MICROECONOMIE Aplicații

 Microeconomie – caiet de seminar 
Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor
Colectivul de Economie, Departamentul de Economie şi Modelare Economică
Microeconomie. Caiet de
seminar
Editura de Mirton
- Timişoara, 2013 -
5
Colectivul de coordonare:
Prof. dr. univ. Cismaş Laura
Conf. dr. univ. Sîrghi Nicoleta
Autori:
Prof. dr. univ. Cismaş Laura
Conf. dr. univ. Sîrghi Nicoleta
Conf. dr. univ. Imbrescu Ion
Conf. dr. univ. Vădăsan Ioana
Conf. dr. univ. Bărbulescu Adina
Conf. dr. Părean Mihai
Lect. dr. univ. Oţil Maria
Asist.dr. univ. Miculescu Andra
6
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE A AFACERILOR
DEPARTAMENTUL DE ECONOMIE ŞI MODELARE ECONOMICĂ
Microeconomie
-Caiet de seminar-
Nume student:
Seria:
Grupa:
7
Cuvânt înainte
Microeconomie - Caiet de seminar îşi propune să

orienteze studiul individual al cunoştinţeleor de bază referitoare
la comportamentul agenţilor economici în condiţiile economiei de
piaţă. În acest sens, structura sa, teoretică şi aplicativă
urmăreşte succesiunea logică a temelor din programa analitică.
8
Microeconomie - Caiet de seminar se doreşte a fi un

instrument în demersul studenţilor de a-şi îmbogăţi cunoştinţele
prin prin activităţile desfăşurate în cadrul seminariilor, dar şi
prin studiul individual, ca principală formă de asimilare a
cunoştinţelor în învăţământul superior.
9

DEPARTAMENTUL DE ECONOMIE ŞI DE MODELARE ECONOMICĂ
DISCIPLINA: MICROECONOMIE
FIŞA DISCIPLINEI
1. Date despre program

1.1 Instituţia de învăţământ
Universitatea de Vest din Timișoara
superior
Facultatea de Economie și de Administrare a
1.2 Facultatea / Departamentul
Afacerilor
1.3 Catedra Economie și Modelare Economică
1.4 Domeniul de studii Științe Economice
10
1.5 Ciclul de studii Licență

Contabilitate și Informatică de Gestiune
Economie Generală și Comunicare Economică
Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor
1.6 Programul de studii / Economie și Afaceri Internaționale
Calificarea Finanțe Bănci
Informatică Economică
Management
Marketing
2. Date despre disciplină

2.1 Denumirea disciplinei Microeconomie (S 101 TC)
2.2 Titularul activităţilor de curs Cismaş Laura, Sîrghi Nicoleta, Imbrescu Ion,
Vădăsan Ioana, Popovici Adina, Părean Mihai,
Oţil Maria
2.3 Titularul activităţilor de Cismaş Laura, Sîrghi Nicoleta, Imbrescu Ion,
seminar Vădăsan Ioana, Popovici Adina, Părean Mihai,
Oţil Maria, Miculescu Andra
2.4 Anul de I 2.5 Semestrul 1 2.6 Tipul de evaluare Ex 2.7 Regimul Obl
studiu disciplinei
3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

3.1 Număr de ore pe 4 din care: 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 2
săptămână
3.4 Total ore din planul 56 din care: 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 28
de învăţământ
Distribuţia fondului de timp: ore
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 28
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de 10
specialitate / pe teren
Pregătire seminarii / laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 20
Tutoriat
Examinări 3
Alte activităţi: pregătire examinare finală 28
11
3.7 Total ore studiu 89

individual
3.8 Total ore pe 145
semestru
3.9 Numărul de credite 6
4. Precondiţii (acolo unde este cazul) – Nu este cazul

4.1 de curriculum 
4.2 de competenţe 
5. Condiţii (acolo unde este cazul)

5.1 de desfăşurare a cursului  Prezenţă la curs: minim 50%
5.2 de desfăşurare a seminarului/laboratorului  Prezenţă la seminar: minim
75%
 Susţinerea testului semestrial
de verificare
6. Competenţele specifice acumulate

 Identificarea si definirea conceptelor si teoriilor
fundamentale la nivel microeconomic
 Explicarea si interpretarea conceptelor economice la nivel
Competenţe profesionale
microeconomic
 si teoriilor economice fundamentale economice la nivel
microeconomic pentru formularea de explicatii si ipoteze
privind comportamentul agentului economic
 Analizarea comparativa conceptelor si teoriilor
domeniului, pentru a aprecia calitatea, meritele şi limitele
unor procese, programe, proiecte, concepte, metode şi
teorii
 Elaborarea de proiecte economice cu utilizarea unor
principii şi metode consacrate în domeniu
 Analiza si interpretarea critica a unui proiect economic
utilizând principii şi metode consacrate în domeniu
12
 Aplicarea principiilor, normelor şi valorilor codului de

Competenţe transversale etică profesională în cadrul propriei strategii de muncă
riguroasă, eficientă şi responsabilă
 Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor într-o echipă
plurispecializată şi aplicarea de tehnici de relaţionare şi
muncă eficientă în cadrul echipei
 Identificarea oportunităţilor de formare continuă şi
valorificarea eficientă a resurselor şi tehnicilor de învăţare
pentru propria dezvoltare
7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice

acumulate)
7.1 Obiectivul general al disciplinei  cunoaşterea semnificaţiei
noţiunilor şi conceptelor
teoretice fundamentale
 cunoaşterea premiselor şi
efectelor comportamentului
agenţilor economici individuali
 cunoaşterea interdependenţelor
specifice nivelului microeconomic
7.2 Obiectivele specifice  interpretarea conţinutului teoretic şi
aplicativ al corelaţiilor
microeconomice
 explicarea manifestării legilor
economice la nivel microeconomic
 explicarea cauzelor fenomenelor şi
proceselor economice
8. Conţinuturi
8.1 Curs Metode de predare Observaţii
Capitolul 1. ECONOMIA ŞI Expunerea, Explicaţia, 2 ore
SISTEMUL ŞTIINŢELOR Conversația euristică,
ECONOMICE Problematizarea
Capitolul 2. ELEMENTELE Expunerea, Explicaţia, 2 ore

FUNDAMENTALE ALE Conversația euristică,
CERERII Problematizarea, SINELG
13
(Sistemul Interactiv de
Notare pentru Eficientizarea
Lecturii şi a Gândirii)
Capitolul 3. ELEMENTELE Expunerea, Explicaţia, 2ore
OFERTEI Problematizarea, SINELG
Capitolul 4. TEORIA Expunerea, Explicaţia, 4 ore

UTILITĂŢII ŞI Conversația euristică,
ECHILIBRUL Problematizarea, SINELG
CONSUMATORULUI
Capitolul 5. TEORIA Expunerea, Explicaţia, 4 ore

PRODUCŢIEI Conversația euristică,
Problematizarea, SINELG
Capitolul 6. ANALIZA Expunerea, Explicaţia, 4 ore
ECONOMICĂ A Conversația euristică,
COSTURILOR Problematizarea, SINELG
Capitolul 7. DECIZIA DE Expunerea, Explicaţia, 2 ore

OFERTA A FIRMEI CE Conversația euristică,
OPEREAZA PE O PIATA CU Problematizarea, SINELG
CONCURENŢĂ PERFECTĂ (Sistemul Interactiv de
Capitolul 8. FORMAREA Expunerea, Explicaţia, 4 ore
PREŢULUI ŞI ECHILIBRUL Conversația euristică,
ÎN CONDIŢIILE Problematizarea, SINELG
CONCURENŢEI (Sistemul Interactiv de
IMPERFECTE Notare pentru Eficientizarea
Capitolul 9. PIEŢELE ŞI Expunerea, Explicaţia, 2 ore
EFICIENŢA ECONOMICĂ. Conversația euristică,
INTRODUCERE ÎN Problematizarea, SINELG
14
ECONOMIA BUNĂSTĂRII (Sistemul Interactiv de

Capitolul 10. FORMAREA ŞI Expunerea, Explicaţia, 2 ore
REPARTIŢIA Conversația euristică,
VENITURILOR Problematizarea, SINELG
Bibliografie
- Catedra de Economie, FEAA-UVT - Microeconomie-note de curs,
Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2010;
- Catedra de Economie, FEAA-UVT - Microeconomie. Caiet de seminar,
* * *
Băbăiţă I., Alexandrina Duţă, Imbrescu I.– Microeconomie - Editura de
Vest, Timişoara, 2004;
Cismaș Laura – Economie. Manual universitar, Editura Mirton, Timișoara,
2001;
Cismaş Laura Mariana, Sîrghi Nicoleta, Negruţ Lucia - Economie.
Concepte, relaţii, întrebări. Teste de autoevaluare. Probleme rezolvate -
Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003;
Cismaş Laura Mariana- Consumul în teoria economică. O abordare
microeconomică şi macroeconomică – Editura Mirton, Timişoara, 2004;
Cismaş Laura – Economie. Elemente de micro și macroeconomie, Editura
Orizonturi Universitare, Timișoara, 2004;
Cismaş Laura – Microeconomia bunăstării, Editura Mirton, Timișoara,
2004;
Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C. - Economie- manual universitar - Editura
Economică Bucureşti,1999;
Dobrotă N. (coordonator) - Dicţionar de Economie –Ediţia a doua, Editura
Economică, Bucureşti,1999;
Duţă Alexandrina, Cismaş Laura, Nicoleta Sîrghi - Microeconomie. Teorie
şi aplicaţii - Editura Mirton, Timişoara, 2003;
Frois A. G. - Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998;
Fudulu P. – Microeconomie, Editura Hroyuki, București, 1996;
Gherasim T.- Microeconomie – vol.1 şi 2 , Editura Economică., Bucureşti,
1994;
15
Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Ghe. - Economie politică, Editura
Economică, Bucureşti, 1998;
Popescu C., Ciucur D. – Microeconomia concurenţială – Editura
Samuelson P., Nordhaus W.- Economie - Editura Teora, Bucureşti, 2000;
Silaşi Gr., Sîrghi Nicoleta -Microeconomia în fişe, ediția a II –a, Editura
Mirton, Timişoara, 2008;
Sîrghi Nicoleta – Microeconomie aprofundată. Teorie și aplicații, Editura
Mirton, Timișoara, 2008;
Stancu S., Andrei T. - Microeconomie - Editura All, Bucureşti, 1997;
Stiglitz J. E., Walsh C. E., - Economie, Editura Economică, Bucureşti,
2005;
*** (ASE, Catedra de Economie şi Politici Economice) – Economie -
ediţia a șaptea - Editura Economică, Bucureşti, 2005;
*** - Dicţionar de ştiinţe economice, Editura ARC, Chişinău, 2006.
8.2 Seminar / laborator Metode de predare Observaţii
ECONOMIA ŞI SISTEMUL Explicaţia, 2 ore
ŞTIINŢELOR ECONOMICE Conversația euristică,
ELEMENTELE Explicaţia, 2 ore
CERERII Exerciții, “Ştiu- Vreau să
ştiu – Am învăţat”,
Problematizarea
ELEMENTELE Explicaţia, Conversația 2ore
FUNDAMENTALE ALE euristică, Exerciții, “Ştiu-
OFERTEI Vreau să ştiu – Am învăţat”,
Problematizarea
TEORIA UTILITĂŢII ŞI Explicaţia, Conversația 4 ore
ECHILIBRUL euristică, Exerciții, “Ştiu-
CONSUMATORULUI Vreau să ştiu – Am învăţat”
TEORIA PRODUCŢIEI Explicaţia, Conversația 4 ore
euristică, “Ştiu- Vreau să
ştiu – Am învăţat”,
ANALIZA ECONOMICĂ A Explicaţia, Conversația 4 ore
COSTURILOR euristică, Exerciții, “Ştiu-
16
Vreau să ştiu – Am învăţat”

DECIZIA DE OFERTA A Explicaţia, Conversația 2 ore
FIRMEI CE OPEREAZA PE euristică, Exerciții, “Ştiu-
O PIAŢĂ CU CONCURENŢĂ Vreau să ştiu – Am învăţat”
PERFECTĂ Problematizarea, SINELG
FORMAREA PREŢULUI ŞI Explicaţia, Conversația 4 ore

ECHILIBRUL ÎN euristică, Exerciții, “Ştiu-
CONDIŢIILE Vreau să ştiu – Am învăţat”
CONCURENŢEI Problematizarea, SINELG
IMPERFECTE
PIEŢELE ŞI EFICIENŢA Explicaţia, Conversația 2 ore

ECONOMICĂ. euristică, Exerciții, “Ştiu-
INTRODUCERE ÎN Vreau să ştiu – Am învăţat”
ECONOMIA BUNĂSTĂRII Problematizarea, SINELG
FORMAREA ŞI Explicaţia, Conversația 2 ore

REPARTIŢIA euristică, Exerciții, “Ştiu-
VENITURILOR Vreau să ştiu – Am învăţat”
Bibliografie
- Catedra de Economie, FEAA-UVT - Microeconomie-note de curs,
- Catedra de Economie, FEAA-UVT - Microeconomie. Caiet de seminar,
* * *
Angelescu Coralia, Stănescu Ileana – Caiet de studiu Economie Politică,
Editura Fundației ”România de Mâine”, București, 1995;
Băbăiță I. (coord) – Microeconomie. Aplicații, Editura Mirton,
Timișoara, 2000;
Băbăiţă I., Alexandrina Duţă, Imbrescu I.– Microeconomie - Editura de
Cismaș Laura – Economie. Manual universitar, Editura Mirton, Timișoara,
17
2001;
Cismaş Laura Mariana, Sîrghi Nicoleta, Negruţ Lucia - Economie.
Cismaş Laura Mariana- Consumul în teoria economică. O abordare
Cismaş Laura – Economie. Elemente de micro și macroeconomie, Editura
Cismaş Laura – Microeconomia bunăstării, Editura Mirton, Timișoara,
2004;
Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C.- Economie- manual universitar - Editura
Economică Bucureşti,1999;
Dobrotă N. (coordonator) - Dicţionar de Economie –Ediţia a doua, Editura
Economică, Bucureşti,1999.
Duţă Alexandrina, Cismaş Laura, Nicoleta Sîrghi - Microeconomie. Teorie
şi aplicaţii - Editura Mirton, Timişoara, 2003;
Frois A. G. - Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998;
Fudulu P. – Microeconomie, Editura Hroyuki, București, 1996;
Gherasim T.- Microeconomie – vol.1 şi 2 , Editura Economică., Bucureşti,
1994;
Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Ghe. - Economie politică, Editura
Popescu C., Ciucur D. – Microeconomia concurenţială – Editura
Samuelson P., Nordhaus W.- Economie - Editura Teora, Bucureşti, 2000;
Rogojanu Angela – Economie Politică. Teste pentru licență, Editura
Economică, București, 1997;
Silaşi Gr., Sîrghi Nicoleta -Microeconomie în fişe, ediția a II –a, Editura
Sîrghi Nicoleta – Microeconomie aprofundată. Teorie și aplicații, Editura
Mirton, Timișoara, 2008;
Stancu S., Andrei T. - Microeconomie - Editura All, Bucureşti, 1997;
Stiglitz J. E., Walsh C. E., - Economie, Editura Economică, Bucureşti,
2005;
*** (ASE, Catedra de Economie şi Politici Economice) – Economie -
*** - Dicţionar de ştiinţe economice, Editura ARC, Chişinău, 2006.
18
8. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor

comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi
din domeniul aferent programului
 Conţinutul disciplinei (Microeconomia fiind o disciplina fundamentală)

este realizat pe baza armonizării cu cele similare la nivel naţional (mai
precis, la nivelul consorţiului constituit de cele mai importante universităţi
din România), precum şi cu cele din alte universităţi prestigioase la nivel
internaţional
9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor

comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi
din domeniul aferent programului
Tip 10.1 Criterii de 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere
activitate evaluare din nota finală
10.4 Curs Prezență Listă săptămânală de 5%
prezenţă
10.5 Prezență, Listă săptămânală de 5%

Seminar / participare prezenţă, discuții, rezolvări
laborator activă aplicații
Test semestrial Test semestrial 10%
10.6 Standard minim de performanţă
 Examen final: 80%
 Activitate în timpul semestrului (curs+seminar+test) = 20%
19

PLAN CALENDARISTIC AL ACTIVITĂŢIILOR DE SEMINAR

Semestrul I, Anul universitar 2013/2014
Nr. MACROECONOMIE Nr. Nr.ore/ Săpt.

crt. ore nr.săptămână seminar
20
I ECONOMIA ŞI SISTEMUL 2
ŞTIINŢELOR ECONOMICE
1.1 Apariţia şi formarea ştiinţei 1 1/1 1
economice. Sistemul ştiinţelor
economice
1.2. Obiectul de studiu al economiei. 1/1
Legile în economie
1.3. Metode de cercetare şi tehnici de 1 2/1
analiză economică
1.4. Piaţa şi comportamentul economic. 2/1 2
Decizii, risc şi incertitudine
II ELEMENTELE 2
FUNDAMENTALE ALE
CERERII
2.1. Definirea cererii. Modelul cererii 1/2 3
2.2. Legea generală a cererii. Factorii
determinanţi ai cererii
2.3. Funcţiile de cerere
2.4. Elasticitatea cererii
2.5. De la cererea individuală la cererea 2/2
pieţei
2.6. Efectele de venit şi de substituţie
2.7. Surplusul consumatorului
III ELEMENTELE 2 4
FUNDAMENTALE ALE
OFERTEI
Definirea ofertei. Modelul ofertei 1/3
3.1.
3.2. Legea generală a ofertei. Factorii
determinanţi ai ofertei
3.3. Funcţiile de ofertă
3.4. Elasticitatea ofertei 2/3
3.5. Surplusul producătorului
IV TEORIA UTILITĂŢII ŞI 4 5
ECHILIBRUL
CONSUMATORULUI
4.1. Teoria utilităţii cardinale 1/4
4.1.1. Definirea şi formele utilităţii.
21
Funcţii de utilitate. Utilitatea

marginală
4.1.2. Regula maximizării utilităţii totale şi 2/4
optimizarea alegerilor de consum.
Egalizarea utilităţilor marginale
aferente fiecărei unităţi monetare
4.2. Teoria utilitatii ordinale 1/5
4.2.1. Relaţia de preferinţă
4.2.2. Relaţia de indiferenţă. Curbele de
indiferenţă. Modelul hărţii curbelor
de indiferenţă. Rata de substituire a
bunurilor
4.2.3. Constrangerea bugetară. Linia 2/5
bugetului
4.2.4. Alegerea consumatorului. Echilibrul
consumatorului (optimul de
consum). Abordarea statică şi
abordarea dinamică
V TEORIA PRODUCŢIEI 4 1/6 6
5.1. Factorii de producţie. Modalităţi de
combinare a factorilor de producţie
5.2. Productivitatea factorilor de 2/6
producţie. Legea creşterii
productivităţii
5.3. Funcţia de producţie 1/7
5.4. Producţia pe o perioadă scurtă de
timp. Legea productivităţii
marginale descrescânde
5.5. Producţia pe o perioadă lungă de 2/7 7
timp. Curbele izoprodusului.
Echilibrul producătorului
5.6. Randamentele de scară
VI ANALIZA ECONOMICĂ A 4 8
COSTURILOR
6.1. Analiza economică a costurilor 1/8
6.1.1. Conţinutul, structura şi tipologia
costului
6.1.2. Relaţiile dintre costurile marginale 2/8
22
şi medii
6.1.3. Costurile de producţie pe termen
scurt. Relaţia cost – productivitate
6.1.4. Costurile de producţie pe termen 1/9
lung
6.2. Legătura dintre volumul producţiei 2/9 9
şi costuri. Pragul de rentabilitate al
firmei
VII DECIZIA DE OFERTĂ A 2 10
FIRMEI CE OPEREAZĂ PE O
PIAŢĂ CU CONCURENŢĂ
PERFECTĂ
7.1. Oferta şi comportamentul firmei pe 1/10
o piaţă concurenţială
7.1.1. Comportamentul firmei pe o piaţă
concurenţială
7.1.2. Deciziile pe care le ia o firmă în
legătură cu oferta
7.2. Teoria preţului
7.3. Comportamentul ofertanţilor de pe 2/10
pieţele cu concurenţă perfectă
7.3.1 Oferta pieţei: suma ofertelor
individuale
7.3.2 Echilibrul pe termen scurt şi
echilibrul pe termen lung
7.4. Piaţa factorilor de producţie în
condiţiile concurenţei perfecte
TEST SEMESTRIAL 11
VIII FORMAREA PREŢULUI ŞI 4 12
ECHILIBRUL ÎN CONDIŢIILE
CONCURENŢEI IMPERFECTE
8.1. Formele de manifestare ale 1/11
concurenţei imperfecte
8.2. Monopolul – formă extremă de
manifestare a concurenţei imperfecte
8.3. Concurenţa monopolistică 2/11
8.4. Monopsonul
8.5. Monopolul bilateral
23
8.6. Oligopolul. Teoria jocurilor 1/12

