UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

MEDIUL INTERN
SÂNGELE

CURSUL 2
Fiziologia sângelui

Anul universitar 2018 - 2019

1
 CUPRINS

1. Volemia (Volumul sangvin total)

1.1. Variaţiile fiziologice ale volemiei
1.2. Repartiţia volemiei
1.3. Redistribuirea volemiei
1.4. Depozitele sangvine
2. Hematopoieza
2.1. Eritropoieza
2.2. Leucopoieza
2.3. Trombopoieza
2
 OBIECTIVE

Studentul trebuie să:

 Definească şi să cunoască valoarea normală a volemiei şi a
componentelor sale
 Discute variaţiile fiziologice ale volemiei şi factorii care condiţionează
repartiţia şi redistribuirea volemiei
 Discute rolul depozitelor sanguine şi să explice mecanismele care stau la
baza acumulării şi mobilizării sângelui la nivelul depozitelor
 Definească hematopoieza şi să precizeze sediul în raport cu vârsta
 Definească şi să descrie etapele eritropoiezei şi rolul eritropoietinei
 Explice factorii care influenţează secreţia de eritropoetină
 Descrie substanţele necesare eritropoiezei şi modul în care acestea
intervin în dezvoltarea seriei eritrocitare
 Descrie etapele leucopoiezei şi factorii reglatori ai leucopoiezei
 Descrie etapele trombopoiezei şi factorii reglatori ai trombopoiezei

3
 1. VOLEMIA (VOLUMUL SANGUIN TOTAL)

DEFINŢIE = suma dintre volumul plasmatic şi volumul globular

VST = VP + VG = 3000 + 2000 = 5000 ml
 volumul sanguin total (VST) ~ 5000 ml (7 - 8% din G, 3 litri/m2)
 volumul plasmatic (VP) ~ 3000 ml (55% din VST)
 volumul globular (VG) ~ 2000 ml (45% din VST)

VOLUMUL GLOBULAR cuprinde:

 99% eritrocite
 1% leucocite şi trombocite
VARIAŢII
  Volemiei = hipovolemie
  Volemiei = hipervolemie
4
 HEMATOCRITUL (Ht) = (VG x 100)/VST
 Ht = (2000 x 100) / 5000 = 40%
 Importanţă: Ht = cea mai precisă metodă de
evaluare a stării de anemie sau poliglobulie
 Valori normale Ht (%)
 sexul M: 45  7%
 sexul F: 42  5%
 Variaţii
  Ht = oligocitemie
  Ht = policitemie
 Interpretare: VST + Ht%
 normovolemie + oligocitemie (Ht) = anemie
 normovolemie + policitemie (Ht) = poliglobulie
 hipervolemie (VST) + oligocitemie (H) = hiperhidratare
 hipovolemie (VST ) + policitemie (Htv) = deshidratare 5
 1.1. VARIAŢIILE FIZIOLOGICE ALE VOLEMIEI

1. SEXUL SUBIECTULUI: VST la sexul M > VST sexul F

 masa musculară mai mare la sexul M  consum crescut de O2
care stimulează eritropoieza ( VG)
2. VÂRSTA: VST (ml/kg corp) nou-născut > adult > vârstnici
 la nou-născut (VST = 80 – 100 ml/kg corp)  hipoxia perinatală
( PO2) stimulează eritropoieza ( VG)
 adult (VST ~ 78 ml/kg corp)
 vârstnic (VST  78 ml/kg corp)  scade viteza proceselor
metabolice ( VP)
3. SARCINA: VST  cu 20 - 30% în ultimul trimestru de sarcină
 secreţia de hormoni de sarcină determină retenţie hidrosalină
( VP) 6
4. EFORTUL FIZIC:
 la neantrenaţi: VST  cu 10%  producţia  de cataboliţi osmotic
activi determină trecerea apei în spaţiul interstiţial muscular ( VP)
 la antrenaţi: VST  până la 100 ml/kg  mobilizarea eficientă a
sângelui de depozit ( VG)

5. CONDIŢII EXTERNE:
 la altitudine: VST    PO2 determină poliglobulia de altitudine
( VG)
 la căldură: VST   pierderea de apă prin transpiraţie ( VP)
6. MODIFICĂRILE DE POSTURĂ:
 ortostatismul prelungit: VST  cu 15%   presiunii hidrostatice la
nivelul membrelor inferioare determină edemul de stază ( VP)
 clinostatismul prelungit: VST    metabolismul tisular ( VP) 7
 1.2. REPARTIŢIA VOLEMIEI

