Sunteți pe pagina 1din 2

Titlul => element paratextual format dintr-un substantiv comun nearticulat folosit atât cu sens conotativ,

cat si cu sens denotativ.

Denotativ -> testamentul este un act juridic întocmit de o persoana prin care își exprima dorințele ce urmează sa
fie îndeplinite după moarte, mai cu seama in legătura cu transmiterea averii.

Conotativ -> testamentul Arghezian devine o moștenire spirituala adresata cititorului sau scriitorului.

Tema => este creația literară văzută in doua ipostaze ca meșteșug (efortul creator al poetului) și ca
moștenire (o creație transmisă urmașilor).

Poezia este scrisă sub forma unui dialog imaginar adresat de tată către un fiu spiritual, căreia i se oferă
drept unică moștenire „cartea” care simbolizează opera literară.

Metafora „carte” este un element de recurență.


Termenul carte se concretizează în diferite metafore: „treaptă”,
„cuvinte potrivite”,
„versuri și icoane”,
„muguri și coroane”,
„slova de foc”,
„slova făurită”.
Structural, textul poetic este alcătuit din -5 strofe,
- cu număr inegal de versuri,
- sub forma unui dialog imaginar -între tata și fiu,
- între străbuni și urmași,
- între robi șî domni.
Aceste strofe se organizează în trei secvențe poetice:
- secvența I prezinta legătura dintre generații,
- secvența a doua prezintă concepția autorului despre poezia sa,
- secvența a treia prezintă relația dintre autor și cititor

Poezia „Testament” de Tudor Arghezi este considerata o artă poetica.

O secvență reprezentativă este prima secvență, eul liric se adresează unui fiu imaginar: „Nu-ți voi lăsa
drept bunuri, după moarte,/Decât un nume adunat pe-o carte”.
Incipitul enunță o formula tipic testamentului prin care se exclude orice altă moștenire în afară de „carte”,
metafora ce reprezintă bunul cel mai valoros. Aceasta acumulează experiența strămoșilor „cu un destin zbuciumat”
izvorât din „seara răzvrătită” și susținut de enumerația „Prin râpi și gropi adânci”.
„Cartea” reprezintă de asemenea „o treaptă” pe drumul anevoios al cunoașterii.

Cea de-a doua strofă se așază pe metafora „hrisovul”, un arhaism care desemnează un act domnesc din
Evul Mediu, prin care cel care îl poseda avea drepturi de proprietate; termenul trimite si la o carte sfântă „de
căpătâi” ca și biblia: „Ea este hrisovul vostru cel dintâi.
În secvența a doua - se definește rolul artistului. Autorul explică modul în care a luat naștere creația
urmând principiul numit „estetica urâtului”.

- descrie trecerea de la munca fizica a strămoșilor la activitatea intelectuala a noii generații,


care are o mentalitate diferită
- cultura si literatura au un rol esențial „Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit
cuvinte potrivite”.
Poetul este artistul cuvintelor care:
- transformă graiul simplu al strămoșilor în cuvinte potrivite
- prin poeziile sale preschimba „veninul în miere” și face din „zdrențe , muguri si
coroane”,
- transforma în valoare estetică toate aspectele negative și urâte ale existenței.

S-ar putea să vă placă și