Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI, ROMÂNIA

SPECIALITATEA EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT

Tema: Istoria fitness-ului

Disciplina: Istoria educației fizice și sportului

Autor: Rotari (Verejan) V. Alina

Coordonator: Puiu-Anatolie Budevici

Chișinău 2020

1
Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………3
Definiția și tipurile de fitness……………………………………………………………...…..3
Paleolitic……………………………………………………………………………………………………………………………………………4
Neolitic………………………………………………………………………………………………………………………………………………5
Epoca razboiului……………………………………………………………………………………………………………………….………5
Evul Mediu…………………………………………………………………………………………………………………………………….….7
Renașterea……………………………………………………………………………………………………………………………………..…..7
Revoluția Industrială …………………………………………………………………………...8
Perioada colonială din America………………………………………………………………………………………………………..8
Secolul XX………………………………………………………………………………………………………………………………………….8
Prezent…………………………………………………………………………………………..9
Bibliografie…………………………………………………………………………………….10

2
Introducere.

Fitness-ul reprezintă o adevarată industrie în lumea de astăzi, însă nu a fost mereu așa. Ceea ce
noi considerăm a fi o formă de mișcare pentru întreținerea organismului și asigurarea unei stări
de bine, a fost pentru stramoșii noștri singura opțiune de a rămâne în viață.
Fitness-ul are multiple valențe. Cele mai importante sunt:
 menținerea și îmbunătățirea sănătății;
 tonifierea musculaturii;
 pierderea kilogramelor în plus;
 creșterea condiției fizice, etc.
Definiția și tipurile de fitness
Definirea noțiuni difera sensibil de la un autor la altul. Înțelesul este larg, iar părerile autorilor de
specialitate sunt împărțite: unii îl consideră ca o activitate de gimnastică, alții spun că este o
activitate cu greutăți și la aparate, iar neinițiații, consideră un sport pentru sănătate. În traducere
liberă, fitness-ul înseamnă o reglare a proceselor adaptative din corpul uman în urma efectuării
unui efort. În literatura anglo-saxonă, termenul de fitness este echivalent cu condiție fizică. În
consecință, fitness-ul reprezintă o activitate motrică prin care individul obține o stare de bine
indiferent de condiția sa anatomică, fiziologică sau psihică. Altfel spus, fitness-ul este pentru
corpul uman ceea ce reglajul fin este pentru un aparat electronic.
Fitness-ul cuprinde tot ceea ce înseamnă un stil de viață sănătos și îngrijit. Începând cu
alimentația și continuând cu parcticarea sportului.
Părintele fitness-ului este Francois Henri Jack LaLanne, un american care până la vârstă de 15
ani era dependent de dulciuri și de mâncare nesănătoasă. Această alimentație i-a afectat până și
comportamentul pe lângă faptul că organismul său avea mult de suferit. Viață lui s-a schimbat
din momentul în care a participat la o conferința susținută de nutriționistul Paul Bragg. După ce
și-a schimbat radical stilul de viață, înlocuindu-l pe cel nesănătos cu unul ideal, bazat pe o
alimentație echilibrată și însoțită de sport, a scris numeroase cărți pe această temă și a participat
la emisiuni, încurajând oamenii să fie mai atenți cu organismul lor.
Cu cât condiția fizică a omului este mai bună, cu atât acesta este mai sănătos. Această se obține
prin practicarea unui sport regulat, astfel se îmbunătățește funcția respiratorie și cea cardiaca,

