Sunteți pe pagina 1din 8

SFINTII PARINTI NE CHEAMA LA POCAINTA SI LA PLANS

In predica sa de la Manastirea Nicula tinuta de Adormirea Maicii Domnului, IPS Bartolomeu


Anania a folosit inca o data toiagul cuvantului spre mustrarea turmei cuvantatoare si a zis
cu glas mare un adevar dureros si rusinos: ” Devenim un popor de sălbatici, devenim
un popor de nesimţiţi”. Cuvintele sale mai dure ne amintesc de indrazneala Sfintilor de a
spune poporului pe fata de ce boala sufera si de a le cere, cu dragoste parinteasca, mai ales
la vremurile tulburi, de restriste sau de primejdie, sa se intoarca la Dumnezeu prin pocainta
adevarata, prin zdrobirea inimii si prin plans. Trei dintre aceste cuvinte, apartinand
sfintilor Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul si Grigorie de Nazianz (Teologul) le
reproducem si noi mai jos, dupa cartea “Teologia lacrimilor. Plânsul şi străpungerea inimii
la Părinţii răsăriteni (cu o antologie de texte patristice)”, aparuta la Editura Deisis in anul
2000.

E si astazi, la ceas de tulburare si de cumpana pentru soarta Bisericii noastre,


vremea potrivita sa ne amintim de indemnurile Sfintilor spre pocainta, e vremea
sa ne ridicam din patul trandaviei si al deznadejdii si din moartea nesimtirii, e
vremea sa ne sfredelim constiintele si sa ne strapungem inimile pana cand vor curge
din ele suspinele adanci si curatitoare care ne pot invia sufletele si-L pot indupleca pe
Dumnezeu spre indurare si mila asupra poporului sau… Sa citim, iar apoi sa ne rugam si
sa plangem cu lacrimi adevarate, nu… virtuale! Iar de nu putem, sa cersim plansul cu
staruinta pana cand Domnul ne va zdrobi impietrirea!
Sfantul Ioan Gura-de-Aur:

“Asa cum e firesc sa ne plangem mortii, tot asa trebuie sa plangem si pierderea
mantuirii noastre, ca sa nu spunem mai mult. Cu o asemenea dorinta si un asemenea curaj
ar trebui ca toti sa aiba ochii sufletului indreptati spre aceasta tinta si totul sa ne fie o
chemare si aducere-aminte. Cei care si-au pierdut sotiile sau copiii au mereu in suflet chipul celor
plecati de aici; in timp ce noi, care am pierdut Imparatia Cerurilor, ne gandim la orice
numai la ea nu. Nici unul din aceia, fie el si de neam imparatesc, nu s-ar rusina sa se supuna
legii doliului – se va arunca la pamant, va plange cu amar, isi va schimba vesmintele, se va
supune din toata inima tuturor celorlalte datini potrivite cu acest moment, fara sa tina seama nici
de educatia sa, nici de neputintele ce ar putea urma aceste mahniri adanci – , va suporta totul cu
cea mai mare usurinta… 

Noi insa, care nu suntem in doliu pentru sotie sau copil, ci pentru un suflet, si nu
pentru suflet strain, ci pentru al nostru, ne scuzam pretextand slabiciunea sanatatii si
finetea educatiei! Si slava Domnului, asta sa fie singura nenorocire! Insa noi nu facem nici
macar ceea ce nu cere un efort fizic. Caci de ce forta fizica e nevoie, spune-mi, atunci
cand e vorba de strapungerea inimii, de rugaciunea veghetoare, de cugetarea la
pacate, de combaterea exagerarilor si pretentiilor prostesti si de smerirea
mintii? Acestea ni-L fac pe Dumnezeu milostiv, insa noi nu le facem nici macar pe acestea.”

Sf. Efrem Sirul:

“Prin pacat sufletul este mort. El are nevoie de durere, de plans, de lacrimi, de
intristare, de suspine pentru rautatea care l-a doborat si l-a pierdut. Striga, plange si
suspina, aducandu-le pe acestea lui Dumnezeu. Mai mare decat durerea unei mame careia
moartea i-a smuls copilul pentru a i-l arunca in mormant – ea jeleste pentru ca si-a pierdut
copilul iubit – , cand pacatul il desparte pe om de Dumnezeu, e durerea pricinuita de Bunatatea
care si-a pierdut chipul atat de frumos. Te doare cand ai pierdut un animal pe care-l aveai;
chiar daca l-ai cumparat de putin timp, daca moare te intristezi. Dumnezeu sufera din
pricina chipului Sau pierdut pentru El. Un suflet ii e mult mai drag decat intreaga Sa
creatie.

