Dochia şi Traian de Gh.

Asachi
Sub muntele Ceahlău este o stâncă de fată, fiica unui mare domnitor, Decebal, conducătorul Daciei care
veghează peste turme și oi. Decebal avea o fată de o rară frumuseţe, înţeleaptă, vrednică, numită Dochia, o fată
din Ţara Dacilor. Ţara Dochiei a fost cucerită de împăratul romanilor, Traian care se îndrăgostește de fată și o
urmăreşte pe Dochia. Le-a spus oamenilor săi de credinţă că dorește s-o facă împărăteasă. Fata a aflat gândurile
lui Traian şi neacceptând să devină soția celui care i-a distrus familia și i-a cotropit țara, a fugit în munți. Din
prințesă Dochia s-a îmbrăcat în păstoriţă, a luat câteva oi şi a pornit spre cel mai înalt munte Ceahlău şi s-a oprit
pe o pajiște în cei mai prăpastioşi munţi, cu speranţa că nu va fi găsită.
Traian o găsește pe Dochia pe munte, într-o dimineaţă, când prietenii Dochiei au auzit multe glasuri
bărbătești, zgomot de arme şi au anunţat-o pe Dochia. Traian dorește să o îmbrățișeze și să-și exprime dragostea
față de ea, dar fata, văzând că nu mai are scăpare și nu este nimeni care s-o ajute, îi cere ajutorul lui Zalmoxis, zeul
dacilor. Rugăciunea fierbinte a Dochiei este ascultată de către Zamolxis, din senin se porneşte o mare furtună; un
trăsnet a lovit stânca unde stătea Dochia, o preface în stană de piatră şi pe oile sale în mai multe stânci mici.
După aceasta întâmplare, ploaia s-a oprit, în timp ce a ajuns aici şi Traian cu ostașii lui. Prietenii Dochiei i-au
povestit lui Traian cele întâmplate, iar Traian a hotărât că acest munte să fie înălţat. Oştenii romani, dar şi dacii au
pus bolovani de piatră, înălţând muntele, care de atunci poartă numele Ceahlău , după numele vulturului care
zboară deasupra muntelui uriaş, Ceahlău.

Dochia şi Traian de Gh.Asachi

Sub muntele Ceahlău este o stâncă de fată, fiica unui mare domnitor, Decebal, conducătorul Daciei care
veghează peste turme și oi. Decebal avea o fată de o rară frumuseţe, înţeleaptă, vrednică, numită Dochia, o fată
din Ţara Dacilor. Ţara Dochiei a fost cucerită de împăratul romanilor, Traian care se îndrăgostește de fată și o
urmăreşte pe Dochia. Le-a spus oamenilor săi de credinţă că dorește s-o facă împărăteasă. Fata a aflat gândurile
lui Traian şi neacceptând să devină soția celui care i-a distrus familia și i-a cotropit țara, a fugit în munți. Din
prințesă Dochia s-a îmbrăcat în păstoriţă, a luat câteva oi şi a pornit spre cel mai înalt munte Ceahlău şi s-a oprit
pe o pajiște în cei mai prăpastioşi munţi, cu speranţa că nu va fi găsită.
Traian o găsește pe Dochia pe munte, într-o dimineaţă, când prietenii Dochiei au auzit multe glasuri
bărbătești, zgomot de arme şi au anunţat-o pe Dochia. Traian dorește să o îmbrățișeze și să-și exprime dragostea
față de ea, dar fata, văzând că nu mai are scăpare și nu este nimeni care s-o ajute, îi cere ajutorul lui Zalmoxis, zeul
dacilor. Rugăciunea fierbinte a Dochiei este ascultată de către Zamolxis, din senin se porneşte o mare furtună; un
trăsnet a lovit stânca unde stătea Dochia, o preface în stană de piatră şi pe oile sale în mai multe stânci mici.
După aceasta întâmplare, ploaia s-a oprit, în timp ce a ajuns aici şi Traian cu ostașii lui. Prietenii Dochiei i-au
povestit lui Traian cele întâmplate, iar Traian a hotărât că acest munte să fie înălţat. Oştenii romani, dar şi dacii au
pus bolovani de piatră, înălţând muntele, care de atunci poartă numele Ceahlău , după numele vulturului care
zboară deasupra muntelui uriaş, Ceahlău.
Dochia şi Traian de Gh.Asachi
Sub muntele Ceahlău este o stâncă de fată, fiica unui mare domnitor, Decebal, conducătorul Daciei care
veghează peste turme și oi. Decebal avea o fată de o rară frumuseţe, înţeleaptă, vrednică, numită Dochia, o fată
din Ţara Dacilor. Ţara Dochiei a fost cucerită de împăratul romanilor, Traian care se îndrăgostește de fată și o
urmăreşte pe Dochia. Le-a spus oamenilor săi de credinţă că dorește s-o facă împărăteasă. Fata a aflat gândurile
lui Traian şi neacceptând să devină soția celui care i-a distrus familia și i-a cotropit țara, a fugit în munți. Din
prințesă Dochia s-a îmbrăcat în păstoriţă, a luat câteva oi şi a pornit spre cel mai înalt munte Ceahlău şi s-a oprit
pe o pajiște în cei mai prăpastioşi munţi, cu speranţa că nu va fi găsită.
Traian o găsește pe Dochia pe munte, într-o dimineaţă, când prietenii Dochiei au auzit multe glasuri
bărbătești, zgomot de arme şi au anunţat-o pe Dochia. Traian dorește să o îmbrățișeze și să-și exprime dragostea
față de ea, dar fata, văzând că nu mai are scăpare și nu este nimeni care s-o ajute, îi cere ajutorul lui Zalmoxis, zeul
dacilor. Rugăciunea fierbinte a Dochiei este ascultată de către Zamolxis, din senin se porneşte o mare furtună; un
trăsnet a lovit stânca unde stătea Dochia, o preface în stană de piatră şi pe oile sale în mai multe stânci mici.
După aceasta întâmplare, ploaia s-a oprit, în timp ce a ajuns aici şi Traian cu ostașii lui. Prietenii Dochiei i-au
povestit lui Traian cele întâmplate, iar Traian a hotărât că acest munte să fie înălţat. Oştenii romani, dar şi dacii au
pus bolovani de piatră, înălţând muntele, care de atunci poartă numele Ceahlău , după numele vulturului care
zboară deasupra muntelui uriaş, Ceahlău.