Sunteți pe pagina 1din 17

1.

Țesutul epitelial de tapetare: terminologie, criterii de clasificare


- Țesut fundamental de acoperire - de tapetare (protecție), secretor și senzorial
- Caracteristici generale - relație strânsă cu țesutul conjunctiv, avascular, densitate celulară mare,
joncțiuni celulare, polarizare (particularități la nivelul polului apical), capacitate de regenerare,
puțină matrice extracelulară (cement), stă pe o MB (formată de țes. ep., dar și de cel conjunctiv
de lângă)
- Celule epiteliale - scuamoase (secțiune longitudinală - celulă poliedrică, margini rectilinii, limite
intercelulare slab definite, masă citoplasmatică puțină, nucleu rotund central bazofil, citoplasmă
acidofilă, organite celulare și citoschelet; secțiune transversală - nucleu bombat,
discoidal/lenticular, masă citoplasmatică puțină bombată în jurul nucleului), cubice (dimensiunile
lungime-lățime aproximativ egale, nucleu rotund central, citoplasmă acidofilă), cilindrice
(înălțimea este mai mare decât diametrul transversal, nucleu în treimea bazală, citoplasmă
acidofilă/bazofilă, joncțiuni bine reprezentate, pot avea diferențieri la nivelul polului apical)
- Țesut simplu (un singur rând de celule toate având contact cu MB, aceleași caracteristici)
scuamos (mezoteliu, endoteliu, foița parietală a capsulei Bowman, alveole pulmonare), cubic
(foliculii tiroidieni, canale intralobulare Boll), cilindric (tub digestiv, trompe uterine, canale
intralobulare Pfluger)
- Țesut stratificat (două sau mai multe rânduri de celule, doar stratul bazal în contact cu MB,
denumirea ține de celulele din stratul superficial) scuamos (keratinizat - pielea, nekeratinizat -
cavitate orală), cubic (bistratificat, canale de excreție a glandelor sudoripare), cilindric
(bistratificat, strat bazal cubic, strat superficial cilindric, uretră, canale mari de excreție a
glandelor exocrine)
- Țesut pseudostratificat (epiteliu simplu, dar aparent stratificat), toate celulele sunt ancorate pe
MB, dar au dimensiuni diferite și nu toate ajung la polul apical, nuclei la diferite înălțimi,
localizare în căile respiratorii, uroteliu (vezica urinară)

2. Epiteliul simplu pavimentos (localizări, funcții)


- Definiție - un singur rând de celule pe MB
- Secțiune longitudinală - celulă poliedrică, margini rectilinii, limite intercelulare slab definite, masă
citoplasmatică puțină, nucleu rotund central bazofil, citoplasmă acidofilă, organite celulare și
citoschelet;
- Secțiune transversală - nucleu bombat, discoidal/lenticular, masă citoplasmatică puțină
bombată în jurul nucleului
- Localizare - mezoteliu, endoteliu, alveole pulmonare
- Funcții - tapetare, membrană biologică semipermeabilă, proces de difuziune, reducerea forțelor
de frecare (mișcarea viscerelor - mezoteliu)
- Ultrastructură - prezintă citoschelet, organite celulare puțin reprezentate, unele celule pot
prezenta microvilozități la polul apical, între celule avem joncțiuni aderente și ocludente

3. Epiteliu simplu cilindric (localizări, funcții)


- Definiție - un singur rând de celule cu înălțimea mai mare decât diametrul transversal, toate
celulele pe MB
- nucleu în treimea bazală (bastoniformi, fuziformi, ovalari), citoplasmă acidofilă/bazofilă, joncțiuni
bine reprezentate, pot avea diferențieri la nivelul polului apical
- În secțiune longitudinală arată ca o celulă cubică
- Localizări - canale intralobulare de excreție Pfluger, tub digestiv
- Polarizare - citoschelet bine reprezentat, organite celulare bine dezvoltate
- Specializări ale polului apical - microvilozități care formează platoul striat acoperiți de o peliculă
fină de glicocalix (intestinal), stereocili (epididim), kinetocili/cili vibratili (trompele uterine)
- Epiteliul simplu cilindric gastric - epiteliu de tip secretor omogen, celulele produc material
glicoproteic care se acumulează în ⅔ apicale și determină o tinctorialitate scăzută, asigură
protecția celulelor față de aciditatea gastrică; nuclei ovalari, perpendiculari pe MB, la polul bazal
al celulei, citoplasmă moderat bazofilă în ⅓ bazală; microvili la polul apical de dimensiuni
diferite, NU formează platou striat, acoperiți de o peliculă fină de glicocalix, în ⅓ apicală prezintă
granule de zimogen care nu se unesc între ele, organite celulare la polul bazal (AG, RER, REN,
mitocondrii, ribozomi)
- Epiteliul simplu cilindric intestinal - epiteliu secreto-absortiv heterogen cu enterocite și celule
caliciforme, microvili la polul apical, formează platoul striat acoperit de un strat de glicocalix;
enterocitele (desciere), celule cliciforme (descriere)
- Epiteliul simplu cilindric ciliat - la polul apical are cili vibratili care mobilizează fluidele din lumen
- Epiteliul simplu cilindric epididimal - la polul apical sunt stereocili care se aglutinează în formă
de flacără de lumânare

4. Epiteliu stratificat scuamos cu keratinizare - epiderm


- Mai multe straturi celulare, celulele din stratul superficial având aspect scuamos
- Epiderm gros - la nivelul plantei piciorului, cot; strat bazal (celule cubice, nucleu rotund central,
citoplasmă bazofilă, celule de regenerare - figuri mitotice), strat spinos (6-20 rânduri de celule
care sunt poligonale care prezintă expansiuni asemănătoare unor spini cu tonofilamente în vârf,
nucleu rotund central, citoplasmă eozinofilă, joncțiuni desmozomale), strat granulos (până la 3
rânduri de celule, celulele spinoase se aplatizează progresiv devenind romboide, citoplasma
devine acidofilă, în citoplasmă sunt granule bazofile de keratohialină - precursor pentru keratină,
nucleu mic picnotic) , strat lucios (2-3 rânduri de celule, celulele continuă să se aplatizeze
devenind pavimentoase, unele celule pot prezenta resturi nucleare, citoplasmă intens acidofillă
și conține eleidină - tentă roșie portocalie), strat cornos (strat superficial, celule ultraaplatizate,
conțin keratină, citiplasmă acidofilă, nucleu dispare, joncțiunile intercelulare se desfac și apare
descuamarea); lipsit de vascularizație, MB ondulată (creste epiteliele, papile
conjunctivo-vasculare)
- Epiderm subțire - palme, față; poate să lipsească stratul lucios, stratul granulos este un singur
strat de celule și este discontinuu
- Keratina moale - funcție de protecție, funcție electrică
- Primele două straturi sunt comune pentru epiteliul keratinizat și nekeratinizat = corp mucos al lui
Malpighi