Prin pacat, sufletul moare si tie nu-ti pasa, pacatosule! Ar trebui sa te intristezi pentru ca
Dumnezeu s-a intristat pentru tine. Sufletul tau a murit: din pricina rautatii tale varsa
lacrimi si invie-l! Fa-I lui Dumnezeu bucuria ca ti-ai inviat sufletul… Plange si geme
pentru sufletul tau despartit de Dumnezeu, Caresufera pentru tine cum sufera o mama
pentru unicul ei copil. Cine rade langa un mort, uraste pe parintii mortului. Daca, dimpotriva,
sufera si se mahneste plangand, asa isi arata dragostea. In acelasi chip, cine se bucura ca a
murit prin pacat, Il uraste pe Dumnezeu Care sufera si Se mahneste. Dumnezeu jeleste
si se intristeaza pentru sufletul mort; cine rade si glumeste sporeste suferinta lui
Dumnezeu, asa cum cel care rade si glumeste sporeste suferinta celui care-si ingroapa
un mort. Lui Dumnezeu Ii sporeste chinul cel care se bucura ca s-a facut pacatos. Un tata care
si-a ingropat copilul iubit nu sufera atat cat sufera Dumnezeu pentru un suflet omorat de pacat.
Intristeaza-te asadar, pentru sufletul tau si arata-i dragoste lui Dumnezeu Care sufera si Se
intriseaza pentru sufletul pacatos si mort. Cine se bucura si nu sufera se aseamana intru totul lui
Satan.

Cine vine la un mort si vede doliul adus de moartea lui, are sufletul coplesit de suferinta si
impartaseste durerea persoanelor indoliate. Cand sufletul moare din pricina pacatului, intristarea
urca pana la cer: ostile ceresti se mahnesc, Dumnezeu Insusi Se intristeaza foarte mult. Cine
iubeste veselia si nu vrea sa planga pentru sufletul sau, e cu adevarat un lepadat care
nu stie ca are un suflet. Plangi pentru sufletul tau, pacatosule, varsa lacrimi si invie-
l. Invierea sufletului tau atarna de ochii tai, iar intoarcerea lui la viata, de inima ta. Ai
murit si tu nu plangi pentru ca te-ai despartit de sufletul tau. Plange mai intai pentru
tine si apoi vei plange si pentru ceilalti. Pentru un trup mort, plangi, dar pentru un
suflet mort si despartit de Dumnezeu nu plangi.Lacrimile care cad pe un trup nu pot
invia mortul; daca insa cad pe un suflet, il vor invia si-l vor face iarasi viu. Nu pentru
trup sunt facute lacrimile, suferinta si intristarea, ci pentru sufletul zidit de Dumnezeu, ca sa-l
poti invia. Da-i lui Dumnezeu plansul si inmulteste lacrimile ochilor tai si prin lacrimile
tale si prin bunatatea Lui va invia sufletul care era mort. Milostivirea Lui asteapta ca ochii
tai sa verse lacrimi pentru a curati si a innoi chipul uratit al sufletului. Daca ti-ai omorat sufletul,
fa-l sa se ridice din rautate. Nu altcineva te-a omorat si surpat; de bunavoie te-ai omorat si ai
cazut. Dac un altul te-ar fi ucis, el ar fi trebuit sa te si invie; insa cum vointa ta ti-a adus
moartea, tot ea trebuie sa te aduca din nou la viata”.
Sf. Grigorie Teologul:

“Si voi imitati-va preotul timid; da, copiii mei preaiubiti, da, voi care sunteti impreuna
cu el partasi la dojana si bunatatea dumnezeiasca, tineti-va sufletele in lacrimi; opriti-
va mania, facand mai bine faptele voastre… Stiu ca mie, slujitorul lui Dumnezeu, si voua, care ati
primit aceeasi cinste, ni se porunceste sa intram imbracati in panza de sac si batandu-ne in piept
zi si noapte intre prag si altar, cu straie vrednice de mila, sa plangem cu staruinta pentru noi
si popor, fara sa crutam nimic, nici durerea, nici cuvintele in stare sa-L induplece pe
Dumnezeu…; si aceasta cu atat mai multa mahnire cu cat mai mare este demnitatea noastra,
pentru a invata prin exemplul nostru poporul despre strapungerea inimii si indreptarea raului…

