Sub denumirea generala de ciuperci, fungi sau micete sunt
cunoscute acele microorganisme care sunt vegetale, uni si pluricelulare, lipsite de clorofila, care nu-si sintetizeaza singure hrana ci o preiau fie parazitand alte organisme vii (om, plante, animale) pe care le imbolnavesc, fie traiesc saprofit pe parti de plante aflate in repaus vegetativ (seminte, bulbi, radacini) Fungi: - grup de microorganisme foarte raspanditi in natura, dintre care o parte formeaza flora normala a organismului - sunt descrise peste 100.000 de specii de fungi dar mai putin de 100 sunt implicate in diverse infectii umane - infectiile fungice se numesc micoze si apar mai frecvent la pacientii aflati sub tratament antibiotic sau la cei cu sistem imunitar imunocompromis Definitie: organisme eucariote, uni- sau pluricelulare, heterotrofe, contin chitina in peretele celular si nu mureina Habitat: ubicuitari (sol, apa, aer, organismele vii) D.p.d.v. al dimensiunilor, acestia se impart in 2 categorii: - macromicete: fungi care se gasesc pe sol, in copaci si se recunosc dupa forma (ciuperci) - micromicete: fungi care se recunosc microscopic si care de fapt fac obiectul micologiei (mucegaiuri) Morfologia: se bazeaza pe aspectul si structura partii asimilatoare a fungului-talul si astfel se descriu 3 tipuri principale: 1. Levuriformi ( drojdii ): - microorganisme unicelulare, de forma rotunda sau alungita - se multiplica asexuat prin inmugurire sau fisiune - cele de interes clinic sunt: aerobe sau anaerobe, mezofile, acidofile - temperatura de cultivare 25-30 grade C - speciile patogene tolereaza 37 grade C - levuri: candida, cryptococcus, histoplasma, malassezia 2. Filamentosi ( mucegaiuri ): - microorganisme pluricelulare - sunt organisme saprofite sau parazite, prezente pe sol, in apa si aer - aspect filamentos: corpul ( talul ) alcatuit din filamente tubulare, septate sau nu, denumite hife - hifele sunt de obicei ramificate si aglomerate formand miceliul - multiplicarea lor se face sexuat si asexuat - mucegaiuri: aspergillus, coccidioides, penicillinum, fusarium 2. Filamentosi ( mucegaiuri ): - microorganisme pluricelulare - sunt organisme saprofite sau parazite, prezente pe sol, in apa si aer - aspect filamentos: corpul ( talul ) alcatuit din filamente tubulare, septate sau nu, denumite hife - hifele sunt de obicei ramificate si aglomerate formand miceliul - multiplicarea lor se face sexuat si asexuat - mucegaiuri: aspergillus, coccidioides, penicillinum, fusarium Hifele la MO prezinta particularitati in cazul fiecarei categorii de fungi filamentosi: – Hife nepigmentate (hialine), neseptate, cu diametru neregulat la fungii inferiori (zygomicete) – Hife septate, hialine, care dau nastere unor organe de fructificare (corpi fructificanti), uneori pigmentate in vitro, niciodata in vivo (fungi superiori hialini) – Hife septate, pigmentate in brun, atat in vivo cat si in vitro (fungi dematiacei) 3. Dimorfici: -apar - sub forma de levuri in tesuturile organismelor parazitate sau in vitro la 37 grade C - sub forma filamentoasa cand sunt cultivate la temperatura camerei sau la 30 grade C, pe medii uzuale - patogeni pentru om si animale Metabolism: - sunt incapabili sa-si sintetizeze substantele organice fiind lipsite de pigmenti de asimilare - se dezvolta foarte bine pe substraturi bogate in glucide, alcooli, acizi organici, iar ca sursa de azot au diversi compusi organici Dupa felul nutritiei, fungii se impart in 2 categorii: - fungi paraziti:- se dezvolta pe seama substraturilor organice produse de celulele vii - sunt de 2 feluri:- strict paraziti: se dezvolta numai pe celulele vii (vegetale sau animale) si nu pot fi cultivati in laborator - facultativ paraziti - fungi saprofiti:- se dezvolta numai pe materie organica nevie - pot fi:- strict saprofiti: se dezvolta pe substraturi organice - facultativi saprofiti: se dezvolta pe diverse straturi si numai in anumite conditii pot sa devina saprofiti Umiditate: - fungii se dezvolta bine in mediu umed - umiditatea nu trebuie sa depaseasca 70%, pH-ul optim 5-6 - aproape toti fungii sunt aerobi - temperatura mediului ambiant are o influenta mare asupra