5. Epiteliu stratificat scuamos fără keratinizare


- Mai multe straturi de celule, stratul superficial având aspect scuamos
- Grosime mai mică decât epiteliul cu keratinizare
- Strat bazal - așezat pe MB, celule cubice, nucleu rotund central, citoplasmă bazofilă, organite
celulare bine reprezentate, citoschelet în formare - filamente de citokeratină, celule de
regenerare - figuri mitotice
- Strat spinos - 6-20 rânduri de celule care sunt poligonale care prezintă expansiuni
asemănătoare unor spini cu tonofilamente în vârf, nucleu rotund central, joncțiuni
desmozomale, citoplasmă eozinofilă
- Strat superficial - celulele spinoase se aplatizează progresiv, conțin o cantitate foarte mică de
keratină, expansiunile spinoase se reduc până la dispariție, joncțiunile intercelulare se desprind
și determină descuamare, celulele stratului superficial prezintă nuclei picnotici
- Primele două straturi sunt comune pentru epiteliul keratinizat și nekeratinizat = corp mucos al lui
Malpighi
6. Epiteliul pseudostratificat
- Epiteliu simplu în esență, dar aparent stratificat, toate celulele au polul bazal în contact direct cu
MB, dar au dimensiuni diferite, nuclei situați pe mai multe rânduri, spațiu intercelular redus
- Epiteliu respirator (epiteliu secretor heterogen, kinetocili la polul apical, celule caliciforme), 6
tipuri celulare - de regenerare (bazale), cilindrice cu cili, celule caliciforme, pneumocite de tip I
(implicate în schimburile gazoase), pneumocite de tip II (produc surfactantul alveolar), celule
endocrine (secretă hormoni)
- Uroteliu - plenitudine (strat bazal, strat intermediar - 1-2 rânduri de celule cu aspect fusiform,
strat superficial - celule turtite cu cuticulă subțire), vacuitate (strat bazal - celule cubice, strat
intermediar - celule polimorfe, strat superficial - celule cubice, globuloase, pol apical sub formă
de cupolă, formează cuticula care conține uroplakine și are rol impermeabil față de mediul
hiperton și oferă plasticitate pe măsură ce vezica se umple)

7. Țesutul epitelial glandular exocrin - tipuri de glande


- Epiteliu secretor
- Glandă exocrină = eliminarea secreția prin intermediul unui canal la suprafața unui epiteliu;
formate din canale și adenomere
- Clasificare frecventă în funcție de forma adenomerului și numărul de canale
- adenomeri tubulari - drepți (glanda Lieberkuhn), sinuoși (glande fundice gastrice), ramificați
(glanda pilorică), tubulo-glomerulați (glanda sudoripară)
- Adenomer acinos - pur mucos (glanda palatină), pur seros (glanda parotidă, pancreas exocrin),
micști (submaxilare, sublinguale)
- Adenomer sacciform - glanda sebacee
- Adenomer alveolar - glanda mamară
- Glande simple - unul sau mai mulți adenomeri se varsă într-un singur canal
- Glande compuse - canale ramificate, se unesc într-un singur canal de excreție
- Glande unicelulare (celula caliciformă), multicelulare
- Glande cu secreție merocrină - produsul de secreție este scos din celulă prin difuziune sau
discontinuități membranare tranzitorii (glanda parotidă, celula caliciformă)
- Glande cu secreție holocrină - celulele se sparg pentru a elimina conținutul (glandele sebacee)
- Glande cu secreție apocrină - elimină produsul de secreție prin pierderea polului apical, apoi
formând vezicule pe membrana celulară (exocitoză) (glanda mamară)
- Exemplu: celula caliciformă - intraepitelială, unicelulară, producătoare de mucus, merocrină

8. Glanda parotidă - salivară


- Acinul seros - mic, rotund, un singur rând de celule cubico-piramidale situate pe o MB; lumen
mic, stelat
- Celulă secretoare de proteine (celulă acinoasă seroasă, celulă zimogenă) - nucleu rotund situat
în ⅓ bazală, citoplasmă bazofilă, fin granulată la polul apical, conține granule de zimogen
acumulate la polul apical; ME - pol apical cu microvilozități bine dezvoltate, polul bazal cu
labirint bazal slab dezvoltat, cantitate mare de RER, ribozomi, mitocondrii, AG supranuclear,
joncțiuni aderente doar la polul bazal (permite deschiderea largă a lumenului atunci când se
evacuează produsul de secreție)
- Prezintă celule mioepiteliale între polul bazal al celulelor secretoare și MB - nucleu turtit,
prelungiri filiforme (îmbrățișează celulele secretoare), prezintă filamente de actină și miozină
9. Glanda palatină
- Acinul mucos - mai mare decât acinul seros, formă rotund-ovalară, lumen evident, bine
delimitat, aparent rotund
- Celula producătoare de mucus - nucleu aplatizat || cu polul bazal, citoplasmă bazofilă redusă în
jurul nucleului, ⅔ apicale aspect incolor - aglomerare de granule cu mucus, ME - pol apical cu
microvilozități bine dezvoltate, polul bazal cu labirint bazal slab dezvoltat, cantitate mare de
RER, ribozomi, mitocondrii, AG supranuclear, joncțiuni aderente doar la polul bazal (permite
deschiderea largă a lumenului atunci când se evacuează produsul de secreție)
- Prezintă celule mioepiteliale între polul bazal al celulelor secretoare și MB - nucleu turtit,
prelungiri filiforme (îmbrățișează celulele secretoare), prezintă filamente de actină și miozină

10. Glanda sudoripară


- Glandă tubulo-glomerulată
- Adenomerul este situat în dermul profund al pielii, la limita cu hipodermul, tub foarte
întortocheat, epiteliu simplu cubic, canalul de secreție lung, își pierde epiteliul odată ce ajunge în
epiderm
- Celula transportoare de ioni - celulă capabilă să efectueze transport activ de ioni contra unui
gradient de concentrație, nucleu mai mult sau mai puțin central, fără nucleol vizibil, citoplasmă
acidofilă (aspect de celulă clară), multe mitocondrii, în membrana apicală conține ATP-aze,
microvilozități apicale, pompe ionice bazo-lateral
- Glande apocrine, ecrine (pe toată suprafața corpului)
- Prezintă celule mioepiteliale între polul bazal al celulelor secretoare și MB - nucleu turtit,
prelungiri filiforme (îmbrățișează celulele secretoare), prezintă filamente de actină și miozină

