CAPITOLUL I: DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND ETICA

I.1. PROBLEMATICA ETICII

Ca şi alte componente ale ştiinţei sau filosofiei, etica nu cuprinde o singură disciplină, ci
un ansamblu de discipline. Toate aceste discipline vizează problematica etică, adică o vastă sferă
de dezbateri ce au în comun preocupări pentru:

 ce este bine şi ce este rău în raporturile interindividuale sau intergrupuri;

 ce este corect şi ce este incorect din punct vedere general, punct de vedere moral;

 ce se cuvine şi ce nu se cuvine într-o societate civilizată, cum trebuie să se comporte, sau ce

trebuie şi ce nu trebuie să facă un om corect, un grup;

 ce este acceptabil şi ce este inacceptabil în mod obiectiv şi raţional;

 obligaţii şi drepturi într-un sens general-uman sau social de ordin general.1

Noţiunea de etică provine de la cuvântul grecesc „ethos”, înseamnă obicei, morav,

caracter, obişnuinţă, care are un dublu sens:

a). o disciplină ştiinţifică având ca obiect de studiu normele de comportament care reglementează
relaţiile dintre oameni, astfel spus, ştiinţa despre morală, despre bine şi rău;

b). ansamblul normelor care reglementează comportamentul oamenilor în societate, reguli ce

trebuie aplicate în viaţă pentru a practica binele în opoziţie cu răul.2

1
Adrian Paul Iliescu, Etică socială şi politică, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2007, pag. 11
2
M. Midgley, Originile eticii, în tratat de etică, Editura Polirom, Bucureşti, 2006, pag. 29