CĂLIN (file din poveste)

Mihai Eminescu, cel mai mare poet roman, a considerat folclorul ca pe o sursa inepuizabila de
inspiratie a literaturii culte. Din bogatul material cules de poet, in timpul peregrinarilor prin tara, s-au
nascut cateva creatii de o deosebita valoare, printre care se numara si Calin (file din poveste).
Publicat in Convorbiri literare" la 1 noiembrie 1876, poemul Calin (file din poveste) isi are
izvorul in basmul Calin Nebunul" din care poetul pastreaza doar episodul intalnirii lui Calin cu fata de
imparat in bordeiul din padure, unde aceasta traia in singuratate, fiind izgonita de tatal ei.
Fragmentul infatiseaza o frumoasa poveste de dragoste in care puritatea sentimentelor celor doi
invinge pana la urma nefericirea.
Poemul are ca titlu Calin (file din povestE)", pentru ca Eminescu infatiseaza in Calin un Fat-
Frumos care este insufletit in toate actiunile sale de dragostea fata de fata de imparat. Sunt
prezentate aici file dintr-o emotionanta poveste de dragoste.
Compozitional, fragmentul din manual poate fi impartit in trei secvente:
A)Cadrul feeric al nuntii imparatesti;
B)Nunta lui Calin cu fata de imparat;
C)Nunta din lumea micilor vietuitoare.
La inceput este prezentat cadrul natural in care are loc nunta, acest eveniment important din
viata lui Calin si a fetei de imparat. Eminescu introduce cititorul treptat" in peisaj, dand impresia ca se
apropie de departe", impreuna cu acesta, de locul de desfasurare a a nuntii. Padurea - locul de
desfasurare al acestor nunti - este prezentata metaforic, fiind, pe rand, de arama", de argint", iar
vazduhul tamaiet". Personificarea trunchiurilor de copaci care poarta suflete sub coaja" si suspina"
amplifica participarea codrului la evenimentele prezentate. Eminescu realizeaza aici un fermecator
tablou de natura, plin de culoare, muzicalitate si miscare.
In a doua secventa a poemului se face descrierea nuntii imparatesti intr-un cadru plin de
puritate, vitalitate si exuberanta al padurii. Se vede masa cu faclii prea-luminate" asezata in
apropierea lacului care-n tremur somnoros si lin se bate". Se enumera cei veniti sa serbeze nunta
gingasei mirese", adica imparati si imparatese:
"Feti-Frumosi cu par de aur, zmei cu solzii de otele 
Cititorii cei de zodii si sagalnicul Pepele".
Portretul craiului este prezentat cu o nuanta calda si umbrita de ironie:
lata craiul, socru mare, rezemat in jilt cu spata, El pe capu-i poarta mitra si-i cu barba pieptanata;
Tapan, drept, cu schiptru-n mana, sede-n perine de puf Si cu crengi il apar pajii de muscute si zaduf"
Portretul miresei este realizat, ca in creatia populara, doar prin cateva trasaturi. Ea ne apare
ca o tanara de o frumusete fara seaman, ca o Ileana Cosanzeana cu stea in frunte". Portretul fetei de
imparat, prezentat de Eminescu, reprezinta idealul de frumusete al poetului:
Ii fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, Fata-i rosie ca marul,dc noroc i-s umezi
ochii; La pamant mai ca ajunge al ci par de aur moale, Care-i cade peste brate, peste umerclc goale."
Comparatia fata rosie ca marul" si epitetul umezi"sugereaza fericirea care o cuprinde atunci
cand isi vede realizat visul vietii, florile albastre din par sugereaza puritatea celesta a idealului. Prin
frumusete, farmec, fata de imparat se incadreaza desavarsit in peisajul padurii vrajite. Prezentarea
nuntasilor se face intr-o atmosfera de basm, dar mentinandu-se si atmosfera realista: nun e mandrul
soare", nuna e mandra luna". Traditia populara e prezenta si aici:
Socrul roaga-n capul mesei sa pofteasca sa se puna Nunul mare, mandrul soare, si pe nuna,
mandra luna".