11. Glanda sebacee


- Singura glandă cu adenomer sacciform, intră în componența aparatului pilo-sebaceu alături de
foliculi piloși și mușchiul erector al firului de păr
- Glandă holocrină
- Adenomer foarmă de sac, canal de excreție îngust care se deschide la baza firului de păr
- NU are celule mioepiteliale
- Tipuri celulare - celule bazale (generatoare, cubice, citoplasmă bazofilă, nuclei rotunzi), celule
producătoare de lipide, celule de susținere (formă stelată, formează o rețea, conțin filamente de
keratină în citoplasmă)
- Celula producătoare de lipide (sebum) - celule mari poliedrice, citoplasmă clară, nucleu rotund
central (adesea fragmentat), mai multe straturi în stadii progresive de încărcare lipidică; celulele
intermediare prezintă în special RER și mitocondrii; la porțiunea gâtului glandei au aspect
spumos, lipsite de nuclei, fără organite celulare;

12. Glanda Lieberkuhn


- Localizare în epiteliile intestinale
- La nivelul duodenului sunt mai puțin adânci, prezintă celule Pannet
- La nivelul jejunului sunt adânci și dese, mai puține celule Pannet decât în duoden și ileon
- La nivelul ileonului sunt mai puțin adânci, prezintă mai multe celule caliciforme în detrimentul
enterocitelor, au celule Pannet
- La nivelul colonului sunt mai scurte, cu multe celule caliciforme, nu au celule Pannet, se deschid
la nivelul epiteliului de tapetare
- La nivelul apendicelui ileo-cecal se deschid la nivelul lumenului, mai puține și mai scurte,
prezintă celule Pannet
- Enterocite - celule absorbtive, înalte, citoplasmă bazofilă, nucleu ovalar, la polul bazal, platou
striat la nivelul polului apical format din microvilozități de dimensiuni și grosimi egale acoperite
de un strat subțire de glicocalix, organite celulare bine dezvoltate
- Celule caliciforme - glande unicelulare cu pol deschis secretoare de mucus, formă de cupă de
șampanie, secreție merocrină, citoplasmă extrem de palidă (optic goale în MO - mucus), nucelu
turtit la polul bazal, citoplasma apicală conține granule cu mucus care confluează între ele,
RER, ribozomi
- Celule Pannet - în zona profundă a glandelor, apar în grupe de 3-5-8 celule, cubico-piramidale,
nucleu rotund-ovalar bazal, citoplasma polului bazal este bazofilă cu aspect fin striat, citoplasma
polului apical prezintă granulații intens eozinofile (portocalii) care conțin lizozim
- Celule endocrine - necesită tehnici speciale de colorare cu săruri de argint în MO sau
examinare în ME, aparțin sistemului entero-endocrin difuz, produc o serie de substanțe cu
acțiune paracrină
- Celule de regenerare - greu de identificat în MO, asigură refacerea epiteliului glandular, dar și a
epiteliului de tapetare intestinal

13. Țesutul conjunctiv - organizare generală, componente


- Țesut fundamental, cel mai des întâlnit în corpul uman
- Matrice extracelulară - sistem coloidal dispersat într-o fază apoasă, conține glicozaminoglicani,
proteoglicani, glicoproteinde de adeziune (fibronectina), prin tehnici uzuale se pierde în mare
parte, se folosește tehnica PAS
- Celule proprii - celula mezenchimală, fibroblast/fibrocit, adipocit alb, adipocit brun
- Celule migrate - celula pigmentară, mastocit, macrofag, plsmocit, limfocit, polimorfonucleare
neutrofile

14. Matricea extracelulară - componente


- Sistem coloidal dispersat într-o fază apoasă
- Glicozaminoglicani - în procent cel mai mare, nesulfați (acid hialuronic - macromoleculă imensă,
în soluție apoasă realizează un mediu de mare vâscozitate, gelatinos), sulfați (keratansulfat,
heparansulfat)
- Proteoglicani - glicozaminoglicani legați covalent cu proteine, au încărcare electrică negativă
care permite atașarea de mari cantități de apă

15. Fibra de colagen


- Una dintre fibrele țesutului conjunctiv, alături de fibra de reticulină și fibra elastică
- MO - organizate în mănunchiuri mai groase (țesut conjunctiv dens) sau mai subțiri (țesut
conjunctiv lax), rar izolate în ME
- Nu se ramifică și nu se anastomozează între ele, dar pot trece de la un mănunchi la altul
- În secțiune longitudinală - drepte (țesut conjunctiv dens ordonat) sau ondulate (țesut
conjunctiv dens semiordonat)
- În secțiune transversală - formă rotund-ovalară
- Orientarea diferă în funcție de forțele care acționează asupra lor
- Tentă acidofilă în colorație HE, singurul tip de fibre ale țesutului conjunctiv care se
colorează în HE
- În colorație tricromică se colorează în albastru sau verde, în funcție de colorantul folosit
- Afinitate pentru fuxina acidă (roșu), derivați ai anilinei (albastru), verde lumină (verde)
- Se întâlnesc în cantități diferite în toate varietățile de țesut conjunctiv; în cantități mari, conferă
culoarea alb-sidefie
- Sunt rezistente, inextensibile, dar flexibile
- Prin fierbere produc gelatina (distrusă de colagenaze produse de bacterii)
- Sintetizată de fibroblast (stadiu de preluare a precursorilor, stadiu de sinteză intracelulară și
excreție)
- Colagen tip I - fibrile mai groase care se grupează în mănunchiuri și fascicule mari
- Răspândire largă în cadrul organismului (piele, os, tendon, dentină)
- Compus din două lanțuri α1 identice și un lanț α2 diferit
- Colagen de tip II - fibrile fine, suple, aranjate izolat, nu formează fibre groase sau mănunchiuri
- Poate fi vizualizat în lumină polarizată
- Prezent în special în țesutul cartilaginos hialin, dar și în corpul vitros, discurile
intervertebrale
- Format din trei lanțuri α1 identice
- Colagen de tip III = reticulina
- Fibre mai subțiri care se anastomozează între ele
- Se colorează în MO cu săruri de argint (fibre argirofile)
- Localizat în țesutul conjunctiv lax, dermul pielii, vase de sânge, stoma
organelor interne cavitare, lamina reticularis din MB
- Format din trei lanțuri α1 identice
- Colagenul de tip IV - nu formează fibre
- Constituie un suport pentru membranele bazale - lamina densa

16. Fibra elastică


- Una dintre fibrele țesutului conjunctiv (în special în țesutul conjunctiv elastic)
- Molecula de bază este elastina
- Are capacitatea de a reveni la dimensiunile inițiale după întindere
- Dacă se rup, capetele se retractă și se curbează
- Nu se colorează în HE
- În colorații cu orceină - brun-soșcate
- Secțiune longitudinală - fibre fine, ușor ondulate
- Secțiune transversală - izolate, formă rotund-ovalară
- Nu formează fascicule, au tendința de ramificare și anastomozare formând rețele cu ochiuri largi
- Prezente în peretele arterelor de tip elastic sub formă de lamele elastice (tunica medie a aortei),
peretele vezicii urinare, dermul pielii
- Sinteza prezintă o etapă intracelulară și extracelulară
- Macroscopic au o colorație galbenă
- ME - conțin material amorf și microfibrile subțiri, omogene
- Miezul fibrelor este compus din elastină înconjurat de o teacă de microfibrile de fibrilină