activitatii vitale ale fungilor D.p.d.v. al temperaturii, fungii se impart in mai multe categorii: - fungi termofili: cresc bine la 40-50 grade C, temperatura minima 20 grade C - maxima 60 grade C (specii de Aspergillus si Mucor) - fungi mezofili: se dezvolta bine intre 10 si 35 grade C, temperatura optima 25 grade C - fungi psichrofili: se dezvolta bine intre 5 si 10 grade C, temperatura optima 20-27 grade C - fungi criofili: se dezvolta la temperatura < 5 grade C Inmultire: - inmultirea sexuata se intalneste doar la anumiti fungi (fungii perfecti) - inmultirea asexuata e comuna tuturor fungilor si se face prin intermediul sporilor interni (endospori) la zygomicete si a sporilor externi (conidii) la celelalte clase - in cazul levurilor sporii poarta denumirea de blastospori sau blastoconidii, datorita capacitatii lor de burjeonare Ciupercile apartin la 3 Regnuri: Protozoa, Chromiste si Fungi care sunt incluse in domeniul Eukaryota (Eukarya) 1. Regnul Protozoa cu Phylum: - Acrasiomycota - Myxomycota - Plasmodiophoromycota cu 960 de specii 2. Regnul Fungi: majoritatea ciupercilor apartin acestui regn care cuprinde Phylum: - Chytridiomycota - Zygomycota - Ascomycota - Basidiomycota in acest regn sunt inclusi si lichenii 3. Regnul Chromista cu Phylum: - Oomysta Regnul fungi e alcatuit din organisme eucariote, avand un aparat unicelular sau pluricelular, dar diferentiat in organe vascularizate Regnul Fungi e alcatuit din unitati taxonomice majore denumite phylum-uri si diviziuni subsecvente ale acestora-clasele si ordinele Cele 4 phylum-uri acceptate in Regnul Fungi sunt 1. Chytridiomycota 2. Zygomycota 3. Ascomycota 4. Basidiomycota Phylum Chytridiomycota- cuprinde microorganisme cu tal unicelular sau micelian, al caror perete celular contine chitina Phylum Zygomycota - sunt fungi inferiori cu talul neseptat - talul este alcatuit din hife fara septe, numite filamente cenocitice - fungii din aceasta categorie se pot inmulti: asexuat: cu ajutorul endosporilor ejectati sau eliberati pasiv din structurile de formare si depozitare sexuat: prin intermediul zigosporilor - este compus din 11 ordine, doar 2 de interes medical: 1. Ordinul Mucorales cu genurile Rhizopus, Absidia 2. Ordinul Entomophthorales cu 3 specii ocazional patogene pentru om: Basidiobolus ranarum, Conidiobolus incongruus, Delacroixia coronata Phylum Ascomycota - include 50% din speciile de fungi cunoscute si 80% din cele patogene si oportuniste - trasatura definitorie este prezenta ascelor in organul de fructificare numit ascofruct - ascele reprezinta locul de formare al ascosporilor-sporii sexuati si pot contine 4 sau 8 ascospori, in functie de specie - sunt impartite in 3 grupe: 1. Ascomycete primare: ordinul Schizosaccharoycetales (levuri care se multiplica prin fisiune) si genul Pneumocystis 2. Ascomycete filamentoase sau unicelulare fara corpi fructificanti (levuri adevarate) 3. Ascomycete filamentoase cu corpi fructificanti Phylum Basidiomycota - majoritatea sunt reprezentate de fungi cu tal filamentos insa cateva genuri cuprind specii de levuri tipice, multe dintre ele dotate cu virtuti de patogenitate - cele de interes medical sunt incluse in clasele Basidiomycetes si Ustomycetes Grupa de risc biologic si capacitatea alergizanta: Clasa I –microorganisme care rareori pot manifesta risc de imbolnavire la om si animale Clasa II –microorganisme care pot cauza aparitia de afectiuni la om si animale si pot reprezenta un pericol pentru personalul din laborator – risc individual redus, risc colectiv neglijabil. Cuprinde majoritatea fungilor de interes clinic: Aspergillus fumigatus Candida albicans Cryptococcus neoformans Acestea au si capacitate alergizanta Clasa III –microorganisme care pot cauza afectiuni la om si care reprezinta un real pericol pentru personalul din laboratoarele de micologie –risc individual mare, risc colectiv semnificativ: Coccidioides immitis Histoplasma capsulatum Blastomyces dermatitidis Clasa IV – cuprinde acele microorganisme care pot cauza afectiuni grave la om si care reprezinta un pericol pentru personalul din laborator – risc individual crescut, risc colectiv crescut