Reproducerea la Broasca testoasa

Pentru Inceput:
Este adaptată la mediul terestru. În Romania trăiește în pădurile și regiunile de stepă din Oltenia, Banat și
Dobrogea.

Speciile întâlnite în România sunt țestoasa de uscat bănățeană sau țestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) și țestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).

Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei scurt, acoperit cu un țest format din 2 părți:

•carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat)

•plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă)
Ele sunt unite pe laturi, lăsând două deschizături prin care ies capul și membrele anterioare, iar la partea
posterioară, membrele posterioare și coada. Țesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de
plăci cornoase Coastele și vertebrele sunt concrescute cu carapacea. Capul, gâtul, picioarele și coada sunt
acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie. Pe lângă organele de simț, asemănătoare cu ale
șopârlei, există două fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase și
fără dinți. Masculul se deosebește vizibil de femelă, în general prin dimensiunea cozii care este mai mare
la mascul și a plastronului care la mascul este concav. Țestoasele unt animale greoaie, care se deplasează
încet din cauza conformației și a țesutului. Cele patru membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu
degete scurte, prevăzute cu gheare. Se hrănește cu ierburi sălbatice, fructe, insecte, melci și viermi pe
care le taie cu marginea ciocului. Respirația și înmulțirea este la fel ca la șerpi și șopârle.

Hibernarea ideală este între 3 și 9° Celsius, cu o umiditate cuprinsă între 70 și 90%.Broaştele ţestoase
sunt nişte animale de companie deosebite, de aceea trebuie să fie îngrijite în mod adecvat. Atunci
când hrăneşti ţestoasele trebuie să ţii cont de vârsta lor, fiindcă cele tinere mănâncă în fiecare zi, în
timp ce ţestoasele vârstnice care vor mânca o dată la 2-3 zile (în sezonul rece mănâncă la 3 zile).

Hrana de bază a testoaselor de companie este constituită din vegetale şi fructe, dar şi din frunze. Este
foarte interesant de urmărit modul de alimentare a acestora, mai ales de către copii. Este de preferat
ca acestea să beneficieze de o combinaţie de mai multe tipuri de legume, care să fie tocate şi
porţionate pentru a fi mai uşor de îngurgitat. Nu trebuie să le hrăneşti cu legume care să le producă
balonări. Expunerea la lumină (ultra-violetele sunt absolut vitale pentru dezvoltarea broaştelor
ţestoase) este mai mult decât necesară şi recomandată, la fel cum este necesară şi recomandată o
vitaminizare regulată.