17. Fibroblast/fibrocit
- Una dintre celulele proprii ale țesutului conjunctiv
- Stări alternative ale aceleași celule
- Fibroblast - sintetizează/degradează ME
- Celulă alungită, fusiformă, stelată
- Citoplasmă bazofilă, multiple expansiuni neregulate
- Nucleu mare rotund-ovalar, hipocrom, nucleol evident
- ME - conține toate organitele celulare, remarcabilă prezență a RER, ribozomi, AG,
REN, mitocondrii alungite în toată citoplasma; sub membrana plasmatică prezintă o
zonă fără organite și cu actină, α-actinină și miozină
- Fibrocitul - fibroblast în stare de activitate diminuată
- Celulă fuziformă
- Citoplasmă acidofilă, fără expansiuni citoplasmatice
- Nucleu alungit, bastoniform, fără nucleol evident
- ME - cantitate redusă de RER, dar mulți ribozomi liberi, puține mitocondrii, AG slab
dezvoltat, lizozomi, câteva elemente de citoschelet

18. Adipocit alb (unilocular)


- Una dintre celulele țesutului conjunctiv de talie mare
- Apare izolat sau sub formă de mici grupuri în țesutul conjunctiv
- Formează în organism țesutul adipos alb
- Intervine în procesele de lipogeneză și lipoliză
- MO - celulă sferică optic goală în HE (lipidele se solvă în bateriile de lucru)
- La periferie prezintă un halou de citoplasmă eozinofil
- Se numește unilocular deoarece incluzia lipidică rezultă din alipirea mai multor picături de
lipide (TG)
- Nucleul este împins la periferie
- Colorație Sudan III - lipidele se colorează în portocaliu
- ME - perinuclear: AG, mitocondrii, ribozomi liberi, RER redus
- În restul citoplasmei: REN, mitocondrii și elemente de citoschelet

19. Adipocitul brun (multilocular)


- Una din celulele țesutului conjunctiv, mai mică decât adipocitul alb
- Prezentă la om la nou-născut în mediastinul anterior și regiunea axilară
- Implicat în termogeneză
- MO - citoplasmă cu aspect vacuolat
- Nucleu rotund central
- Picăturile de lipide din citoplasmă rămân dispersate - adipocit multilocular
- ME - bogat în mitocondrii
- Citoschelet bine reprezentat

20. Macrofagul
- Celulă migrată a țesutului conjunctiv
- Provine din monocitele circulante
- Rol în fagocitoză, sinteză și secreție (citokine, enzime)
- APC
- Face parte din sistemul mononuclear fagoocitar ( celulele Kupffer hepatice, microglia în
SNC,osteoclaste din sistemul osos)
- În repaus - greu de diferențiat de un fibroblast
- Celula are o formă nergulată, stelată
- Nucleu hipercrom
- Citoplasmă ușor bazofilă
- În stare de activitate - celulă mare, neregulată
- Cu multiple prelungiri
- Nucleu hipocrom, reniform
- Vacuole și incluzii în citoplasmă
- Particulele de C fagocitat apar ca și granulații negre
- ME (activ) - RER și REN bine dezvoltate
- AG perinuclear proeminent
- Mitocondrii
- Elemente de citoschelet
- Abundență de granule dense mici identificate ca lizozomi
21. Mastocit
- Celulă migrată a țesutului conjunctiv
- Localizat, mai ales, în jurul vaselor sanguine de la nivelul tubului digestiv, căilor respiratorii, în
dermul pielii
- În colorație cu albastru de toluidină apar granulații citoplasmatice cu tentă roșie (conțin
heparină)
- MO - greu de identificat
- Celulă rotundă/ovalară
- Nucleu mare central, 1-2 nucleoli evidenți
- Citoplasmă cu granulații bazofile care pot masca nucleul
- 2 tipuri: mastocitele mucoaselor (leucotrine) și mastocitele țesutului conjunctiv propriu-zis (
prostaglandine)
- ME - conținut redus în organite celulare
- RER dispersat
- Puține mitocondrii
- AG mic
- Intervin în procesul de inflamație acută inducând - creșterea permeabilității vasculare
- Contracția musculaturii netede

22. Țesut conjunctiv clasificare


- Țesut conjunctiv propriu-zis: lax (adventicea vaselor, submucoasa tubului digestiv), dens
(ordonat - tendoane, aponevroze, cornee și semiordonat în capsulele organelor
parenchimatoase)
- Țesut conjunctiv cu proprietăți speciale: reticular (stroma organelor hematopoietice), elastic
(tunica medie a vaselor de tip elastic), mucos (gelatina lui Wharton în cordonul ombilical),
adipos alb (retroocular) și adipos brun (mediastinul anterior, axilă)
- Țesut conjunctiv specializat: cartilaginos (hialin - laringe, trahee; elastic - pavilionul urechii; și
fibros - simfiza pubiană), osos

Structura histologică a dermului


- Dermul superficial/papilar - alcătuit din țesut conjunctiv lax (componente în proporții egale)
- Ascensionează spre epiderm formând papilele dermice între
crestele epiteliale
- Fibre de colagen tip 1 și 3 (reticulina)
- Fibre elastice fine dispuse într-o rețea nergulată
- Fibre de oxitalan și elaunein
- Celule: fibroblaste, fibrocite, mastocite, macrofage, leucocite
- Capilare cu rol în termoreglare și nutriția epidermului
- Dermul profund/reticular - este mai gros
- Alcătuit din țesut conjunctiv dens semiordonat
- Mănunchiuri groase de colagen tip I, orientate în direcții diferite
- Parte celulară mult diminuată față de dermul superficial (multe
fibrocite)
- Fibre elastice groase pentru elasticitatea pielii, mai subțiri spre dermul
superficial (oxitalan)
- Flexibilitate redusă, conferă o rezistență crescută la forțele de
tracțiune
- Rol de susținere, apărare și nutriție
- Conține mușchi neted, realizând un plex lax în porțiunea sa profundă
(penis, scrot, perineu)
- În derm este prezent aparatul pilo-sebaceu format din glanda sebacee (sacciformă), folicului
pilos și mușchiul erector al firului de păr.

