See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/333022880

EDUCAȚIE PENTRU VALORI ȘI CONVINGERI MORALE

Article · May 2019

CITATIONS READS
0 3,931

1 author:

Florina Onaga
West University of Timisoara
6 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

added an article View project

All content following this page was uploaded by Florina Onaga on 11 May 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 EDUCAȚIE PENTRU VALORI ȘI CONVINGERI MORALE

prof. înv. primar ONAGA FLORINA MAGDALENA

ȘCOALA PRIMARĂ „CASA SPERANȚEI” TIMIȘOARA

Introducere
Societatea omenească a acumulat, de-a lungul anilor, o vastă experienţă concretizată într-
un ansamblu de valori materiale şi spirituale. Acestea realizează distinctivitatea între
comunităţile umane, între popoare şi între naţiuni. Pentru a-şi asigura continuitatea şi identitatea
culturală, fiecare societate conservă şi transmite noii generaţii valorile sale prin intermediul
educaţiei. Educaţia mediază astfel raportul individului cu societatea asigurând asimilarea, de
către individ, a unor valori şi modele culturale în scopul adaptării sale la cerinţele şi la solicitările
vieţii sociale. Prin intermediul educaţiei se realizează dezvoltarea conştientă şi progresivă a
potenţialului biopsihic al omului, pregătirea acestuia pentru integrarea activă în viaţa socială prin
însuşirea valorilor promovate de societate. Putem spune că educaţia apare odată cu societatea
umană, are o natură socială, iar între cele două există o relaţie de interdependenţă. Relaţiile dintre
ele se măresc şi se diversifică pe măsura dezvoltării societăţii și astfel rolul educaţiei şi al
sarcinilor pe care această dezvoltare le pune în faţa ei sporesc.
Fiind în interdependență cu societatea, educația se clădește pe normele sociale specifice
fiecărei culturi. Diversitatea culturii umane este evidentă. În fiecare societate se regăsesc tipare
unice de comportament care sporesc diferențierea culturală. Prin procesul de socializare fiecare
individ devine parte integrantă a tipului cultural în care s-a născut. Acest proces de învățare
culturală este mai intens în faza timpurie a copilăriei, însă omul se află într-un proces continuu
de învățare și adaptare pe întreg parcursul vieții (Giddens, 2000, pp. 32-34).
Definite ca "idei abstracte despre ceea ce societatea crede că este bun, drept și dezirabil"
valorile sunt aspecte definitorii ale identității culturale (Goodman, 1992, p. 52). Pe baza valorilor
sunt judecate acțiunile sociale și sunt determinate alegerile pe care indivizii le fac. Depășind
aspectul abstract, valorile au și o încărcătură emoțională. Pe de altă parte, există o dinamică a
valorilor, acestea se pot schimba de-a lungul timpului în cadrul societății. Pe baza valorilor,

1
oamenii își structurează comportamentul instituind normele sociale. Aceste convenții sunt
importante deoarece îndrumă semnificativ funcționarea societății umane. Se observă că valoarea
conține în structura ei o componentă cognitivă, una afectivă și una comportamentală.
Valorile pot fi înțelese ca standarde stabile care sunt independente de aspectele
situaționale, ele reprezentând fundamentul care stă la baza acceptării sau respingerii normelor.
Transmiterea eficientă a valorilor se face în cadrul unui întreg proces în care individul are
posibilitatea de a alege între variantele reale, în urma analizării consecințelor fiecărei opțiuni, și
apoi de a se exprima și acționa conform propriei alegeri. Acest proces de raportare la valori
determină formarea atitudinilor, a conduitei personale, a comportamentului.

