Istoria gimnasticii ,apariția

gimnasticii,dezvoltarea gimnasticii în
europa
Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită
forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare
chinestezică. Forul ce guvernează acest sport la nivel mondial este Federația
Internațională de Gimnastică. Fiecare țară are propriul organism național de
conducere afiliat la FIG, România fiind afiliată la acesta prin Federația
Română de Gimnastică. Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură
a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la
bărbați sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele și bară fixă. Probele de
gimnastică își au originea în Grecia Antică. Alte ramuri ale gimnasticii de
performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, gimnastica
acrobatică și săriturile la plasa elastică (trambulină). Gimnastica este unul
dintre cele mai vechi sporturi olimpice fiind inclusa si in programul
Jocurilor Olimpice antice, atunci când concurentii se intreceau intr-o
varietate de concursuri, care, cu greu, ar putea fi denumite “gimnastica”.
Acestea au inclus lupte si sarituri peste tauri, in conformitate cu ilustratiile
de pe vase de lut. De fapt, numele de “gimnastica” este derivat din cuvântul
grecesc antic” gumnos “, care, tradus literal, inseamna gol, acesta fiind si
unul dintre motive pentru care femeile au fost excluse de la Jocuri, nu doar
in calitate de concurente, ci si ca spectatoare. Gimnastica olimpica a acelor
timpuri s-a stins odata cu desfiintarea J.O., dar, pana atunci, timp de peste o
mie de ani, regii care au guvernat in epoca au incurajat practicarea
exercitiilor fizice