23. Țesutul cartilaginos - clasificare, caracteristici histologice


- Clasificare - hialin, elastic, fibros
- Avascular, tapetat la exterior de pericondru cu două foițe - internă (condrogenă) și externă
(fibro-vasculară)
- Cartilagiu hialin - varietatea de țesut cartilaginos cea mai frecventă întâlnită în organism,
avascular, macroscopic se prezintă ca un țesut de culoare alb-albăstruie, localizat la nivelul
foselor nazale, laringe, trahee, bronhii, cartilage costale
- Tapetat la exterior de pericondru
- Prezintă doar celule proprii, nu are celule migrate
- Fibre de colagen tip II
- Matrice compusă din glicozaminoglicani sulfatați în cantități mari
- Condroblastul - derivă din celule condrogene, asigură creșterea în grosime a
cartilagiului, secretă matrice cartilaginoasă celule globuloase, citoplasmă
bazofilă, nucleu central, localizate la nivelul pericondrului intern;
- Condrocitele - celule mature, localizate în plină matrice cartilaginoasă în niște
lacune numite condroplaste (în jurul lui există o zonă mică de ME, intens
bazofilă = capsula, în afara acesteia există o zonă slab bazofilă = arie
teritorială internă, înconjurată la rândul ei dede o zonă de matrice cu o tentă
mai acidofilă = arie teritorială externă; toată această structură = CONDRON);
condroplastul care găzduiește un singur condrocit = primar, găzduiește mai
multe condrocite = secundar; condrocitele pot avea o dispoziție axială în
cadrul condroplastului = serie izogenă axială, sau dispoziție coronară la
periferia condroplastului = serie izogenă coronară; formă rotund ovalară,
citoplasmă bazofilă, nucleu central; responsabile de elaborarea și depunerea
ME, dar și degradarea ME
- Zonele de matrice din jurul condroplastelor - arii interteritoriale
- Zonele de matrice între condroplastele dintr-un condron = arie intrateritorială
- Cartilagiul elastic - varietate de țesut cartilaginos mai puțin întâlnită în organism, localizat la
nivelul pavilionului urechii, epiglotă, laringe
- Macroscopic se prezintă ca un țesut de culoare galbenă, opac și mai
flexibil
- Stratul extern al pericondrului este bogat în fibre elastice
- Condrocitele situate în condroplaste sunt mai mari și mai numeroase
(descriere condron)
- Matricea celulară nefibrilară mai puțin abundentă
- În matricea amorfă este un număr mare de fibre elastice, alături de fibre de
colagen tip II
- Cartilagiul fibros - asigură o rezistență mare la forțele de compresiune și tracțiune
- În MO se observă insule sau arii de țesut cartilaginos hialin aliniate printre
fascicule de fibre de colagen tip I
- NU prezintă pericondru la suprafață
- Localizat la nivelul inelului fibros al discurilor intervertebrale, simfiza
pubiană
- Toată treaba cu condrocitele în condroplaste !

24. Țesutul osos - clasificare, caracteristici histologice


- Os imatur - reticular, ME amorfă puțin mineralizată, fibre de colagen cu o dispoziție neordonată,
încrucișată, ondulată și o mare densitate a celulelor;
- Os matur - înlocuiește osul imatur, ME este mai mineralizată, fibrele de colagen au o dispoziție
particulară, organizată, formând lamele dispuse într-un aranjament concentric sau paralel;
diferențiat în țesut osos compact și spongios
- La periferia tuturor pieselor osoase se găsește periostul (strat intern - țesut conjunctiv bogat
vascular, asigură creșterea în grosime a oaselor; strat extern - țesut conjunctiv bogat în capilare
sanguine, asigură nutriția osului), fixarea periostului la os se face prin fibre de cartilagiu (fibre
ale lui Sharpey) care pătrund în profunzimea osului
- Matricea osoasă are o componentă organică (33%) și anorganică (66%)
- Țesutul osos compact - alcătuit din unități cilindrice = sisteme haversiene (osteoane)
- Un osteon are o grosime de până la 1 mm, străbătut pe toată lungea
sa de un canal central (canal Haver) tapetat de endoost
- În jurul canalului Havers există 5-20 lamele osoase concentrice
- În lamelele osoase există osteoclaste în osteoplaste care comunică
între ele și cu canalele Havers (prin canaliculi)
- Lamelele osoase conțin și matrice osoasă mineralizată și fibre de
colagen
- Între canalele Havers apar canale de conexiune transversale numite
canale Volkmann, tapetate de endoost, se deschid în canalul medular
- Țesutul osos spongios (trabecular) - format din lamele osoase care se anastomozează între ele
formând trabecule osoase și care delimitează între ele o serie de spații numite areole
- Trabeculele osoase au frecvent un aspect de arcuri de
cerc și sunt tapetate pe ambele părți de endoost, formate
din matrice osoasă mineralizată cu fibre de colagen
aranjate paralel între ele și celule (osteocite în osteoplaste
- Spațiile areolare conțin măduvă osoasă hematogenă care
cu vârsta este înlocuită de de măduvă galbenă și ulterior
măduvă cenușie, fibroasă.