Chiar dacă sunt fane ale apei, furnizarea de apă în diverse vase nu o să aibă efectul dorit. Broaştele
ţestoase se vor bălăci în apă pe care le oferi de băut şi chiar îşi vor face necesităţile tot acolo.
Broaştele ţestoase aflate în captivitate nu vor consuma produse de origine animal, chiar dacă în
mediul lor natural, din libertate o fac în mod obişnuit. Dupa imperechere, la circa 8-10 saptamani, in
functie de temperatura mediului ambiant si de specie, are loc depunerea oualor. Trebuie sa mentionam ca
unele specii de testoase au posibilitatea de depunere a oualor in mai multe reprize, pe durata aceluiasi
sezon, ceea ce reprezinta tot adaptabilitatea la mediu si un coeficient de siguranta pentru obtinerea de
noi generatii. Testoasele pot depune astfel mai multe ponte (mai des doua, vara si toamna). Trachemys
poate depune pana la 5 ponte intr-un singur sezon, depunand intre 2 si 23 de oua.Dupa unii cercetatori,
atingerea maturitatii reproductive este in stransa interdependenta cu talia animalului si cu conditiile de
viata asigurate si mai putin cu varsta animalelor. Apreciind varsta relativ optima de imperechere la unele
specii crescute in captivitate, putem constata ca cele mai precoce sunt broastele testoase cu tample rosii
(6-20 ani; 90-120mm la amsculi, 200mm la femele). Testudo hermanni atinge maturitate sexuala la 8-12
ani la masculi si la 10-14 ani la femele. Emys orbicularis ajunge la maturitate sexuala la 5-7 ani la masculii
din populatiile sudice, la 10-12 din populatiile nordice, iar femele mai tarziu.In mod normal, femela este
de talie mai mare, comparativ cu masculul, chiar daca la unele broaste testoase, acest aspect este mai
putin sesizabil.
-Coada masculului este in general mai lunga si mai groasa la baza, comparativ cu cea a femelei.
-La mascul, plastronul este in general mai concav, ceea ce face (la testoasele de uscat) ca distanta fata de
sol sa fie mai mare spre deosebire de femele, la care plastronul este mai drept sau usor convex si spatiu
fata de sol mai redus. gu
-Masculul are ultimele patru gheare, de la membrele anterioare (labutele din fata), inegale si mult mai
lungi comparativ cu cele ale femelei. Culoarea nu are importanta la determinarea sexului. Desi, foarte des,
se intalnesc diferente de culoare la testoasele din captivitate, aceastea fiind datorate asimilarii sau
neasimilarii unor minerale si expunerii mai mult sau mai putin la radiatii UV B (ultraviolete B).Legat de
reproducere - o influenta foarte mare o are temperatura asupra ecloziunii, care poate totodata influenta
intr-o oarecare masura si diferentierea sexelor. Astfel, daca temperatura este ridicata (peste media
temperaturii din zona, in care au fost depuse ouale), se vor dezvolta un numar mai mare de femele, in
timp ce la temperaturi mai scazute, se vor obtine mai multi masculi, insa la temperaturi intermediare, se
obtin atat masculi, cat si femele, in proportii relativ egale.Nu va asteptati sa puteti determina sexul broscutelor sub
2 ani!!!Broastele de uscat, care au forme mai convexe, intampina o serie de dificultati in actul reproductiv,
ceea ce face ca masculul sa depuna eforturi considerabile pana sa poata fecunda femela. Convexitatea
pronuntata a plastronului masculilor si testului femelelor, aduce adesea masculul in pozitii acrobatice,
care atinge o verticalitate aproape perfecta. In aceasta situatie femela vine in intampinarea masculului,
sprijinindu-l cu ajutorul membrelor posterioare sa nu cada pe spate si sa poata executa actul
imperecherii. Masculul, cu gatul intins, ridicat pe membrele posterioare, repliaza penisul inspre inainte si il
introduce in cloaca femelei. La anumite specii, daca conditiile de viata nu sunt corespunzatoare, femelele
au posibilitatea de a-si stoca materialul seminal si deci de a fecunda mai multe serii de oua, particularitate
care ofera una din posibilitatile de protejare si perpetuare a speciei.

Sistemul de Reproducere la Broasca testoasa:

Inainte de depunerea oualor, broastele testoase femele aleg locurile cele mai corespunzatoare, specifice
zonelor in care traiesc sau a celor in care se reproduc. Astfel, broastele testoase de uscat cauta zone cu
pamant relativ afanat, unde sapa gropi pana la adancimi variabile, ce depind de specie.
Dupa depunerea oualor, broasca le acopera cu pamant, pentru mascarea teritoriului.
Contrar legilor geneticii referitoare la determinarea sexelor, a caror baze se pun in timpul procesului de
fecundatie, la broasca testoasa, acest rol revine, conform cercetarilor intreprinse de Claude Piean,
influentei pe care o exercita temperatura. Potrivit acestor cercetari, dirijand temperatura de incubatie,
exista posibilitatea de obtinere numai de femele sau numai de masculi. La temperaturi intermediare, se
obtin atat masculi, cat si femele, in proportii relativ egale, iar, in functie de specie, se mai pot intalni si
indivizi intersex.Fecundatia la Broastele Testoase este de Tip Interna.Ouale depuse de broastele testoase
au marimi si forme diferite, in functie de specie, dar cu structura relativ asemanatoare cu cea a oualor de
pasare. Se deosebesc de acestea in primul rand prin aspectul pergamentos al cojii si o suplete mai mare a
acesteia. Din punct de vedere structural, oul este constituit din doua componente distincte, un asa-zis
galbenus (ovula sau vitelusul) si un albus (albumina), secreta de-a lungul traiectului parcurs de ovula prin
oviduct. O particularitate a albusului este de a absorbi apa, el asigurand rezerva de proteina si umiditate
pentru embrionul ce se dezvolta.Ouale Sunt ingrijite de Parinti Ia racestea se Dezvolta in Cuib.Puiul care
iese din ou seamana cu adultul si nu are alte caracteristici speciale.Puii care au iesit di oua nu sufera
metamorfoza.La eclozare, micutele broaste mai pot prezenta inca resturi ale sacului vitelin, situatie in care
ele vor fi introduse in cutii sau incubatoare, pana cand acesta va fi absorbit in totalitate: sacul vitelin
trebuie sa se afle in apa, iar restul corpului in afara. Dupa depasirea acestei faze, broscutele testoase se
pot transfera in acvariu - sau in alte spatii amenajate, in care se vor creste in continuare.

Sfarsit.

Susrse de inspiratie: Wikiepdia,Testoase.com