Veniti asadar, fratilor, sa cadem si sa plangem inaintea Domnului, Ziditorul nostru. Sa randuim
un doliu obstesc, impartindu-ne dupa varste si categorii sociale. Sa inaltam glasul
rugaciunii in locul tipetelor care Ii sunt urate, sa ridicam in urechile Domnului Savaot
aceasta: <<Sa abatem mania Sa prin marturisire>>. Intrucat L-am vazut manios, sa facem asa
incat sa-i indepartam mania. Cine stie, precum sta scris, daca nu cumva ii va parea rau si
va pogori asupra noastra binecuvantare. Stiu foarte bine acest lucru pentru ca am cunoscut
iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Va parasi ceea ce e potrivnic firii Sale, adica mania si va veni
la ce este potrivit firii Sale, adica la milostivire. Caci in acest scop isi arata mania, spre
aceasta inclina… Numai sa ne fie mila de noi insine si sa croim drum spre dreapta
iubire a Tatalui. Sa semanam cu lacrimi ca sa seceram cu bucurie…”
Cititi si:

 Chemare la rugaciune pentru pentru Biserica la ceas de rascruce

 Cuviosul Paisie Aghioritul: “LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA?”

 Luati seama ca tare scump este Raiul!

 Sf. Nicodim Aghioritul: ADEVARATA POCAINTA

 Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2)

 DUREREA INIMII – CHEIA CARE DESCHIDE LACATELE DIN NOI

COMENTARII la “SFINTII PARINTI NE CHEAMA LA POCAINTA SI LA PLANS”

1. Război întru Cuvânt » Sfantul Grigorie de Nazianz, insinguratul iubitor si Cuvantator de


Dumnezeu

2. Război întru Cuvânt » POCAITI-VA!

3. Război întru Cuvânt » “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. Pentru ce sa intarziem?”

4. Război întru Cuvânt » PARINTELE RAFAIL: Care este sensul adevarat al pocaintei si ce ne va
salva de valurile urgiei care va urma?

5. Război întru Cuvânt » SCRISOARE CATRE UN PRIETEN, LA POGORAREA SFANTULUI DUH


6. Război întru Cuvânt » CUVIOSUL SOFRONIE DE LA ESSEX: “Naiv este cel ce crede ca va
putea urma lui Hristos, fara lacrimi”

7. Război întru Cuvânt » Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR

8. Război întru Cuvânt » Sfintii de la Optina: “POCAINTA ESTE RAVNA INIMII”

9. Război întru Cuvânt » SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL, “VULTURUL RANIT”.

10. Pingback: Război întru Cuvânt » IN PREGATIREA BUNEIVESTIRI: CUVINTE ALE CUVIOASEI


MAICI ARSENIA SEBRIAKOVA (1833-1905): “Faca-se voia Ta in mine, Doamne, fie puterea Ta in
mine, care biruieste toate!”

11. Razboi întru Cuvânt » CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?

12. Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (2):
“DESFATARE MI-A FACUT MIE DUMNEZEU”

13. Război întru Cuvânt » Orbul Bartimeu ne invata sa ne rugam… cu nadejdea disperarii

14. Război întru Cuvânt » MILUIESTE-MA, DUMNEZEULE, MILUIESTE-MA … Omilii ale Sf. Teofan
Zavoratul in Miercurea Curata despre ce inseamna sa facem pocainta si cum sa ne pregatim cum
se cuvine pentru Sfanta Impartasanie?

15. Război întru Cuvânt » Duminica dupa Botezul Domnului. PRIMUL CUVANT:
POCAITI-VA!

16. SFANTUL GRIGORIE PALAMA. Invatatura despre conditiile vindecarii sufletului de patimi, in
sinteza Mitropolitului Hierotheos Vlachos

17. Duminica dinaintea Botezului Domnului. CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU


MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI. Ce e pocainta?

18.  PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: “Trebuie sa


ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”

19. PARINTELE AMFILOHIE la Sophia (audio si text): “Tara are nevoie de oameni care sa se
pocaiasca cu adevarat. POCAINTA ESTE DE TEMUT DEMONILOR!” -

20. CUM NE PUTEM MINTI SI CUM NE PUTEM RATA SALVAREA PRIN POCAINTA? -

21. Sfantul Simeon Noul Teolog: SA NU NE IMPARTASIM FARA LACRIMI SI FARA


STRAPUNGEREA INIMII! Sa nu ne cautam scuze, sa nu ne amagim… -

22. SFANTA TAISIA SAU “MISIONARISMUL” DURERII INIMII: “Vad ca satana joaca in fata ta si
nu voi plange?” -

23. PARINTELE CLEOPA – 14 ani de la nasterea in Cer: GANDUL LA MOARTE (si video) -
24. BOTEZUL SI POCAINTA: “Drepte faceti cararile Lui!” -