25. Țesutul osos - tipuri celulare


- Celule proprii - celula osteoprogenă, celula bordantă, osteoblastul, osteocitul
- Celule migrate - osteoclastul
- Celula osteoprogenă - în mediu hipoxic se diferențiază spre linia cartilaginoasă iar în mediu
oxigenat evoluează spre linia osoasă
- Localizată la nivelul endoostului și a foiței interne a periostului
- Are capacitatea de a se divide realizând mitoze asimetrice - sursă de
osteoblaste în perioada de creștere sau de reparare osoasă
- Celulă de dimensiuni medii, aplatizată, citoplasmă redusă
palid-eozinofilă, nucleu ovalar hipocrom central
- ME - organite celulare reduse, predomină ribozomii liberi
- Celula bordantă - localizată pe suprafața osului (endoost, foița internă a periostului)
- Este considerată osteoblast în formă inactivă care realizează un strat
protector între mediul osos și extraosos
- Nu se divide
- În anumite condiții poate produce matrice osoasă
- În MO este greu de identificat - celulă turtită sau fuziformă, nucleu central și
citoplasmă eozinofilă
- ME - cantitate redusă de organite celulare, comunicare cu canaliculi ai
osteoplastelor periferice
- Osteoblastul - se găsește pe suprafețele osoase, la nivelul periostului și endoostului
- Dispoziție caracteristică epitelioidă (una lângă alta asemănător unui epiteliu)
- În MO apare ca o celulă prismatic înaltă cu o citoplasmă bazofilă și nucleu ovalar
poziționat excentric
- Citoplasma emite o serie de prelungiri scurte stabilind joncțiuni de tip gap
intercelulare
- Produce matricea extracelulară (componenta organică), dar și unii componenți ai
matricei anorganice
- ME - microvilozități orientate spre suprafața osoasă, organite celulare implicate în
sinteza proteică bine reprezentate (RER, AG, mitocondrii) și numeroase vezicule
secretoare cu conținut fin granular (precursori de matrice)
- Osteocitul - provine din maturarea osteoblastelor
- Plasat în plină matrice osoasă (în interiorul lamelelor osoase) într-o cavitate numită
osteoplast (fiecare osteoplast găzduiește un singur osteocit)
- Osteoplastele comunică între ele prin mici ramificații asemănătoare unor tunele
săpate în matricea osoasă mineralizată
- În vivo osteocitele ocupă întreg spațiul osteoplastului
- Celulă cu citoplasmă eozinofilă, nucleu mic hipercrom
- Emite o serie de prelungiri citoplasmatice care urmează traiectul tunelelor din
matricea osoasă venind în raport cu prelungirile citoplasmatice ale osteocitelor
vecine cu care stabilesc joncțiuni de tip gap (este astfel posibilă comunicarea
intercelulară, trecerea apei, ionilor și a oxigenului de la o celulă la alta)
- ME - organite celulare slab dezvoltate
- Au rolul de a menține echilibrul matricei extracelulare prin sinteză rredusă de
substanțe, dar și prin osteoliză (sub influența parathormonului)
- Osteoclastul - celula migrată a țesutului osos, macrofagul situat la acest nivel
- Provine din monocitele sanguine care odată ajunse la nivelul țesutului osos sub
influența unui micromediu local fuzionează între ele dând naștere unei celule
multinucleate
- În stare de activitate osteoclastul este localizat pe suprafața osoasă într-un mic
golf - lacuna lui Howship
- În stare de repaus este poziționat la distanță de lamela osoasă
- Celulă mare, multinucleată (până la 50 de nuclei), citoplasmă acidofilă în forma
activă
- Asigură procesul de osteoliză - demineralizarea matricei osoase urmată de
digestia ei cu ajutorul enzimelor lizozomale
- În MO se observă o polarizare prin faptul că se atașează pe suprafața osoasă,
formând un burelet marginal și structuri de tipul marginii în perie, iar nucleii sunt
grupați la polul opus
- În ME se disting 4 zone diferite: zona bazală (cel mai la distanță de suprafața
osoasă, sediul organitelor celulare și al nucleilor), zona viloasă (implicată direct în
resorbția osului, expansiuni citoplasmatice cu aspect asemănător
microvilozităților, aglomerare de mitocondrii, lizozomi), zona clară (adiacentă
periferiei marginii viloase, citoplasmă lipsită de organite, membrana plasmatică
direct alipită pe suprafața osoasă, filamente de actină și miozină), zona
veziculară (sub zona clară, numeroase vezicule de endo și exocitoză care
facilitează trecerea enzimelor lizozomale)

26. Țesutul muscular striat


- Alcătuiește masa musculară atașată scheletului, dar se găsește și visceral (cavitatea orală,
faringe, în ½ superioară a esofagului, sfinctere externe, mușchi extrinseci ai globului ocular)
- Asigură mișcările voluntare, dar și menținerea posturii corpului
- Alcătuit din fibre multinucleare cu o formă cilindrică
- În secțiune longitudinală apare aspectul de dublă striație (longitudinală și transversală) a
citoplasmei datorită prezenței miofibrilelor contractile (aranjate ordonat, paralele între ele
- În secțiunile transversale fibrele musculare striate apar ca structuri rotund-poligonale cu
citoplasmă acidofilă și număr variabil de nuclei periferici
- Fibrele musculare striate în parte sunt înconjurate de endomisium bogat în fibre de reticulină și
capilare sanguine
- Mai multe fibre musculare, grupate într-un fascicul primar, sunt acoperite de perimisium
- Exteriorul mușchiului este tapetat de epimisium (țesut conjunctiv dens semiordonat)
- Sarcomerul - alternanță de benzi clare și întunecate, între două benzi Z; ½ disc clar, un disc
întunecat și ½ disc clar; filamente groase de miozină printre filamente subțiri de actină; linia M la
mijloc, banda H în centru (doar filamente de miozină)
- Fibra de actină - fibră subțire, moleculă polipeptidică
- Molecule de actină, troponină și tropomiozină agregate
- Fibra de miozină - alcătuită din două lanțuri polipeptidice grele și patru lanțuri ușoare
- Lanțurile grele au aspect de crosă de golf cu o porțiune liniară și o porțiune
globuloasă (joncțiunea dintre = balama)
- Datorită conformației spațiale, porțiunile globuloase se proiectează la
suprafața filamnetului
- Triada - un tub T împreună cu două cisterne terminale (aparținând a două segmente vecine de
reticul sarcoplasmatic)
- Reticulul sarcoplasmatic învelește fiecare miofibrilă, spre tubul T - cisterna terminală
- Tubii T sunt invaginații ale sarcolemei între reticulii sarcoplasmatici, flancați pe ambele
părți de cisterne terminale
- Tubul T acționează ca senzori față de depolarizarea membranei, permițând
deschiderea canalelor de calciu voltaj-dependente
- Realizează eliberarea calciului în citoplasma reticolulul sarcoplasmatic care reglează
contracția musculară

27. Țesutul muscular neted


- Țesutul muscular se împarte în țesut muscular striat, neted și cardiac
- Fibra musculară netedă este o celulă mononucleată, formă alungită sau fuziformă, zonă
centrală mai bombată (unde se găsește și nucleul) și extremități efilate
- Citoplasma este omogenă, fără striații, tentă acidofilă
- Nucleu alungit, bastoniform, central
- Atunci când fibrele se suprapun în cadrul păturilor musculare, capetele efilate vin peste
porțiunea mai bombată a celulelor vecine
- Pe secțiune transversală apar sub forma unor structuri rotunde sau poligonale cu diverse
diametre în funcție de poziția secțiunii, putând exista și celule anucleate
- În jurul fibrelor musculare netede se evidențiază o rețea de fibre de reticulină (prin tehnici
speciale - colorație argentică)
- Localizare - izolate - mușchiul lui Brucke
- Fascicule subțiri - mușchiul erector al firului de păr
- Benzi inelare - mușchiul constrictor al irisului
- Tunici - concentrică (media vaselor), longitudinală, circulară și oblică (tubul
digestiv)
- Plexifrom - vezica urinară și miometru
- Diferențe cu mușchiul striat: prezența striațiilor, numărul de nuclei, dimensiunile celulei