8.7. Piaţa factorilor de producţie în 2/12
condiţiile concurenţei imperfecte
IX PIEŢELE ŞI EFICIENŢA 2 13
ECONOMICĂ. INTRODUCERE
ÎN ECONOMIA BUNĂSTĂRII
9.1. Eficienţa concurenţei perfecte. 1/13
9.2. Eficienţă şi echitate pe pieţele
concurenţiale
9.3. Eşecurile mecanismului pieţei şi
distribuţia arbitrară a veniturilor
9.4. Teoria bunăstării 2/13
9.5. Bunurile publice şi externalităţile
X FORMAREA ŞI REPARTIŢIA 2 14
VENITURILOR
10.1. Salariul
10.1.1 Natura şi principalele forme ale
salariului
10.1.2. Mărimea şi dinamica salariului
10.1.3. Formele de salarizare
10.2. Profitul 1/14
10.2.1. Conţinutul, funcţiile şi formele
profitului
10.2.2. Mărimea profitului. Masa şi rata
profitului
10.2.3. Factorii de care depinde profitul.
Justificarea profitului şi
repartizarea lui
10.3. Dobânda 2/14
10.3.1. Conceptul de dobândă. Masa şi rata
dobânzii
10.3.2. Factorii de influenţă asupra ratei
dobânzii
10.4. Renta
10.4.1. Natura şi formele rentei
10.4.2. Preţul pământului
24
25

PROGRAMA ANALITICĂ
Capitolul 1. ECONOMIA ŞI SISTEMUL ŞTIINŢELOR
26
ECONOMICE
1.1. Apariţia şi formarea ştiinţei economice. Sistemul ştiinţelor
economice
1.2. Obiectul de studiu al economiei. Legile în economie
1.3. Metode de cercetare şi tehnici de analiză economică
1.4.Piaţa şi comportamentul economic. Decizii, risc şi incertitudine
Capitolul 2. ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE CERERII

2.1. Definirea cererii. Modelul cererii
2.2. Legea generală a cererii. Factorii determinanţi ai cererii
2.3. Funcţiile de cerere
2.4. Elasticitatea cererii
2.5. De la cererea individuală la cererea pieţei
2.6. Efectul de venit şi de substituţie. Surplusul consumatorului
Capitolul 3. ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE OFERTEI

3.1. Definirea ofertei. Modelul ofertei
3.2. Legea generală a ofertei. Factorii determinanţi ai ofertei. Funcţiile
de ofertă
3.3. Elasticitatea ofertei. Surplusul producătorului
Capitolul 4. TEORIA UTILITĂŢII ŞI ECHILIBRUL

CONSUMATORULUI
4.1. Teoria utilităţii cardinale
4.1.1. Definirea şi formele utilităţii. Funcţii de utilitate. Utilitatea
marginală
4.1.2. Regula maximizării utilităţii totale şi optimizarea
alegerilor de consum. Egalizarea utilităţilor marginale
aferente fiecărei unităţi monetare
4.2. Teoria utilitatii ordinale
4.2.1. Relaţia de preferinţă
4.2.2. Relaţia de indiferenţă. Curbele de indiferenţă. Modelul
hărţii curbelor de indiferenţă. Rata de substituire a
bunurilor
4.2.3. Constrangerea bugetară. Linia bugetului
4.2.4. Alegerea consumatorului. Echilibrul consumatorului
(optimul de consum). Abordarea statică şi abordarea
dinamică
27
Capitolul 5. TEORIA PRODUCŢIEI

5.1. Factorii de producţie. Modalităţi de combinare a factorilor de
producţie
5.2. Productivitatea factorilor de producţie. Legea creşterii
productivităţii
5.3. Funcţia de producţie
5.4. Producţia pe o perioadă scurtă de timp. Legea productivităţii
marginale descrescânde
5.5. Producţia pe o perioadă lungă de timp. Curbele izoprodusului.
5.6. Randamentele de scară
Capitolul 6. ANALIZA ECONOMICĂ A COSTURILOR

6.1. Analiza economică a costurilor
6.1.1. Conţinutul, structura şi tipologia costului.
6.1.2. Costurile de producţie pe termen scurt. Relaţia cost –
productivitate
6.1.3. Costurile de producţie pe termen lung
6.2. Legătura dintre volumul producţiei şi costuri. Pragul de
rentabilitate al firmei
Capitolul 7. DECIZIA DE OFERTĂ A FIRMEI CE OPEREAZĂ

PE O PIAŢĂ CU CONCURENŢĂ PERFECTĂ
7.1. Oferta şi comportamentul firmei pe o piaţă concurenţială
7.1.1. Comportamentul firmei pe o piaţă concurenţială
7.1.2. Deciziile pe care le ia o firmă în legătură cu oferta
7.2. Teoria preţului
7.3. Comportamentul ofertanţilor de pe pieţele cu concurenţă perfectă.
7.3.1. Oferta pieţei: suma ofertelor individuale
7.3.2. Echilibrul pe termen scurt şi echilibrul pe termen lung
7.4. Piaţa factorilor de producţie în condiţiile concurenţei perfecte
Capitolul 8. FORMAREA PREŢULUI ŞI ECHILIBRUL ÎN

CONDIŢIILE CONCURENŢEI IMPERFECTE
8.1. Formele de manifestare ale concurenţei imperfecte
8.2. Monopolul – formă extremă de manifestare a concurenţei
imperfecte
28
8.3. Concurenţa monopolistică

8.4. Monopsonul
8.5. Monopolul bilateral
8.6. Oligopolul. Teoria jocurilor
8.7. Piaţa factorilor de producţie în condiţiile concurenţei imperfecte
Capitolul 9. PIEŢELE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ.

INTRODUCERE IN ECONOMIA BUNĂSTĂRII
9.1. Eficienţa concurenţei perfecte
9.2. Eficienţă şi echitate pe pieţele concurenţiale
9.3. Eşecurile mecanismului pieţei şi distribuţia arbitrară a veniturilor
9.4. Teoria bunăstării
9.5. Bunurile publice şi externalităţile
Capitolul 10. FORMAREA ŞI REPARTIŢIA VENITURILOR

10.1. Salariul
10.1.1. Natura şi principalele forme ale salariului
10.1.2. Mărimea şi dinamica salariului
10.1.3. Formele de salarizare
10.2. Profitul
10.2.1. Conţinutul, funcţiile şi formele profitului
10.2.2. Mărimea profitului. Masa şi rata profitului
10.2.3. Factorii de care depinde profitul. Justificarea profitului
şi repartizarea lui
10.3. Dobânda
10.3.1. Conceptul de dobândă. Masa şi rata dobânzii
10.3.2. Factorii de influenţă asupra ratei dobânzii
10.4. Renta
10.4.1. Natura şi formele rentei
10.4.3. Preţul pământului
29

Data: ...../..../....
 REGULI
Pentru a conferi un caracter unitar desfăşurării activităţilor de

seminar la disciplina de Microeconomie şi aprecierii activităţii studenţilor
la seminar va avea în vedere următoarele aspecte:
1. Caietul de Seminar, care va cuprinde toate temele prevăzute pentru

dezbatere, chiar dacă studentul a lipsit la unele seminarii.
2. Participarea activă la seminar prin răspunsuri la întrebări, rezolvări de
probleme, referate.
3. Testul semestrial de verificare
4. Prezenţa la seminarii va fi un argument suplimentar în favoarea aprecierii
interesului pentru studiu(nu o cuantificăm în aprecierea finală deoarece nu
este obligatorie).
.... 
Aprecierea finală a activităţii la Seminar se va face printr-o notă
rezultată ca o medie a notelor acordate pentru primele trei criterii.
Nota finală pentru activitatea la Seminar va fi comunicată public la
ultimul seminar şi va fi luată în considerare la notarea de la examen, în
proporţie de aproximativ. 20%.
 Desfăşurarea Seminariilor va avea ca suport un PLAN DE

SEMINAR care va fi adus la cunoştinţă studenţilor cu două săptămâni
înainte de dezbaterea temei. Conţinutul de bază al acestui plan va fi similar
cu cel ce este prevăzut la ID, întrucât ambele forme de învăţământ au acelaşi
Plan de învăţământ.
30
Fiecare titular de Seminar poate să completeze tematica propusă

ca suport obligatoriu.
Pentru fiecare temă, studentul va pregăti seminarul cu răspunsurile
la întrebări formulate în scris. Aceste răspunsuri vor putea fi prezentate,
dezbătute şi eventual corectate prin intervenţia studenţilor (ce va putea fi
notată).
În cadrul seminarului se rezolvă cel puţin o aplicaţie corespunzătoare
temei prin participarea studenţilor (care va fi notată) şi se propun aplicaţii ce
vor fi rezolvate de studenţi ca temă pentru studiul individual.
Se pot discuta cu studenţii aplicaţiile rezolvate acasă pentru tema
precedentă (se pot acorda note).
Se prezintă, după caz referatul prevăzut în Planul de seminar (se
acordă o notă).
N.B.
În cadrul Seminarului organizatoric se aduce la cunoştinţa studenţilor :
- conţinutul acestor reguli
- principalele teme de curs din planul calendaristic
- bibliografia generală.
 Bibliografie obligatorie
 *** Departamentul de Economie şi Modelare Economică, Colectivul de

Economie, Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor,
Microeconomie, Editura Mirton, Timişoara, 2013;
*
* *
31

FACULTATEA DE ECONOMIE SI DE ADMINISTRARE A AFACERILOR
Data: ...../..../....
TEMA: ECONOMIA ŞI SISTEMUL ŞTIINŢELOR

ECONOMICE
PLAN DE SEMINAR nr. 1
Apariţia şi formarea ştiinţei economice. Sistemul
ştiinţelor economice
Cuvinte cheie:
 Ştiinţa economică
 Legea economică
 Economia pozitivă
 Economia normativă
 Principiul eficienţei
 Pricipiul optimalităţii
 Principiul raţionalităţii
 Caeteris paribus
...Întrebări de autoevaluare (se răspunde în scris ca urmare

a studiului individual):
1. Ce este Economia ca ştiinţă?
2. Care este obiectul de studiu al Economiei ca ştiinţă?
3. Ce loc ocupă economia politică în cadrul sistemului ştiinţelor
economice?
4. Ce reprezintă economia pozitivă şi economia normativă?
5. Definiţi Microeconomia ca ştiinţă.
6. Care este structura modelului economic?
7. Ce reprezintă „caeteris paribus”?
32
8. Care sunt principalele metode utilizate în economie?
 Probleme de discutat
1. Apariţia şi formarea ştiinţei economice

2. Legile economice şi trăsăturile lor
3. Sistemul ştiinţelor economice.
Teste grilă
1.Care din variantele de mai jos exprimă cel mai bine obiectul ştiinţei
economice?
a) oferă soluţii problemelor concrete cu care se confruntă economiile
naţionale;
b) gestionează alocarea resurselor limitate în vederea realizării unui
scop propus;
c) studiază comportamentul agenţilor economici în vederea obţinerii de
profit;
2. Care din aprecierile de mai jos referitoare la obiectul ştiinţei economice

sunt adevărate:
a) studiază modul în care trebuie protejat mediul natural;
b) studiază modul de comportare al oamenilor în legătură cu alocarea şi
utilizarea resurselor limitate pentru satisfacerea unor nevoi nelimitate;
c) studiază politicile economice;
d) studiază soluţiile pentru efectuarea investiţiilor
3. Economia normativă
a) explică funcţionarea sistemului economic;
b) este similară cu economia pozitivă;
c) realizează un studiu ştiinţific asupra problemelor economice;
d) utilizează judecăţile de valoare cu privire la realitatea economică.
33
4. Procesul prin care se utilizează resurse economice (se fac “input”-uri)

pentru a crea bunuri materiale şi servicii (se nasc “output”-uri) se numeşte:
a) economie;
b) producţie;
c) repartiţie;
d) analiză economică.
5. La baza desfăşurării activităţii economice, în toate formele sale se află:

a) dorinţa organică a omului de a muncii;
b) interesul de satisfacere a trebuinţelor;
c) plăcerea de a face ceva pentru binele său şi al semenilor;
d) obligaţia prevăzută de actele normative.
6. Omul este mai întâi:

a) creator
b) producător;
c) consumator;
d) concomitent producător şi consumator.
7. Originea liberalismului modern se află la:

a) mercantilişti;
b) fiziocraţi;
c) şcoala clasică engleză;
d) şcoala austriacă.
8. Fondatorul liberalismului economic este:

a) Adam Smith;
b) John Maynard Keynes;
c) Jean – Baptiste Say;
d) Antoine de Montchrestien.
9. „Avuţia naţiunilor” îl are ca autor pe:

a) Karl Marx;
b) John Maynard Keynes;
c) Adam Smith;
d) David Ricardo.
34
10. Legea imboldului spre investiţii a fost formulată de:

a) Paul Samuelson;
b) Alfred Marshall;
c) David Ricardo;
d) John Maynard Keynes.
11. În ce constă inducţia ca metodă de cercetare?

a) exprimă mişcarea gândirii de la general spre particular;
b) transferarea însuşirilor unui obiect asupra altui obiect supus
cercetării;
c) exprimă mişcarea gândirii de la particular spre general;
12. Inducţia , ca metodă de cercetare în economie, urmăreşte:

a) să descopere legi;
b) să verifice aplicabilitatea legilor într-un cadru particular;
c) să realizeze interdependenţa elementelor unui sistem.
13. În ce constă deducţia ca metodă de cercetare?

a) exprimă mişcarea gândirii de la general spre particular;
b) exprimă mişcarea gândirii de la particular spre general;
c) prezentarea concluziilor generale desprinse din analiza cazurilor
particulare.
14. Metoda care permite ca de la principii generale să se obţină normw de

comportament individual :
a) inducţia;
b) deducţia;
c) sinteza
15. Legile economice :

a) sunt întotdeauna limitate în timp şi spaţiu;
b) surprind în totalitate mecanismul economiei;
c) sunt întotdeauna adevărate;
16. După durata acţiunii lor, legile economice se clasifică în:

a) generale şi comune;
b) stabile şi instabile;
c) generale şi particulare.
35
17. Legile economice sunt obiective deoarece:

a) nu sunt rezultatul gândirii umane;
b) se referă la un obiect de studiu specific;
c) au fost enunţate din dorinţa oamenilor de a avea o viziune obiectivă
asupra economiei.
18. Afirmaţia “În ultimii ani în România rata şomajului a avut tendinţa de
scădere “ este:
a) normativă, pentru că propune o soluţie;
b) normativă, pentru că descrie un fenomen din realitate;
c) pozitivă, pentru că propune un scenariu şi descrie un fenomen pozitiv
pentru societate;
19.Motorul originar şi determinant al oricărei activităţi economice este:

a) mecanismul nevoilor;
b) mecanismul organizării activităţii economice;
c) macanismul intereselor;
20. Afirmaţia “Fumatul este lucru dăunător şi de aceea trebuie descurajat”

este:
a) pozitivă, pentru că încurajează un lucru pozitiv pentru societate;
b) pozitivă, pentru că exprimă o judecată de valoare;
c) normativă, pentru că explică comportamentul indivizilor.
Bibliografie
 Obligatorie
1.Colectivul de Economie, Facultatea de Economie şi de Administrare a
Afacerilor, Microeconomie, Editura Mirton, Timişoara, 2013;
36
 Facultativă
1. Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Ghe., Pascariu Gabriela –
Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998 pg. 27 - 43;
2. Samuelson P., Nordhaus W., - Economie politică, Editura Teora,
Bucureşti, 2000 pg. 21 – 42;
3. *** - Economie, ediţia a VII-a, Editura Economică, Bucureşti, 2005,
pg. 20 – 31.
Studiu aplicativ în cadrul seminarului
Reprezentarea schematică a elementelor de bază privind

cunoaşterea şi analiza economică
Etapele analizei economice observarea

explicarea
formularea concluziilor
Metode de analiză economică
după tipul de raţionament analiză deductivă
analiză inductivă
după nivelul la care se efectuează analiză microeconomică
analiză macroeconomică
după sfera de cuprindere analiză globală
analiză parţială
în raport cu timpul analiză statică
analiză dinamică
37
Caracterul ştiinţific al demersului cercetării presupune respectarea

succesiunii
date relaţii modele
Structura modelului economico-matematic:

 funcţia obiectiv (de maximizare, de minimizare, de echilibru)
 restricţiile tehnico-economice (condiţiile în care trebuie să se realizeze
funcţia obiectiv)
 restricţiile logico-matematice
Probleme propuse spre rezolvare
I. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false(A/F):
1. Obiectul Economiei îl constituie studiul comportamentului pe care îl

urmează oamenii în vederea satisfacerii nevoilor.
2. Economia este ştiinţa alegerilor eficiente.
3. Economia normativă descrie faptele şi modul de funcţionare al
economiei, iar cea pozitivă se fundamentează pe o serie de principii
etice şi judecăţi de valoare.
4. Economia se află în interdependenţă cu celelalte ştiinţe economice,
cu filosofia, dreptul, sociologia, axiologia, ştiinţele politice, etc.
5. Microanaliza studiază comportamentele individuale şi interacţiunea
lor.
6. Economia se suprapune cu ştiinţa economică.
7. Analiza Economiei are un caracter neutru, pur.
8. Scopul Economiei este de a arăta cum poate fi mărit profitul unei
societăţi comerciale.
9. Prosperitatea unui individ este cu atât mai mare cu cât dispune de un
venit mai important.
10. Economia poate fi considerată ca fiind o ştiinţă experimentală.
38
II. Completaţi spaţiile libere
1. Obiectul de studiu al economiei este modul de alocare şi utilizare a

……………….. pentru satisfacerea unor nevoi …………………………….
2. Caracteristica principal a economiei o constituie…………………….. .
3. Nevoile economice constituie…………………. întregii activităţi scosial-
economice.
4. Conform legii rarităţii există o stare de ……………… între
nevoile……… resimţite de către oameni şi bunurile…………………. Care
rămân ……………………. .
5. Analiza modului în care o familie îşi gospodăreşte bugetul face
obiectul………………………….. .
6. Legile economice reprezintă………………… care există în realitatea
economic, determină mişcarea, ……………….. şi ……………….. acestei
mişcări în economie.
7. Legile economice au un caracter……………… .
8. Principalul interes economic al indivizilor este……………………….. .
9. Economia pozitivă reflectă ceea ce este în economie şi ţine de
abordarea……………….. a acesteia.
10. Economia normativă arată cum ar trebui să se desfăşoare .................
……………………… şi ţine de abordarea ………………….. a acesteia.
39

Data: ...../..../....
Tema: ECONOMIA ŞI SISTEMUL ŞTIINŢELOR

ECONOMICE
PLAN DE SEMINAR 2
Nevoile şi resursele economice
Cuvinte cheie:
 Economie
 Microeconomie
 Macroeconomia
 Nevoile
 Raritatea resurselor
 Cost de oportunitate
 Frontiera posibilităţilor de producţie
 Risc şi incertitudine