25. SPICUIND SI TALCUIND FILE DE “EVERGHETINOS” SPRE FOLOSUL CELOR DE AZI, CU


PROFESORUL ION PATRULESCU – conferinta Timisoara, 2008 (partea a II-a) -

26. Gheronda Iosif Vatopedinul: UNDE DUCE ADEVARATA POCAINTA? DE CE AVEM


NEAPARAT NEVOIE DE SPOVEDANIE SI DE PLANS? -

27. Cuvant dintre cele mai miscatoare si puternice despre POCAINTA si MILA FATA DE
FRATII CARE CAD IN PACATE, al episcopului Asterie al Amasiei -

28. Predania ortodoxa, apostolica despre NECESITATEA LEPADARII DE LUME (de patimi) PENTRU
TOTI CEI CARE CAUTA MANTUIREA: “Exista un singur crestinism, o singura invatatura crestina,
care vine de la Domnul Insusi” -

29. Arhim. Simeon Kraiopoulos: SUFERINTA, BINECUVANTARE SAU BLESTEM? Care este
sensul suferintei? -

31. Predania ortodoxa, apostolica despre NECESITATEA LEPADARII DE LUME (de patimi) PENTRU TOTI CEI
CARE CAUTA MANTUIREA: “Exista un singur crestinism, o singura invatatura crestina, care vine de la Domnul
Insusi” -

32. INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru
propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin
Mordasov -

33. POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si
MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de
varsatoare de sange ar fi fost” -

34. Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio +
text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca
Dumnezeu intelege pe om…” -

35. Parintele Staniloae despre POCAINTA ca LUCRARE PERMANENTA opusa descurajarii fataliste si ca
MOTOR AL TUTUROR VIRTUTILOR: “o ardere necontenita in launtrul omului, care intretine tensiunea
dupa mai bine” -

36. Parintele Zaharia Zaharou la Bucuresti despre ZDROBIREA INIMII si LACRIMILE CA HRANA A
SUFLETULUI (audio si transcrierea conferintei de la Facultatea de Drept): “Daca voiesti sa dezradacinezi din
tine patimile si ca lumea sa nu faca din tine victima

37. VAMESUL SI FARISEUL sau o inima care plange. PREDICA PARINTELUI GHEORGHE CALCIU (si audio)
| Cuvântul Ortodox
38. Sfaturi duhovnicesti pentru o neincetata SARBATOARE A SUFLETULUI de la PARINTELE MELCHISEDEC
VELNIC, staretul Putnei: “Mâna lui Dumnezeu este deschisa si bratele Lui imbratiseaza pe oricine se preda
Lui. Omul sa caute sincer, si nu iscoditor, iar D

39. TAINA CRUCII IN VIATA NOASTRA: Rastignirea mintii prin coborarea dureroasa in inima: “Prin harul
Duhului Sfant, STRAPUNGEREA si ZDROBIREA INIMII ii sunt indeajuns crestinului pentru A BIRUI TOATE
DUHURILE RAUTATII” | Cuvântul Ortodox

40. PREFACEREA RANILOR SUFLETESTI si a durerilor omenesti mistuitoare IN MANGAIETORUL PLANS


DUHOVNICESC. Parintele Zaharia Zaharou despre lucrarea pocaintei facatoare de pace (II). CUM SA
REACTIONAM LA AMARACIUNI CA SA LE FACEM FOLOSITOARE? “Punându-L

41. PREFACEREA RANILOR SUFLETESTI si a durerilor omenesti mistuitoare IN MANGAIETORUL PLANS


DUHOVNICESC. Parintele Zaharia Zaharou despre lucrarea neincetata a pocaintei (II). CUM SA REACTIONAM
LA AMARACIUNI CA SA LE FACEM FOLOSITOARE? “Punându-L pe Hr

42. Sfantul Ioan Scararul despre PLANSUL DE-BUCURIE-FACATOR | Cuvântul Ortodox

43. CE PUTEM FACE PENTRU COPIII SI TINERII ucisi sufleteste de duhul inselator al vremurilor in care
“pacatul s-a inmultit mai mult ca niciodata”? PARINTII CRESTINI – INTRE ALIPIREA DE DUHUL LUMII si PLANSUL
VADUVEI | Cuvântul Ortodox