1
 Nunul si nuna ocupa locul de cinste. Ca si in basme, elementele naturii (soarele si lunA) sunt
personificate, ele participand la ospat. Ca la orice nunta taraneasca ocuparea locurilor la masa se face
tinand seama de buna cuviinta.:Si s-asaza toti la masa, cum li-s anii, cum li-i rangul". Fericirea lui Calin
si a fetei de imparat este amplificata de atmosfera nuntii, de veselia nuntasilor atunci cand lin
vioarele rasuna, iara cobza tine hangul". Poetul reliefeaza portretul miresei: gingasa, in rochie alba,
cu obrajii rosii, ochii umezi, par de aur cu flori albastre in el si cu o stea in frunte, in timp ce Calin-Fat-
Frumosul din basme este cunoscut si iese din codri: Acum iata ca din codru si Calin mirele iese, Care
tine-n a Iui mana mana gingasei mirese ". in ultima secventa a poemului: nunta mirelui fluture" cu
mireasa viorica", atmosfera fantastica se amplifica, nuntii imparatesti i se alatura alta, la care
participa lumea marunta a gazelor, prezentata intr-un tablou plin de culoare si pitoresc. Peste roiul
de paienjenis trec mai intai gazele gospodine sub povara marilor saci, o adevarata multime de norod:
,,Trec furnici ducand in gura de faina marii saci, Ca sa coaca pentru nunta si placinte, si colaci;
Si albinclc-aduc miere, aduc colb marunt de aur, Ca cercei din el sa faca cariul, care-i mester faur."
Alaiul zgomotos carc-1 insoteste pe mirele flutur spre casa miresei viorica este deschis de un
greier voinicel caruia-i sar puricii inainte, cu potcoave de otel si de bondarul in vesmant de catifele",
care inchipuieste un preot ce glasuieste pe nas un cantec. Animatia tabloului c sporita de cortegiul de
fluturi cu inime usoare, salbateci si berbanti":
Vin tantarii lautarii, gandaceii, carabusii, Iar mireasa viorica i-astcapta-ndaratul usii".
Atmosfera de buna dispozitie si voiosie culmineaza cu misiunea diplomatica a greierului, care,
inaltat in doua labe, dupa ce ia o pauza, se adreseaza pe un ton plin de ceremonie:
-Sa iertati, boicri,ca nunta s-o pornim si noi alaturi".
Cele doua evenimente, nunta lui Calin si a gazelor, desi fantastice, se realizeaza dupa tipicul
nuntilor taranesti. Limbajul folosit de personaje il transpune pe cititor din lumea basmelor in lumea
reala. Regionalismele folosite colb", tapsan", rastoace", locutiunea verbala tine hangul" si forma
verbala implu", specifice vorbirii populare, sunt sugestive in acest sens.

Nuntile se desfasoara noaptea. Cu toate acestea, notatiile realiste si bogatia de culori a nuntii
oamenilor: zaduful de care sufera craiul, fata rosie ca marul a miresei, florile albastre din parul ei,
Feti-Frumosi cu par de aur, ca si parul miresei sugereaza ca ea se desfasoara in timpul dupa amiezii
toride de vara. La fel si nunta gazelor, pregatirile, alaiurile nesfarsite de nuntasi, lipsa facliilor,
dovedesc ca nunta se desfasoara ziua. Eminescu a inchipuit un minunat peisaj nocturn, dar cand a
descris nuntile Ie-a prezentat ca la lumina zilei. in poem elementele fantastice se impletesc cu cele
reale. Enumeram cateva elemente reale: atitudinea personajelor nuntii (craiul, mirii, nuniI),
infatisarea miresei (par de aur inseamna galben ca auruL), intreg ceremonialul de desfasurare a celor
doua nunti. Amintim cateva elemente fantastice: identitatea unor nuntasi (Feti -Frumosi cu par de
aur, zmei cu solzii de otelE), identitatea nuntasilor (mandru soare" si mandra luna"), nunta gazelor
etc.
Daca portretele nuntasilor imparatesti erau mai mult fizice (fata de imparat, craiul, Feti-
FrumosI) realizate prin epitete, metafore si comparatii, in prezentarea maruntilor nuntasi este
utilizata cu subtilitate personificarea. Nunta imparateasca cuprinde oameni de vaza, dintre care este
exceptat pentru veselie si umor sagalnicul Pepele", pe cand nunta gazelor este o sarbatoare a intregii
colectivitati la care ia parte o multime de norod". Mirele este un flutur cu mustata rasucita", un
aventurier capatuit, iar mireasa, sfioasa viorica", ascunsa de ochii lumii, intocmai ca fata de imparat.

