Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI

DREPT ADMINISTRATIV

Student :Anghelache Durst Andrei Ionut


Anul II Gr 10
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI

REFERAT

Actul administrativ
si actul juridic civil
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI

Actul administrativ
Dreptul administrativ reglementează relațiile sociale ce apar în activitatea administrației de
stat sau în legătură cu aceasta, adică relațiile între organele administrative și între acestea și alte
organe de stat, cele dintre administrație și cetățeni; principiile organizării și funcționării
administrației.
De asemenea, reglementează relațiile de natură conflictuală dintre autoritățile publice sau
persoanele juridice de drept privat care exercită atribuții de putere publică, precum realizarea
unui interes public, asimilate autorităților publice, pe de o parte, și cei vătămați în dreptul lor prin
acte administrative ale acestor autorități, pe de altă parte.1
Act administrativ, actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în
concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor
administrative, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi contractele încheiate
de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,
executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi
speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei
instanţelor de contencios administrativ.
Act administrativ, act juridic unilateral, obligatoriu şi executoriu emis de către un organ
administrativ în temeiul puterii de stat, prin care se aduc la îndeplinire dispoziţiile legii sau ale
unui act normativ subordonat legii. O serie de acte administrative au tangenţă cu raporturile
juridice de drept civil - astfel, anumite acte administrative cum sunt actele autorităţii tutelare
servesc la asigurarea ocrotirii intereselor minorilor şi incapabililor, facilitând totodată
participarea acestora la circuitul juridic civil.
act administrativ cu caracter jurisdicțional, act ce emană de la serviciile publice administrative,
fiind rezultatul deliberării funcţionarilor publici încadraţi în serviciul public respectiv care au
primit, datorită funcţiei publice pe care o deţin, competenţa de a soluţiona anumite conflicte
juridice.
act administrativ de autoritate, act ce emană de la serviciile publice administrative, fiind
rezultatul deliberării organului de conducere colegială ori al deciziei conducătorului serviciului
public administrativ.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_administrativ- accesat la data de 15,04,2020
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI
act administrativ de gestiune, este actul juridic încheiat pe de o parte, de un serviciu public, iar pe
de altă parte, de un particular (persoană fizică sau juridică română sau străină) ce are ca obiect
vânzarea-cumpărarea de produse, executarea de lucrări şi prestarea de servicii precum şi
concesionarea sau închirierea unor bunuri mobile sau imobile, aparţinând proprietăţii publice a
statului, judeţului sau comunei.
acte administrative exceptate de la controlul legalităţii de către instanţele de contencios
administrativ, actele administrative care nu pot fi atacate la instanţele de contencios
administrativ, şi anume: a) actele care privesc raporturile dintre Parlament sau Preşedintele
României şi Guvern; b) actele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale organelor de
conducere din cadrul Parlamentului; c) actele administrative referitoare la siguranţa internă şi
externă a statului; d) actele referitoare la interpretarea şi executarea actelor internaţionale la care
România este parte; e) măsurile urgente luate de organele puterii executive pentru evitarea sau
înlăturarea efectelor unor evenimente prezentând pericol public (incendii, epidemii etc.); f) actele
adoptate în exercitarea atribuţiilor de control ierarhic; g) actele de comandament cu caracter
militar; h) actele de gestiune; i) actele de guvernământ; j) actele pentru desfiinţarea cărora se
prevede prin lege specială o altă procedură judiciară; k) actele privitoare la stabilirea şi scăderea
impozitelor şi taxelor.
anularea actelor administrative de autoritate, constituie operaţiunea juridică prin care un organ de
stat, altul decât cel care 1-a adoptat sau emis, competent potrivit legii, face să înceteze
producerea efectelor juridice, iar dacă acestea nu s-au produs, să nu se mai producă.2
Actele administrative, ca orice acte juridice, dau naştere, modifică sau sting raporturi
juridice, deci produc efecte juridice.
Prin urmare, prin efectele juridice ale actelor administrative înţelegem drepturile şi obligaţiile
care iau naştere, se modifică sau încetează prin intermediul acestor acte.·
Doctrina postbelică a consacrat şi noţiunea de eficienţă a actelor administrative, cu referire atât
la efectele juridice pe care acestea le produc, pe de-o parte, cât şi la consecinţele social-
economice şi politice, pe de altă parte.
Pentru fundamentarea forţei juridice deosebite a actelor administrative se face apel la prezumţia
de legalitate, aceasta fiind o prezumţie relativă aflată la baza regimului juridic aplicabil actului
administrativ şi presupune faptul că atâta vreme cât actul administrativ se aplică, se prezumă că
acesta a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege.
Sub aspectul efectelor juridice pe care le produce, prezumţia de legalitate este de două feluri:
prezumţie relativă de legalitate şi prezumţie absolută de legalitate:
 Prezumtia de legalitate este relativă, iuris tantum, în cazul actelor administrative,
pentru că acestea pot fi atacate de cei vătămaţi în drepturile sau în interesele lor