3
crește forță musculară și imunitatea organismului, se reduce riscul apariției anumitor boli și
multe alte efecte benefice asupra organismului uman.
Fitness-ul poate fi împărțit în două categorii și anume:
Fitness-ul de tip aerobic reprezintă abilitatea organismului de a consumă oxigen în mod eficient
prin creșterea cantității acestuia trimisă la mușchi, oxigen care le va permite mușchilor să
funcționeze un timp mai îndelungat. Fitness-ul de tip aerobic depinde de starea inimii, a
plămânilor și a mușchilor.
Fitness-ul de tip muscular care se caracterizează prin creșterea rezistenței și forței mușchilor prin
ridicarea de greutăți. Deasemenea și flotările sunt un mod util pentru creșterea forței musculare.
Uni oameni preferă să-și administreze steroizi pentru o dezvoltare mai rapidă și mai eficientă a
masei musculare fără consultarea unui medic, însă nu cunosc care pot fi consecințele acestui
tratament. Cele mai grave efecte la bărbați pot fi: micșorarea testiculelor datorită faptului că se
produce în organism un exces de testosteron iar organele care sunt principală sursă de producere
a acestei substanțe rămân fără ocupație, ginecomastia care reprezintă creșterea sânilor la bărbați,
dependența care se manifestă psihic și fizic, s.a. Mai sunt și efecte secundare cum ar fi: acnee,
vergeturi, tulburări ale dispozitei, s.a.
Nu doar bărbații sunt cei care urmează tratamente cu steroizi, mai sunt și femei care aleg această
opțiune pentru a ajunge cât mai repede la o condiție fizică mai bună. Nici la femei efectele nu
sunt tocmai minore, acestea se pot confruntă cu probleme cum ar fi: modificarea vocii, creșterea
părului facial și corporal, micșorarea sânilor, dereglări ale menstruației, s.a.
În cazul administrării steroizilor la copii sau adolescenți poate interveni oprirea creșterii sau
pubertatea precoce.
Însă fitness-ul nu are și nu va avea vreodată efecte negative asupra organismului uman.
Paleolitic
Putem afirma că, deși la început nu se numea “fitness”, termenul fiind utilizat cu precădere
începand cu anii 1950, mișcarea permanentă combinată cu o alimentație natural. Era un lucru
normal pentru cei din antichitate să plece cate o zi întreaga sau mai mult doar pentru a vâna sau a
găsi apă.
Iar atunci când reușeau să vâneze animale mai mari, triburile de băștinași călătoreau pana la 32
km numai pentru a sărbători cu triburile învecinate și a împărți prada. Serbările durau câteva ore
și însemnau dansuri și jocuri culturale.

4
În afara faptului că oamenii primitivi erau nevoiți să umble mult pentru a-și găsi hrană și sursele
de apă, ei erau mereu atenți la prădătorii mai mari care îi puteau ucide în orice moment de
neatenție. Astfel, “fitness-ul” era practicat și pentru a-și salva viața.
Astfel oamenii primitiv au început să practice “fitness-ul” fără să știe. 
Pentru a se proteja, dar și pentru a vâna, oamenii din antichitate foloseau tot felul de obiecte pe
care ei înșiși le realizaseră și erau foarte abili în a se cățăra în copaci, pe stanci, și, în general, a
se descurca în practic orice mediu posibil.
Mobilitatea lor nu era dezvoltată și menținută cu ajutorul unor aparate, cum se întamplă astăzi, ci
prin faptul că ei mergeau sau alergau aproape întruna, se târau, se cătărau, ridicau pietre și
bolovani, își aruncau unii altora lucruri, le prindeau, și se luptau.
Erau gata de fugă atunci când vedeau un pradator mare sau de atac atunci când realizau că pot
ucide un animal pentru hrană. Barbatii, femeile și copiii erau în formă maximă, pentru că orice
altă stare le-ar fi micșorat semnificativ posibilitățile de a mai exista.
Neolitic
O data cu incheierea Paleoliticului și începutul Neoliticului, sau a revoluției agricole, când
oamenii și-au dat seama că pot cultiva pamântul pentru a obține recolte, s-a dezvoltat un nou tip
de “fitness”: fitness-ul agrar. Aceasta este perioada în care s-a inventat plugul și au fost
domesticite animale.
În loc să tot caute plante în locuri greu accesibile care le puteau pune viețile în pericol, oamenii
au decis să le cultive în zone fără pericole și de unde pot să le culeagă ușor. Astfel ca nomazii s-
au transformat în triburi staționare, care nu au mai rătăcit așa ușor pe alte meleaguri.
Este de la sine înteles că, dacă nu mai mergeau zi lumina, triburile au inceput să facă mai puțină
mișcare. Semănatul, aratul, recoltatul necesita mișcare fizică, însă nu este același lucru cu a
alerga de dimineața pâna seara în cautarea hranei.
De aceea, specialiștii precum Lance Dalleck, PhD și Len Kravitz, PhD afirmau că o data cu
revoluția agricolă din neolitic, a început și transformarea vieții oamenilor către o viață mai
sedentară, cu activitati fizice mai reduse și de intensitate mai mică decât în Paleolitic.
Epoca razboiului
Între anii 4000 și 250 i.e.n., teritoriile au fost cucerite și pierdute prin războaie. Cei ajunși în
poziții de conducere au realizat importanța activităților fizice în luptă și au încurajat practicarea
sportului printre soldații lor.