1. Care sunt principiile economiei?

2. Definiţi şi clasificaţi nevoile.
3. Când devin nevoile interese şi cum se definesc interesele
economice?
4. Ce sunt resursele şi cum pot fi clasificate?
5. Enunţaţi legea rarităţii.
40
1. Trăsăturile nevoilor.
2. Costul de oportunitate – cost al alegerii
3. Risc şi incertitudine în economie
Teste grilă
1. Microeconomia reprezintă acea ramură a ştiinţei economice care

studiază:
a) comportamentul individual al consumatorilor, firmelor şi al
posesorilor de resurse;
b) comportamentul individual al grupurilor de consumatori şi
proprietari de resurse;
c) comportamentul economic al ţărilor Uniunii Europene;
2. Care dintre următoarele aspecte nu se încadrează în sfera

microeconomiei?
a)evoluţia nivelului şomajului în ultimii cinci ani;
b)decizia unei companii de a-şi creşte numărul lucrătorilor;
c) decizia de substituire a factorilor în cadrul procesului de producţie;
3. Modificările de ordin calitativ ale activităţii economice presupun:

a) sporirea volumului producţiei;
b) creşterea numărului de firme;
c) creşterea eficienţei economice şi modificarea structurii producţiei;
d) nici una din variantele de mai sus.
4. Procesul prin care se utilizează resurse economice (se fac “input”-uri)

pentru a crea bunuri materiale şi servicii (se nasc “output”-uri) se numeşte:
a) economie;
b) producţie;
c) repartiţie;
d) analiză economică.
41
5. La baza desfăşurării activităţii economice, în toate formele sale se află:

a) dorinţa organică a omului de a muncii;
b) interesul de satisfacere a trebuinţelor;
c) plăcerea de a face ceva pentru binele său şi al semenilor;
d) obligaţia prevăzută de actele normative.
6. Plecând de la raritatea resurselor, ştiinţa economică trebuie să răspundă

la următoarele întrebări:
a) ce să se producă, cum să se producă şi pentru cine să se producă;
b) cât să se producă?
c) cât de diversificată este producţia de bunuri economice?
7. Curba posibilităţilor de producţie indică:

a) cantitatea maximă care se poate obţine din două bunuri distinct;
b) cantitatea maximă care se poate obţine dintr-un singur bun;
c) cantitatea maximă necesară indivizilor;
d) volumul producţiei care poate fi realizat la un moment dat în
activitatea economic la un nivel dat al resurselor.
8. Legea rarităţii resurselor arată că:

a) Toate resursele sunt rare;
b) Toate resursele sunt rare;
c) Trebuinţele umane cresc mai repede în raport cu resursele;
d) Resursele sunt rare deoarece au fost exploatate necorespunzăror;
9.În raport cu evoluţia nevoilor umane, resursele sporesc şi se diversifică:

a) mai repede;
b) mai lent;
c) în acelaşi ritm;
d) nici una dinttre variante nu este corectă.
10. Orice economie naţională se află:

a) pe frontiera posibilităţilor de producţie;
b) în afara frontierei posibilităţilor de producţie;
c) în interiorul frontierei posibilităţilor de producţie;
d) nici una dinttre variante nu este corectă.
42
11. Creşterea cantităţii resurselor disponibile deplasează curba

posibilităţilor de producţie spre dreapta, ceea ce înseamnă că:
a) creşte gradul de eficienţă în utilizarea resurselor;
b) se vor obţine cantităţi suplimentare din cele două bunuri;
c) firma trebuie să se împrumute pentru a plăti resursele suplimentare;
d) firma este ineficientă deoarece nu se încadrează în resursele iniţiale.
12. Care din următoarele propoziţii cu privire la curba posibilităţilor de

producţie sunt adevărate:
a) reprezintă curba ce delimitează totalitatea combinaţiilor de produse
pe care producătorii doresc să le producă, iar consumatorii doresc să le
cumpere;
b) reprezintă diferite combinaţii de utilizare a resurselor pentru
obţinerea de bunuri concurente;
c) reprezintă combinaţii de bunuri economice finale ce pot fi obţinute
într-o perioadă de timp folosind resursele şi tehnologiile disponiobile;
13. O entitate economică este eficientă atunci când:

a) se află în interiorul frontierei posibilităţilor de producţie;
b) se situează pe frontiera posibilităţilor de producţie, deoarece
utilizează la capacitate resursele limitate de care dispune;
c) se află în exteriorul posibilităţilor de producţie;
14. În analiza economică sunt luate în considerare:

a) trebuinţele de bază;
b) trebuinţele superioare şi cele fiziologice;
c) trebuinţele ce pot fi satisfăcute prin consumul de bunuri economice;
15. Care dintre propoziţiile de mai jos sunt adevărate:

a) creşterea nevoilor este devansată de creşterea resurselor;
b) nevoile şi resursele se dezvoltă în acelaşi timp;
c) nevoile cresc într-un ritm superior creşterii resurselor.
43
Bibliografie
 Obligatorie
1. Colectivul de Economie, Facultatea de Economie şi de
Administrare a Afacerilor, Microeconomie, Editura Mirton,
Timişoara, 2013;
 Facultativă
1.Băbăiţă I., Duţă Alexandrina, Imbrescu I. – Microeconomie,
Editura Mirton, Timişoara, 2005 pg. 15-23;
2.*** - Economie, ediţia a VII-a, Editura Economică, Bucureşti,
2005, pg. 12-18;
3.*** - Tratat de economie contemporană, vol.1, Editura Politică,
Bucureşti, 1986, pg. 23 -31, 78-86.
Problemă rezolvată
1. În tabelul 1 se prezintă posibilităţile de producţie într-o economie în

care se obţin doar două categorii de bunuri: alimente şi textile.
Tabelul 1-Producţia de bunuri

Bunuri A B C D E F
Alimente 25 22 18 13 7 0
Textile 0 1 2 3 4 5
44
Se cere :
a) Să se reprezinte grafic frontiera posibilităţilor de producţie ;
b) În situaţia în care în economia respectivă se obţin 15 unităţi de
alimente şi 7 unităţi de textile, se cere :
b1: marcaţi pe grafic această combinaţie şi explicaţi dacă este un
punct de penurie sau de risipă de resurse.
b2: în ce condiţii aceste coordonate pot fi înscrise pe o curbă a
posibilităţilor de producţie?
 Rezolvare
a)
Alimente
A
25 B
22
C
18
D
13
H(2;7) E G(7;15)
7
0 1 2 3 4 5 Textile
Fig.1 Frontiera posibilităţilor de producţie
b1. Curba posibilităţilor de producţie pune în evidenţă modul de utilizare a

resurselor economice rare pe termen scurt. Economia respectivă, într-un
orizont scurt de timp, nu poate realiza, în condiţiile date, combinaţia
G(7;15), care reprezintă un punct de penurie de resurse. Punctul H(2,7)
reflectă o producţie mai mică decât cea realizată pe frontiera posibilităţilor
de producţie, este un punct de risipă a resurselor respective datorat fie
45
utilizării parţiale a resurselor de care se dispune, fie ca urmare a unor

procedee şi tehnici ineficiente.
b2. Punctul G(7;15) poate fi atins pe termen lung, economia ţării respective
producând o cantitate mai mare din ambele bunuri, fie datorită progresului
tehnic, investiţiilor, fie creşterii cantităţilor din resursele disponibile.
1. În tabelul 2 sunt prezentate posibilităţile de producţie într-o economie în

care se obţin doar două categorii de bunuri, bunuri de consum şi bunuri de
investiţii:
Tabelul 2
Bunuri A B C D E F
Consum 25 22 18 13 7 0
Investiţii 0 1 2 3 4 5
Se cere:
a) Să se reprezinte grafic frontiera (curba) posibilităţilor de producţie;
b) Identificaţi pe grafic punctele G ( 3 unităţi de investiţii; 8 unităţi de
consum) şi H (4 unităţi de investiţii; 20 unităţi de consum) şi explicaţi ce
reprezintă acestea (penurie sau risipă de resurse).
În ce condiţii punctul H poate fi înscris pe o frontieră a posibilităţilor de
producţie?
46
2. În tabelul 3 sunt prezentate posibilităţile de producţie într-o economie:

Tabelul 3
Combinaţia Servicii medicale Alte tipuri de bunuri
A 0 100
B 25 90
C 50 70
D 75 40
E 100 0
Se cere:
a) Trasaţi curba posibilităţilor de producţie (reprezentaţi serviciile medicale
pe abscisă);
b) Calculaţi costul de oportunitate al serviciilor medicale;
c) Dacă economia produce 75 unităţi de servicii medicale şi 30 de unităţi din
alte bunuri cum aţi caracteriza situaţia?
d) Dacă economia produce 75 unităţi de servicii medicale şi 45 de unităţi
din alte bunuri, caracterizaţi situaţia.
3. În două ţări România şi Austria se fabrică biscuiţi şi ciocolată. În tabelul

următor se dau date referitoare la ceea ce poate să producă fiecare ţară:
România Austria
Biscuiţi Ciocolată Biscuiţi Ciocolată
1400 0 900 0
1200 100 750 25
1000 150 600 50
800 200 450 75
600 250 300 100
400 300 150 125
0 350 0 150
Se cere:
a) Reprezentaţi grafic frontiera posibilităţilor de producţie pentru fiecare
ţară;
b) Care ţară produce cel mai eficient în comparaţie cu cealaltă ţară?
c) Care ţară are cel mai scăzut cost de oportunitate?
d) Dacă între cele două ţări ar avea loc comerţ exterior, care ţară credeţi că
ar exporta biscuiţi?
47

Data: ...../..../....
Tema: ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE CERERII
PLAN DE SEMINAR 3
Cuvinte cheie:
 Cererea bunurilor economice;
 Legea cererii;
 Cererea solvabilă;
 Funcţia cererii;
 Baremul cererii;
 Elasticitatea cererii;
 Elasticitatea cererii în funcţie de preţ;
 Elasticitatea cererii în funcţie de venit;
 Elasticitatea încrucişată a cererii;
 Efectul de anticipare;
 Efectul de venit;
 Efectul de snobism;
 Efectul de informare incompletă;

1. Definiţi cererea
2. Ce exprimă legea cererii?
3. Cum poate fi cererea în funcţie de nivelul de manifestare.
4. Enumeraţi factorii determinanţi ai cererii
5. Prin ce se caracterizează cererea solvabilă?
6. Ce este baremul cererii şi cum poate fi construită grafic curba
cererii?
48
7. Ce este funcţia simplificată a cererii şi care sunt variantele sale ?

8. Definiţi elasticitatea directă a cererii funcţie de preţ ?
9. Cum se determină coeficientul elasticităţii directe a cererii funcţie de
preţ şi ce semnificaţii are mărimea sa.
10. Care este relaţia dintre cerere şi venit şi ce lege o exprimă?
11. Cum pot fi clasificate bunurile după elasticitatea cererii funcţie de
venit?
12. Ce reprezintă elasticitatea încrucişată şi cum pot fi clasificate
bunurile în funcţie de coeficientul acesteia?
1.- Cererea atipică şi factorii determinanţi

*efectul de anticipare
*efectul de venit
*efectul de snobism
*efectul de informare incompletă
2.- Nevoia socială – cererea – cererea solvabilă
3.- Factori ce influenţează elasticitatea directă a cererii
*numărul şi gradul de substituire a bunurilor
*importanţa bunului pentru consumator
*numărul posibil de utilizatori ai bunului
*durata pentru care se estimează variaţia cererii
Teste grilă
1 .Cererea este influenţată de diferiţi factori:

a) preţul bunului;
b) venitul disponibil;
c) preţul bunurilor alternative;
d) economii;
e) preferinţele consumatorilor;
f) proiecţii în schimbarea viitoare a preţurilor;
49
g) numărul cumpărătorilor.
2. Bunurile A şi B sunt substituibile. Dacă preţul bunului B creşte,

cum se va modifica cererea pentru cele două bunuri:
a) cererea pentru bunul B scade şi creşte cererea pentru bunul A;
b) cererea pentru bunul A scade şi creşte cererea pentru bunul B;
c) cererea pentru bunul B scade iar pentru A rămâne constantă.
3. Bunurile A şi B sunt complementare. Cum se modifică cererea

pentru bunurile A şi B, când preţul bunului B creşte:
a) cererea scade pentru ambele bunuri;
b) cererea creşte pentru ambele bunuri;
c) cererea se modifică în raport cu elasticitatea specifică a bunurilor
respective.
4. Funcţia cererii unui bun în raport cu preţul său arată:

a) care sunt nevoile oamenilor pentru acel bun;
b) care sunt cantităţile schimbate din bunul respectiv la preţul pieţei;
c) care sunt cantităţile din bunul respectiv , cerute într-o perioadă
dată pentru fiecare preţ, presupunând că alţi factori nu
influenţează cererea;
d) care sunt cantităţile cumpărate din bunul dat de fiecare dată când
se reduc impozitele;
e) cum se modifică sumele cheltuite pentru cumpărarea acelui bun.
5. Cantitatea cerută dintr-un bun tinde să scadă atunci când preţul

său creşte deoarece:
a) puterea de cumpărare a consumatorilor a scăzut;
b) la un preţ mai mare, ofertanţii vor dori să ofere mai puţin;
c) o creştere a preţului deplasează cererea în jos;
d) o creştere a preţului deplasează curba cererii în sus;
e) puterea de cumpărare a consumatorilor a crescut.
6. Curba cererii unui bun în funcţie de venit:

a) este mereu descrescătoare;
b) este mereu constantă;
c) este crescătoare, apoi descrescătoare;
d) este mereu crescătoare;
e) are o formă care depinde de oferta bunului.
50
7. Cererea este:
a) cantitatea de bunuri oferită de producători, la un anumit preţ;
b) cantitatea de bunuri care este vândută consumatorilor, la un
moment dat, în funcţie de preţ;
c) cantitatea de bunuri necesară indivizilor;
d) cantitatea dintr-un bun care poate fi cumpărată la un moment dat,
în funcţie de preţ.
8. Cererea reprezintă cantitatea cerută dintr-un bun:

a) la orice nivel al preţului;
b) la un anumit nivel al preţului;
c) depinde la momentul de timp la care este determinată;
d) care nu depinde de preţul bunului.
9. Creşterea preţului unui bun determină:

a) reducerea puterii de cumpărare a individului;
b) substituirea bunului scumpit de către un alt bun devenit relative
mai ieftin;
c) substituirea bunului devenit relative mai ieftin cu bunul scumpit;
d) diminuarea consumului bunului respectiv.
10. Grafic, datorită efectului de venit, are loc:

a) o deplasare în sus de-a lungul aceleiaşi curbe de indiferenţă;
b) o deplasare în josde-a lungul aceleiaşi curbe de indiferenţă;
c) o deplasare pe o altă curbă de indiferenţă.
11. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ exprimă:

a) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de evoluţia
preţurilor;
b) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de propriul său preţ;
c) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de preţul altui bun;
d) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de costul de
producţie.
12. Elasticitatea cererii în funcţie de venit exprimă:

a) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de venitul
producătorului;
51
b) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de venitul

consumatorilor;
c) modificarea cererii pentru un bun în funcţie anticipările legate de
evoluţia inflaţiei.
13. Dacă coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii în funcţie de

preţ este 0:
a) o variaţie a preţului lui Y nu are nici o influenţă asupra
consumului bunului X;
b) bunurile X şi Y sunt complementare;
c) bunurile X şi Y sunt independente;
14. Dacă coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii în funcţie de

preţ este ˃ 1:
a) bunurile X şi Y sunt complementare;
b) bunurile X şi Y sunt independente;
c) bunurile X şi Y sunt substituibile;
d) strâns substituibile.
15. Ca urmare a efectului de substituţie, un consummator cumpără mai

mult dintr-un produs atunci când preţul acestuia scade, deoarece:
a) venitul său real a crescut;
b) venitul său real a scăzut;
c) produsul este relativ mai ieftin decât anterior;
d) o scădere a preţurilor bunurilor complementare.
Bibliografie
 Obligatorie
Afacerilor, Microeconomie, Editura Mirton, Timişoara, 2013.
52
 Facultativă
1. Băbăiţă I., Duţă Alexandrina, Imbrescu I. – Microeconomie, Editura

Mirton, Timişoara, 2005 pg. 101-133;
2. Frois G. A.- Microeconomie, 3e edition, Economica, Paris, 1992 pg.
119-136;
Bucureşti, 2000 pg. 63-67;
pg. 92-97.
Problemă rezolvată
a) Cererea unui consumator pentru un anumit bun se exprimă prin

următoarea relaţie: Qx = 10 – px , unde px este preţul bunului X. Se cere:
a. Să se determine cantitatea cerută din bunul X dacă px este un număr
întreg.
b. Să se traseze curba cererii individuale pentru bunul X.
c. Să se precizeze pentru care nivel al cantităţii (Qx) cererea
înregistrează o elasticitate unitară.
 Rezolvare
a. Baremul cererii(cantităţile cerute în funcţie de preţ) se prezintă astfel:
Px 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Qx 9 8 7 6 5 4 3 2 1
b. Curba cererii individuale se trasează reprezentând pe axa 0x cantitatea

cerută (Qx) iar pe axa 0y preţul(px).
53
c. Pentru a se preciza la care nivel al cantităţii cerute se înregistrează o

elasticitate unitară, se calculează coeficientul elasticităţii cererii funcţie de
preţ pentru fiecare nivel, utilizând relaţia corespunzătoare.
EC/P = (-Q/Q0):( P/P0) = (-Q/P):(P0/Q0) = - (dQ/dP)*(Px/Qx)

Derivata lui Qx = 10 – Px, în raport cu Px este -1. Înlocuind în relaţia
coeficientului de elasticitate vom obţine următoarele valori:
Px 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Qx 9 8 7 6 5 4 3 2 1
Ec/p 0,11 0,25 0,43 0,66 1 1,5 2,33 4 9
Conform datelor obţinute în tabelul anterior se înregistrează elasticitate

unitară la Qx = 5.
1. Preţul unui bun este de 40 u.m., iar cererea pentru acest bun este de 200
bucăţi. Care va fi cererea pieţei dacă preţul creşte la 50 u.m./bucată, iar
coeficientul de elasticitate al cererii pentru bunul respectiv în funcţie de preţ
este egal cu 2?
2. Cererea pentru un produs se poate prezenta sub forma a trei funcţii: C1 =

50-0,5p; C2 = 60 – 0,5p; C3 = 40 – 0,5p. Ştiind că, preţul unitar ia
următoarele valori 10, 20, 30, 40, 50 u.m. să se determine cantitatea cerută
corespunzătoare fiecărui nivel al preţului. Reprezentaţi grafic cele trei forme
de cerere şi arătaţi semnificaţia lui C2 şi C3 faţă de C1.
3. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul său este egală cu -3,
iar cantitatea cerută creşte cu 30% să se determină cum şi cu cât se modifică
preţul.
54
4. Dacă venitul creşte cu 5%, cantitatea cerută dintr-un bun creşte cu 20% să
se determine elasticitatea cererii pentru acel bun şi să se determine tipul
cererii şi felul bunului.
5. La un venit lunar de 2.000 lei un consummator îşi procură 40 de unităţi

dintr-un bun X. Ca urmare a creşterii venitului la 3.500 lei, consumatorul îşi
va procura 60 de unităţi din bunul respectiv, preţul bunului rămânând
constant.
Se cere:
a) Reprezentaţi grafic curba cererii;
b) Calculaţi coeficientul elasticităţii cererii.
6.Să se determine din ce categorie de bunuri fac parte produsele A, B, C, D

din tabelul nr. 1, în funcţie de elasticitatea cererii lor faţă de venitul
consumatorilor:
Bunul Perioada 0 Perioada 1
Cererea Preţul Venitul Cererea Preţul Venitul
A 100 500 1000 125 400 900
B 250 400 2500 200 500 2000
C 200 250 2500 300 200 3000
D 50 1000 1000 62,5 100 1400
55

Data: ...../..../....
Tema: ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE

OFERTEI
PLAN DE SEMINAR 4
Cuvinte cheie:
 oferta bunurilor economice;
 oferta individuală;
 oferta totală;
 baremul ofertei;
 oferta tipică;
 oferta atipică;
 legea ofertei;
 funcţia ofertei;
 paradoxul King;
 paradoxul Rugină;
 paradoxul de pe piaţa muncii;
 elasticitatea ofertei în funcţie de preţ;
 elasticitatea ofertei în funcţie de venit;

