 apare la nivelul conului axonal care devine zonă activă
 electric pozitivă la interior
 electric negativă la exterior

25
2. PROPAGAREA EXCITAŢIEI
 este “saltatorie” de la un nod Ranvier la altul
 depolarizarea unui nod Ranvier determină:
 propagarea electrotonică a depolarizării (curenţi ionici Stämpfli) 
difuziunea Na+ prin axoplasmă până la următorul nod Ranvier
 atingerea potenţialului prag  generarea unui PA autopropagat la
nivelul următorului nod Ranvier

26
 Viteza de conducere este mare:
 teaca de mielină are rol de izolator electric
 există un număr mare de canale de Na+ voltaj - dependente la
nivelul nodului Ranvier
 direct proporţională cu diametrul axonului mielinizat şi distanţa
dintre noduri
 Consumul energetic este redus (Nr. de pompe Na+/K+ activate)

EXEMPLU:
 Cea mai groasă fibră nervoasă
motorie mielinizată cu diametrul
de 20 m va avea o viteză de
conducere de 120 m/sec V (m/s) = 6  diametru axon (m)
27
 4.3. LEGILE CONDUCERII PRIN AXON

1. LEGEA INTEGRITĂŢII FIZIOLOGICE

 fibra nervoasă secţionată sau parţial lezată, comprimată sau
tracţionată NU poate conduce excitaţia
ALTE CAUZE
 degenerescenţa Walleriană prin întreruperea transportului axonal
 scăderea metabolismului neuronal prin refrigerare
 blocarea canalelor de Na+ prin anestezie locală (novocaină)

Leziunea axonului în SNP Leziunea axonului în SNC

Prezenţa tecii Schwann Absenţa tecii Schwann

Regenerare axonului Vindecare prin cicatrizare şi

1 - 4,5 mm/zi pierderea axonului 28
2. LEGEA CONDUCERII IZOLATE
 fibrele nervoase conduc izolat impulsurile, excitaţia NU se
transmite la fibrele învecinate

3. LEGEA CONDUCERII BILATERALE

 fibra nervoasă excitată la mijlocul ei
conduce excitaţia în ambele sensuri
 ortodromic spre butonul axonal
 antidromic spre pericarion

4. LEGEA CONDUCERII NEDECREMENŢIALE

 conducerea excitaţiei se face fără scăderea amplitudinii
potenţialului de acţiune propagat de-a lungul fibrei, respectând
legea “totul sau nimic”
29
 5.SINAPSA: definiţie, structură generală,
clasificare, transmiţători sinaptici
DEFINIŢIE - ansamblul joncţional care asigură
transmiterea excitaţiei între două celule
(exemplu: neuron – neuron, neuron – celulă
efectoare)
 Transmiterea sinaptică poate fi:
 un proces chimic = transmitere
unidirecţională  majoritatea SINAPSĂ CHIMICĂ
sinapselor sunt sinapse chimice
 un proces electric = transmitere
bidirecţională (m. cardiac, neted, SNC)
 Sinapsele sunt structuri care prezintă
plasticitate  îşi modifică permanent
funcționalitatea, pot fi înlocuite, pot creşte SINAPSĂ
sau scădea ca număr. ELECTRICĂ 30
 STRUCTURA GENERALĂ A SINAPSEI CHIMICE

(a) COMPONENTA PRESINAPTICĂ

 este terminaţia butonată a axonului
 cuprinde vezicule cu NT
 membrana butonului terminal prezintă:
 “zona activă” de fixare a veziculelor cu
NT în vederea exocitozei
 canale Ca2+ voltaj-dependente (tip N)
cu rol în exocitoza veziculelor cu NT
 autoreceptori - reglează eliberarea NT

(b) FANTA SINAPTICĂ

 este spaţiul cuprins între membrana presinaptică şi postsinaptică
 asigură direcţionarea NT spre membrana postsinaptică
31
(c) COMPONENTA POSTSINAPTICĂ
 reprezintă porţiunea diferenţiată a membranei postsinaptice
asupra căreia acţionează NT
 prezintă receptori specifici pentru fixarea NT:
 receptori cuplați cu canale ionice operate de ligand
(Rec. ionotropici) care generează un flux ionic
transmembranar
 receptori cuplaţi cu proteina G (Rec. metabotropici) care
generează un mesager intracelular
 prezintă structuri cu activitate enzimatică care fixează şi
hidrolizează NT:
 acetilcolinesteraza (AChE) - pentru ACh
 catechol-orto-metil-transferaza (COMT) - pentru NAdr
32
 TRANSMIŢĂTORII SINAPTICI

1. NEUROTRANSMIŢĂTORII (NT) = molecule mici, stocate în

vezicule presinaptice, cu eliberare rapidă şi acţiune rapidă asupra
receptorilor postsinaptici specifici
EXEMPLE: acetilcolina, noradrenalina, dopamina, serotonina
acid gama-aminobutiric (GABA)

2. COTRANSMIŢĂTORII = peptide stocate în vezicule presinaptice,

cu eliberare prelungită şi acţiune lentă, care modulează efectele
NT la nivelul sinapselor (ex: schimbarea numărului de receptori,
schimbarea numărului de sinapse, deschiderea sau închiderea
unor canale ionice)
EXEMPLE:
1. Neuropeptide opioide: endorfina, dinorfina
2. Neuropeptide nonopioide: ADH, oxitocină, TRH 33
 6. TRANSMITEREA SINAPTICĂ

DEFINIŢIE - totalitatea fenomenelor fiziologice implicate în

transmiterea unidirecţională a informaţiei prin sinapsa chimică, cu
o întârziere de 0,4 – 0,7 msec (întârziere sinaptică)

INFLUX NERVOS

COMPONENTĂ PRESINAPTICĂ

Neurotransmiţător
 Cotransmiţător

COMPONENTĂ POSTSINAPTICĂ

RĂSPUNS POSTSINAPTIC
34
 6.1.SECVENŢA FENOMENELOR TRANSMITERII
SINAPTICE
1. INVAZIA BUTONULUI PRESINAPTIC de către PA neuronal

Potenţialul de acţiune neuronal

Depolarizarea membranei presinaptice

Activarea canalelor de Ca2+ voltaj-

dependente din membrana presinaptică

Influx de Ca2+ în butonul presinaptic

Activarea alosterică a proteinelor de

fuziune din membrana veziculelor

35
2. ELIBERAREA NT ÎN FANTA SINAPTICĂ
Activarea alosterică a proteinelor de
fuziune din membrana veziculelor

Fixarea şi fuziunea membranei

veziculelor cu membrana presinaptică
la nivelul “zonei active”

Exocitoza veziculelor şi difuziunea

NT în fanta sinaptică

Cantitatea de NT eliberată:
 este direct proporţională cu mărimea
influxului de Ca2+ presinaptic
 depinde de tipul sinapsei şi a NT 36
3. ACŢIUNEA NT ASUPRA RECEPTORILOR membranei postsinaptice
se sumează temporo-spaţial  potenţial prag la nivelul conului axonal
 Pe receptorii POSTSINAPTICI  răspunsul postsinaptic:
 Receptori canal ionic (Na+ şi Cl-)  flux ionic transmembranar
 Receptori cuplaţi cu proteina G  sinteză de mesageri intracelulari
 PRESINAPTICI (autoreceptori) - reglează prin mecanism de feed-
back eliberarea NT din butonul presinaptic:
 M2 - scade eliberarea de ACh (sinapsă colinergică)
 2 - scade eliberarea de NAdr (sinapsă adrenergică)

37
4. INACTIVAREA NT
 Inactivare postsinaptică - structuri
enzimatice de la nivelul membranei
postsinaptice desfac complexul
NT/receptor şi hidrolizează NT
 AChE - pentru ACh
 COMT - pentru NAdr
 Recaptare presinaptică - NT este
recaptat în veziculele presinaptice
sau este inactivat de enzime
citoplasmatice (MAO pentru NAdr)
 Difuziune extrasinaptică - NT este
captat de celulele gliale (astrocit) şi
apoi inactivat MAO = monoaminoxidaza
38
 6.2.TIPURI DE RĂSPUNSURI POSTSINAPTICE

1. MODIFICĂRI DE POTENŢIAL POSTSINAPTIC (Rec. ionotropici)

 receptorii postsinaptici sunt canale ionice operate de ligand
 NT au efect postsinaptic direct şi rapid prin modificarea
conductanţei pentru Na+ şi Cl- a membranei postsinaptice
(a) Potenţialul postsinaptic de tip EXCITATOR (PPSE)
 este un potenţial local de tip depolarizare prin influx de Na+
 amplitudinea  15 mV, durata  20 msec
 se sumează temporo-spaţial până la valoarea potenţialului prag
(-55 mV)  generarea unui potenţial de acţiune propagat
EXEMPLU: ACh deschide canale de Na+ din structura receptorului
nicotinic (N) generând un PPSE

39
(b) Potenţialul postsinaptic de tip INHIBITOR (PPSI)
 potenţial local de tip hiperpolarizare prin influx de Cl-
 amplitudinea  15 mV, durata  20 msec  scade excitabilitatea
membranei postsinaptice
EXEMPLU: GABA deschide canale de Cl- din structura receptorului
GABA generând un PPSI

40
2. ACTIVAREA PROTEINEI G MEMBRANARE (R. Metabotropici)
 mediatorul chimic are un efect postsinaptic indirect şi lent prin
mesageri intracelulari care pot modifica conductanţa membranei
postsinaptice pentru K+

Conductanţa
Tip RECEPTORI Mesager PPS
pentru K+
2 - adrenergici
 Efluxul de K+
Gi 2 - adrenergici  AMPc PPSI
(hiperpolarizare)
M2 - colinergici
1 - adrenergici  Efluxul de K+
Gq IP3, DAG PPSE
M1,M3 - colinergici (depolarizare)

41
 SINAPSĂ COLINERGICĂ SINAPSĂ ADRENERGICĂ

Caracteristici Sinapsa colinergică Sinapsa adrenergică

Mediator chimic ACh NAdr
Receptori N - canal de Na+  şi  - cuplaţi cu
postsinaptici M - cuplaţi cu proteina G proteina G
Autoreceptori M2 2
Inactivare AChE COMT şi MAO 42
 OBOSEALA TRANSMITERII SINAPTICE

DEFINIŢIE: scăderea temporară a numărului de excitaţii conduse

în unitatea de timp, ca urmare a stimulării sinaptice prelungite
MECANISME:
 epuizarea rezervelor de NT
 inactivarea progresivă a receptorilor postsinaptici
OBOSEALA = proces fiziologic care previne supraexcitarea
circuitelor neuronale
CREŞTEREA TRANSMITERII SINAPTICE
 cofeina, teofilina, teobromina (cafea, ceai, cacao)
 alcaloza ( pH-ului)
DIMINUAREA TRANSMITERII SINAPTICE
 anestezicele
 acidoza ( pH-ului)
43