1. Regimul de presiune intravasculară

 85% în cord + vene mari
(rezervor cu presiune )
 15% în aortă + arterele mari
( rezervor cu presiune )
2. Tipul de vas
 20% în artere
 75% în vene
 5% în capilare
3. Viteza de circulaţie a sângelui
 2/3 cu viteză  în circulaţia sistemică
 1/3 cu viteză  în depozitele sanguine
8
 1.3. REDISTRIBUIREA VOLEMIEI

 Condiţii fiziologice: digestie, efort fizic, termoreglare

 Condiţii patologice: hipovolemie acută (hemoragii)
MECANISM simpatico-adrenergic  activare SNVS + Adr. 
1. Mobilizarea depozitelor sanguine
2. Vasodilataţie în ţesuturile cu activitate metabolică crescută
3. Vasoconstricţie în ţesuturile cu activitate metabolică scăzută
CONDIŢIE VASODILATAŢIE VASOCONSTRICŢIE
POSTPRANDIAL Organe digestive Creier, Muşchi scheletic
Muşchi scheletic
EFORT FIZIC Organe digestive, Rinichi
Cord, Creier
Piele, Cord
TERMOREGLARE Organe digestive, Rinichi
(expunere la căldură)
HEMORAGIE Cord, Creier (pentru Organe digestive, Rinichi,
ACUTĂ menţinerea funcţiilor vitale) Muşchi scheletic, Piele 9
 1.4. DEPOZITELE SANGUINE

(a) DEPOZITUL HEPATIC

 Volum: 500 - 600 ml sânge (25 - 30% din fluxul sanguin hepatic)
 Sediu: capilare sinusoide + vene hepatice
 Acumularea sângelui în depozit
 Mecanism: “congestie hepatică” sub
acţiunea produşilor de digestie
absorbiţi la nivel intestinal
 Mobilizarea depozitului hepatic
 Mecanism simpatico-adrenergic
 contracţia venelor hepatice
 Condiţii: efort fizic, hemoragie acută
10
(b) DEPOZITUL SPLENIC
 Volum: 200 - 300 ml sânge (bogat în masă eritrocitară, Ht )
 Sediu: capilare sinusoide şi venele din pulpa roşie
 Acumularea sângelui în depozit
 Mecanism:  tonusului simpatic
 Mobilizarea depozitului splenic
 Mecanism simpatico-adrenergic:
1. contracţia venelor splenice
2. contracţia fibrelor musculare
capsulare (splenocontracţie)
Condiţii: efort fizic, hemoragie acută

11
(c) PLEXUL VENOS SUBPAPILAR DERMIC
 Volum: ~ 1500 ml sânge (circulaţia funcţională cutanată)
 Rol: termoreglare (“radiator reglabil al corpului”)
 în condiţii termice normale: DSC ~ 400 ml/min
 expunerea la frig:  DSC ~ 50 ml/min prin vasoconstricţie
 expunerea la căldură:  DSC ~ 2000 ml/min prin vasodilataţie şi
mobilizează depozitul sanguin (conductanţa termică  de 8 x)

DSC = debit sanguin cutanat 12

(d) VOLUMUL SANGUIN CENTRAL (VSC)
 Volum: 600 ml – 1000 ml sânge
 Sediu: mica circulaţie
 Rol: depozit rapid mobilizabil şi
pe durată scurtă
 Mobilizare: vasoconstricţie prin
mecanism simpatico-adrenergic
în următoarele condiţii:
1. trecerea de la clinostatism la ortostatism: scăderea TA sub
acţiunea gravitaţiei este compensată prin mobilizarea VSC 
revenirea TA
2. debutul unui efort fizic: mobilizarea VSC este asociată cu
redistribuirea VST  vasoconstricţie în teritoriul VSC şi
vasodilataţie în muşchi, cord, creier 13
 2. HEMATOPOIEZA

DEFINIŢIE: procesul de
formare a elementelor
figurate ale sângelui din
celula stem pluripotentă
(CSP) “orientată” către
progenitori specifici, sub
acţiunea unor factori de
creştere, de proliferare,
de diferenţiere şi de
maturare celulară

14
SEDIU: măduva osoasă (roşie) hematogenă (MOH, MRH)
 la nou - născut şi sugar (< 1an)  MOH din toate oasele
 se restrânge progresiv cu vârsta  la adult doar în scheletul axial:
 oase late (stern, coaste, oase coxale)
 oase scurte (corp vertebral)
 epifizele proximale ale oaselor lungi (femur şi humerus)