1. Definiţi oferta şi clasificaţi oferta.
2. Arătaţi prin ce se caracterizează oferta normală(tipică) şi oferta
anormală(atipică).
3. Ce exprimă legea ofertei şi ce factori o influenţează?
4. Explicaţi paradoxul King.
5. Explicaţi paradoxul Rugină.
6. Explicaţi paradoxul de pe piaţa muncii
7. Reprezentaţi grafic curba tipică a ofertei
56
8. Definiţi elasticitatea ofertei
1. Funcţia complexă a ofertei
2. Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ
3. Elasticitatea ofertei în funcţie de venit
4. Surplusul producătorului
Teste grilă
1. Considerăm două bunuri substituibile când creşte preţul unui bun,

oferta pentru celălalt bun:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică.
2. .În cazul a două bunuri complementare când creşte preţul unui

bun, oferta pentru celălalt bun:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică.
3. Un exemplu de ofertă complementară este:

a) whisky - vodcă;
b) cafea - ţigări;
c) autoturism - benzină;
d) oi - lână;
e) lemn - mobilă.
4. Cantitatea oferită poate fi influenţată de modificări în:

a) preţ;
b) venit;
c) tehnologie;
d) cost;
57
e) preţul resurselor utilizate.
5. Când curba ofertei se deplasează spre stânga:

a) cantitatea cerută şi oferită va scădea;
b) preţul de echilibru va creşte:
c) numai cantitatea oferită va scădea;
d) preţul de echilibru va scădea;
e) cantitatea cerută şi oferită va creşte.
6. Dacă ofertanţii speră la o creştere a preţului în viitor, atunci în

prezent:
a) curba ofertei pentru acel bun se va deplasa spre stânga;
b) curba ofertei pentru acel bun se va deplasa spre dreapta,
iar oferta va creşte;
c) vor reduce producţia pentru a o spori în viitor;
d) vor produce mai mult în prezent.
7. Din punct de vedere al ofertantului oferta poate fi clasificată

astfel:
a) ofertă individuală şi ofertă totală;
b) ofertă fixă şi ofertă flexibilă,
c) ofertă instantanee, pe termen scurt şi pe termen lung.
8. Din punct de vedere a restricţiei impuse de caracterul limitat al

factorilor de producţie oferta poate fi clasificată astfel:
9. După timpul de reacţie la modificarea cererii oferta poate fi

clasificată astfel:
10. Deplasarea spre dreapta a curbei ofertei reprezintă o deplasare:

a) în sensul creşterii;
b) în sensul scăderii;
c) constantă.
58
Bibliografie
 Obligatorie
1. Colectivul de Economie, Facultatea de Economie şi de Administrare a
 Facultativă
2. Frois G. A.- Microeconomie, 3e edition, Economica, Paris, 1992 pg. 74-
85;
3. Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Ghe., Pascariu Gabriela – Economie
politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998 pg. 174-182;
4. Iordache St., Lazăr C., - Curs de economie politică, Editura Economică,
Bucureşti, 1999 pg. 91-98pg. 129-138;
5. Popescu C-tin., Ciucur D-tru, Morega D.I – Microeconomie
concurenţială, Editura Economică,Bucureşti,1997 pg. 253-257;
Probleme rezolvate
1. Funcţia ofertei unui producător pentru un bun X este dată de

relaţia: Qx = 20Px – 40. Pentru următoarele valori ale preţului 6,5,4,3,2:
a) să se determine baremul ofertei;
b) să se reprezinte grafic curba ofertei.
59
 Rezolvare
a) Pentru a determina baremul ofertei înlocuim valorile pe care le ia Px în
funcţia ofertei astfel:
Pentru Px = 6: Qx = 20*6 – 40 = 80;
Pentru Px = 5: Qx = 20*5 – 40 = 60;
Pentru Px = 4: Qx = 20*4 – 40 = 40;
Pentru Px = 3: Qx = 20*3 – 40 = 20;
Pentru Px = 2: Qx = 20*2 – 40 = 0;
Tab. Nr. 1. Baremul ofertei

Px 6 5 4 3 2
Qx 80 60 40 20 10
b) Curba ofertei se trasează reprezentând pe axa 0x cantitatea oferită (Qx)

iar pe axa 0y preţul(px).
Problemă propusă spre rezolvare
1.Dacă există 50 de producători identici pe o piaţă, fiecare având o funcţie a

ofertei de forma: Qx = 20 Px -40.
Se cere:
a) Să se determine funcţia ofertei totale ;
b) Să se calculeze baremul ofertei totale;
c) Să se reprezinte grafic funcţia ofertei totale.
60
61

Data: ...../..../....
Tema: TEORIA UTILITĂŢII ŞI ECHILIBRUL

CONSUMATORULUI
PLAN DE SEMINAR 5
Cuvinte cheie:
 Bunurile economice
 Bunuri corporale
 Bunuri necorporale
 Teoria utilităţii cardinale
 Teoria utilităţii ordinale
 Program de consum
 Programe de consum echivalente
 Curbă de indiferenţă
 Rată marginală de substituire
 Curbă de indiferenţă
 Rată marginală de substituire
 Linia bugetară
 Echilibrul consumatorului

3. Ce sunt bunurile şi cum pot fi ele clasificate?

4. Prin ce se deosebesc bunurile economice de bunurile libere?
5. Care sunt trăsăturile principale ale bunurilor publice?
6. În ce constă dubla determinare a bunurilor?
7. Cum se defineşte utilitatea tehnică şi ce caracter are ea?
8. Definiţi utilitatea individuală, utilitatea totală şi utilitatea marginală.
62
9. Ce este utilitatea economică şi ce caracter are aprecierea utilităţii

unui bun?
10. Definiţi şi clasificaţi consumul.
11. Care sunt funcţiile consumului?
12. Care este obiectivul consumatorului raţional?
13. Ce semnificaţie au curbele de indiferenţă?
14. Cum se defineşte echilibrul consumatorului?
15. Care sunt restricţiile realizării echilibrului consumatorului?
16. Ce reprezintă dreapta bugetului?
17. Enunţaţi cea de a doua lege a lui Gossen.
18. Explicaţi metoda grafică de determinare a situaţiei de echilibru al
consumatorului.
19. Ce reprezintă rata marginală de substituire?
1. Teoriile măsurării utilităţii
2. Dubla determinare a bunurilor şi dubla semnificaţie a utilităţii
3. Condiţiile care conferă sens economic utilităţii
4. Interdependenţa dintre utilitatea totală şi utilitatea marginală privite
în dinamică
5. . Consumul şi consumatorul în teoria economică
 Teoria clasică a consumatorului
 Noua teorie a consumatorului
 Noua teorie a consumului
6. Bugetul de familie: venituri şi cheltuieli
7. Programul de consum şi factorii de care depinde nivelul şi structura sa
Teste grilă
1. Conceptul de utilitate a fost preluat în ştiinţa economică din:

a) politică- fiind utilizat pentru a explica utilitatea deciziilor politice;
b) filozofie, unde a fost utilizat de Jeremy Bentham;
c) matematică, unde a fost utilizat de Daniel Bernouli;
63
2. Utilitatea marginală este mereu pozitivă datorită:

a) formei curbelor de indiferenţă;
b) rarităţii resurselor;
c) raţionalităţii consumatorului;
d) iraţionalităţii consumatorului.
3. În abordarea ordinală a utilităţii, teoreticienii neoclasici au luat ca

obiect al cercetării ştiinţifice:
a) individul real;
b) un model abstract al consumatorului raţional, perfect informat;
c) raportul dintre cererea şi oferta de bunuri pe piaţă;
d) bunurile şi serviciile pe piaţă.
4. Atunci când se consumă un produs foarte rar:

a) utilitatea totală este mare;
b) utilitatea totală este mică;
c) utilitatea marginală este mare;
d) utilitatea individuală este mică;
5. Teoria clasică a utilităţii:

a) arată că utilitatea nu se poate măsura printr-un număr;
b) utilitatea totală se poate determina ca un produs între utilitatea
bunului şi numărul de unităţi consumate din acel bun;
c) arată că acelaşi bun aduce utilităţi diferite indivizilor;
d) face o legătură între proprietăţile unui bun şi trebuinţele indivizilor.
6. Teoria cardinală a utilităţii ne arată faptul că:

a) utilitatea nu poate fi măsurată direct;
b) aprecierea utilităţii are un caracter individual şi subiectiv;
c) fiecare bun aduce consumatorului o anumită utilitate care poate fi
măsurată printr-un număr.
7. Utilitatea marginală a unui bun perfect divizibil:

a) reprezintă variaţia cantităţii totale dintr-un anumit bun pentru o
variaţie infinit de mică a utilităţii acestuia;
b) se calculează după formula: Umg =ΔX/ΔU, unde ΔX reprezintă
variaţia cantităţii, iar ΔU reprezintă variaţia utilităţii;
c) se poate determina doar dacă avem definită funcţia de utilitate;
64
d) reprezintă variaţia nesemnificativă a utilităţii totale pentru o variaţie

cu o unitate a cantităţii consumate din bunul respectiv.
8. Dacă utilitatea marginală a bunului Y ar fi negativă:

a) o diminuare a consumului din bunul Y ar creşte satisfacţia
individului;
b) o diminuare a consumului din bunul Y ar reduce satisfacţia
individului;
c) o creştere a consumului din bunul Y ar creşte satisfacţia individului;
d) o creştere a consumului din bunul Y ar reduce insatisfacţia
provocată de consumul său;
e) o diminuare a consumului din bunul Y ar reduce neplăcerea
provocată de consumul său.
9. Nivelul utilităţii:
a) creşte dacă preţul va scădea,iar venitul nominal rămâne constant;
b) creşte dacă venitul nominal va spori, iar preţul rămâne constant
c) scade dacă creşte preţul iar venitul nominal rămâne constant;
d) scade dacă venitul nominal creşte mai repede decât preţul;
e) scade dacă se modifică atât preţul cât şi venitul nominal.
10.Funcţia de utilitate:
a) va face un clasament al bunurilor;
b) atribuie o valoare diferitelor coşuri de bunuri;
c) ne arată cu cât este mai mare utilitatea unui bun comparativ cu un
alt bun;
d) ne indică venitul consumatorului.
11. Funcţia utilităţii are următoarele caracteristici:

a) este concavă;
b) nivelul utilităţii este acelaşi în fiecare punct al acesteia;
c) este continuă;
d) se bazează pe un buget bine determinat, care nu este cheltuit
integral.
12. Utilitatea marginală depinde de:

a) intensitatea nevoii unui individ şi raritatea bunului;
b) tipul de nevoie a individului la care se referă utilitatea;
65
c) raritatea resurselor în comparaţie cu trebuinţele tot mai diverse şi

mai mari;
d) capacitatea agenţilor economici de a face faţă cererii
consumatorilor.
13.Utilitatea individuală reprezintă:

a) satisfacţia pe care o aduce unui individ, consumul unei singure
unităţi dintr-un bun;
b) satisfacţia ultimei unităţi consumate dintr-un bun;
c) satisfacţia totală pe care o aduce consumul unui bun pentru un
individ;
d) satisfacţia dobândită de orice individ prin consumul unui bun
oarecare.
14. Utilitatea marginală este importantă pentru:

a) determinarea preţului unui bun pe piaţă;
b) explicarea teoriei valorii;
c) determinarea optimului consumatorului;
d) stabilirea costurilor totale ale unui bun.
15.Utilitatea unui bun:

a) este aceeaşi pentru orice consumator;
b) este aceeaşi indiferent de cantitatea oferită;
c) este în funcţie de consumator şi de cantitatea oferită.
16. Utilitatea economică totală conferită consumatorului X de bunul A are

următoarele valori:
Doze consumate: 1 2 3 4 5 6
Utilitate totală: 10 15 19 22 21 21
Pentru consumarea celei de-a treia doze, utilitatea marginală este:
b) 2;
c) 4;
d) 5;
e) 1.
17. Dacă raportul dintre utilitatea marginală a bunului A(UmA) şi preţul

acestuia(PA) este de 0,75, iar preţul bunului B(PB) este de 400 u.m., pentru
66
a obţine maximum de satisfacţie, utilitatea marginală a bunului B(UmB)

este:
a) 300 unităţi de utilitate;
b) 100 unităţi de utilitate;
c) 200 unităţi de utilitate.
18. Consumarea unei unităţi dintr-un bun a cărei utilitate marginală este
zero:
a) produce o satisfacţie;
b) nu produce nici o satisfacţie;
c) produce insatisfacţie.
19. Consumatorul raţional:

a) cheltuieşte cît mai puţin;
b) îşi satisface cît mai multe nevoi;
c) cheltuind venitul disponibil obţine maximum de satisfacţie.
20.Echilibrul consumatorului raţional se defineşte drept:

a) cantităţile de bunuri care-i maximizează satisfacţia;
b) cantităţile de bunuri care costă cel mai ieftin;
c) cantităţile de bunuri care îi maximizează satisfacţia ţinând cont de
constrângerea sa bugetară;
d) cantităţile de bunuri care îi epuizează venitul;
e) venitul care îi permite satisfacerea preferinţelor.
21.Un consumator raţional care alege între două bunuri se află în echilibru,
atunci când:
a) coşul de bunuri pe care îl alege este preferat oricărui altuia în
limitele posibilităţilor sale de alegere;
b) coşul de bunuri pe care îl alege îi procură suficientă satisfacţie;
c) rata marginală de substituire este egală cu venitul său;
d) rata marginală de substituire între bunuri va fi egală cu inversul
raportului dintre preţurile bunurilor;
e) rata marginală de substituire va fi egală cu raportul dintre preţurile
bunurilor.
67
22.Un consumator dispune de 1000 u.m. Cu acest venit el cumpără mai

multe unităţi dintr-un bun. Preţul bunului respectiv este de 125 u.m./buc.
Care este satisfacţia totală pe care o poate resimţi consumatorul dacă, pe
piaţă, bunul respectiv este oferit în 10 unităţi cu utilităţile:
10,9,8,7,6,5,4,3,2,1?
a) 8;
b) 10;
c) 52.
23. Un consumator consumă diferite doze din bunurile x şi y şi resimte
următoarea utilitate totală:
Cantitatea(nr.doze) UTILITATEA TOTALĂ
consumată De pe urma bunului x De pe urma bunului y
1 100 80
2 140 130
3 160 160
4 170 170
5 170 170
Preţurile unitare sunt 20, respectiv 10u.m., iar venitul disponibil

pentru cumpărarea bunurilor x şi y este de 100 u.m. Programul de achiziţie
ce-i asigură acestui consumator starea de echilibru este:
a) x+2y;
b) 2x+3y;
c) 3x+4y;
d) 4x+y;
e) 4x+4y.
24. Curba de indiferenţă indică:

a) totalitatea combinaţiilor din două bunuri care aduc aceeaşi utilitate
unui consumator bine determinat;
b) alegerea combinaţiilor care asigură cheltuirea în întregime a
veniturilor disponibile ale consumatorului;
c) comportamentul raţional al unui individ atunci când consumă mai
multe bunuri;
d) totalitatea combinaţiilor din diferite bunuri care aduc aceeaşi utilitate
pentru toţi consumatorii dintr-un spaţiu economic.
68
25. Ce ne indică „pragul de saţietate”?

a) nivelul maxim al utilităţii totale;
b) nivelul minim al utilităţii totale;
c) acel consum pentru care utilitatea marginală are valoarea zero;
d) dacă un consumator îşi măreşte consumul dincolo de acel prag,
utilitatea totală va fi mai mare.
26. Panta curbei de indiferenţă este descrescătoare deoarece:

a) se supune legii utilităţii marginale descrescătoare;
b) reflectă legea randamentelor descrescătoare;
c) reflectă scăderea cantităţilor consumate din bunurile respective;
d) reflectă faptul că utilitatea totală scade pe măsura descreşterii
utilităţii marginale.
27. Harta curbelor de indiferenţă:

a) cuprinde curbe care se intersectează într-o infinitate de puncte;
b) cuprinde curbe care refletă un anumit nivel de utilitate indiferent de
natura bunurilor consumate;
c) reprezintă grafic posibilele combinaţii ale consumului din două
bunuri, în funcţie de modificarea venitului consumatorilor.
28.Dreapta bugetului reprezintă:

a) venitul consumatorilor;
b) ansamblul punctelor care indică aceeaşi cheltuială în condiţiile în
care în fiecare punct repartiţia venitului este diferită între cele două
bunuri;
c) valoarea produselor consumate de individ.
29. Punctul de maxim al utilităţii poate fi obţinut atunci când:

a) un individ consumă cantitatea maximă din toate bunurile pe care le
achiziţionează;
b) are loc egalizarea raporturilor dintre utilitatea marginală şi preţul
bunului pentru fiecare produs, care face obiectul alegerii
consumatorului respectiv;
c) fiecare unitate monetară cheltuită îi aduce consumatorului maximum
de satisfacţie.
30. Bunurile Giffen sunt acele bunuri pentru care:

a) cererea scade atunci când creşte venitul consumatorului;
69
b) cererea creşte atunci când preţurile acelor bunuri cresc;

c) nu există bunuri inferioare, decât bunuri Giffen.
31. Orice punct situat la dreapta unei curbe de indiferenţă:

a) este un punct preferat de un consumator ce nu poate fi atins de un
consumator decât prin creşterea venitului;
b) indică o indiferenţă;
c) nici una dintre variante nu este corectă.
32. Având în vedere două bunuri X şi Y, punctul de optim al consumatorului

reprezintă:
a) punctul în care dreapta bugetului este tangentă la cea mai înaltă curbă
de indiferenţă;
b) punctul în care dreapta de buget intersectează curba de indiferenţă;
c) punctul în care raportul dintre utilitatea marginală a unui produs X şi
preţul acestuia este egal cu raportul dintre utilitatea marginală a bunului
Y raportat la preţul său.
33. Trecerea de pe o curbă de indiferenţă pe alta, în cadrul unei familii de

curbe de indiferenţă, presupune:
a) ca utilitatea totală să rămână neschimbată;
b) modificarea bugetului;
c) realizarea unei substituţii între bunuri.
Bibliografie
 Obligatorie
Colectivul de Economie, Facultatea de Economie şi de Administrare
a Afacerilor, Microeconomie, Editura Mirton, Timişoara, 2013;
70
 Facultativă
1. Băbăiţă I., Duţă Alexandrina, Imbrescu I. – Microeconomie,
Editura Mirton, Timişoara, 2005 pg. 55-85; pg. 180-193;
2. Cismaş Laura – Consumul în teoria economică, Editura Mirton,
Timişoara, 2004 pg. 50-64, pg. 65-93;
3. Frois G. A.- Microeconomie, 3e edition, Economica, Paris, 1992;
Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998 pg. 63-
69, pg. 90-94;
Probleme rezolvate
1. Datele din tab.1 pun în evidenţă relaţiile dintre cantitatea

consumată din bunul X şi utilitatea marginală (Umg) resimţită de un
consumator al bunului respectiv:
Tabelul.1
Qn 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Umgn 10 11 12 15 10 6 0 -1 -2
Se cere:
a. Determinaţi mărimea utilităţii totale pentru fiecare nivel al
consumului(Qn).
b. Care este nivelul cantităţii de bunuri consumate pentru care utilitatea
totală este maximă?
c. Să se reprezinte grafic curbele utilităţii totale şi a celei marginale.
 Rezolvare
a. Pentru determinarea utilităţii totale se foloseşte formula utilităţii
marginale Umg = ∆Ut/∆Q. De aici, ∆Ut = Umg * ∆Q. Se presupune că ∆Q
71
= 1 şi astfel, Utn - Utn-1 = Umgn (şi de aici, Utn = Umgn + Utn-1). În aceste
condiţii, se poate construi un tabel (tab.2), plecând de la premisa că dacă nu
se consumă nici o unitate din bunul X atunci consumatorul nu va resimţi
nici o utilitate deci Ut1 = Umg1.
Tabelul 2
Qn 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Umgn 10 11 12 15 10 6 0 -1 -2
Utx 10 22 37 50 60 66 66 65 63
b. Pentru a răspunde la întrebare se apelează la corelaţia dintre dinamica

utilităţii totale şi a celei marginale, ştiut fiind că Utilitatea totală este
maximă atunci când utilitatea marginală este egală cu zero. Din datele
tabelului rezultă că această condiţie se verifică pentru Q=7, verificându-se
astfel semnificaţia primei legi a lui Gossen.
c. Pentru reprezentarea grafică, se trasează curbele utilităţii totale şi a

utilităţii marginale, pe axa 0x marcându-se cantitatea consumată (Qx) iar pe
axa 0y marcându-se cifrele corespunzătoare pentru utilitatea totală(Ut) şi
respectiv utilitatea marginală(Umg).
2. Fie funcţia de utilitate a unui consumator U = x*y, unde x şi y sunt

cantităţile variabile a două bunuri. Consumatorul dispune de un venit egal
cu 800 u.m. Preţul bunului X este de 8 u.m., iar cel al bunului Y de 10 u.m.
Se cere:
a. să se determine cantităţile optime din produsele X şi Y,
corespunzătoare echilibrului consumatorului.
b. care este rata marginală de substituire la nivelul de echilibru.
c. reprezentaţi grafic soluţia problemei.
 Rezolvare
a. Pentru determinarea cantităţilor optime din X şi Y (acea combinaţie de
cantităţi din bunurile X şi Y care oferă maximul de satisfacţie), se ia în
considerare constrângerea bugetară, potrivit căreia întreg venitul este
cheltuit pentru a cumpăra cele două produse, adică V = x*px + y*py.
Înlocuind, se obţine 800 = x*8 + y*10. Dacă determinăm pe y în funcţie de
72
x (y = 80 – x*0,8) şi îl înlocuim în funcţia de utilitate U, se obţine o funcţie

ce depinde exclusiv de x (U = x*(80 – x*0,8).
Utilizând condiţiile de maximizare a unei funcţii (prima derivată egală cu 0
şi a doua derivată mai mică decât 0) obţinem ecuaţia 0 = 80 – x*1,6, de
unde x = 50, şi y = 40. A doua derivată este -1,6 care este evident mai mică
decât 0, ceea ce înseamnă că soluţia obţinută este valabilă. Aceasta
înseamnă că, în limita venitului disponibil, programul de consum alcătuit
din 50 produse X şi 40 produse Y este cel ce asigură maximum de
satisfacţie, adică se realizează echilibrul consumatorului.
b. Rata marginală de substituire la nivelul echilibrului se determină pe baza

celei de-a doua legi a lui Gossen, ceea ce înseamnă că RMSx = 0,8 (px/py) şi
RMSy = 1,25 (py/px).
c. Pentru reprezentarea grafică, se trasează în primul rând dreapta bugetului