28. Țesutul muscular striat cardiac


- Structura cordului: endocard (tunica internă a cordului, țesut epitelial simplu scuamos cu țesut
conjunctiv lax), miocard, epicard (foița viscerală a pericardului seros, țesut conjunctiv lax cu
mezoteliu)
- Varietate de țesut muscular ce intră în structura miocardului (tunica medie a inimii)
- Se aseamănă cu fibrele musculare striate scheletice (striații longitudinale și transversale), dar și
cu fibrele musculare netede (celule uninucleare)
- În secțiune longitudinală celulele au formă cilindrică, alungită, cu extremitățile bi- sau trifurcate
care se organizează cap la cap sub formă de coloane celulare într-o rețea plexiformă (în
ochiurile rețelei se găsește țesut conjunctiv lax cu vase și nervi)
- Citoplasmă acidofilă, cu striații duble (longitudinale și transversale), nucleu rotund-ovalar
central
- Joncțiunile intercelulare sunt evidente pe secțiunile longitudinale drept linii frânte în unghi drept
(discuri intercalare/strii scalariforme) dense eozinofilice în HE; prezintă desmozomi care mențin
conexiunea intercelulară, împiedicând detașarea celulelor musculare în timpul procesului de
contracție
- În secțiunile transversale apar ca mase citoplasmatice cu formă poligonală ce prezintă sau nu
nucleul situat central în raport cu nivelul secțiunii
- Fibrele musculare striate cardiace ventriculare sunt mai mari decât cele atriale
- ME - sarcoplasma conține o cantitate mare de mioglobină, miofilamentele au aceeași structură
ca în celula musculară striată scheletică
- Miofilamentele ocolesc nucleul - spațiu perinuclear cu organite celulare
- Diada - Tubul T flancat pe o singură latură de reticulul sarcoplasmatic (dilatații saculare)
- Tubul T apar ca invaginații ale sarcolemei la nivelul liniei Z
- Un singur reticul sarcoplasmatic într-un sarcomer, între cele două benzi Z
- Sarcomer

29. Celulele gliale


- Parte componentă a sistemului nervos, localizate în raport intim cu neuronii, de până la 10 ori
mai multe decât neuronii
- În SNC - macroglii (astrocite și oligodendrocite), microglii, celule ependimare
- În SNP - celula Schwann, celule satelit din ganglionii nervoși
- Astrocite - cele mai mari celule gliale
- Formă stelată, emit o multitudine de prelungiri citoplasmatice în toate direcțiile,
ramificate
- Astrocitul protoplasmatic: în substanța cenușie a SNC, celulă cu prelungiri nu foarte
lungi, dar extrem de ramificate
- Astrocitul fibros: în substanța albă a SNC, celulă cu prelungiri citoplasmatice lungi,
subțiri, dar mai puțin ramificate
- Rol de suport pentru neuroni, izolator electric, realizează bariera hemato-encefalică
- Oligodendrocitele - celule prezente în SNC
- Corp celular mic și prelungiri citoplasmatice puține și cu ramificații rare
- Nucleu unic, rotund-ovalar cu nucleol evident
- Produce teaca de mielină în SNC
- Fiecare prelungire citoplasmatică a celulei generează un segment internodal
pe o singură fibră nervoasă sau pe fibre diferite
- RER, ribozomi, AG, mitocondrii
- Microgliile - celule migrate în SNC, fac parte din sistemul mononuclear fagocitar
- Macrofagele țesutului nervos
- Se găsesc mai ales în substanța cenușie
- Celule mici, citoplasmă redusă cantitativ, nucleu ușor alungit, hipercrom
- Prelungirile citoplasmatice sunt scurte și neregulate
- Numeroși lizozomi în citoplasmă
- Elimină prin fagocitoză resturile celulare rezultate din procesele fiziologice și
patologice
- Celule prezentatoare de Ag (APC)
- Celulele ependimare - formează un „epiteliu” simplu cubico-prismatic
- Tapetează în interior cavitățile SNC
- Celulele au la polul apical cili, iar la polul bazal prezintă numeroase
invaginații care stabilesc contacte cu prelungirile astrocitelor
- În ventriculii cerebrali se transformă morfologic și participă la realizarea
plexurilor coroide responsabile de elaborarea de LCR
- Celula Schwann - prezentă în SNP
- Origine în crestele neurale
- Celule aplatizate cu nucleu alungit, fuziform, membrană plasmatică peste
care apare un înveliș de tipul unei MB, citoplasmă redusă cantitativ
- Situate în lungul fibrelor nervoase, fără a stabili joncțiuni cu alte celule
Schwann (doar se interdigitează)
- Fiecare celulă găzduiește într-o depresiune a citoplasmei o singură prelungire
nervoasă, mai frecvent axon
- Realizează teaca Schwann în jurul fibrelor nervoase
- Participă la structurarea tecii de mielină dintre două noduri Ranvier (produce
mielina în SNP)
- Celulele satelit - celule cubice care „îmbracă” corpul neuronal prezent în ganglionii nervoși
- Rol de suport pentru neuroni periferici

30. Neuronul
- Unitatea morfo-funcțională a țesutului nervos
- Celulă fără capacitate de mitoză (cu excepția celulelor receptoare de la nivelul mucoasei
olfactive)
- Structural este format dintr-un corp celular și prelungiri
- După morfologia corpului neuronal: sferici (ganglionul spinal), fuziformi, stelați, piramidali (cortex
cerebral)
- După numărul de prelungiri: unipolari (o singură prelungire de tip dendritic, retină), bipolari (o
dendrită și un axon, receptorii din mucoasa olfactivă), pseudounipolari (cele două prelungiri
fuzionează pe o anumită distanță apoi se despart, neuronii din ganglionul spinal), multipolari
(multe dendrite și un singur axon, celule Purkinje)
- Corpul neuronului - dimensiuni și forme variate, citoplasmă bazofilă
- Nucleu rotund central, hipocrom cu 1-2 nucleoli evidenți („ochi de bufniță”)
- În citoplasmă există o serie de incluzii evidente: lipidice, de lipofuscină,
melanină, glicogen, fier
- Conțin organite celulare comune tuturor celulelor și organite specifice
neuronului (neurofibrile și corpi NIssl)
- Corpii Nissl (formă particulară de organizare a RER la acest nivel) pot fi
observați în MO prin colorarea cu albastru de toluidină (apar drept formațiuni
granulare cu tentă bazofilă), prezenți în citoplasma neuronului și în dendrite,
nu se găsesc la nivelul conului de emergență a axonului și nici pe toată
lungimea lui
- Neurofibrilele (elemente de citoschelet) pot fi evidențiate în MO pe
preparatele colorate cu săruri metalice; structuri citoplasmatice fibrilare, de
culoare maro-negru aranjate într-o rețea care ocolește nucleul în pericondru
și ordonat în prelungiri
- Prelungirile neuronului - dendritele: prelungiri aferente, adesea multiple, scurte și ramificate,
transmit impulsul nervos de la periferie la corpul neuronal;
- Axonii: prelungire eferentă, unică, lungă care la capăt realizează o
arborizație = teledendron la nivelul căreia se realizează sinapsele;
extremitatea fiecărei ramificații are la capăt câte o porțiune mai
dilatată = buton terminal; conduc impulsul nervos de la corpul
neuronal la sinapse; diametru egal pe toată lungimea; zona de
emergență cu corpul = con de emergență;