15
 2.1. ERITROPOIEZA

DEFINIŢIE: procesul de formare a ERITROCITULUI ADULT din

celula stem pluripotentă (CSP) sau hemocitoblast
ETAPE:
1. CSP  Proeritroblast = celula “cap de serie” (“orientată”)
2. Proeritroblast  Eritroblast  Normoblast  Reticulocit (anucleat)
3. Reticulocit  Eritrocit adult
4. Citodiabaza: trecerea reticulocitelor şi a eritocitelor în circulaţie

16
MATURAREA PROGENITORILOR presupune:
 sinteză ribozomală de Hb şi acumularea Hb în citoplasmă
 eliminarea nucleului şi a organitelor celulare
 scăderea dimensiunii celulare
 creşterea volumului de citoplasmă şi scăderea bazofiliei
 pierderea capacităţii de proliferare
ÎN CIRCULAŢIE:
1. Eritrocite adulte anucleate (E)
2. Reticulocite (R): 0,5 - 1,5% din E circulante  maturare în splină

RETICULOCITE

17
 REGLAREA ERITROPOIEZEI. ROLUL EPO

EPO (eritropoietina) = glicoproteină

 Sintetizată în:
 RINICHI (90%)
 FICAT (10%)
 Sintetizată în funcţie de PO2 tisulară
 prezintă “senzori” pentru PO2
(proteină de tip hem):
 hipoxia ( PO2)   secreţia EPO
 hiperoxia ( PO2)   secreţia EPO
 EPO stimulează toate etapele eritropoiezei deoarece toţi
progenitorii eritrocitari exprimă receptori specifici pentru EPO
  EPO scade durata eritropoiezei la 5 zile
18
 REGLAREA SINTEZEI RENALE DE EPO

Se face în funcţie de:

 Masa eritrocitară (capacitatea de transport a O 2)
 anemia:  PO2 tisulară   EPO
 poliglobulia:  PO2 tisulară   EPO
 Oferta tisulară de O2
 altitudinea:  PO2 tisulară   EPO
 insuficienţa respiratorie:  PO2 tisulară   EPO
 Creşterea consumului tisular de O2
 efortul fizic aerob:  PO2 tisulară   EPO
 Factori hormonali
 cu efect stimulator: testosteron, cortizol, STH
 cu efect inhibitor: estrogeni
19
 SUBSTANŢE NECESARE ERITROPOIEZEI

 Proteine: aminoacizi
 Minerale: fier, cupru, cobalt, zinc
 Vitamine: vitamina B12, acid folic, B6, vitamina C, vitamina E

1. Sinteza hemoglobinei
 Fe2+ + vitamina B6  HEM
 aminoacizi  GLOBINĂ
2. Maturarea progenitorilor
 vitamina B12 şi acid folic
3. Factori antioxidanţi (Fe3+ Fe2+)
 vitamina C şi vitamina E
4. Cofactori enzimatici
 cupru, cobalt, zinc
20
 METABOLISMUL FIERULUI

Cantitatea totală de fier = 4 - 5 g  repartizată în 3 compartimente

1. Compartimentul sanguin (65%)
 în eritrocite sub formă de Hb
 în plasmă legat de transferină
2. Compartimentul de depozit (30%)
din splină, ficat şi MOH:
 feritină: Fe3+ uşor mobilizabil
 hemosiderină: Fe3+ greu mobilizabil
 la nivelul MOH: eritroblaştii cu depozite intracelulare de fier se
numesc sideroblaşti (normal 20-60% din eritroblaşti)
3. Compartimentul tisular (5%)
 în muşchi sub formă de mioglobină (4%)
 în enzime intracelulare cu rol oxidativ (1%) 21
 Necesarul de fier:
 la sexul M: 10 mg/zi
 la sexul F: 15 mg/zi
 Aportul exogen: sub formă de Fe3+ alimentar
 este redus la Fe2+ absorbabil de către HCl gastric şi vitamina C
 absorbţia duodenală este redusă la 5 –10% din aportul zilnic
 fierul formează complexe insolubile în prezenţa fosfaţilor,
oxalaţilor şi a acidului fitic (cereale)
 Enterocitul reglează absorbţia intestinală a fierului în funcţie de
nivelul plasmatic al fierului (sideremie)
  sideremiei   absorbţia intestinală la polul bazal (în sânge)
  sideremiei  depozitarea în enterocit sub formă de feritină şi
eliminare prin materii fecale (descuamare epitelială)
22
 Aportul endogen: Fe2+ din hemoliza normală a eritrocitelor
 Pierderile de fier ~ 1 mg/zi
 prin materii fecale, urină, păr
 la femei: sarcină, cicluri menstruale
 Parametrii sanguini
1. Sideremia (concentraţia de fier din plasmă) = 60 – 190 g%
 scade în anemia feriprivă
 creşte în anemia sideroblastică
2. Coeficientul de saturaţie în fier a transferinei = 25 – 40%
 scade în anemia feriprivă
 creşte în anemia sideroblastică
3. Feritina – concentraţie  în plasmă dar bine corelată cu depozitele
 utilă în aprecierea metabolismului fierului
 utilă în diagnosticul diferenţial al anemiilor:
 în anemia feriprivă – feritina , în talasemie – feritina are VN
23
 Frotiu MGG sânge periferic
 Deficitul de fier determină  sintezei
hemului  anemia hipocromă microcitară
 Ht  şi Nr.  de eritrocite  anemie
 Eritrocite cu Hb   hipocromie
 Eritrocite cu volum redus  microcitoză
CAUZE: Normal
1. Creşterea necesarului de fier
 copii, sarcină, alăptare
2. Scăderea absorbţiei intestinale de fier
 alimentaţia bogată în cereale
3. Pierderi crescute prin hemoragii oculte
 ulcere gastrice, neoplasme digestive Anemie feriprivă
 paraziţi intestinali, hemoroizi
24
 VITAMINE NECESARE ERITROPOIEZEI