(prin obţinerea a două puncte de intersecţie cu 0x şi cu 0y, dând succesiv
valoarea 0 lui x şi lui y. Se marchează punctul de echilibru, cu coordonatele
obţinute anterior şi se trasează o curbă de indiferenţă, constituită din toate
combinaţiile care aduc aceeaşi utilitate, care este tangentă la dreapta
bugetului, în punctul de echilibru.
1. Datele din tab.1 pun în evidenţă relaţiile dintre cantitatea

consumată din bunul X şi utilitatea marginală (Umg) resimţită de un
consumator al bunului respectiv:
Tabel 1
Qn 1 2 3 4 5 6 7 8 9
UTx 10 22 37 50 60 66 66 65 63
73
Se cere:
a. Determinaţi mărimea utilităţii marginale pentru fiecare nivel al
consumului(Qn).
b. Care este nivelul cantităţii de bunuri consumate pentru care utilitatea
totală este maximă?
c. Să se reprezinte, pe acelaşi, grafic curbele utilităţii totale şi a celei
marginale. Comentaţi în scris situaţia grafică obţinută.
2. Datele din tab.2 evidenţiază relaţia dintre cantitatea consumată de un

consumator dintr-un bun X (QX) şi utilitatea totală (UTX) resimţită de acesta:
Tabel 2
QX 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
UTX 0 7 13 18 22 25 27 28 28 27
Determinaţi utilitatea marginală (UmgX) pentru fiecare situaţie, reprezentaţi

grafic curbele UTx şi UmgX indicând punctul de saturaţie al consumatorului.
Interpretaţi datele din tabel
3. Completaţi datele care lipsesc din tabelul următor:

Tabel 3
Unităţi 0 1 2 3 4 5 6
consumate
Utilitate 160 150 80
marginală
Utilitate 0 200 610 700
totală
4. Se dă funcţia de utilitate U= xy, unde x şi y reprezintă cantităţile variabile

a două bunuri. Preţurile bunurilor sunt PX = 600 u.m. şi PY = 300 u.m. Să se
determine echilibrul consumatorului (inclusiv, soluţia grafică), ştiind că
acesta dispune de un buget de 2400 u.m. Care este rata marginală de
substituţie?
74
5. Se dă funcţia de utilitate U(x,y)= xy, unde x şi y reprezintă cantităţile

variabile a două bunuri. Dacă o persoană dispunde de 100 u.m., iar preţul lui
x este 10 u.m., al lui y este de 5 u.m., cât va consum din fiecare bun astfel
încât să îşi maximizeze utilitatea.
6. Tabelul de mai jos descrie trei nivele de satisfacţie procurate de diferite

combinaţii a 2 bunuri: x şi y pentru un consumator.
Tabelul 1
Nivel de Combinaţii
satisfacţie
U1 X 10 20 50 100 -
Y 120 60 20 10 -
U2 X 30 50 100 160 260
Y 160 100 40 20 10
U3 X 50 100 150 220 300
Y 210 110 60 40 30
Se cere:
a. trasaţi curbele de indiferenţă;
b. calculaţi rata marginală de substituire pentru U1, între X = 10 şi X=20,
reamintind definiţia acesteia;
c. considerăm funcţia de utilitate, de forma:
U = f(x,y) = xy
şi constrângerea bugetară:
V = xPx + ypy
Se cere:
1) cantitatea de bunuri consumate care asigură maxim de satisfacţie
consumatorului;
2) aplicaţi rezultatul obţinut anterior considerând că: V = 400; Px=4
şi Py = 10;
3) calculaţi rata marginală de substituire la echilibru;
4) soluţia grafică a problemei.
75
7. În graficul de mai jos este reprezentată o curbă de indiferenţă şi linia

bugetului pentru un anumit consumator:
Dacă preţul bunului A este de 50 unităţi monetare se cere să se determine:

a) bugetul de care dispune consumatorul respectiv;
b) preţul bunului B;
c) ecuaţia dreptei bugetare a consumatorului respectiv.
8. Funcţiile Umgx= 6-3x, Umgy=21-7y exprimă utilităţile marginale a două

bunuri X şi Y . Venitul disponibil al consumatorului este de 97 u.m., iar
preţurile celor două bunuri sunt Px= 3 u.m./ buc, respective Py=7 u.m./buc.
Determinaţi punctul de optim al consumatorului şi rata marginală de
substituţie a bunului X cu bunul Y în punctul de optim.
9. Presupunem că un consummator dispunde de un venit de 1.000 u.m. pe

care îi cheltuieşte pentru achiziţionarea două bunuri X şi Y. În aceste
condiţii se cere:
76
a) să se reprezinte grafic dreapta bugetului dacă preţul lui X este de 100

u.m. şi preţul lui Y este de 50 u.m. ;
b) să se arate cum se va modifica linia bugetului dacă venitul
consumatorului creşte la 1.500 u.m., dar preţurile rămân la acelaşi nivel;
c) să se arate cum se va modifica linia bugetului dacă venitul este de 500
u.m., iar preţul lui X devine 50 u.m.
77

Data: ...../..../....
Tema: TEORIA PRODUCŢIEI

Combinarea factorilor de producţie
Cuvinte cheie:
 Factori de producţie
 Munca
 Pământul
 Capitalul
 Eficienţă
 Productivitate
 Producţie
 Producător
 Productivitate
 Productivitate medie
 Productivitate marginală
 Legea randamentelor nonproporţionale
 Randamente de substituire
 Randamente de scară

1. Definiţi şi clasificaţi factorii de producţie.

2. Ce se înţelege prin eficienţă economică şi care sunt cei mai
semnificativi indicatori ai ei ?
3. Definiţi productivitatea şi arătaţi cum poate fi determinată?
78
4. Ce relaţie există între dinamica producţiei totale şi cea a

productivităţii marginale?
5. Ce exprimă legea randamentelor nonproporţionale?
6. Ce sunt randamentele de substituire(factoriale) şi cum se
clasifică ele?
7. Ce relaţie exprimă eficienţa maximă a combinării factorilor de
producţie?
8. Ce reprezintă randamentele de scară?
1. Forme de organizare a desfăşurării activităţii economice

2. Complementaritatea şi substituirea factorilor de producţie
3. Funcţia de producţie simplificată
Teste grilă
1. Care din resursele menţionate sunt primare:

a) mediul natural în care se desfăşoară activitatea;
b) maşinile şi utilajele;
c) stocul de cunoştinţe ştiinţifice.
2. Resursele economice se manifestă în calitate de factori de

producţie în situaţia în care:
a) sunt nelimitate şi au întrebuinţări alternative;
b) participă la procesul de producţie;
c) sunt atrase şi utilizate în activitatea economică.
3. Componentele capitalului tehnic se clasifică în capital fix şi

circulant după:
a) modul cum participă la activitatea economică;
b) forma lor materială;
79
c) durata de existenţă fizică;

d) modul în care se consumă;
e) modul în care se înlocuiesc.
4. Munca este:
a) activitate conştientă;
b) factor originar, activ şi determinant;
c) factor regenerabil;
d) o îmbinare de efort fizic şi intelectual.
5. Care din formulările de mai jos, cu privire la pământ(natură),

sunt corecte:
a) factor de producţie nelimitat;
b) factor de producţie regenerabil;
c) principalul factor de producţie din agricultură;
d) factor restrictiv pentru activitatea economică.
6. Care din următoarele elemente nu fac parte din capitalul fix al

unei firme:
a) clădirile secţiilor de producţie;
b) magaziile şi depozitele;
c) mijloacele de transport ale firmei;
d) materiile prime.
7. Arătaţi care din elementele de mai jos fac parte din capitalul
circulant:
a) maşinile, utilajele, instalaţiile;
b) energia, combustibilul, apa;
c) salariile;
d) materiile prime şi materialele.
8. Pe perioadă lungă, pentru o firmă:

a) factorul de muncă este fix, iar factorul capital este variabil;
b) factorii de producţie sunt ficşi;
c) toţi factorii de producţie sunt variabili;
d) tehnologia se schimbă.
80
9. Pe termen scurt, o întreprindere:

a) nu poate să-şi modifice volumul producţiei;
b) îşi modifică volumul de capital folosit;
c) poate modifica volumul producţiei;
d) poate modifica volumul de muncă folosit.
10. În teoria producţiei, perioada scurtă este cea în care:

a) firma nu poate modifica volumul sau cantitatea factorilor de
producţie folosiţi;
b) firma poate modifica atât cantitatea factorului capital, cât şi
volumul factorului muncă;
c) la nivelul firmei, un singur factor de producţie este variabil,
iar ceilaţi sunt ficşi;
d) la nivelul firmei, un singur factor de producţie este fix, iar
ceilaţi fiind variabili;
11. Izocuantele sunt:

a) crescătoare şi convexe;
b) descrescătoare şi convexe;
c) crescătoare şi concave;
d) descrescătoare şi concave;
e) concave şi constante.
12. Atunci când creşterea nivelului producţiei se realizează prin

creşterea în aceleaşi proporţii a cantităţii utilizate din factorii de
producţie, vorbim despre:
a) randamente factoriale;
b) randamente de scară;
c) randamente de substituţie;
d) economii de scară.
13. Când munca este singurul factor de producţie variabil, nivelului

maxim al producvtivităţii medii a muncii îi corespunde:
a) nivelul maxim al producţiei totale;
b) un nivel al productivităţii marginale a muncii descrescător;
c) un nivel al productivităţii marginale a muncii egal cu
productivitatea medie a muncii;
d) un nivel crescător al producţiei totale.
81
14. Când munca este singurul factor de producţie variabil, nivelului maxim
al productivităţii marginale a muncii îi corespunde:
a) un volum al producţiei totale crescător;
b) un nivel al productivităţii medii a muncii descrescător;
c) un nivel al productivităţii medii a muncii descrescător;
d) un nivel al productivităţii medii a muncii inferior productivităţii
marginale a muncii;
15. Când munca este singurul factor de producţie variabil, nivelului maxim
al producţiei corespunde situaţiei în care:
a) productivitatea mediei a muncii este zero;
b) productivitatea marginală a muncii este maximă;
c) productivitatea marginală a muncii este zero
d) productivitatea mediei a muncii este maximă.
Bibliografie
 Obligatorie
1. Colectivul de Economie, Facultatea de Economie şi de Administrare
 Facultativă
Mirton, Timişoara, 2005 pg.141-179;
13-39;
3. Gherasim T. – Microeconomie, volumul 1, Editura Economică,
Bucureşti, 1993 pg.165-198, pg. 226-232;
4. Iordache St., Lazăr C., - Curs de economie politică, Editura
Economică, Bucureşti, 1999 pg.167-180;
Bucureşti, 2000 pg. 124-138;
82
6. *** - Economie, ediţia a VII-a, Editura Economică, Bucureşti,

2005, pg. 76-80.
Probleme rezolvate
1. O firmă optează pentru o valoare a stocului de capital K = 30.

Pentru acest nivel al stocului de capital, diferite niveluri ale producţiei
firmei(Q) presupun utilizarea de unităţi de muncă(L), astfel (tab.1):
Tab.1
Q 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
L 10 16 20 22 30 42 60 90 130 180
Dacă preţul unităţii de capital este de 20 u.m., iar preţul unei unităţi de
muncă este de 2 u.m. se cere:
a. Să se determine nivelul productivităţii marginale şi a celei medii pentru
diferite niveluri ale producţiei.
b. Să se traseze curbele productivităţilor şi să se identifice valorile
producţiei pentru care se înregistrează randamente crescătoare mai puţin
decât proporţionale.
c. Să se precizeze valoarea producţiei firmei, funcţie de preţul factorilor
atunci când se înregistrează maximul productivităţii medii a muncii.
 Rezolvare
a. Productivitatea marginală se determină pe baza raportului dintre sporul
de producţie şi sporul de factor variabil utilizat (Wmg = ∆Q/∆L), iar
productivitatea medie ca raport dintre cantitatea produsă şi cantitatea de
factor variabil utilizată (Wm = Q/L).
83
Q 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200

L 10 16 20 22 30 42 60 90 130 180
Wmg 2,00 3,33 5,00 10,00 2,50 1,67 1,11 0,67 0,50 0,40
Wm 2,00 2,50 3,00 3,64 3,33 2,86 2,33 1,78 1,38 1,11
b. Trasarea curbelor productivităţii marginale şi medii se face marcându-se

pe axa 0x cantităţile produse (Q) şi pe 0y valorile productivităţii marginale
şi ale celei medii, aferente fiecărui nivel al producţiei. Studiul graficului
evidenţiază faptul că nu există situaţii de randamente crescătoare mai puţin
decât proporţionale.
c. Productivitatea medie este maximă (3,64) atunci când cantitatea produsă
este 80 iar pentru această producţie se folosesc 42 de unităţi de muncă (cu o
valoare de 42*2 = 84 u.m.) şi 30 de unităţi de capital (a căror valoare este de
30*20 = 600 u.m.). Aşadar, valoarea producţiei la preţul factorilor este 684
u.m.
1.O firmă utilizează un stoc constant de capital egal cu 10 unităţi de

capital şi foloseşte un număr variabil de muncitori (termen scurt). Capitalul
şi munca sunt singurii factori de producţie utilizaţi. Producţia firmei
obţinută în funcţie de numărul de muncitori folosiţi este dată în tabelul de
mai jos:
Muncă (L) 0 1 2 3 4 5 6 7 8
Producţie 0 5 20 40 70 80 85 88 85
(Q)
Trasaţi curbele productivităţii fizice marginale şi a productivităţii fizice
medii a muncii.
84
2. Să se completeze tabelul de mai jos, ştiind că atunci când muncesc

100 lucrători (L=100) productivitatea medie a muncii (WmL ) este egală cu
300:
L Q (producţia) WmL
0 0 -
5 1000
10 2500
30 10.000
50 450
100
3. Să se completeze tabelul de mai jos, ştiind că atunci când muncesc

100 lucrători (L=100) productivitatea medie a muncii (WmL ) este egală cu
300:
L Q (producţia) WmgL
0 0 -
5 1000
10 2500
30 10.000
50 450
100
85

Data: ...../..../....
Tema: TEORIA PRODUCŢIEI

Cuvinte cheie:
 Izocuante
 Dreapta de izocost
 Rată marginală de substituţie tehnică
 Randamente de substituire(factoriale)
 Optimul producătorului
 Economii de scară
 Dezeconomii de scară

2. Definiţi producţia şi producătorul.

3. Care pot fi obiectivele firmei producătoare?
4. Ce sunt izocuantele şi cum pot fi ele reprezentate grafic?
5. Ce reprezintă dreapta bugetului pentru producător?
6. Explicaţi modul în care poate fi determinat grafic echilibrul
producătorului.
7. Definiţi echilibrul producătorului
8. Ce reprezintă rata marginala de substituţie tehnică?
9. Care este relaţia de gestiune la echilibru?
86
1. Elementele definitorii ale comportamentului producătorului:

bugetul şi preţul factorilor.
2. Echilibrul producătorului şi raţionamente ale comportamentului
său
3. Prezentaţi comparativ semnificaţia echilibrului consumatorului
şi al producătorului.
Teste grilă
1. Izocuanta reprezintă:
a) curba unor combinaţii posibile a doi factori de producţie ce au
preţuri şi costuri egale:
b) curba combinaţiilor posibile a doi factori de producţie care pot fi
folosiţi pentru obţinerea aceluiaşi volum de producţie.
c) curba producţiei posibile de obţinut cu un volum dat de factori de
producţie.
2. Funcţia de producţie constituie punctul de plecare al analizei

economice a producţiei deoarece:
a) producţia este funcţia principală a economiei;
b) ea reprezintă alegerile producătorului;
c) este absolut necesară pentru a şti dacă întreprinderea produce
beneficii;
d) reflectă tot ceea ce este mai important într-o întreprindere;
e) serveşte la reprezentarea posibilităţilor tehnologice, adică a
cantităţilor de input-uri necesare şi suficiente pentru a obţine o
cantitate de output-uri.
87
3. Construcţia hărţii izocuantelor, pentru o perioadă de timp determinată,

presupune că:
a) factorii de producţie nu sunt substituibili decât în proporţii fixe;
b) productivitatea marginală a factorilor de producţie este
descrescătoare pentru orice nivel al producţiei;
c) preţurile factorilor de producţie nu se modifică;
d) starea cunoştinţelor tehnologice rămâne neschimbată;
e) randamentele de scară sunt crescătoare, apoi descrescătoare.
4. Pentru a construi harta izocuantelor cu doi factori de producţie este

suficient să se cunoască:
a) preţurile factorilor de producţie;
b) funcţia de producţie;
c) preferinţele producătorului între cei doi factori de producţie;
d) preţurile factorilor de producţie şi funcţia de producţie;
e) tipul randamentelor de scară.
5.Care sunt condiţiile care trebuie îndeplinite pentru atingerea punctului de

optim al producătorului?
a) productivitatea marginală a factorilor să fie de producţie să fie
descrescătoare;
b) raportul dintre producţia obţinută şi preţul factorilor de producţie
să fie identic;
c) raportul dintre productivitatea marginal a factorului de producţie
X şi preţul său să fie identic cu raportul dintre productivitatea
marginal a factorului de producţie Y şi preţul acestui factor.
6. Care este fenomenul care provoacă o deplasare a echilibrului

producătorului de-a lungul curbei de izoproducţie:
a) creşterea productivităţii unui factor;
b) reducerea preţului unui produs;
c) creşterea preţului unui factor, preţul celuilalt rămânând
nemodificat;
d) creşterea preţului tuturor factorilor de producţie.
7. În condiţii le în care factorii de producţie sunt complementari, atunci

coeficientul de elasticitate încrucişată este:
a) negativ;
b) pozitiv;
88
c) se înregistrează o elasticitate mai mare pe termen lung decât cea

pe termen scurt.
8. Dacă productivitatea medie a unui factor de producţie este maximă,

atunci productivitatea marginală a acestui factor trebuie să fie:
a) crescătoare;
b) constantă;
c) egală cu productivitatea medie;
d) descrescătoare;
e) egală cu 1.
9. Dacă randamentele de scară sunt mereu crescătoare, funcţia costului

total pe termen lung este:
a) crescătoare, apoi descrescătoare;
b) descrescătoare, apoi crescătoare;
c) crescătoare cu o rată constantă;
d) crescătoare cu o rată crescătoare;
e) crescătoare cu o rată descrescătoare
10. Pe o izocuantă:
a) fiecare punct ne indică aceeaşi cheltuială cu factorii de producţie
achiziţionaţi;
b) fiecare punct indică volumul producţiei care se obţine cu cel mai
mic cost;
c) fiecare punct indică volumul maxim de producţie;
d) fiecare punct indică acelaşi volum de producţie.
Bibliografie
 Obligatorie
89
 Facultativă
40-64;
Probleme rezolvate
1. În tabelul următor se prezintă trei niveluri de producţie ce pot fi

obţinute de o întreprindere prin diferite combinaţii a doi factori de
producţie: capital (K) şi muncă (L).
Nivel de Combinaţii de capital (K) şi muncă (L)

producţie
Q1 K 300 600 900 1200 1500 -
L 270 150 150 75 60 -
Q2 K - 600 900 1200 1500 1800
L - 375 225 180 135 120
Q3 K - 600 900 1200 1500 1800
L - 600 450 300 240 210
Se cere:
a) Să se reprezinte grafic cele trei izocuante aferente fiecărui nivel de
producţie;
b) Să se determine rata marginală de substituţie tehnică (RMST L/K)
pentru Q2 între K= 600 şi K= 900 şi interpretaţi rezultatul.
 Rezolvare
a) Pentru fiecare nivel de producţie se trasează câte o izocuantă ( capitalul se
reprezintă pe abscisă – orizontală-, iar munca se poate trece pe ordonată –
90
verticală). Toate cele trei izocuante se reprezintă în acelaşi sistem de axe.