31. Nervul periferic


- Structuri mai mult sau mai puțin cilindrice
- Lungimi și grosimi variabile
- Formați din fibre nervoase cu tecile lor (teaca de mielină produsă de celulele Schwann, teaca
Schwann și teaca Henle) asamblate printr-un țesut conjunctiv
- În structura lui pot intra fibre motorii, senzitive, milinizate sau nemielinizate cu formare de nervi
motori, senzoriali sau micști
- Pe secțiune longitudinală au traiect ondulat, sinuos
- În jurul fiecărei fibre nervoase există endonervul (teaca Henle) format dintr-un țesut conjunctiv
lax bogat în fibre de reticulină, fibroblaste și capilare sanguine
- Mai multe fibre nervoase cu tecile lor sunt grupate și acoperite de perinerv, formând un fascicul
primar; perinervul este un țesut conjunctiv bogat în fibre de colagen și câteva fibre elastice
- În cazul nervilor periferici de dimensiuni mai mari, fiecare fascicul primar nervos este acoperit de
perinerv și apoi toate fasciculele învelite în epinerv care este un țesut conjunctiv dens
semiordonat
- Pe secțiune transversală fibrele nervoase au aspect punctiform, în jurul lor existând dispuse
circumferențial tecile nervoase și cele conjunctive
- Teaca de mielină se formează prin înfășurarea în multiple spirale (până la 50) a membranelor
celulelor Schwann în jurul axonului; realizează un înveliș izolator pentru axon, protejându-l de
interferența directă a mediului extern; izolator electric, împiedicând schimburi ionice între
axoplasmă și mediul extracelular, schimburile se desfășoară doar la nivelul nodurilor Ranvier

32. Structura histologică a arterelor


- Structuri de tip conducte care transportă sângele de la cord spre periferie
- Prezintă trei tunici: tunica internă (intima), tunica medie, tunica externă (adventicea)
- Clasificare: artere de tip elastic, artere de tip muscular (tunica medie este cea mai bine
reprezentată cu fibre musculare netede dispuse concentric pe mai multe straturi
- Arterele de tip elastic - cele mai mari vase de tip arterial
- Transformă fluxul sanguin discontinuu în unul continuu
- Tunica internă (intima) - endoteliu și un țesut subendotelial bogat în fibre
elastice și de colagen
- Tunica medie - 80% din grosimea peretelui vascular
- Alcătuită din lamele elastice fenestrate suprapuse,
dispuse concentric în jurul lumenului vascular
- Se folosesc colorații speciale cu orceină pentru
identificarea lamelelor elastice care se colorează în
roșu-brun
- Primele lamele elastice din vecinătatea intimei = limitanta
elastică internă
- Ultimele lamele elastice din vecinătatea adventicei =
limitanta elastică externă
- Tunica externă (adventicea) - țesut conjunctiv lax cu vase și nervi = vasa
vasorum + nervum vasorum
- Arterele de tip muscular - tunica internă - entoteliu și un strat de țesut conjunctiv subendotelial
cu fibre de colagen și reticulină
- Tunica medie - cea mai bine reprezentată
- Fibre musculare netede dispuse concentric pe mai
multe straturi în jurul lumenului vascular
- Între medie și intimă - limitanta elastică internă
alcătuită din lamele elastice fenestrate suprapuse (pe
secțiuni transversale apare ca o bandă ondulată,
sinuasă)
- Adventicea - tunica situată la exterior, mai subțire ca media
- Țesut conjunctiv lax cu vase și nervi
- Între medie și adventice - limitanta elastică externă (mai
subțire decât LEI) formată tot din lamele elastice
fenestrate suprapuse
- Arteriolele - dimensiuni mici
- Tunica internă - endoteliu sub care se află o mică bandă de țesut conjunctiv cu
câteva fibre de colagen
- Tunica medie - fibre musculare netede dispuse circular pe 3-5 rânduri
- Între intimă și medie apare limitanta elastică internă
- Cu cât vasul este mai mic (metarteriole) cu atât straturile de fibre
musculare netede scade, iar LEI diminuă pentru ca în final să
dispară
- Adventicea - țesut conjunctiv lax cu vase și nervi

33. Structura histologică a venelor


- Structuri tubulare care conduc sângele de la periferie spre cord
- Perete format din 3 tunici: internă, medie și externă
- Clasificare în raport de mărime: venule postcapilare, venule, vene medii, vene mari
- Venulele postcapilare - vase care continuă capilarele sanguine
- Perete simplu format dintr-un endoteliu de tip înalt situat pe o MB
- Venulele - intima - endoteliu însoțit de de o lamă fină de țesut conjunctiv slab celularizat
- Media - câteva fibre musculare netede dispuse circular
- Mai subțire decât media arterelor
- Nu este separată de celelalte tunice de limitantele elastice
- Adventicea - tunica cea mai groasă formată dintr-un țesut conjunctiv lax cu vase și
nervi care se continuă cu țesutul conjunctiv lax din jur
- Venele medii - intima - endoteliu însoțit de de o lamă fină de țesut conjunctiv slab celularizat
- Media - câteva fibre musculare netede dispuse circular, mai dezvoltată, apar
fibre de colagen, fibre elastice
- Nu este separată de celelalte tunice de limitantele elastice
- Adventicea - tunica cea mai groasă formată dintr-un țesut conjunctiv lax cu vase
și nervi care se continuă cu țesutul conjunctiv lax din jur
- Venele mari - perete bine dezvoltat
- Intima - endoteliu și țesut conjunctiv subendotelial
- Media - bogată în țesut conjunctiv și rare fibre musculare netede
- Adventicea - cea mai bine reprezentată, cu vase și nervi care se continuă cu
țesutul conjunctiv din jur
- Venele situate sub nivelul cordului prezintă valvule parietale care sunt repliuri ale intimei
formate dintr-un ax conjunctiv cu fibre elastice, tapetat pe ambele fețe de endoteliu;
favorirează întoarcerea venoasă prin împiedicarea refluxului sângelui

34. Tipuri de capilare - structură, localizare


- Structură vasculară de dimensiuni mici
- Uneori tapetate de o singură celulă endotelială, pe o MB
- În secțiune transversală se evidențiază ca un lumen tapetat doar de un singur rând de celule
scuamoase
- Capilarul de tip continuu - continuitate perfectă a citoplasmelor celulelor endoteliale; între celule
se stabilesc joncțiuni și celulele sunt dispuse pe o MB continuă; localizate în zone cu schimburi
reduse, doar substanțele simple cu molecule mici și gazele putând trece prin peretele capilar
- Din ele derivă capilarele tip barieră din țesutul nervos și timus;
prezența joncțiunilor ocludente pe întreaga margine celulară
- Capilarul sinusoid - endoteliu aparent discontinuu, MB incompletă
- Joncțiuni intercelulare rare
- MB formează un tub complet sub forma unui grilaj
- Localizare în splină, limfoganglioni
- Capilarul fenestrat - pori/fenestrații de 60-70 μm, MB continuă
- Localizare în glomerulii renali, pancreas

S-ar putea să vă placă și