(a) VITAMINA B12 (ciancobalamina)

 Necesar: 1 - 3 g/zi
 Aport exogen: conţinut  de vitamină B12
în alimentele de origine animală
 Producţie endogenă: sinteza de către
flora bacteriană intestinală
 Absorbţia intestinală: la nivelul ileonului
dependentă de factorul intrinsec (IF)
 asigură transportul B12 până la ileon
 împiedică degradarea B12
 Transport în plasmă: fixată pe
transcobalamina II (TC-II)
 Pierderi: 1-3 g/zi - materii fecale şi urină
 Depozitul hepatic: 2 – 3 mg  suficient pentru 3 ani în cazul sistării
aportului exogen de vitamină B12
25
 Deficitul de vitamină B12  anemia pernicioasă BIERMER
(b) ACIDUL FOLIC (acidul pteroilglutamic)
 Necesar: 50 - 100 g/zi (crescut la gravide, lactaţie)
 Aport exogen: alimente de origine animală şi vegetală (sub formă
de poliglutamat)
 Absorbţie intestinală: sub formă de monoglutamat, blocată de
anticoncepţionale şi alcool
 Transport în plasmă: fixată pe albumină
 Depozitul hepatic: 10 - 20 mg  suficient pentru 3 – 4 luni în cazul
sistării aportului exogen de acid folic
 Pierderi: 60 - 90 g/zi prin materiile fecale
 Rol: sinteza de ADN  stimulează creşterea, diferenţierea,
multiplicarea şi maturarea eritroblaştilor
26
 Frotiu MGG sânge periferic
 Deficitul de vitamina B12 şi acid folic
 anemie normocromă macrocitară
 Ht  şi Nr.  de eritrocite  anemie
 Eritrocite cu Hb normală  normocromie
 Eritrocite cu volum   macrocitoză

Se caracterizează prin: Normal

1. Scăderea proliferării progenitorilor
eritrocitari
2. Alterarea procesului de “maturizare” a
progenitorilor eritrocitari  întârzierea
modificărilor la nivelului nucleului
 celule mari, nucleate (megaloblaste) care Anemie
apar în afara MOH megalobalstică
 eritrocite circulante mari (macrocitare) 27
(c) VITAMINA B6 (piridoxina): 2-5 mg/zi
 indispensabilă pentru sinteza HEMULUI
 deficitul de vitamina B6 (ex: alcoolism,
malnutriţie)  anemia sideroblastică
(100% din eritroblaşti sunt sideroblaşti)
(d) VITAMINA C (acid ascorbic): 50-75 mg/zi
 factor reducător (Fe3+  Fe2+)  asigură
MOH: sideroblaşti
absorbţia intestinală a fierului
 factor antioxidant  împiedică formarea
metHb (HbFe3+)
(e) VITAMINA E (tocoferolul): 12–15 UI/zi
 factor antioxidant  împiedică oxidarea
vitaminei C MetHb: HbFe3+
28
 2.2. LEUCOPOIEZA

DEFINIŢIE: procesul de formare a

LEUCOCITELOR ADULTE
din celula stem pluripotentă (CSP)
sau hemocitoblast
 Granulopoieza  granulocite
 Monopoieza  monocite
 Limfopoieza  limfocite

SEDIU: MOH + timus (pentru limfocitele T)

 este redusă în perioada embrio-fetală  protecţia este asigurată de
organismul matern prin anticorpi care străbat bariera feto-placentară
 se activează în organismul fetal spre sfârşitul sarcinii odată cu
dezvoltarea MOH
29
 (a) GRANULOPOIEZA