Acestea se obţin prin combinaţiile celor doi factori de producţie (K, L)
prezentate în tabel pentru fiecare nivel de producţie. În final, ele vor fi
descrescătoare, paralele între ele şi convexe faţă de origine.
b) RMSTL/K = | - ΔK/ ΔL| = | - (900 – 600)/ (225 – 375)| = 2. Se renunţă la 2

unităţi din factorul de producţie capital (K) pentru a spori cu o unitate
cantitatea utilizată din factorul de producţie muncă (L) astfel încât să se
obţină acelaşi nivel de producţie (acesta să nu se modifice).
1.În tabelul următor se prezintă trei niveluri de producţie ce pot fi

obţinute de o întreprindere prin diferite combinaţii a doi factori de
producţie: capital (K) şi muncă (L).
Tabelul 1
Nivel de Combinaţii de capital şi muncă
producţie
Q1 K 10 20 50 100 -
L 120 60 20 10 -
Q2 K 30 50 100 160 260
L 160 100 40 20 10
Q3 K 50 100 150 220 300
L 210 110 60 40 30
Se cere:
a). Să se reprezinte grafic cele trei izocuante aferente fiecărui nivel
de producţie;
b). Să se determine rata marginală de substituţie tehnică (RMST L/K)
pentru Q3 între K= 220 şi K= 300 şi interpretaţi rezultatul.
91
2. Fie funcţia de producţie Q=L*K, unde L şi K sunt cantităţile

variabile utilizate din cei doi factori de producţie, miuncă (L) şi capital (K).
Producătorul dispune de un buget de 4000 unităţi monetare. Preţul muncii
PL=40 unităţi monetare,iar cel al capitalului PK= 100 unităţi monetare. Să se
determine:
a). cantităţile optime din cei doi factori de producţie
b). rata marginală de substituţie tehnică
c). soluţia grafică a problemei.
3. Considerăm o funcţie de producţie Q = f(K,L). În tabelul de mai

jos sunt reprezentate combinări posibile între cei doi factori de producţie (L,
K) şi producţie ce se obţine:
Tabelul 2
K 0 10 20 30 40
L
0 0 0 0 0 0
5 0 20 28 32 34
10 0 28 40 48 52
15 0 32 48 60 66
20 0 34 52 66 72
Un întreprinzător dispune de 20 de unităţi de muncă şi de 40 de

unităţi de capital, pe care le poate folosi pentru producerea a două bunuri A
şi B.
Se cere:
a. Completaţi tabelul de mai jos şi determinaţi care sunt funcţiile de
producţie în situaţia producerii celor două bunuri.
Tabelul 3
Producţia bunului A Producţia bunului B
L K Q L K Q
1 0 0 0 20 40 72
2 20 40 72 0 0 0
3 10 28 30
4 15 30 20
5 5 10
6 10 20
7 15 20 28
8 20 20
92
4. Pe baza datelor din tabelul de mai jos se cere:

1) Trasaţi izocuantele (mapa izocuantelor) pentru Q=28, Q=32,
Q=48, Q=52, Q=66.
2) Determinaţi producţia marginală în condiţiile în care factorul
muncă rămâne constant (15 unităţi).
3) Să se calculeze rata marginală de substituire, coeficientul de
elasticitate al producţiei, productivitatea marginală a capitalului.
Tabelul 4
K 0 10 20 30 40
L
0 0 0 0 0 0
5 0 20 28 32 34
10 28 40 48 52
0
15 0 32 48 60 66
20 0 34 52 66 72
93

Data: ...../..../....
Tema: ANALIZA ECONOMICĂ A COSTURILOR
PLAN DE SEMINAR 8
Costul de producţie
Cuvinte cheie:
 Cost de producţie
 Cost de oportunitate(cost economic)
 Costuri contabile(costuri explicite)
 Costuri implicite
 Costuri directe
 Costuri indirecte
 Costuri curente
 Costuri fixe
 Costuri variabile
 Costuri totale
 Cost marginal
 Cost mediu(unitar)
 Cost fix mediu
 Cost variabil mediu
 Cost total mediu
 Minimizarea costurilor
 Curba costului mediu pe termen
lung(învăluitoare sau înfăşurătoare)
94

1. Definiţi şi clasificaţi costurile.
2. Explicaţi semnificaţia economică a termenului scurt şi a
termenului lung.
3. Care sunt principalele categorii de costuri pe termen scurt?
4. Definiţi costul total şi componentele sale?
5. Definiţi şi arătaţi modalităţile de determinare a costurilor medii şi
a costului marginal.
6. Ce relaţie exprimă optimul producătorului pe termen scurt şi ce
semnifică ea?
7. Ce relaţie exprimă optimul producătorului pe termen lung şi ce
semnificaţie are ea?
1. Relaţii dintre costuri şi randamente pe termen scurt şi pe termen

lung
2. Elementele definitorii ale condiţiilor interne(individuale)de
producţie.
3. Costuri individuale şi costuri medii pe ramură.
Teste grilă
1. Costul de producţie care nu se modifică pe măsura modificării

volumului producţiei este:
a) economic;
b) explicit;
c) fix;
d) de oportunitate.
95
2. Care din enunţurile de mai jos definesc costul marginal:

a) sporul de producţie obţinut prin creşterea cheltuielilor totale cu o
unitate;
b) sporul de cost total determinat de creşterea producţiei cu o
unitate;
c) cantitatea dintr-un factor, exprimată în unităţi monetare, necesară
pentru a asigura creşterea producţiei cu o unitate.
3. În cazul economiilor de scară:

a) costul total mediu pe termen scurt descreşte;
b) costul total mediu pe termen lung descreşte;
c) costul total pe termen lung descreşte;
d) costul marginal excede costul mediu.
4. Care din elementele de mai jos sunt specifice:

1. costurile fixe;
2. costurile variabile;
3. costului de producţie.
a) participă la mai multe cicluri de producţie, consumându-se în mod
treptat;
b) reflectă consumurile de factori de producţie care rămân relativ
neschimbate indiferent de creşterea sau descreşterea producţiei;
c) se consumă integral în cadrul unui singur proces de producţie;
d) constituie unul din termenii formulei de determinare a ratei
profitului;
e) include consumurile de factori de producţie ce se modifică în
acelaşi sens - dar nu neapărat şi în acelaşi ritm - cu evoluţia
volumului producţiei.
5. Dacă randamentele de scară sunt mereu crescătoare, funcţia costului

total pe termen lung este:
a) crescătoare, apoi descrescătoare;
b) descrescătoare, apoi crescătoare;
c) crescătoare cu o rată constantă;
d) crescătoare cu o rată crescătoare;
e) crescătoare cu o rată descrescătoare.
96
6. Când costul mediu este minim, atunci costul marginal trebuie să fie:
a) egal cu costul mediu;
b) egal cu 1;
c) crescător;
d) descrescător;
e) constant.
7. Când costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu, şi dacă
producţia creşte, atunci:
a) costul fix este descrescător;
b) costul variabil mediu descreşte;
c) costul variabil mediu trebuie să crească;
d) costul mediu trebuie să descrească;
e) nici una dintre soluţii nu este corectă.
11. Costul marginal are următoarea evoluţie:

a) trece prin punctul de minim al costului total;
b) trece prin punctul de maxim al costului total;
c) trece prin punctul de minim al costului variabil mediu;
12. Pe termen scurt, dacă nivelul producţiei este cel la care costul total
mediu este minim atunci:
a) costul mediu este egal cu costul fix mediu;
b) costul marginal este egal cu costul total mediu;
c) costul marginal este egal cu costul variabil mediu;
d) costul variabil mediu este egal cu costul fix.
13. Pe termen lung, costul total mediu:

a) are o tendinţă de scădere;
b) are o tendinţă de creştere;
c) rămâne constant;
d) este superior costului marginal.
14. Sunt costuri variabile materiale cheltuielile cu:

a) amortizarea;
b) salariile directe;
c) energia utilizată în procesul de producţie, combustibilul pentru
producţie, ambalajul produsului ;
97
15. Costurile fixe sunt:

a) influenţate de scăderea volumului producţiei;
b) influenţate de creşterea volumului producţiei;
c) influenţate de mărimea cheltuielilor cu amortizarea;
d) neschimbate pe termen scurt.
Bibliografie
 Obligatorie
1. Colectivul de Economie, Facultatea de Economie şi de
Administrare a Afacerilor, Microeconomie, Editura Mirton,
Timişoara, 2013;
 Facultativă
Mirton, Timişoara, 2005 pg. 203-234, pg. 235-239;
2. Gherasim T. – Microeconomie, volumul 2, Editura Economică,
Bucureşti, 1993 pg. 9-53;
Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998 pg. 153-173;
Economică, Bucureşti, 1999 pg. 109-138;
98
Probleme rezolvate
1. La o firmă costurile fixe sunt de 30 u.m. iar costurile marginale sunt date
de situaţia următoare:
Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cmg 42 28 30 36 45 57 82 112 147 187
Se cere:
a. Determinaţi costurile variabile şi costurile totale pentru fiecare nivel al
producţiei.
b. Determinaţi nivelul de producţie pentru care costului variabil mediu este
minim.
 Rezolvare
a. Având în vedere datele referitoare la costul marginal corespunzător
sporului unitar al producţiei şi costul fix, din relaţiile Cmg = ∆Ct/∆Q şi ∆Ct
=∆Cv (întrucât costul fix este acelaşi pentru fiecare nivel al producţiei
obţinute pe termen scurt), se obţin următoarele rezultate:
Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cmg 42 28 30 36 45 57 82 112 147 187
Cv 42 70 100 136 181 238 320 432 579 766
Cvm 42 35 33 34 36 40 46 54 64 77
Ct 72 100 130 166 211 268 350 462 609 796
Ctm 72 50 43 41,5 42 45 50 58 68 80
b. Din tabel se observă că există un minim al costului variabil mediu atunci

când Q este egal cu 3.
99
1. Să se completeze tabelul nr. 1
Tabelul 1 Tipologia costurilor

Volumul Cost
producţiei Costuri totale Costuri medii marginal
(Q unităţi) CMg
(u.m./buc)
Cost Cost Cost Cost fix Cost Cost total
fix variabil total mediu variabil mediu
(CF (CV (CT CFM mediu CTM
u.m) u.m.) u.m) (u.m./bu CVM (u.m./buc
c) (u.m./buc )
)
0 100 0 100
1 100 90 190
2 100 170 270
3 100 240 340
4 100 300 400
5 100 370 470
6 100 450 550
7 100 540 640
8 100 650 750
9 100 780 880
10 100 930 1030
2. Un producător înregistrează următoarea funcţie de costuri:

CT = q2 – 4q +10.
Se cere:
a. Să se determine costul fix mediu, costul variabil mediu şi costul marginal;
b. Să se determine mărimea lui q pentru care costul total mediu este minim.
100
3. Fie funcţia de cost total CT = 10 Q2 + 6Q + 3, unde Q este

producţia. Determinaţi funcţiile următoare: cost fix (CF), cost fix mediu
(CFM), cost variabil (CV), cost variabil mediu (CVM), cost total mediu
(CTM) şi cost marginal (Cmg).
101

Data: ...../..../....
Tema: ANALIZA ECONOMICĂ A COSTURILOR
PLAN DE SEMINAR 9
Legătura dintre volumul producţiei şi costuri. Pragul de
rentabilitate al firmei
Cuvinte cheie:
 Prag de rentabilitate(punct de inflexiune sau
punctul mort)
 Cuvinte cheie:
Prag (punct) de închidere
 Curba ofertei optime

1. Ce înţelegeţi prin prag de rentabilitate ?

2. Ce relaţie corespunde pragului de rentabilitate?
3. Ce reprezintă pragul de închidere ?
4. Ce relaţie corespunde pragului de închidere?
5. Care este curba ofertei optime?
1. Construcţia curbei ofertei, având în vedere corelaţiile dintre

diferitele categorii de costuri şi preţul pieţei, pe termen scurt
2. Ipoteza de raţionalitate la nivel de ramură.
102
Teste grilă
1. Curba costului mediu poate fi curbă a ofertei?

a) pe termen scurt, pe porţiunea cuprinsă în stadiul al doilea al
producţiei;
b) pe termen lung, dacă preţul este egal cu costul total mediu;
c) numai dacă preţul are un nivel ce permite încasarea unui profit.
2. O întreprindere poate fi interesată să producă în pierdere atâta timp

cât preţul îi acoperă:
a) costul mediu;
b) costul marginal pe termen scurt;
c) costul fix mediu;
d) costul variabil mediu.
3. Un segment al curbei ofertei a unei firme, care îşi maximizează profitul,

este o parte:
a) a curbei costului variabil mediu;
b) a curbei costului marginal;
c) a curbei costului mediu;
d) a curbei încasărilor totale;
e) a curbei costului total pe termen lung.
4.Pragul de rentabilitate al unei firme:

a) reprezintă volumul producţiei de la care producătorul începe să
obţină profit;
b) reprezintă volumul producţiei pentru care profitul este maxim;
c) se mai numeşte şi prag de închidere al firmei;
d) reprezintă acel volum al producţiei care permite doar recuperarea
costului variabil;
103
5. O firmă îşi maximizează profitul la acel nivel al producţiei pentru care se

realizează egalitatea:
a) Venitul marginal şi costul marginal;
b) Încasarea marginal şi costul marginal;
c) Venitul marginal şi costul totatl;
d) Încasarea marginal şi costul variabil mediu.
6. Punctul în care se realizează egalitatea dintre costul marginal, costul

variabil mediu şi preţul piaţei se numeşte:
a) Prag de închidere;
b) Prag de rentabilitate;
c) Punct mort;
d) Optimul producătorului.
7. Punctul în care se realizează egalitaea dintre costul marginal, costul

total mediu şi preţul piaţei se numeşte:
a) Prag de închidere;
b) Prag de rentabilitate;
c) Punct mort;
d) Optimul producătorului.
8. Punctul în care se realizează egalitatea dintre costul marginal şi cosult

total mediu se numeşte:
b) Prag de închidere;
c) Prag de rentabilitate;
d) Punct mort;
e) Optimul producătorului.
9. Pragul de închidere al firmei reprezintă:

a) punctul de intersecţie al curbei costului marginal cu curba costului
variabil mediu;
b) limita până la care firma poate accepta reducerea preţurilor pe piaţă,
profitul fiind zero;
c) limita până la care firma poate accepta reducerea preţurilor pe piaţă,
dincolo de acel punct firma fiind în incapacitate de acoperire a
costurilor sale variabile;
d) punctul de intersecţie al curbei costutului total mediu cu cel al curbei
costului marginal, în cel mai scăzut punct al costului total mediu.
104
10. Pragul de rentabilitate se mai numeşte şi:

a) prag de închidere;
b) punct mort;
c) punct critic.
Bibliografie
 Obligatorie
 Facultativă
74-85;
Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998 pg. 174-182;
Economică, Bucureşti, 1999 pg. 91-98pg. 129-138;
105
Probleme rezolvate
1. La o firmă costurile fixe sunt de 30 u.m. iar costurile marginale

sunt date de situaţia următoare:
Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cmg 42 28 30 36 45 57 82 112 147 187
Dacă preţul de vânzare este de 50 u.m. pe unitate de produs, se cere:

a. Determinaţi costurile variabile şi costurile totale pentru fiecare nivel al
producţiei.
b. Determinaţi nivelul de producţie pentru care costului variabil mediu este
minim.
c. Trasaţi curbele necesare determinării pragului de închidere.
 Rezolvare
a. Având în vedere datele referitoare la costul marginal corespunzător
sporului unitar al producţiei şi costul fix, din relaţiile Cmg = ∆Ct/∆Q şi ∆Ct
=∆Cv (întrucât costul fix este acelaşi pentru fiecare nivel al producţiei
obţinute pe termen scurt), se obţin următoarele rezultate:
Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cmg 42 28 30 36 45 57 82 112 147 187
Cv 42 70 100 136 181 238 320 432 579 766
Cvm 42 35 33 34 36 40 46 54 64 77
Ct 72 100 130 166 211 268 350 462 609 796
Ctm 72 50 43 41,5 42 45 50 58 68 80
b. Din tabel se observă că există un minim al costului variabil mediu atunci

când Q este egal cu 3.
106
c. Identificarea grafică a pragului de închidere, impune trasarea curbelor

costului marginal şi a costului variabil mediu, ştiut fiind că cele două curbe
se intersectează în punctul de minim al costului variabil mediu. Dacă preţul
pieţei scade sub acest nivel, înseamnă ca firma nu îşi poate recupera nici
măcar cheltuielile variabile, deci nu poate relua procesul de producţie şi se
închide.
1. Într-o fabrică costurile fixe totale(Cf) sunt de 280 u.m., iar costurile
variabile totale (Cvt) sunt redate în tabelul de mai jos:
Tabelul 2
Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Cv 100 160 195 260 360 510 714 1150 1700
Preţul de vânzare unitar este de 220 u.m./bucată.

