SC GEOTEC PLANT SRL APROBAT,

J22/1507/2008 Administrator
CUI RO 23872033 Carastroian Dan
Nr. Înregistrare:

IPSSM privind stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor

Cap. I Obiect

Art. 1 Stabilirea prevederilor minimale şi obligatorii în vederea aplicării reglementărilor de

securitate şi sănătate în muncă, în raport cu particularităţile activităţii, cu sarcina de muncă pe
durata programului de lucru.

Cap. II Scop

Art. 2 Prevenirea accidentelor de muncă, eliminarea riscurilor de accidentare existente în cadrul

activităţilor proprii celor patru elemente componente ale sistemului de muncă: executant, sarcină
de munca, mijloc de producţie, mediu de muncă.

Cap. III Referinţe normative

Art. 3
- Legea Securitatii si Sanatatii in Munca nr.319/2006;
- Norme Metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006;
— OMAI 163/2007 privind aprobarea Normelor Generale de Apărare Împotriva
Incendiilor.

Cap. IV Reguli pentru stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor

Art. 4 Alarmarea persoanelor în caz de situaţii de urgenţă

Alarmă – semnal acustic şi/sau optic iniţiat de om sau de un dispozitiv de iniţiere
(detector, declanşator manual de alarmă etc.) prin care persoanele din incintă sunt anunţate
despre existenţa unui eveniment (incendiu, efracţie).
Dispozitiv de alarmă la incendiu – componentă acustică şi/sau optică a sistemului de
alarmă la incendiu, neinclusă în echipamentul de control şi semnalizare, care este utilizată
pentru avertizare în caz de incendiu, de exemplu o sirenă sau un semnalizator optic.
Sistemul de alarmă la incendiu are ca elemente:
- echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) ;
- echipament de alimentare cu energie electrică ;
- echipamente de alarmare ;
- echipament de comandă a protecţiei automate la un echipament automat de stingere a
incendiului-atunci când există instalaţie automată de stingere a incendiului
Sistemul de alarmare din cadrul unui obiectiv trebuie astfel realizat încât să poată fi
transmisă alarma, în funcţie de necesităţi, pe rând sau simultan, în toate spaţiile în
care sunt montate dispozitivele de alarmare în caz de incendiu.
Tipul, numărul şi amplasarea dispozitivelor acustice de alarmare vor fi realizate astfel
încât semnalizarea produsă de acestea să fie audibilă în spaţiile în care sunt instalate, chiar în
prezenţa altor semnalizări sau zgomote de fond existente în aceste locuri.
Sunetul emis de dispozitivele acustice de alarmare în caz de incendiu trebuie să fie distinct şi
uşor de identificat faţă de celelalte sunete emise de dispozitivele acustice utilizate în alte scopuri.
Pentru spaţiile mari, se recomandă utilizarea mai multor dispozitive acustice de semnalizare

1
cu o intensitate mai redusă, dar care asigură nivelul de audibilitate necesar, decât unul
singur cu o intensitate sonoră foarte mare. Din considerente de siguranţă !a clădirile cu
săli aglomerate se instalează cel puţin două dispozitive acustice de alarmare, în fiecare
compartiment sau zonă de incendiu. Dispozitivele de alarmare, montate în medii cu risc mare
de incendiu, în medii speciale (explozive, corozive, cu umiditate ridicată etc.) sau în
exteriorul clădirilor, trebuie să aibă un grad de protecţie corespunzător.
Alarma optică trebuie să dea semnale vizibile şi distincte faţă de orice alte semnale
optice din spaţiul de protejat.
Pentru evacuarea în condiţii eficiente şi sigure se asigură:
a) un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat utilizatorilor;
b) un telefon cu legătură directă la serviciul public voluntar sau privat pentru situaţii de
urgenţă/serviciul profesionist pentru situaţii de urgenţă cel mai apropiat;
c) marcarea uşilor camerelor cu culori, după cum urmează:
1. roşu – persoane care nu se pot evacua singure;
2. galben – persoane care necesită sprijin la evacuare;
3. verde – persoane care se evacuează singure;
d) marcarea direcţiei de evacuare pentru spaţiile în care se află persoane cu deficienţe de vedere
prin pictograma corespunzătoare în relief, amplasată pe perete la o distanţă de circa 120 cm faţă
de sol;
e) organizarea de exerciţii speciale de evacuare pentru persoanele cu deficienţe psihice

Art. 5 Salvarea şi evacuarea persoanelor şi a bunurilor:

Evacuarea este activitatea de scoatere a persoanelor si bunurilor din spatiile in care
incendiul, explozia sau o alta catastrofa naturala poate provoca moartea, afecta sanatatea
oamenilor sau produce pierderi de bunuri mareriale.
Evacuarea se realizeaza prin caile de evacuare constituite de ansamblul de usi, scari,
coridoare si incaperi care asigura iesirea in exteriorul cladirii, in caz de incendiu, a persoanelor
din interiorul acestora.Caile de evacare trebuie sa asigure, in caz de incendiu, evacuarea
persoanelor in exterior la nivelul terenului sau a unor suprafete circulabile in timpul cel mai scurt
si in deplina siguranta.
Evacuarea este misiunea principală, de prima urgenţă şi se organizează când
incendiul, căldura, fumul şi gazele toxice ameninţă direct oamenii, ori când acestea sunt
surprinse de explozie, prăbuşiri de construcţii şi instalaţii, ca şi atunci când oamenii nu se pot
deplasa singuri.
În toate cazurile trebuie să se acţioneze cu rapiditate, pricepere, curaj, calm, simţ de
orientare, prevenind panica.
Când oamenii sunt direct ameninţaţi de incendiu, iar căile de salvare sunt întrerupte
sau pot fi întrerupte, şeful intervenţiei va folosi toate forţele şi mijloacele pentru acţiunea de
salvare.
Ordinea salvării oamenilor se stabileşte în funcţie de pericolul ce-i ameninţă folosind
cele mai scurte căi şi mai puţin periculoase.
În principiu, procedeele de salvare sunt următoarele :
— dirijarea liberă a persoanelor ameninţate pe direcţiile fără pericol stabilite
de şeful formaţiei;
— evacuarea sub supravegherea şefului formaţiei de lucru a persoanelor care nu
prezintă garanţia ieşirii independente;
— evacuarea nemijlocită a persoanelor ce nu se pot deplasa precum şi a copiilor;
— când căile de acces sunt blocate, salvarea se va face cu ajutorul corzilor, pe
scările de incendiu ori cu alte mijloace la îndemână ( autoscara mecanica).
Când se deţin informaţii că în zona incendiată mai sunt oameni ameninţaţi, se caută

2
până sunt găsiţi. Căutarea încetează numai după ce şeful formaţiei se convinge că în zona
incendiată nu mai sunt persoane ameninţate.
În toate cazurile oamenii salvaţi trebuie transportaţi în locuri sigure, iar la nevoie,
cu ambulanţele, la cele mai apropiate unităţi sanitare.
Evacuarea bunurilor materiale se execută atunci când acestea sunt ameninţate direct
de incendiu, când efectele evenimentului negativ creează pericole suplimentare, când sunt
supuse deteriorării ca urmare a căldurii, apei, fumului ori surprinderii şi distrugerii
datorită prăbuşirii unor instalaţii sau elemente de construcţii.
Evacuarea materialelor se face pe cai diferite atunci cand este posibil.
De regulă, operaţiunile de evacuare se execută concomitent cu acţiunea de
stingere, procedîndu-se astfel :
— în prima urgenţă se evacuează materialele cu pericol de explozie şi cele de mari valori
— evacuarea în sistem releu care să excludă mişcările dezordonate ale
personalului (sistemul se aplică în cazul evacuării obiectelor cu volum şi greutate mică);
— ordinea evacuării o stabileşte şeful formaţiei ţinînd seama de valoarea şi
importanţa obiectelor; de artă, documente de valoare, arhivă, care nu pot fi protejate de
efectul căldurii şi apei, a celor care datorită greutăţii pot favoriza prăbuşirea planşeelor;
— pentru evacuare se vor constitui grupe care vor acţiona sub conducerea şeful de
formaţie (şeful stingerii) ;
— utilajul valoros în stare de fixaţie va fi protejat prin acoperirea cu prelate şi cu
ajutorul jeturilor de apă.
Bunurile vor fi transportate într-o zonă liberă, opusă direcţiei vântului şi a celei de propagare a
incendiilor, organizându-se paza acestora..

Art. 6 Stingerea incendiilor:

În cadrul mijloacelor de prima intervenţie la incendiu, stingătoarele ocupă un loc prioritar.
Ele sunt aparate de stingere, acţionate manual, care conţin o substanţă ce poate fi refulată şi
dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor.Întrucât
stingătoarele au o capacitate limitată (o anumită cantitate de substanţă de stingere), ele pot fi
folosite numai în faza iniţială a arderii, când incendiul se manifestă la suprafaţa materialelor şi nu
în volumul lor. Utilizarea stingătoarelor la stingerea unor suprafeţe mai mari decât cele
recomandate (capacitatea de stingere a utilajului) este inutilă, în aceste cazuri fiind indicat a se
recurge la alte mijloace de prima intervenţie (hidranţi, motopompe ş.a.).
Se materializează prin acţiunea hotărâtă in întreruperea procesului de ardere,
cuprinzând, de regulă, două etape :
 localizarea
 lichidarea.
Acestea se realizează, de regulă, simultan, iar atunci când formaţiile nu dispun de forţe
suficiente, succesiv.
În organizarea stingerii incendiilor, şeful formaţiei (înlocuitorul său) trebuie să ţină
seama de elementele care contribuie la reducerea sau creşterea intensităţii procesului de
ardere.
Pentru obţinerea succesului, incendiul trebuie atacat cu toate forţele la dispoziţie şi
substanţele stingătoare adecvate, pe direcţiile principale de propagare, pentru a realiza
localizarea. În acest scop se va asigura :
— punerea în funcţiune a instalaţiilor de răcire, stingere, de creare a perdelelor de
apă, dispozitive antifoc, trape de evacuare a fumului, cortine metalice etc.
— introducerea numărului necesar de ţevi şi punerea lor rapidă în funcţiune ;
— îndepărtarea materialelor combustibile din vecinătatea zonei de ardere, protejarea

3
locurilor cu pericol de explozie şi a elementelor de construcţie portante ;
— realizarea de deschideri — spaţii între suprafeţele incendiate şi cele neincendiate şi
protejarea cu prelate umede şi perdele de apă a agregatelor valoroase.
În încăperile incendiate ca şi în cele alăturate trebuie evacuate gazele de ardere prin
ventilare pentru a uşura munca echipei de interventie.
Pentru a împiedica propagarea incendiilor pe timpul efectuării deschiderilor, ca urmare a
afluenţei în zona de ardere a unei cantităţi de aer, acestea se vor efectua după ce dispozitivul a
fost realizat.

Întocmit,
S.E.P.P. IAŞISTING