DEFINIŢIE: proliferarea, diferenţierea

şi maturarea precursorilor granulocitari
la nivelul MOH
ETAPE:
1. CSP  Celula stem “mieloidă”
2. Celula stem “mieloidă”  Mieloblast
 Promielocit
3. Promielocit  serii granulocitare

Eozinofil Bazofil Neutrofil

(EO) (BA) (NE)
30
 Promielocite

Mielocite

Metamielocite

Granulocite nesegmentate

Granulocite segmentate

MATURAREA progenitorilor: Infecţia bacteriană –  % NE

 micşorarea diametrului celular imature cu “nucleu în bandă”
 apariţia granulaţiilor specifice
 segmentarea nucleului
31
 (b) MONOPOIEZA

DEFINIŢIE: proliferarea, diferenţierea

şi maturarea precursorilor monocitari
la nivelul MOH

Celula stem “mieloidă”


Monoblast

Promonocit

Monocit (forma circulantă)

Macrofag (forma tisulară)

SISTEMUL MONOCITO – MACROFAGIC

= monocite + macrofage
32
 (c ) LIMFOPOIEZA

DEFINIŢIE: proliferarea, diferenţierea şi

maturarea precursorilor limfocitari la
nivelul MOH şi a timusului
(organe limfoide centrale)

ETAPA I. La nivelul MOH

1. CSP  Celula stem “limfoidă”
2. Celula stem “limfoidă  limfoblaşti
 limfoblaşti B  limfocite B
 limfoblaşti NK  celule NK
 limfoblaşti T  migrează în timus

ETAPA II. La nivelul TIMUSULUI

 limfoblaşti T  limfocite T
33
 REGLAREA LEUCOPOIEZEI

(a) FACTORI DE CREŞTERE produşi de leucocite adulte cu efect

paracrin asupra progenitorilor leucocitari:
 Factori de stimulare a coloniilor celulare (CSF)
 GM – CSF  pentru granulocite şi monocite
 G – CSF  pentru NE
 M – CSF  pentru MO
 Interleukine (IL)

(b) MECANISM HORMONAL

 STH, hormonii tiroidieni, testosteronul   granulopoieza
34
 ACTH şi cortizol   EO
 2.3. TROMBOPOIEZA

DEFINIŢIE: proliferarea, endomitoza, maturarea şi fragmentarea

citoplasmatică a precursorilor trombocitari la nivelul MOH
ETAPE:
1. CSP  Megacarioblast (“celula cap de serie”)
2. Megacarioblast  Promegacariocit  Megacariocit
3. Megacariocit  TROMBOCITE

35
(a) ENDOMITOZA
 caracteristică megacarioblastului = celulă
poliploidă (8 – 16 perechi de cromozomi)
 reprezintă endoreplicarea nucleară neurmată de
diviziune celulară
Megacariocit
(b) MATURAREA CITOPLASMATICĂ
 expansiunea volumului celular
 scăderea bazofiliei
 apariţia granulaţiilor azurofile
 apariţia membranelor de demarcaţie citoplasmatică

36
(c) FRAGMENTAREA CITOPLASMATICĂ
 invadarea citoplasmei de către citoscheletul membranar
determină delimitarea de compartimente sau fragmente
citoplasmatice (trombocite sau plăcuţe sangvine)
 1 MEGACARIOCIT generează 2.000 – 7.000 TROMBOCITE (Tr)

37
 REGLAREA TROMBOPOIEZEI
ROLUL TROMBOPOIETINEI

 Este dependentă de Nr de Tr. circulante şi de nivelul TPO

 Scăderea Nr de Tr. circulante determină:
 mobilizarea depozitului splenic de trombocite
 stimularea trombopoiezei prin eliberare de TPO
TROMBOPOIETINA (TPO): stimulează trombopoieza
 este factor de creştere înrudită structural cu EPO
 se produce în ficat, rinichi, splină, MOH

38
 TPO se găseşte în circulaţie sub două FORME:
 TPO fixată (inactivă): se fixează pe receptori ai Tr.circulante
 TPO liberă (activă): se fixează pe receptori ai progenitorilor din MOH

1. Scăderea numărului de Tr.

(trombocitopenie)
  TPO fixată pe Tr.circulante
  TPO liberă
  TROMBOPOIEZA
2. Creşterea numărului de Tr.
(trombocitoză)
  fixarea TPO pe Tr.circulante
  TPO liberă
  TROMBOPOIEZA 39