Se cere să se determine:
a) pragul de rentabilitate inferior şi superior
b) nivelul de producţie ce asigură profitul maxim
c) curba ofertei
2. Pentru activitatea unei firme se cunosc:

CT = 3q2 + 4q + 20
P = 44 - 2q
Se cere:
a. cantitatea sau preţul ce asigură profitul maxim;
b. profitul maxim;
c. să se verifice dacă profitul obţinut în cazul costului minim este
mai mic sau mai mare decât profitul maxim.
3. Se cunosc următoarele date: CT = Q2 + 4Q + 10.000. Se cere :

a. Să se determine CTM şi Cmg.
107
b. Care este volumul producţiei (Q) pentru care CTM este minim
(optimul producătorului privind eficienţa combinării factorilor de
producţie)?
c. Preţul corespunzător pragului de rentabilitate.
d. Determinaţi CFT; CVT; CFM;CVM pentru volumul de producţie
corespunzător pragului de rentabilitate.
108
109

Data: ...../..../....
Tema: DECIZIA DE OFERTĂ A FIRMEI CE

OPEREAZĂ PE O PIAŢĂ CU CONCURENŢĂ PERFECTĂ
PLAN DE SEMINAR 10
Cuvinte cheie:
 Piaţa;
 Concurenţa
 Preţul
 Concurenţa pură şi perfectă
 Echilibrul pieţei
 Preţ de închidere
 Preţ de intrare
 Preţuri libere
 Preţuri administrate
 Preţuri mixte
 Preţul de echilibru

1. Definiţi noţiunea de piaţă şi explicaţi rolul acesteia.

2. Ce este preţul? Cum se clasifică preţurile şi care sunt funcţiile
acestuia?
3. Ce reprezintă concurenţa şi care este scopul ei pentru diferiţi agenţi
economici?
4. Prin ce se caracterizează concurenţa pură şi perfectă?
5. Ce este preţul şi ce funcţii îndeplineşte el în economie?
110
6. Ce exprimă echilibrul pieţei cu concurenţă perfectă pe termen scurt ?

7. Când se realizează echilibrul pe termen lung al pieţei cu concurenţă
perfectă?
8. În ce relaţie trebuie să fie preţul cu venitul marginal şi cu costul
marginal pentru ca profitul să fie maxim?
9. Explicaţi decizia de ofertă a unei firme ce acţionează pe termen scurt
în condiţiile concurenţei perfecte
10. Explicaţi decizia de ofertă a unei firme ce acţionează pe termen lung
în condiţiile concurenţei perfecte
1. Funcţiile pieţei şi premisele exercitării acestora

2. Structura pieţei concurenţiale şi comportamentul concurenţial
3. Oferta pieţei: suma ofertelor individuale
Teste grilă
1. Într-o situaţie de echilibru pe termen lung în cadrul concurenţei

perfecte este posibil ca:
a) întreprinderile să funcţioneze cu minimul costurilor medii
b) costurile marginale să fie egale cu veniturile marginale
c) costurile totale să fie egale cu veniturile totale
d) toate afirmaţiile de mai sus sunt corecte.
2. Care din următoarele caracteristici sunt tipice unei pieţe perfect

concurenţiale?
a) fiecare întreprindere trebuie să accepte un “ preţ dat”
b) există mulţi cumpărători şi vânzători
c) există un acces liber pe piaţă
d) fiecare vânzător produce acelaşi produs
e) toate variantele de mai sus sunt corecte.
111
3. Concurenţa se desfăşoară normal atunci când:

a) orice cumpărător poate să caute şi să aleagă vânzătorul cu mărfuri de
calitate superioară;
b) există mulţi vânzători şi mulţi cumpărători;
c) preţurile sunt libere, ceea ce face posibilă căutarea de către
cumpărător a vânzătorului cu preţurile cele mai mici;
d) metodele de vânzare sunt în concordanţă cu reglementările în
vigoare.
4. Următoarele enunţuri reprezintă funcţii ale preţurilor:
a) maximizează plăcerea de a trăi;
b) măsoară cheltuielile efectuate şi rezultatele obţinute;
c) stimulează agenţii economici în desfăşurarea unor activităţi eficiente;
d) mijloceşte schimburile.
5. Instituirea de preţuri – plafon conduce la:
a) creşterea cantităţilor oferite;
b) penurie de bunuri;
c) surplusul de bunuri pe piaţă;
d) menţinerea cantităţii tranzacţionale.
6. Preţurile administrate se caracterizează prin:
a) se formează în condiţiile pieţei libere (concurenţa pură);
b) mărimea şi evoluţia lor se află sub influenţa administraţiei publice;
c) se află sub influenţa preponderentă a firmelor mici şi mijlocii;
d) rezultă din implicarea guvernelor în mecanismul preţurilor şi din
comportamentul firmelor cu o poziţie dominantă pe piaţă.
7. Dacă pe o piaţă toţi agenţii economici se comportă ca şi “price-takers”

(primitori de preţ) atunci pentru orice nivel al preţului:
a) agenţii economici sunt mereu raţionali;
b) nici un agent economic nu este raţional;
c) numai consumatorii nu sunt raţionali;
d) cantităţile cerute sunt egale cu cele oferite;
e) cantităţile schimbate sunt egale cu cantităţile oferite şi cumpărate la
preţul dat.
8. O piaţă în echilibru se defineşte astfel:

a) preţurile sunt rigide;
b) preţurile sunt flexibile;
112
c) cererea şi oferta funcţionează perfect;

d) agenţii economici participanţi la schimb ating echilibrul individual la
preţul pieţei;
e) numărul cumpărătorilor este egal cu numărul ofertanţilor pe această
piaţă.
9. Arătaţi fenomenul care nu este necesar pentru a defini o piaţă prefect

concurenţială:
a) mulţi cumpărători;
b) omogenitatea produselor;
c) multă publicitate;
d) mulţi vânzători;
e) mobilitatea perfectă a tuturor agenţilor economici.
10. O industrie perfect concurenţială este în echilibru pe termen lung atunci

când:
a) costul marginal este minim;
b) încasările medii şi marginale sunt egale cu costul mediu;
c) încasările marginale şi preţul de vânzare sunt egale cu costul mediu
şi costul marginal;
d) preţul este egal cu costul marginal;
e) costul mediu este egal cu încasările marginale.
Bibliografie
 Obligatorie
 Facultativă
113

Bucureşti, 2000 pg. 335-340, pg. 342-351;
pg. 144-155, pg. 162-163;
Probleme rezolvate
1. Funcţia costurilor unei firme aflate în situaţia unei pieţe de

concurenţă perfectă este: CT = q2 – 5q + 16. Totodată se ştie că p = 25 – q.
Se cere:
a. Ce reprezintă relaţia p = 25 – q ?
b. Care sunt valorile lui p şi q pentru care profitul este maxim ?
c. Care este mărimea profitului atunci când costul total mediu este minim ?
 Rezolvare
a. Relaţia p = 25 – q reprezintă funcţia inversă a cererii (varianta Marshall a
funcţiei cererii).
b. Pentru ca profitul să fie maxim pe o piaţă de concurenţă perfectă este

necesar ca preţul să fie egal cu costul marginal (p = Cmg).
Se determină costul marginal ca primă derivată a funcţiei costului total şi
rezultă Cmg = 2q – 5. Şi dacă 2q – 5 = 25 – q, se obţine q = 10, adică
volumul de producţie care vândut la preţul pieţei asigură profitul maxim. În
acest caz, venit total este de 150 u.m. şi costul total de 66 u.m., deci un
profit de 84 u.m.
c. Costul total mediu este minim atunci când Ctm = Cmg, aşadar q – 5 +
16/q este egal cu 2q – 5, de unde 16q = q, q2 = 16, deci q = 4. În aceste
condiţii, venitul total este egal cu 84, iar costul total este 12, ceea ce
conduce la un profit egal cu 72.
114
1. Funcţiile cererii şi ofertei totale pe o piaţă cu concurenţă şi

perfectă sunt date de relaţiile: Qglobală (cerută) = 450 – 25p şi Qglobală (oferită)
= 100p – 30. Determinaţi preţul şi cantitatea de echilibru general al pieţei,
precizând care sunt condiţiile de echilibru.
2. O firmă ce acţionează pe o piaţă cu concurenţă pură şi perfectă are

funcţia de cost total CT = Q2 + 3Q + 10. Ştiind că firma produce întotdeauna
pentru un nivel de echilibru pe termen scurt determinaţi cantitatea (Q),
venitul total (VT), costul total (CT), profitul (), costul variabil mediu
(CVM), costul fix mediu(CFM), costul total mediu (CTM), costul marginal
(Cmg) pentru următoarele valori ale preţului unitar: 15 u.m., 21u.m., 17
u.m.
3. Se cunosc următoarele date:
Preţul Cantitate oferită Cantitate cerută

(u.m.) (buc) (buc)
10 280 520
20 300 480
30 320 440
40 340 400
50 360 360
60 380 320
70 400 280
80 420 240
90 440 200
100 460 160
115
Să se determnine:
a) reprezentaţi grafic: curba cererii, curba ofertei şi determinaţi
punctul de echilibru;
b) preţul de echilibru;
c) excesul de cerere
d) excesul de ofertă
4.Funcţia costurilor unei firme aflate în situaţie de concurenţă

perfectă este :
CT = q3 – 4q2 + 8q +10
Se cere :
a. să se determine funcţia de ofertă a firmei date
b. dacă preţul este p=6 care este situaţia firmei ? Care va fi valoarea
producţiei pentru care profitul firmei este maxim?
116
117

Data: ...../..../....
PLAN DE SEMINAR 11
Test de verificare
: Subiecte
1. .................
2. .................
3. 
Bibliografie:
*** Colectivul de Economie, Facultatea de Economie şi de Administrare

a Afacerilor, Microeconomie, Editura Mirton, Timişoara, 2013.
118
119

Data: ...../..../....
Tema: FORMAREA PREŢULUI ŞI ECHILIBRUL ÎN

CONDIŢIILE CONCURENŢEI IMPERFECTE
PLAN DE SEMINAR 12
Cuvinte cheie:
 Concurenţa imperfectă
 Monopol
 Monopol bilateral
 Monopson
 Concurenţa monopolistică

 Oligopol
 Oligopson

4. Definiţi concurenţa imperfectă şi formele ei.
5. Prin ce se caracterizează piaţa cu concurenţă monopolistică?
6. Prezentaţi principalele tipuri de monopol.
7. Definiţi discriminarea monopolistă şi prezentaţi formele acesteia.
8. În ce relaţie trebuie să fie preţul cu venitul marginal şi cu costul
marginal pentru ca profitul să fie maxim?
9. Prin ce se caracterizează oligopolul? Care este caracteristica
fundamentală a structurilor de piaţă de tip oligopolist?
10. Ce strategii concurenţiale aplică oligopolurile?
11. Definiţi noţiunea de monopson şi de oligopson?
120
1.Modalităţi alternative de gestiune în situaţia de monopol.

2.Teoria jocurilor şi oligopolurile.
3.Situaţia de monopson a firmelor productive şi a firmelor de
comerţ.
Teste grilă
1. Dacă pe o piaţă monopolistă, preţul produsului este situat pe porţiunea

inelastică a curbei cererii, firma monopolistă poate să crească profitul:
a) mărind producţia şi scăzând preţul
b) micşorând producţia şi preţul
c) micşorând producţia şi crescând preţul
d) nu se schimbă nici preţul şi nici producţia deoarece deja îşi
maximizează profitul
e) nici o afirmaţie nu este corectă
2. Conduita unui monopol după regula preţ egal cost marginal implică:
a) un preţ mai mare decât cel de echilibru
b) o scădere a eficienţei
c) o diminuare a nivelului producţiei
d) o creştere a profitului
e) nici o afirmaţie nu este corectă
3.Care din următoarele nu reprezintă caracteristicile monopolului pur:

a) vânzător unic;
b) nu există înlocuitor al mărfii;
c) bariere la intrare pe piaţă;
d) control asupra preţului;
e) operează asupra porţiunii inelastice a curbei cererii.
121
4.Care din următoarele caracteristici nu reprezintă bariere la intrare pe

piaţă:
a) contingentările şi licenţele guvernamentale;
b) dreptul de autor şi patentele de investiţii;
c) controlul asupra unei resurse importante;
d) avantajele eforturilor de lobby ale guvernului;
e) economiile de scară.
5.Venitul marginal al monopolistului este:

a) egal cu preţul produsului;
b) mai mare decât preţul pieţei;
c) mai mic decât preţul indicat de curba cererii;
d) măsurat de raportul dintre sporul de producţie şi sporul de venit total;
e) c şi d.
6.Venitul marginal este situat la stânga curbei cererii deoarece:

a) preţul trebuie să fie mai scăzut pentru a spori vânzările şi el
corespunde nu numai unităţilor suplimentare vândute, ci întregii
producţii de monopol
b) corespunde restricţiilor producţiei monopoliste
c) preţul sporeşte, iar venitul marginal se reduce
d) corespunde restricţiilor producţiei monopoliste şi a creşterii
preţului, care se aplică tuturor unităţilor vândute.
7.Monopolistul îşi maximizează profitul, când:

a) venitul marginal egalează costul mediu;
b) preţul egalează venitul marginal;
c) venitul marginal egalează costul marginal;
d) preţul egalează costul marginal;
e) venitul total egalează costul total.
8.Monopolul operează pe porţiunea … a curbei cererii pieţei deoarece

acolo este locul unde venitul marginal este … şi venitul total este …
a) elastică, pozitiv, crescător;
b) elastică, negativ, crescător;
c) inelastică, negativ, descrescător;
d) inelastică, pozitiv, descrescător .
122
9.Curba ofertei în caz de monopol este:

a) segmentul curbei costului marginal situat deasupra curbei costului
variabil mediu;
b) curba ofertei pieţei, deoarece monopolistul este singurul producător
al produsului şi ramurii;
c) reprezentată de coordonatele preţ-venit marginal începând de la
nivelul zero de producţie, până la nivelul unde preţul egalează
costul marginal;
d) nici una din cele de mai sus.
10.Care din următoarele nu reprezintă caracteristica asociată concurenţei

monopolistice:
a) există un număr mare de firme ce deţin părţi mici din piaţă;
b) bunurile produse de firmele din cadrul unei ramuri nu sunt perfect
substituibile;
c) firmele nu-şi fac griji în ceea ce priveşte reacţia firmelor rival;
d) nu există nici o oportunitate în a limita concurenţa.
11.Firma din cadrul concurenţei monopolistice îşi maximizează profitul, la

nivelul de producţie unde:
a) preţul egalează venitul marginal;
b) preţul egalează costul marginal;
c) costul marginal egalează venitul mediu;
d) venitul marginal egalează costul marginal.
12.Pe termen scurt, profiturile economice cauzează … ramura concurenţei

monopolistice şi trasarea … a curbelor cererii şi venitului marginal.
a) intrare în, spre stânga
b) intrare în, spre dreapta
c) ieşirea din, spre dreapta
d) ieşirea din, spre dreapta
13.Pe termen scurt, pierderile cauzează … ramura concurenţei

monopolistice şi trasarea … a curbelor cererii şi venitului marginal.
a) intrarea în, spre stânga
b) intrarea în, spre dreapta
c) ieşirea din, spre stânga
d) ieşirea din, spre dreapta
123
14.Într-o ramură a concurenţei monopolistice, profiturile economice sau

pierderile pe termen scurt vor determina curba cererii să se traseze în
punctul în care în echilibru pe termen lung, ea:
a) intersectează curba ofertei;
b) intersectează curba costului variabil mediu;
c) este tangentă la curba costului mediu;
d) este tangentă la curba costului marginal.
15.Care din următoarele structuri de piaţă sunt asociate cu politica de

dezvoltare a produsului şi de reclamă a acestuia:
a) concurenţa perfectă;
b) monopolul pur;
c) concurenţa monopolistă;
d) oligopolul;
e) c şi d.
16.Care din următoarele caracteristici nu sunt asociate oligopolului?

a) câteva firme;
b) bunuri standardizate şi diferenţiate;
c) lipsa grijii în ceea ce priveşte rivalii;
d) părţi mari de piaţă;
e) bariere la intrare.
17.Dacă fiecare oligopolist dintr-o ramură dată crede că rivalii săi nu vor
realiza scăderea preţului:
a) luptele de preţ vor duce la obţinerea de profituri economice pentru
toţi, dar mai ales pentru cei mai mici oligopolişti;
b) nu există nici un stimulent în reducerea preţurilor şi riscă chiar un
război al preţurilor;
c) se poate ajunge la un război al preţurilor rezultat din scăderea
acestora până la un nivel egal cu costul mediu;
d) apare o modificare în cererea oligopoliştilor şi curbele venitului
marginal.
18.Cu scopul de a preveni intrarea pe o piaţă, oligopoliştii:

a) aşează preţurile la un nivel foarte înalt, pentru a câştiga profituri de
monopol;
b) fixează preţurile egalându-le cu costurile marginale, pentru a
maximiza profiturile;
124
c) aşează preţurile pentru a reduce profiturile normale la zero;

d) fixează preţurile la un nivel egal cu costul mediu.
19.Luptele de preţ crează un stimulent pentru oligopolişti în obţinerea

supremaţiei. O înţelegere formală de restricţionare a producţiei şi împărţire
a pieţelor este numită:
a) monopol pur;
b) oligopol restrictiv;
c) cartel.
20.Care dintre următoarele condiţii sunt necesare pentru ca un cartel să

existe:
a) bariere la intrare;
b) înţelegere (acord) în ceea ce priveşte nivelurile de producţie totală;
c) acord în ceea ce priveşte partea deţinută de firmă în producţia totală
a ramurii;
d) abilitate în administrarea şi promulgarea înţelegerii;
e) toate de mai sus.
Bibliografie
 Obligatorie
 Facultativă
Bucureşti, 2000 pg. 335-340, pg. 342-351;
pg. 144-155, pg. 162-163;
125
Probleme rezolvate
1. Activitatea unui monopol este determinată de următoarele funcţii:

CT = 2q2 + 3
q = 12 – p
Se cere:
a. Ce reprezintă relaţia q = 12 – p ?
b. Care este mărimea p, q şi  (unde p este preţul, q este cantitatea şi  este
profitul) dacă monopolul urmăreşte maximizarea profitului?
c. Dacă monopolul urmăreşte maximizarea cifrei de afaceri, care este preţul
corespunzător şi valoarea maximă a cifrei de afaceri?
 Rezolvare
a. Relaţia q = 12 – p reprezintă ecuaţia directă a cererii (varianta Cournot a
funcţiei cererii).
b. În condiţii de monopol, maximizarea profitului se realizează atunci când

venitul marginal (Vmg) este egal cu costul marginal. Venitul marginal se
calculează ca primă derivată a funcţiei venitului total (VT= 12q – q2), deci
Vmg=12 – 2q.Costul marginal, Cmg = 4q. Pentru Vmg=Cmg, 12 – 2q = 4q,
q = 2, p = 10 şi profitul este egal cu 9.
c. Condiţia pentru ca să existe un maxim al cifrei de afaceri(VT) este ca

Vmg să fie egal cu zero. În acest caz , 12 – 2q = 0, de unde q = 6 iar cifra de
afaceri maximă ar fi de 36. Se observă că pierderea înregistrată în acest caz
este de 39, cu mult mai mare decât costul fix, ceea ce înseamnă că preţul a
coborât sub pragul de închidere (deci monopolul ar fi trebuit să oprească
producţia sau să înceteze oferta).
126
1.O piaţă a unui bun X se caracterizează prin următoarele două

funcţii: Qx = 100 - 5px (1) şi Qx = 20 + 3px (2)
a. Specificaţi care dintre cele două funcţii reprezintă funcţia ofertei şi care
reprezintă funcţia cererii, în condiţii normale.
b. Care sunt valorile lui Qx şi px specifice echilibrului pieţei.
c. Daca o autoritate publică (administrativă) va stabili un preţ maxim de 7
u.m., ce se va înregistra pe piaţa respectivă?
2. O piaţă cu situaţie de monopol se caracterizează prin următoarele:
Preţul (u.m.) 10 9 8 7 6 5 4
Cantitatea cerută 1 2 3 4 5 6 7
Q (buc)
Pentru fiecare situaţie determinaţi venitul total (VT) şi venitul

marginal (Vmg), reprezentaţi grafic venitul total, venitul marginal, cererea
şi precizaţi relaţia dintre venitul total şi venitul marginal.
3.Considerăm datele privind costul vânzătorului monopolist şi cererea din

tabelul 1:
Tabelul 1
Cantitatea Cost total Cost mediu Cost marginal Cantitatea
oferită (mii lei) (lei) (lei) cerută
(mii unit.) (mii unit.)
1 12 12,00 - 1
2 14 7,00 2 2
3 17 5,67 3 3
4 21 5,25 4 4
5 26 5,20 5 5
6 32 5,33 6 6
7 39 5,57 7 7
127
Se cere:
a) completaţi tabelul 2;
b) determinaţi preţul monopolistului ce maximizează profitul şi
cantitatea.
Tabelul 2.
Preţ Venit total Venit marginal Profit, pierderi
(lei) (mii lei) (lei) (mii lei)
10
9
8
7
6
5
4
128

Data: ...../..../....
Tema: PIEŢELE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ.