Educația morală
Educaţia este un fenomen specific uman care contribuie hotărâtor la integrarea socială a
individului. Fiind o acţiune socială planificată, educaţia are un caracter finalist, e organizată
pentru a-şi atinge finalităţile şi scopurile propuse. Finalităţile educaţionale circumscriu modelul
de personalitate pe care educaţia urmează să-l formeze şi se cristalizează prin idealul educaţional,
scopurile şi obiectivele educaţionale. Finalitățile proiectate, căile și modalitățile adoptate în
vederea realizării lor delimitează educația de orice altă acțiune socială. Stimularea conștientă pe
care o înfăptuiește educația se exprimă prin diversitatea și unitatea diferitelor sale componente
(Nicola, Farcaş, 1993, pp. 4-5).
Acceptată ca latură principală a educației, esența educației morale constă în asigurarea
unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei în structura personalității educatului.
Specific, se urmărește formarea profilului moral al elevului așa cum este cerut de societatea în
care acesta crește și se dezvoltă. Dezideratele acestei laturi educaționale constau astfel în
formarea conștiinței morale și formarea conduitei morale (ibidem, 1993, pp. 19 - 20).
Conștiința morală implică în plan cognitiv totalitatea conceptelor, percepțiilor, judecăților
morale precum și ansamblul sentimentelor, al motivațiilor cu caracter moral din aria emoțională.
Pe baza conștiinței morale se clădesc convingerile morale. Acțiunile morale evoluează și se
cristalizează în obișnuințe sau în atitudini cu caracter moral fapt care conduce la formarea și

2
interiorizarea convingerilor și a comportamentelor morale (https://ibn.idsi.md/sites/ default/files/
imag_file/Educatia%20 morala.pdf).
Echilibrul interior uman este determinat de trăirea în conformitate cu valorile sale morale.
Deciziile morale personale se datorează abilităților conversaționale specific umane și sunt
rezultatul unui dialog interior cu sinele. Printre factorii care influențează și determină reflecțiile
morale se numără experiențele de viață, libertatea de a alege, principiile și valorile de viață,
contextul cultural, convingerile religioase precum și structura neurobiologică ale fiecărui individ
(Nullens, 2014, p. 91).

Educația morală din perspectivă creștină

Astfel, dacă scopul educației morale e formarea idealului educațional moral, din
perspectivă creștină, etica vine din natura Creatorului, se bazează pe Dumnezeu și pe Cuvântul
Lui pentru explicarea deplină a ordinii morale. Ravi Zacharias, în prelegerile sale despre
redescoperirea și cultivarea mirării, notează faptul că, în ambele testamente, „tot ce indică spre
moralitate, indică și spre valoarea supremă care este cunoașterea dragostei lui Dumnezeu”
(Zacharias, 2010, p. 121).
Creştinismul concepe educaţia ca pe una dintre cele mai nobile şi complete activităţi
umane, însuşi Isus Hristos fiind numit deseori în paginile evanghelice cu apelativul „Învăţător”.
Presupunerile conform cărora creștinismul are de-a face doar cu o existență spiritualizată,
separată de ocupațiile reale, practice ale vieții nu sunt reale. O societate umană care are o
perspectivă creștină asupra lumii este înrădăcinată în adevărurile absolute, dovedite științific,
deoarece „știința nu amenință creștinismul” (Joad apud Noebel, 1995, p. 85) ci bazele științei
moderne au fost puse de oameni care au văzut lumea dintr-o perspectivă creștină. C. S. Lewis
spunea că „În știință, noi citim doar notele de subsol ale unui poem; în creștinism, găsim poemul
însuși” (Lewis apud Noebel, 1995, p. 85).
Societățile creștine își determină valorile și moralitatea sistemului etic pe caracterul lui
Dumnezeu. De fiecare dată când omul emite judecăți se bazează pe un etalon de măsurare a
acțiunilor în raport cu un set absolut de standarde. Acest standard absolut aflat în afara omului
este evident în modul de raportare al oamenilor față de moralitate. Etica creștină își

3
fundamentează moralitatea pe revelația lui Dumnezeu adresată omului și care izvorăște din
caracterul Său sfânt. În evanghelii, în scrierile sfinte, se vorbește despre legea binelui, despre
lumina morală și despre modelul de urmat pe care îl găsim în Isus Hristos (Noebel, 1995, pp.
113-117). Isus Hristos este exemplul demn de urmat sub aspectul moralității. El a arătat prin
trăirea și cuvântările Sale că existența unui standard absolut determină o ordine morală și valori
reale. El este Omul model, Tiparul, Idealul pentru a fi un creștin într-o societate cu origini
creștine.