5
De altfel, exista chiar exemple în Imperiul Persan de folosire a unor programe militare de
antrenament, care includeau exercițiile fizice regulate. Training-ul dur era obligatoriu pentru
soldați, deoarece Imperiul avea mari dorinte de cucerire a noilor teritorii.
Însă, pe masura ce Imperiul Persan s-a extins, importanăța activității fizice s-a redus. Militarii
cucereau teritorii noi prin număr, nu prin forța luptătorilor, așadar nu mai era nevoie să se
antreneze prea mult. Atunci când Imperiul s-a prabușit, sportul nu mai era practicat aproape
deloc.
Un alt exemplu de civilizație unde s-au practicat exerciții fizice este Egiptul, unde exista dovezi
ale unor competiții sportive. Si Jocurile Olimpice au apărut tot în această perioadă; grecii au
creat faimoasa competiție, care dăinuie și astăzi.
Jocurile din cadrul competițiilor sportive erau bazate pe activități naturale și aveau legatură cu
razboiul. Atleții, care puteau fi și niște soldați foarte buni, erau capabili să alerge repede, să sară
mult, să arunce sulite departe și să se lupte. Totul avea ca ultim scop crearea unui organism care
să prevaleze în timp de razboi.
Pentru practicarea sportului, grecii au inventat ceea ce astăzi se cheamă “săli de gimnastică”. Pe
vremea lor, se numeau “palaestras” și erau niște încăperi unde puteai face gimnastică. De
menționat că grecii au recunoscut importanța exercițiilor fizice nu doar pentru razboi, ci și pentru
crearea unui trup armonios.
Grecii, și mai apoi romanii, considerau că trupul omului este frumos și trebuie sărbătorit. Pentru
aceasta, creaseră săli de gimnastică și încurajau copiii ca înca din școală să facă sport.
Activitatile fizice devenisera mai mult decât niște ajutoare în a te face mai apt de război, ci o
adevarată filozofie de viață.
În Imperiul Roman, băieții și bărbații care nu aveau deficiențe și prezentau o stare de sănătate
bune erau pregătiți din punct de vedere militar. Activitațile fizice includeau alergarea, marșul,
aruncatul discului și săriturile. La sfârșitul Imperiului Roman, populația nu mai era interesată
foarte mult de sport, asociindu-l cu războiul.
În Orient, fitness-ul nu a fost atat de mult apreciat, deoarece asiaticii puneau mai mult preț pe
Înalțarea spiritului, nu dezvoltarea trupului. În India, de exemplu, unde budismul și hinduismul
erau prezente, fitness-ul nu a apărut ca o necesitate. Cu toate acestea, se practicau niște exerciții
fizice (asane), acestea ducând la apariția Yoga.