2
https://legeaz.net/dictionar-juridic/act-administrativ- accesat la data de 15.04,2020
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI
legitime, urmând ca instanţele judecătoreşti să cerceteze legalitatea lor. Prezumţia
relativă de legalitate poate fi, deci, răsturnată, dovedindu-se cu probe că actul
administrativ este ilegal.
 În mod cu totul excepţional, există şi o prezumţie absolută de ilegalitate, iuris et de
iure, ce nu poate fi combătută, nefiind deci posibilă cercetarea legalităţii actului care
beneficiază de o astfel de prezumţie. Asemenea acte nu pot fi atacate pe nici o cale.
Prezumţia de legalitate este asociată cu alte două prezumţii, şi anume: prezumţia de
autenticitate şi prezumţia de veridicitate, prezumţii care, fără a fi prevăzute expres, se
desprind din coroborarea mai multor dispoziţii constituţionale.
 Prin prezumţia de autenticitate, se înţelege calitatea pe care o are actul administrativ
de a fi considerat că provine în mod real de la organul evocat prin forma sa
exterioară.
 Prin prezumţia de veridicitate se înţelege calitatea actului administrativ de a
corespunde adevărului.
Potrivit acestor prezumţii, se porneşte de la ideea că actele adrninistrative redau exact
relaţiile sociale pe care le constată, adică prevederile lor sunt conforme cu realităţile sociale
pe care le reflectă.
La rândul lor, cele două prezumţii au un caracter relativ, în sensul că actele administrative
se menţin în vigoare atâta vreme cât corespund adevărului privitor la autoritatea de la care
emană şi la conţinutul lor.

Actul administrativ de numire în funcția publică trebuie să conțină în mod obligatoriu


următoarele elemente:
a) temeiul legal al numirii, cu indicarea expresă a dispoziției legale, precum și a actelor
doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b) temeiul legal al stabilirii drepturilor salariale, cu indicarea expresă a dispoziției legale;
c) numele și prenumele funcționarului public;
d) denumirea funcției publice, individualizată prin categorie, clasă și, după caz, grad profesional;
e) perioada pentru care se dispune numirea în funcția publică;
f) data de la care urmează să exercite funcția publică;
g) drepturile salariale;
h) locul de desfășurare a activității;
i) durata programului de lucru, respectiv raport de serviciu cu normă întreagă sau raport de
serviciu cu timp parțial.
Elementele raportului juridic administrativ Orice raport juridic este constituit din 3 elemente :
subiecţi, conţinut şi obiect. • Subiecţii raportului juridic administrativ. Raportul juridic
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI
administrativ presupune cel puţin două părţi, dintre care cel puţin o parte trebuie să fie o
autoritate a administraţiei publice ori un funcţionar public. Al doilea subiect poate fi o autoritate
a administraţiei publice, un funcţionar public, o persoană fizică sau juridică, română sau străină.
6 • Conţinutul raportului juridic administrativ îl formeză totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care
revin subiecţilor acestui raport. Fiecare autoritate a administraţiei publice îndeplineşte un
ansamblu de atribuţii stabilite prin lege sau prin alte acte normative, care formează competenţa
acesteia. Acest ansamblu de atribuţii reprezintă drepturile cu care respectivele autorităţi
administrative sunt învestite prin lege, a căror exercitare este o obligaţie, iar la nevoie pot fi puse
în executare prin forţa de constrângere statală. • Obiectul raportului juridic administrativ îl
constituie conduita, respectiv acţiunea sau inacţiunea părţilor din relaţia juridică. Clasificarea
raporturilor juridice administrative Raporturile juridice administrative se clasifică în două mari
categorii : A. Raporturi juridice administrative care se formează în cadrul sistemului
administraţiei publice În aceste raporturi, ambii subiecţi sunt structuri ce aparţin sistemului de
administraţie publică. Cuprinsul lor este alcătuit din : - raporturi de subordonare ierarhică ( de ex.
Guvern – prefecţi, ministere – servicii publice deconcentrate etc.). - raporturi de colaborare, în
cadrul cărora subiecţii se află pe poziţii de egalitate şi conlucrează pentru îndeplinirea unor
activităţi administrative (de ex. colaborarea dintre diverse ministere). - raporturi de participare
(de ex. participarea Preşedintelui României la şedinţele Guvernului, ori participarea primarului la
şedinţele consiliului local). - raporturi de coordonare (de ex. consiliul judeţean coordonează
activitatea consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes
judeţean). - raporturi de tutelă administrativă (de ex. prefect – consilii judeţene/consilii
locale/primari) - raporturi de conflict juridic (de ex. acţiunile introduse de prefect la instanţa de
contencios administrativ împotriva actelor nelegale ale autorităţilor administraţiei locale
autonome, consecinţă a controlului de tutelă administrativă). B. Raporturi juridice administrative
în care un subiect aparţine sistemului administraţiei publice, iar cel de-al doilea subiect este un
particular (persoană fizică sau juridică din afara sistemului) - raporturi de subordonare –
conformare a particularilor faţă de prescripţiile cuprinse în actele administrative emise sau
adoptate de administraţia publică. - raporturi de colaborare şi participare (de ex. participarea
cetăţenilor dintr-o unitate administrativ-teritorială la şedinţele publice ale autorităţilor autonome
locale deliberative – consilii locale şi judeţene) - raporturi de utilizare a serviciilor publice (apă,
canal, încălzire, sănătate, transport public etc.). - raporturi de conflict juridic (de ex. răspunderea
contravenţională ori procedura contenciosului administrativ). 3