Necesitatea educației pentru convingeri și valori morale

Responsabilitatea pentru educație revine în primul rând părinților. Familia este contextul
primar în care copilul vine în contact cu realitatea socială, este mediul în care se conturează și se
dezvoltă personalitatea copilului, este cadrul socializării primare. În familie copilul dobândește
deprinderi de bază pentru buna sa integrare socială dar și valori și norme care îi conturează
perspectiva despre lume și viață.
Alături de părinți, profesorii, educatorii au un rol special în modelarea caracterului tinerei
generații. Prin atitudinea lor morală precum și printr-o comunicare adecvată cu elevii, ei
contribuie direct la formarea caracterului elevilor. Școala, care este organizația investită de
societate cu rolul de a realiza educație, trebuie să ofere programe de educație morală. Datorită
faptului că influențele din mass-media sunt diverse și elevii nu au încă capacitatea de a filtra și
alege variantele cu rol constructiv, școlii îi revine sarcina de a forma, prin educația morală,
conștiința și conduita morală a elevilor. Intensificarea fenomenelor de violență din spațiul școlar,
a faptelor delicvente sunt indicatori pentru necesitatea programelor de educație pentru valori
morale.
Cunoașterea caracteristicilor psihologice și de vârstă ale școlarilor trebuie să ghideze
întregul demers cu privire la educația morală. În funcție de nivelul de școlaritate, conținuturile
educației morale se diversifică. O atenție deosebită trebuie acordată perioade adolescenței
deoarece această perioadă reprezintă începutul construirii propriului sistem de valori.
Adolescentul dorește să cunoască valorile sociale, morale, culturale care îi vor determina
integrarea socială precum și formarea viziunii asupra lumii și vieții. Pericolul acțiunilor deviante

4
este mare în această perioadă și se datorează conflictelor existențiale, neconcordanței cu valorile
sau cu idealul de viață. Pentru ca la această vârstă elevii să își poată contura sistemul valoric este
necesar să existe baza pe care acesta să se poată clădi, astfel că educația morală devine o
necesitate încă din primii ani ai școlarității.
Deși sub aspect tehnologic societatea actuală este avansată, dezechilibrele din sfera
relațiilor sociale, problemele de infracționalitate și violență juvenilă, tendințele de abandon
școlar, comportamentele antisociale sunt indicatori că sub aspectul valorilor morale există o
criză. Sistemul de învățământ trebuie să gândească programe pentru formarea caracterului
elevilor, pentru o educație pentru convingeri și valori morale.
În funcție de viziunea care o caracterizează și care trebuie să fie în acord cu idealul
educațional prevăzut pe plan național, fiecare instituție de învățământ își definește misiunea
ghidată de scopuri bine definite. Există însă și instituții de învățământ care au înglobat în
declarația de misiune formarea unui caracter moral-creștin în rândul educaților. Crezul pe baza
căruia actul educațional se realizează în respectivele instituții școlare are ca temei credința
creștină. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de licee teologice. În cadrul liceelor teologice,
sau confesionale, sunt oportunități pentru educația morală. În acest spațiu școlar elevii primesc
informații și cunoștințe despre credința și valorile morale creștine, despre caracteristicile vieții
creștine. Pe lângă dimensiunea informativă, se realizează și activități practice, cu rol formativ,
ceea ce determină formarea conduitei morale a elevilor.
Trăind într-o societate creștină, setul de valori și precepte moral-creștine ar trebui să fie
cunoscute și însușite de semeni iar educația ar trebui să conlucreze în acest sens fiindcă scopul ei
este de a modela elevii pentru o bună integrare socială. Comportamentul prosocial, dezirabil
social, asigură o bună integrare a individului în societate deoarece nu se abate de la normele
sociale și nu pune în pericol funcționarea optimă a societății umane. Combaterea conduitei
negative trebuie să fie parte a scopului acțiunilor educative iar formarea caracterului moral să
caracterizeze demersurile educaționale.

5
 BIBLIOGRAFIE:
1. Giddens, A. (1989/2000). Sociologie. Bucureşti: Editura All.
2. Goodman, N. (1992). Introducere în sociologie. Bucureşti: Editura Lider.

3. Nicola, I., Farcaş, D. (1993). Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică.

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
4. Noebel, D. (1995). Înțelegerea vremurilor. Colorado.
5. Nullens, P. (2014). "Experiencing Values and Moral Conscience in the New Testament".
În Constantineanu, C., Rață, G. și Runcan, P. (ed.), Christian Values vs Contemporary
Values. pp. 91-102. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
6. Zacharias, R. (2010). Redescoperă mirarea. Oradea: Cartea Creștină.

7. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Educatia%20morala.pdf - Cristea Sorin,

Educația morală

View publication stats