6
Nici în China, fitness-ul nu a fost mai apreciat, deși ca și Europa, în China s-au purtat foarte
multe bătălii și tinerii ar fi putut fi încurajați să facă sport pentru a-și menține tonusul la cote
înalte. Chinezii făceau sport, însa în forme diferite de europeni; trăgeau cu arcul, jucau o forma
de badminton, dansau, și practicau scrima.
Tot chinezii sunt cei care și-au dat seama că sportul ține anumite boli la distanță. Chiar
Confucius a promovat prin învățăturile sale activitatea fizică. Mai apoi, s-a dezvoltat un tip de
gimnastica numit “Cong Fu”, care era menită să mențină sănătatea corpului. Aceasta gimnastică
includeau mișcări care mimau poziția unor animale.
Evul Mediu
Perioada Evului Mediu este caracterizată de mari frământări: Imperiul Roman se prabușeste sub
asediul triburilor barbare din nordul Europei, arta și cultura intră în regres, iar corpul uman nu
mai este privit ca o sărbatoare, ci, mai degraba, ca un instrument al păcatului.
Schimbarea de perspectivă este cauzată de învățăturile inițiale ale creștinismului care se focaliza
pe viața de după moarte, nu pe promovarea modalităților de a trăi aceasta viață în mod plenar.
Sufletul era considerat singurul de care trebuia avut grijă, trupul fiind neimportant.
În această perioadă, cei care beneficiau de exerciții fizice erau cei care indeplineau serviciul
militar. Razboiul continua să fie un factor principal pentru practicarea sportului. De altfel,
Imperiul Roman în sine a căzut prada unor triburi barbare tocmai pentru că razboinicii din triburi
erau mai puternici, stilul lor de viță apropiindu-se de cel al oamenilor primitivi.
În afaăa de cei care se pregateau pentru luptă și făceau sport din obligație, mai erau și nobilii care
puteau să practice diverse sporturi pentru distracție. Cei din păturile sociale de jos nu făceau
sport decât la camp, cultivând plante și crescând animale.
Renașterea
O data cu anii 1400 e.n., omenirea a intrat în Epoca Renașterii (1400 – 1600 e.n.). Dupa cum ii
spune și denumirea, acesta este momentul în care civilizația europeana s-a nascut din nou. Artele
au inflorit, cultura a început să fie apreciată din nou de oameni, iar corpul uman a început să fie
din nou celebrat, așa cum se întampla pe vremea grecilor antici.
Conform specialiștilor Lance Dalleck, PhD si Len Kravitz, PhD care au realizat un amplu studiu
asupra istoriei fitness-ului, în perioada Renasterii, Martin Luther și John Locke afirmau că
sportul este legat de abilitățile intelectuale, cu alte cuvinte, cu cât faci mai multă mișcare, cu atât
ești mai capabil intelectual.

7
Tot în această perioadă, medicina a evoluat, oamenii au început să înteleagă mai bine ce ne
formeaza corpul, cum se influentează organele interne unele pe altele, care este legatura între
mișcare și sănătate. Au început să apară cărți despre cum să iți menții sănătatea prin sport.
Revoluția Industrială
Revoluția Industrială a însemnat trecerea de la munca manuală la munca mecanizată. A început
în jurul anului 1760 și a schimbat viața planetei în întregime. Acum, oamenii nu mai munceau
atât de mult, ci se bazau pe utilaje să le facă treaba.
În Marea Britanie, s-a încetatenit ideea ca sportul duce la diminuarea stresului și trebuie practicat
în mod progresiv pentru a ajunge la rezultate notabile. Iar în Danemarca au început să existe
programe pentru formarea de antrenori de fitness.
Perioada coloniala din America
Deși nu mai munceau mult din punct de vedere fizic, și ar fi putut ușor forma o societate
sedentară, oamenii au urmat sfaturile strămoșilor lor din perioada Renașterii și au continuat să
practice sport pentru sănătate. S-a dezvoltat în special gimnastica în țări precum Danemarca,
Suedia și Germania.
În perioada colonială în America, oamenii nu erau nevoiți să facă sport în mod organizat, în săli
de gimnastică, așa cum se întampla în Europa acelorași ani (sec XVIII), deoarece munca lor
zilnică la camp pentru cultivarea plantelor și cresterea animalelor era de ajuns.
Imigranții europeni au fost cei care le-au vorbit prima dată americanilor de importanța practicării
sportului pentru sănătate. De asemenea, bătăliile pentru teritorii care începuseră să se dea pe noul
continent descoperit au dus la creșterea importanței fitness-ului în America.
Cu toate acestea, fitness-ul nu s-a dezvoltat pe scară largă. Americanii recunoșteau importanța
practicării de exerciții fizice regulate, dar nu făceau sport prea des. De menționat că au existat
lideri americani, în special dupa anii 1800 care încurajau intens exercițiile fizice.
Thomas Jefferson este unul dintre acești lideri. El spunea că oamenii trebuie sa facă mișcare cel
puțin două ore pe zi și să nu țină cont de vreme atunci când se apucă să facă sport. Vremea nu
conteaza atunci când sănătatea este scopul suprem. “Dacă trupul este slab”, spunea el, “mintea
nu va fi puternică”.
Secolul XX
În secolul trecut, s-a ajuns la o dezvoltare uriașă a conceptului de “fitness” și a mașinăriilor care
ajută oamenii să se mențină în formă. A apărut industria fitness-ului. La începutul secolului, cei

