Mouna, trezeste-te, spun eu mergand spre ea, in liniste.

Si-a pus bratul in fata

fruntii, clipeste pentru un moment, inca in ceata viselor si in gol; apoi imi
zambeste bland, ia farfuria pe care am inconjurat-o cu carpe pentru a nu se arde.
Apa este foarte calda, ea sulfa continuu aburul care iese, genele sale lungi
coboara.
Imi place frumusetea sa muta care se dezvaluie astfel, ca un secret neasteptat,
soptit incet. Sub nasul drept, cu narile atat de subtiri incat textura lor este ca
o petala, buzele au culoarea pietrelor roz. Pielea sa foarte intunecata este
murdara si sub ochi, marile cearcane i-au oferit un aer trist. Chiar obosita, ea
ramane frumoasa, gingasa ca o antilopa, soldurile rotunde sub un piept subtire
care-i poarta sanii, ca doua mici fructe, sus plasati. Ea nu seamana in nici un fel
cu femeiele pe care le iubim aici, bazin lat, sani grei si calzi. Sopteste putin
batjocoritoare: Nu ma priveste ca pe un pacient.