Actul juridic civil


Principalele repere ale regimului juridic al reprezentării, în economia noului Codul civil român
Reglementarea generală (cadru) a reprezentării, ca tehnică juridică și ca instituție a dreptului
civil, este conținută de noul Codul civil, în cuprinsul art. 1295-1314, articole care configurează

3
Drept administrativ suport de curs pag 7
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI
liniile directoare în ceea ce privește această instituție, fără însă a ne oferi și o necesară – după
părerea noastră – definiție legală a acesteia.
Potrivit doctrinei, reprezentarea este definită drept „tehnica juridică prin care o persoană (numită
reprezentant) încheie un act juridic în numele și în contul altei persoane (numite reprezentat),
astfel încât efectele actului încheiat se produc direct în persoana reprezentatului” Din analizarea
aceastei definiții, s-ar putea extrage ideea că reprezentarea nu poate fi decât „perfectă”, adică ea
poate avea în vedere doar încheierea actelor juridice de către o altă persoană numai cu
îndeplinirea a două cerințe cumulative adică, doar în numele și pe socoteala celui de la care care
se primește o astfel de însărcinare și putere.
Ca instituție specifică dreptului civil și a dreptului privat, în general, reprezentarea trebuie
înțeleasă, în viziunea noastră, ca fiind formată din totalitatea prevederilor legale generale și
speciale care stabilesc condițiile și efectele utilizării procedeului juridic de încheiere/emitere a
actelor juridice civile, prin intermediul unei alte persoane decât cea care este parte a acelor acte
și asupra căreia se răsfrâng efectele lor. Dintr-o astfel de perspectivă, noul Cod civil marchează o
soluție normativă novatoare și de o deosebită utilitate teoretică și practică, având în vedere
împrejurarea că, în anterioarele reglementări legale, puteau fi identificate și utilizate doar unele
sumare și disparate regelementări conținute de diverse acte normative.
Art. 1295 C. civ. fixează izvorul acestei instituții, stabilind că puterea de reprezentare poate
deriva „fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotărâre judecătorească, după caz”.
Rezultă, așadar, că natura reprezentării poate fi una legală, convențională și/sau judecătorească,
după caz. În esență, însă, așa cum s-a exprimat doctrina formele de reprezentare ar trebui să fie
doar două: cea legală (izvorâtă din dispoziții legale exprese și/sau din dispozițiile unei hotărâri
judecătorești) și cea convențională (având ca izvor juridic convenția părților interesate).
În acest context, se impune să remarcăm, din nou, noutatea și utilitatea practică – pentru dreptul
românesc – a unei reglementări-cadru a instituției reprezentării, concepută ca tehnică juridică de
încheiere a diferitelor acte juridice civile – altele decât cele cu caracter strict personal – de către
persoane diferite de cele care au consimțit/emis și au semnat acele acte juridice. În această
situație legală, apreciem că dispozițiile art. 1295-1314 C. civ. referitoare la diferite forme de
reprezentare la încheierea unor acte juridice civile vor forma dreptul comun în această materie.
Așa fiind, nu excludem și posibilitatea de a se aplica aceste norme, sau doar unele dintre ele, și în
cazul altor raporturi juridice patrimoniale și/sau nepatrimoniale (altele decât cele de drept civil)
dintre persoane fizice și/sau juridice, însă numai în domeniile la care se referă spiritul
dispozițiilor acestui act normativ.
Cu privire la categoriile de subiecte de drept care pot participa la realizarea unor operațiuni de
reprezentare la încheierea unor acte juridice, trebuie constatat că reprezentant poate fi orice
persoană fizică având capacitate de exercițiu deplină precum și persoanele juridice cu scop
lucrativ ori/sau cele cu scop nelucrativ în al căror obiect de activitate este prevăzută o astfel de
posibilitate Reprezentarea se poate realiza ocazional ori sporadic sau cu titlu profesional, în cazul
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI
persoanelor care sunt autorizate într-un astfel de scop. Reprezentanții, persoane fizice și/sau
juridice pot fi, așadar, și profesioniști, în sensul Codului civil.4