8
care practicau fitness-ul în săli speciale făceau parte din clasa aristocrată. Era scump să faci sport
înainte de primul razboi mondial.
În timpul războiului, bărbații făceau sport pentru că era necesar să aibă o rezistență bună și să fie
apți de luptă. După război, oamenii preferau să se bucure de viață în alt mod, nu prin practicarea
sportului, ci petrecând, mâncând și bând.
Această situație a durat până la începutul celui de-al doilea război mondial, când lucrurile s-au
schimbat dramatic. Nivelul scăzut de rezistență în luptă cauzat de ani întregi de lipsă de mișcare
a dus la pierderi masive pe front. Liderii militari au realizat pentru a “n”-a oara în istoria
civilizației faptul că soldații trebuie să fie rezistenți pentru a lupta și au impus programe de
pregatire militară care includeau exercițiile fizice.
În timpul celui de-al doilea razboi mondial, s-au realizat și studii privind legatura dintre fitness și
rezistența musculară și cardiacă, și s-au creat exerciții fizice menite să îmbunatatească
flexibilitatea și anduranta organismului.
După război, au început să se facă studii referitoare la flexibilitatea musculara și rezistenta la
efort a copiilor. 60% din copiii americani au picat la teste. Cum rezultatele nu au fost
satisfacatoare, s-a luat decizia de a se promova practicarea sportului și în rândul copiilor, nu doar
printre adulți. Comparativ cu rezultatele americanilor, copiii europeni au picat la testele fizice
într-un procent de doar 9%.
Prezent
În zilele noastre, vedem săli de sport la tot pasul, avem parcuri unde să alergăm, în fiecare zi se
inventeaza un nou dispozitiv sau aparat care ne poate ajuta să ne menținem starea de sănătate. Cu
toate acestea, obezitatea este în floare, bolile cardiovasculare afecteaza foarte mulți oameni și
starea noastra emotională nu este prea bună.
Ce este de făcut? Unde greșim? Știm foarte bine că sportul ne face bine și, totuși, se pare că
undeva nu facem ce trebuie. Sportul ne face bine,îintr-adevar, dacă facem exercițiile fizice care
ne pot ajuta pe noi, nu pe alții. Un program personalizat de antrenament este un pas esențial
pentru un trup mai armonios și o stare de bine.
Un alt pas este o alimentație rațională și, de asemenea, adaptată stilului nostru de viată, nu
stilului altor persoane. Ce merge la unii, nu merge și la alții. Nutriționiștii te pot ajuta în acest
sens. Tot ei iti pot da motivația de a renunța la anumite alimente, pe care, deși știi că îți fac rău,
continui să le mănânci.

9
Practicăm sport, dar nu o facem cu plăcere. Sportul din plăcere este aur curat, este viață. Atunci
când alergi pe bandă sau în parc și te gandești la câte și mai câte, abia așteptând să se termine
cele 10 minute sau cât ți-ai propus să alergi, reușești să iți faci mai mult rău decât bine. Dacă faci
totul cu placere, viața ți se schimbă.
În final, apelarea la un specialist poate fi cea care iți va transforma, în sfarșit, viața. Antrenorul
de fitness, ca și nutriționistul, poate să iți dea motivația care îți lipsește, poate să te facă să îți
dorești să faci sport cu adevarat. Istoria demonstrează că fitness-ul își va continua evoluția. Ține
doar de noi să îi îmbrățișăm beneficiile.

Bibliografie

1.Cîrstea Gh. Educaţia fizică. Teoria şi bazele metodicii. - Bucureşti: A.N.E.F.S.. 1996.
2. Firea E. Metodica educaţiei fizice. - Vol. 1. II. - București: IEFS. 1984.
3.Sebastian Bonifaciu, Sportul în litaratură, (antologie), Sport-Turism, Bucureşti, 1990
4.Lăcrămioara Petrescu, Pragul minunii sau despre revelaţie: Vasile Voiculescu,  Junimea, Iaşi,
2006 (p.122-125)

10
11