INTRODUCERE ÎN ECONOMIA BUNĂSTĂRII
PLAN DE SEMINAR 13
Cuvinte cheie:
 Eficacitate
 Echitate
 Echitate orizontală
 Echitate verticală
 Bunăstare
 Standard de viaţă
 Teoria bunăstării
 Teoria justiţiei distributive
 Externalități pozitive
 Externalități negative
 Statul bunăstării
 Teorii asupra sărăciei
 Inegalitatea veniturilor
 Curba Lorenz
 Coeficientul Gini
 Inegalitatea în avere
 Egalitate
129

1. Ce se înţelege prin eficienţa concurenţei perfecte?

2. Definiţi conceptul de echitate.
3. Ce este standardul egalitarist?
4. Definiţi selectivitatea.
5. Definiţi standardul “intergeneraţii”.
6. Definiți termenul de eşec al pieţelor.
7. Prezentați cauzele care explică eşecul pieţelor libere.
8. Ce reprezintă costurile tranzacţionale?
9. Prezentați tipurile fundamentale de state clasificate după funcţiile şi
rolul lor în economie.
10. Prezentați principalii factori ce influențează procesul de distribuţie.
11. Definiți conceptul de standard de viaţă.
12. Definiți conceptul de bunăstare colectivă.
13. Teoria comportamentului decizional.
14. Ce semnifică externalitățile pozitive ? dar, cele negative ?.
15. Care sunt cauzele inegalităţilor dintre oameni?
16. Ce exprimă curba Lorenz?
17. Cum se explică faptul că redistribuirea – în numele echităţii –se
realizează pe seama reducerii eficienţei economice?
1. Aspecte privind eşecurile mecanismului pieţei şi distribuţia
arbitrară a veniturilor
2. Rolul şi funcţiile statului.
3. Repartiţie egalitară sau eficacitate economică?
4. Inegalitatea veniturilor în România.
130
Teste grilă
1. Echitatea orizontală presupune:

a) dacă două persoane sunt egale în toate privinţele amândouă trebuie
să plătească impozite egale;
b) dacă două persoane sunt egale în toate privinţele ele vor plăti
impozite diferite;
c) dacă două persoane beneficiază de acelaşi serviciu(o parcare) ele
trebuie să plătească acelaşi impozit.
2. Bunăstarea colectivă presupune ca:

a) membrii colectivităţii să dispună de un volum maxim de bunuri şi
servicii;
b) membrii colectivităţii să dispună de un volum minim de bunuri şi
servicii considerat a fi decent, normal, minimal;
c) membrii colectivităţii să dispună de acelaşi volum de bunuri şi
servicii.
3. În grija statului bunăstării intră:

a) pensiile publice şi cele private;
b) asigurările de şomaj şi cele de sănătate;
c) alocaţiile familiale şi ajutoarele băneşti acordate anumitor categorii
de populaţie.
4. Cele trei mari obiective ale statului bunăstării sunt:

a) securitate socială, proprietate privată şi egalitatea cetăţenilor;
b) libertate, dreptate socială şi creştere economică;
c) securitate socială, libertate şi egalitatea tuturor cetăţenilor.
5. Sărăcia apare atunci când:

a) lipsesc resursele necesare unui trai confortabil;
131
b) lipsesc resursele necesare unui mod de viaţă considerat a fi normal

de societate, dar şi de individul respectiv;
c) societatea traversează o perioadă excepţională(război, secetă, etc.).
6. Statul se implică în economie în calitate de:

a) producător;
b) consumator;
c) coordonator şi factor de decizie unic;
d) partener în operaţii de schimb;
e) reprezentant al agenţilor economici în operaţiile de comerţ exterior.
7. O modalitate de exprimare grafică a inegalităţii în distribuirea

veniturilor este:
a) curba posibilităţilor de producţie;
b) curba Lorenz;
c) coeficientul Gini.
8. La baza inegalităţilor în avere se află:

a) moştenirile;
b) inegalitatea veniturilor;
c) diferenţele de abilitate.
9. Inegalitatea în venituri şi în avere:

a) sunt independente;
b) sunt egale;
c) sunt interdependente.
10. Contractul social între partenerii la viaţa economică este un

compromis între:
a) valorile morale, etice şi cele sociale, culturale;
b) valorile materiale şi cele sociale;
c) inflaţie şi şomaj.
11. Situațiile de eșec al piețelor sunt determinate de factori ce țin de:

a) drepturile de proprietate asupra bunurilor, precum și de costurile
tranzacționale;
132
b) drepturile de proprietate asupra terenurilor, precum și de costurile

de exploatare;
c) toate variantele sunt corecte.
12. Printre factorii care explică eșecul piețelor libere în alocarea eficientă
a resurselor și care împiedică valorificarea maximală a posibilităților de
schimb avantoj nu se numără:
a) dificultatea individualizării drepturilor de proprietate;
b) existența unor costuri tranzacționale semnificative și eșecul
negocierii unor acorduri mutual avantajoase de schimb;
c) reușita individualizării drepturilor de proprietate, existența unor
costuri tranzacționale semnificative și eșecul negocierii unor
acorduri mutual avantajoase de schimb.
13. Trăsătura comună a tuturor situațiilor de eșec al piețelor nu constă în:

a) discrepanța dintre costurile sau beneficiile private;
b) costurile sau beneficiile sociale;
c) corelația utilitate-beneficiu.
Bibliografie
 Obligatorie
a Afacerilor, Microeconomie, Editura Mirton, Timişoara, 2013.
 Facultativă
1. Băbăiţă I., Duţă Alexandrina, Imbrescu I. – Microeconomie,
Editura Mirton, Timişoara, 2005 pg. 445-466;
Bucureşti, 2000 pg. 335-340, pg. 342-351;
3. *** - Economie, ediţia a VII-a, Editura Economică, Bucureşti,
2005, pg. 144-155, pg. 162-163;
133

Data: ...../..../....
Tema: FORMAREA ŞI REPARTIŢIA VENITURILOR
PLAN DE SEMINAR 14
Cuvinte cheie:
 Salariul
 Salariul nominal
 Salariul real
 Efect de substituire
 Efect de venit
 Profitul
 Masa profitului
 Rata profitului(comercială, economică,
financiară, rentabilităţii)
 Repartizarea profitului
 Dobânda
 Masa dobânzii
 Rata dobânzii
 Dobânda simplă
 Dobânda compusă
 Rata nominală a dobânzii
 Rata reală a dobânzii
 Rata de bază a dobânzii(de referinţă)
 Renta
 Arenda
134

1. Ce rol are în economie salariul în calitate de cost şi de venit?
2. Ce este salariul nominal? Dar cel real? Cum se explică relaţia
dintre cele două mărimi definite?
3. Ce reprezintă salariul minim garantat într-o economie şi care
sunt elementele principale care stau la baza stabilirii mărimii
sale?
4. Ce deosebire esenţială există între profit şi salariu?
5. Ce reprezintă profitul pentru o firmă şi cum se poate el motiva?
6. În ce constă deosebirea dintre rata economică a profitului şi cea
financiară?
7. Ce semnificaţie are rata dobânzii în economie?
8. Ce deosebire există între rata nominală şi rata reală a dobânzii?
9. Cum se defineşte renta la modul cel mai general?
10. Care sunt principalele forme ale rentei?
1. Raportul dintre importanţa pe care o acordă întreprinzătorul

salariului(văzut ca şi cost) şi cea pe care o acordă salariatul(în
calitate de venit).
2. Spiritul legislaţiei faţă de profitul nelegitim.
3. Rolul ratei dobânzii la creditele acordate în derularea afacerilor.
4. Semnificaţia rentei în România prezentă.
135
Teste grilă
1. Salariul este:
a) un cost;
b) un venit;
c) o componentă a cheltuielilor materiale de producţie;
d) un profit;
e) plata cuvenită posesorului factorului muncă.
2. Dacă salariul real este mai mic decât aşteptările salariatului, atunci
acesta:
a) caută să obţină un salariu nominal mai mare;
b) acceptă munca suplimentară;
c) renunţă să mai muncească;
d) poate acţiona pentru scăderea preţurilor;
e) nu mai plăteşte impozit.
3. Cum se va modifica mărimea salariului real în situaţia în care

salariul nominal creşte cu 10%, dacă preţurile cresc tot cu 10%?
a) nu se modifică;
b) creşte cu 10%;
c) scade cu 10%.
4. Cum se modifică salariul real dacă salariul nominal scade cu 10%,

iar preţurile cresc cu 10%?
a) scade cu mai puţin de 20%;
b) scade cu 20%;
c) scade cu mai mult de 20%.
5. Salariul mediu dintr-o economie creşte de la 3.000.000 u.m. la

4.200.000 u.m., în timp ce preţurile cresc de la 100.000 u.m. la 150.000
u.m. Cum va evolua salariul real?
a) scade cu 6,67%;
136
b) scade cu 10%;
c) scade cu mai mult de 10%.
6. Care este indicele salariului nominal, dacă se înregistrează o

creştere a acestuia de la 5.000.000 u.m./lună la 7.500.000 u.m./lună?
a) 50%;
b) 66,67%;
c) 150%.
7. Care este salariul brut al unui salariat ce primeşte lunar 4.500.000

u.m. salariu net, dacă impozitul pe salariu reprezintă 20% din salariul
brut?
a) 5.400.000 u.m.;
b) 5.625.000 u.m.;
c) 5.810.000 u.m.
8. Profitul îndeplineşte următoarele funcţii:

a) simbolizează bogăţia;
b) măsoară activităţile economice;
c) stimulează creşterea iniţiativei;
d) îi determină pe întreprinzători să îşi asume unele riscuri;
e) cultivă spiritul de economie.
9. Profitul poate fi utilizat pentru:

a) recuperarea cheltuielilor materiale şi salariale;
b) consumul personal al întreprinzătorului;
c) creşterea şi diversificarea producţiei.
10. Care este mărimea profitului realizat de un întreprinzător ce

încasează săptămânal 25 milioane u.m., în condiţiile în care cheltuielile
sale sunt de 20 milioane u.m.?
a) 15 milioane u.m.;
b) 5 milioane u.m.;
c) 0,5 milioane u.m.
11. Care este rata rentabilităţii la o firmă care are un profit ce

reprezintă 20% din încasări?
a) 20%;
b) 25%;
137
c) 15%.
12. La o firmă, rata profitului la capital este de 10%. Capitalul fix

reprezintă 40% din capitalul utilizat şi se amortizează în fiecare an într-o
proporţie de 10%. Salariile plătite lucrătorilor reprezintă 20% din profit.
Care este rata anuală a profitului?
a) 10%;
b) 20%;
c) 15,15%.
13. Profitul scade atunci când:

a) scade renta;
b) scad salariile;
c) cresc cheltuielile materiale şi salariale.
14. Supraprofitul se obţine în condiţii de concurenţă:

a) perfectă;
b) imperfectă;
c) incorectă.
15. Dobânda este:

a) un preţ;
b) un cost;
c) un venit;
d) un serviciu;
e) o formă de proprietate.
16. O bancă acordă un credit de 100 milioane u.m. cu o rată anuală a

dobânzii de 5 %, cu termen de restituire de 2 ani. Dobânda încasată va fi:
a) 12 milioane u.m.;
b) 22 milioane u.m.;
c) 10 milioane u.m.
17. O bancă acordă un credit de 100 milioane u.m. pe 3 luni pentru care
încasează o dobândă de 20 milioane u.m.. Rata dobânzii este:
a) 5%;
b) 10%;
c) 15%;
d) 20%.
138
18. În decursul unui an, o bancă atrage de la deponenţi suma de 100

milioane u.m. plătind o dobândă de 25%. Banca acordă următoarele
credite: 25 milioane u.m. pe 3 luni cu dobândă 40%; 50 milioane u.m. pe 9
luni cu dobândă 50%; 25 milioane pe 6 luni cu dobândă 50%. Banca are
cheltuieli de 750.000 u.m./an. Ce profit realizează ea în anul respectiv?
a) 1,75 milioane u.m.;
b) 2 milioane u.m.;
c) 2,75 milioane u.m.
1. Să se completeze tabelul următor:
Indicatori T0 T1
Salariul nominal (SN) 10.000 ?
Indicele prețului (Ip) - 110%
Salariul real (SR) ? ?
Indicele salariului real (Isr) - 120%
2. Un agent economic dispune de un capital fix de 2 milioane u.m.

cu o durată de funcționare de 4 ani. Capitalul circulant consumat este de
două ori mai mare decât amortizarea anuală și de 5 ori mai mare decât
cheltuielile salariale. Știind că profitul obținut la sfârșitul anului este de
510.000 u.m. Să se determine rata profitului calculată la costul total.
139
Bibliografie
 Obligatorie
1. Colectivul de Economie, Facultatea de Economie şi Administrare
a Afacerilor, Microeconomie, Editura Mirton, Timişaoara, 2013;
 Facultativă
1. Cismaş Laura, Economie. Manual universitar, Editura

Universitas Timisiensis, Editura Mirton, Timişoara, 2001
2. Cismaş Laura, Economie politică, vol. I, Editura Mirton,
Timişoara, 2000
3. Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constantin, Economie.
Manual universitar, Editura Economică, Bucureşti, 1999
4. Didier Michel, Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994
5. Dobrotă Niţă(coordonator), Economie politică. Economics,
Editura Economică, Bucureşti, 1997
6. Frois Gilbert Abraham, Economia politică, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994
7. Lipsey, Richard G. Christal, K. Alec, Economia pozitivă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999
8. Samuelson Paul, Nordhaus William, Economie Politică, Editura
Teora, Bucureşti, 2000
140
141
Bibliografie
1. Băbăiţă I., Alexandrina Duţă, Imbrescu I.– Microeconomie - Editura de

2. Cismaş Laura - Economie politică, vol. I, Editura Mirton, Timişoara,
2000
3. Cismaș Laura – Economie. Manual universitar, Editura Mirton,
Timișoara, 2001;
4. Cismaş Laura Mariana, Sîrghi Nicoleta, Negruţ Lucia - Economie.
5. Cismaş Laura Mariana- Consumul în teoria economică. O abordare
6. Cismaş Laura – Economie. Elemente de micro și macroeconomie, Editura
7. Cismaş Laura – Microeconomia bunăstării, Editura Mirton, Timișoara,
2004;
8. Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C. - Economie- manual universitar -
Editura Economică Bucureşti,1999;
9. Dobrotă N. (coordonator) - Dicţionar de Economie –Ediţia a doua,
Editura Economică, Bucureşti,1999;
142
10. Didier Michel - Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1994;
11. Duţă Alexandrina, Cismaş Laura, Nicoleta Sîrghi - Microeconomie.
Teorie şi aplicaţii - Editura Mirton, Timişoara, 2003;
12. Frois A. G. - Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998;
13. Fudulu P. – Microeconomie, Editura Hroyuki, București, 1996;
14. Gherasim T.- Microeconomie – vol.1 şi 2 , Editura Economică.,
Bucureşti, 1994;
15. Ghișoiu Magdalena. Silaghi Monica Pop, Jude Cristina, Câlea Sorin,
Micro&Macroeconomie: caiet de seminar, -Ed. a 3-a, revizuită, Editura
Risoprint, Cluj –Napoca, 2008;
16. Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Ghe. - Economie politică, Editura
17. Ignat I., Luțac G., Micro și macroeconomie: concepte fundamentale și
aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004;
18. Lipsey, Richard G. Christal, K. Alec - Economia pozitivă, Editura
19. Popescu C., Ciucur D. – Microeconomia concurenţială – Editura
20. Samuelson P., Nordhaus W.- Economie - Editura Teora, Bucureşti,
2000;
21. Silaşi Gr., Sîrghi Nicoleta -Microeconomia în fişe, ediția a II –a, Editura
22. Sîrghi Nicoleta – Microeconomie aprofundată. Teorie și aplicații,
Editura Mirton, Timișoara, 2008;
23. Stancu S., Andrei T. - Microeconomie - Editura All, Bucureşti, 1997;
143
Stiglitz J. E., Walsh C. E., - Economie, Editura Economică, Bucureşti, 2005;

24. *** (ASE, Catedra de Economie şi Politici Economice) – Economie -
25. *** - Dicţionar de ştiinţe economice, Editura ARC, Chişinău, 2006.
*** Catedra de Economie, FEAA-UVT - Microeconomie-note de curs,
26. *** Catedra de Economie, FEAA-UVT - Microeconomie. Caiet de
seminar, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2010;
27. *** Catedra de Economie, FEAA-UVT – Microeconomie- Editura
144

MICROECONOMIE Aplicații

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MICROECONOMIE Aplicații

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

 Microeconomie – caiet de seminar 

Universitatea de Vest din Timişoara

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

Microeconomie - Caiet de seminar îşi propune să

Microeconomie - Caiet de seminar se doreşte a fi un

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

1. Date despre program

1.5 Ciclul de studii Licență

2. Date despre disciplină

3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

3.7 Total ore studiu 89

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) – Nu este cazul

5. Condiţii (acolo unde este cazul)

6. Competenţele specifice acumulate

 Aplicarea principiilor, normelor şi valorilor codului de

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice

Capitolul 2. ELEMENTELE Expunerea, Explicaţia, 2 ore

Capitolul 4. TEORIA Expunerea, Explicaţia, 4 ore

Capitolul 5. TEORIA Expunerea, Explicaţia, 4 ore

Capitolul 7. DECIZIA DE Expunerea, Explicaţia, 2 ore

ECONOMIA BUNĂSTĂRII (Sistemul Interactiv de

Vreau să ştiu – Am învăţat”

FORMAREA PREŢULUI ŞI Explicaţia, Conversația 4 ore

PIEŢELE ŞI EFICIENŢA Explicaţia, Conversația 2 ore

FORMAREA ŞI Explicaţia, Conversația 2 ore

8. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor

 Conţinutul disciplinei (Microeconomia fiind o disciplina fundamentală)

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor

10.5 Prezență, Listă săptămânală de 5%

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

PLAN CALENDARISTIC AL ACTIVITĂŢIILOR DE SEMINAR

Nr. MACROECONOMIE Nr. Nr.ore/ Săpt.

Funcţii de utilitate. Utilitatea

8.6. Oligopolul. Teoria jocurilor 1/12

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

Capitolul 1. ECONOMIA ŞI SISTEMUL ŞTIINŢELOR

Capitolul 2. ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE CERERII

Capitolul 3. ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE OFERTEI

Capitolul 4. TEORIA UTILITĂŢII ŞI ECHILIBRUL

Capitolul 5. TEORIA PRODUCŢIEI

Capitolul 6. ANALIZA ECONOMICĂ A COSTURILOR

Capitolul 7. DECIZIA DE OFERTĂ A FIRMEI CE OPEREAZĂ

Capitolul 8. FORMAREA PREŢULUI ŞI ECHILIBRUL ÎN

8.3. Concurenţa monopolistică

Capitolul 9. PIEŢELE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ.

Capitolul 10. FORMAREA ŞI REPARTIŢIA VENITURILOR

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

Pentru a conferi un caracter unitar desfăşurării activităţilor de

1. Caietul de Seminar, care va cuprinde toate temele prevăzute pentru

 Desfăşurarea Seminariilor va avea ca suport un PLAN DE

Fiecare titular de Seminar poate să completeze tematica propusă

 *** Departamentul de Economie şi Modelare Economică, Colectivul de

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

TEMA: ECONOMIA ŞI SISTEMUL ŞTIINŢELOR

...Întrebări de autoevaluare (se răspunde în scris ca urmare

8. Care sunt principalele metode utilizate în economie?

1. Apariţia şi formarea ştiinţei economice

2. Care din aprecierile de mai jos referitoare la obiectul ştiinţei economice

4. Procesul prin care se utilizează resurse economice (se fac “input”-uri)

5. La baza desfăşurării activităţii economice, în toate formele sale se află:

6. Omul este mai întâi:

7. Originea liberalismului modern se află la:

8. Fondatorul liberalismului economic este: