Prinzându-mi părul într-un coc frumos franțuzesc îmi imaginam cum îmi voi face astăzi pozele cu clasa

noastră. Fiind clasa a 8-a avem nevoie de un album, pentru a avea amintire în următorii ani. Ne-am
gândit că, pe lângă pozele cu diriginta noastră, ar trebui să avem și niște poze doar cu clasa noastră într-
un loc mai special.

Și uite-ne, aici fiind, în pădurea noastră de la capătul orașului, făcând o serie de poze în diferite locuri
frumoase din pădure. Toti ceilalți au decis să ia o pauză și să-și mănânce prânzul pregătit acasă de către
mama Anei, iar eu împreună cu David, Diana și Camelia ne-am îndepărtat puțin de ceilalți, undeva mai
aproape de pădure, pentru a explora și alte locuri. Mergând, am auzit niște urlete ce păreau a fi de
cățeluș. Ne-am dus către acel sunet, iar spre surprinderea noastră, sunetele nu erau de la niște cățeluși.
Cinci pui superbi de urs se jucau într-o mică poieniță, cu blana lor strălucind în razele soarelui. Fiind atât
de frumoși, nu am rezistat să nu facem poze cu ei pentru albumul nostru, cred că ar fi unul foarte special.

- Grăbește-te, Raluca, altfel vom ajunge mâncați de mama-urs!, mă atenționează Diana.

Odată ce am terminat pozele, am auzit cum cineva se apropie de noi, mai bine zis ceva, deoarece
mormăia. Am luat-o la goană și ne-am dus către ceilalți colegi. Le-am arătat și lor pozele și au fost
încântați și ei, la rândul lor, încântați de ele. Va fi un album minunat!