Sunteți pe pagina 1din 3

Aliona Romanova CL aVII-a C

CONJUNCTIA SI LOCUTIUNILE CONJUNCTIONALE

Definiția. Conjuncţia este partea de vorbire auxiliară neflexibilă cu


ajutorul căreia se leagă:

1. două cuvinte în propoziție (prin coordonare)

Exemplu: Cartea este interesantă și educativă.

2. două propoziţii într-o frază (prin coordonare sau subordonare)

Exemplu: El învață și muncește.

Conjuncţiile cele mai des întâlnite sunt: și, nici, dar, iar, însă, ci, sau, ori,
deci, că, să, ca să, dacă, de, căci, fiindcă, deoarece, deşi, încât etc.

Clasificarea conjuncțiilor

După forma lor, conjuncţiile sunt de două feluri:

– simple – formate, de cele mai multe ori, dintr-un singur cuvânt: şi, nici,
dar, iar, însă, ci, ori, etc.

– compuse – sunt formare din două conjuncții simple sau dintr-un adverb
relative și o conjuncție: ca să, dar să, dar și, fie că. Sub aspect ortografic,
trebuie să se țină seama că se scriu într-un singur cuvânt conjuncțiile
compuse: așadar, decât, deoarece, fiindcă, deși.
Aliona Romanova CL aVII-a C

Locuţiuni conjuncționale

Legătura dintre două propoziţii se poate face şi prin locuţiuni


conjuncționale (grupuri de două sau mai multe cuvinte care împreună
îndeplinesc rolul de conjuncţii). Între cuvintele din care este formată o
locuţiune conjuncţională se află întotdeauna o conjuncţie sau o altă parte
de vorbire care poate avea funcţia de conjuticţie (un adverb relativ sau un
pronume relativ).

Locuţiunile conjuncţionale cel mai des folosite sunt: pentru că, pentru ca să,
fără (ca) să, până să, cu toate că, măcar că, măcar să, măcar de, chiar dacă,
aşa încât, de parcă, dat fiind că, din cauză că, din pricină că, în loc să, în timp
ce, în vreme ce, (ori) de câte ori, după ce, până ce, îndată ce, acolo unde,
atunci când, aşa cum, de când, pe când, de unde, până unde, pe unde, după
cum, ca şi când, ca şi cum, de parcă, sub pretext că, sub motiv că, etc.

După funcţia lor, conjuncţiile sunt de două feluri:

1. Conjuncţii coordonatoare;

2. Conjuncţii subordonatoare.

    Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale coordonatoare fac legătura


între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care stau pe acelaşi
plan, adică nu depind una de alta. Raportul dintre două părţi de propoziţie
sau două propoziţii, exprimat prin conjuncţii coordonatoare, se numeşte
raport de coordonare, iar părţile de propoziţie sau propoziţiile sunt
coordonatoare.

    Principalele, conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale coordonatoare sunt:


şi, nici, precum şi, sau, ori, fie, dar, iar, însă, ci, aşadar, deci, prin urmare.
Aliona Romanova CL aVII-a C

    Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale coordonatoare sunt de patru


feluri:

1. copulative (și, precum și, nici) ce leagă două părţi de propoziţie


omogene sau propoziții independente, indicând ideea de asociere.

Exemplu: Mama trebuie să gătească și să spele.

2. disjunctive (sau, ori, fie): exprimă ideea de excludere reciprocă.

Exemplu: Ionel mănâncă sau bea.

Conjuncţia fie se foloseşte înaintea ambilor termeni coordonaţi: fie


iarnă, fie vară.

3. adversative (dar, iar, însă, ci, or, da) ce exprimă opoziția în diferite
grade

Exemplu: Mihai cântă dar nu dansează.

4. conclusive (deci, aşadar, în concluzie, prin urmare) leagă între ele


propoziții dintre care una exprimă concluzia ce reiese din cealaltă.

Exemplu: Am cumpărat bilet, deci mă duc la teatru.

Conjuncţiile şi, nici, sau, ori pot fi folosite numai între termenii coordonaţi


sau înaintea ambilor termeni: azi şi mâine; şi azi, şi mâine; nu azi, nici
mâine; nici azi, nici mâine; azi sau mâine; sau azi, sau mâine; azi ori
mâine; ori azi ori mâine.