ACT JURIDIC CIVIL, manifestare de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice,
săvârşită în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile. Actele juridice civile
pot fi: unilaterale, bilaterale sau multilaterale şi, ca şi celelalte acte juridice, pentru a fi valabile,
trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege. Cele mai multe acte juridice civile
sunt bilaterale şi se numesc convenţii sau contracte. Actele juridice civile mai pot fi: cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit, acte juridice civile între vii sau acte juridice civile pentru cauză de
moarte, acte juridice civile constitutive, translative şi declarative. Pentru a fi valabil, orice act
juridic civil trebuie să aibă următoarele elemente constitutive: a) consimţământul părţilor; b)
capacitatea de a-1 încheia; c) un obiect determinat şi licit; d) o cauză licită. De regulă, actul
juridic civil este consensual încheindu-se numai prin acordul de voinţă al părţilor; prin excepţie,
pentru actul juridic civil solemn este obligatoriu încheierea într-o anumită formă (înscris
autentic).5
Clasificare. Actul juridic in dreptul civil
-acte juridice unilaterale, bilaterale sau plurilaterale, in functie de numarul partilor intre care se
incheie actul
-acte juridice cu titlu oneros si gratuite daca urmaresc sau nu un interes pecuniar
-acte juridice constitutive, translative si declarative
1)actul juridic constitutiv este acela care da nastere unui drept subiectv civil ce nu a existat
anterior

2)actul juridic translativ are ca efect stramutarea unui drept subiectiv din patrimoniul unei
persoane in patrimoniul altei persoane.

3)actul juridic declarativ este acela care are ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept
subiectiv civil preexistent

-acte juridice de conservare, acte juridice de administrare si acte juridice de dispozitie


1)actul de conservare preintampina pierderea unui drept subiectiv civil, este intotdeauna un act
avantajos pentru autorul sau.

2)prin actul de administrare se pune o normala punere in valoare a unui bun sau patrimoniu

3)actul juridic de dispozitie este acela care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui drept sau
grevarea cu sarcini reale a unui bun.

4
http://revista.universuljuridic.ro/-accesat la data de 15.04.2020
5
https://legeaz.net/dictionar-juridic/act-juridic-civil- accesat la data de 15.04.2020
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI

-acte juridice consensuale si solemne, difera in functie de forma actului juridic (solemn sau fara
vreo forma speciala)
-acte juridice patrimoniale sau nepatrimoniale daca are continut evaluabil in bani sau nu.
-acte juridice principale si accesorii
-acte juridice intre vii si acte juridice pentru cauze de moarte
-acte juridice subiective si acte juridice civile conditie, continutul actului e determinat sau
nedeterminat, de exemplu un act conditie este casatoria, unde partile nu pot deroga de la normele
ce o reglementeaza
-acte juridice pure si simple (neafectate de termen sau conditie) si acte afectate de modalitati
Conditiile Actului juridic in dreptul civil

-conditiile actului juridic civil sunt acele componente care trebuie sau pot sa intre in structura
actului juridic civil, adica elementele din care este constituit

Clasificarea conditiilor actului juridic civil


-conditiile de forma, se refera la exteriorizare vointei sau vointelor partilor
-conditiile de fond, privesc continutul actului juridic
-conditii esentiale si conditii neesentiale
-conditii de eficacitate,

Capacitatea de a incheia acte juridice si exceptia incapacitatii


-capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu
-de capacitatea de folosinta nimeni nu poate fi lipsit decat in cazurile expres prevazute de lege
-exista incapacitati de folosinta si incapacitati de exercitiu
1)incapacitati generale
2)incapacitati speciale
3)incapacitati pentru anumite acte juridice

Consimtamantul
-exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic
-o conditie de fond
-poate fi:
1)verbal
2)in scris
3)prin gesturi sau fapte concludente
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU DIN BUCURESTI

-prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant in urmatoarele cazuri


cand prevede legea cand partile au atribuit expres acest aspect daca e conform obiceiului sau
uzantelor

S-ar putea să vă placă și