Masa imparateasca c intinsa, pe cand la masa gazelor participa flecare dupa cum ii e
rostul:furnici ducand in gura de faina marii saci,//Ca sa coaca pentru nunta si placinte si colaci;/ Si

2
albinele aduc mierc,aduc colb marunt de aur," din care mesterul faur -cariul- va face cercei; greierul
este voinicel, bondarul este preot etc.

Fermecatoarea poveste de dragoste dintre Catalin si fata de imparat, pastrand punctul de contact cu
folclorul trezeste sentimente de bucurie, duiosie si optimism. in mirificul cadru al padurii de argint,
cititorul e spectator, martor, participant cuprins de vraja feericului decor al padurii argintate. Acest
lucru este sugerat prin prezenta verbelor la indicativ prezent, persoana a II- a: vezi, auzi si a
interjectiei iata. in descrierea padurii de argint intalnim urmatoarele procedee stilistice:
personificarea (padurea glasuieste, trunchii si izvoarele suspina), epitetul personifwator (undele
izvoarelor sunt harnicE), epitetul aA«//7e//c(bulgari fluizI), epitetul cromatic(fori albastre, fluturi
albastrI), epitetul apreciativ (mandra glasuire, mandrul intuneric al padurii de arginT).

Expresia cuibar rotind de ape este o metafora si are sensul de vartej, de copca sau bulboana.
Poetul evita aceste expresii si pentru a preciza mai bine imaginea si pentru a sugera miscarea si
stralucirea vartejului de apa, a adaugat cuvantului cuibar expresia rotind de ape (gerunziu acordaT).
Sub razele lunii, padurea straluceste prin bogatie si prospetime, incanta prin colorit, muzica,
miresme. Gandirea artistica a poetului creeaza imbinari neasteptate de cuvinte: iarba pare de omat,
vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind, cuibar rotind de ape, de noroc i-s umezi ochii etc.
Uneori topica sufera modificari pentru a da relief deosebit obiectelor sau sentimentelor si
pentru a obtine efecte muzicale prin ritmul, rima si masura versurilor:
A popoarelor de muste sarbatori murmuitoare
Somnoros pe nas ca popii glasuieste-ncet un cantec; Ii fosnea uscat pe frunze poala lunga-a
albei rochii, Fata-i rosie ca marul, de noroc i-s umezi ochii,".
Enumerarea Vin tantarii, lautarii, gandaceii, carabusii" sugereaza animatia neintrerupta.
Muzicalitatea versurilor este data de masura de 15/16 silabe si de rima imperecheata (aa/bb/cc/dD).
Ritmul este trohaic, caracteristic si creatiei populare. Cuvintele din rima apartin aceleiasi clase
gramaticale (substantiv/substantiv: saci/ colacI) sau unor clase gramaticale diferite, ceea ce da un
farmec deosebit versurilor. Ex. substantiv /verb: albine/vine; sa se puna / luna; substantiv/adverb:
sireturi/alaturi; substantiv /adjectiv: racoare/murmuitoare. in privinta vocabularului remarcam
utilizarea unor cuvinte in forma populara sau arhaica (schiptru, pagii, izvoara, omat, tamaiet (regional
isM), implu, razoare, colB) alaturi de neologisme (fluizI), toate cu scopul de a obtine efecte deosebite.
Mentionam preocuparea lui M. Eminescu de a imbogati vocabularul limbii noastre. Cuvinte
ca:licurind (de la substantivul licuricI), pravalatic (de la verbul a pravalI), paienjenis (de la substantivul
paianjeN) maresc expresivitatea expunerii.

Fragmentul analizat este una din cele mai realizate creatii in versuri din literatura romana,
distingandu-se prin muzicalitate, stil bogat si o impletire armonioasa a realului cu fantasticul.