Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filozofie și Științe Social Politice

Specializare Asistenţă socială, Anul II

Rolul asistentului social în

recuperarea persoanei dependente de
droguri şi alcool

Profesor coordonator :Dr.L.Cătărău

Materie:Prevenirea şi Recuperare la Persoane Dependente de Substanţe
Student : Antonesi Florentina Georgiana
Croitoru Isabela
Stratulat Maria
Anul II
 Dezvoltarea profesiei de asistent social în România a stat sub influenţa schimbărilor
sociale şi politice ale ultimului secol. Profesia de asistent social a debutat şi s-a dezvoltat
începând cu 1920, fiind uitată în perioada comunistă.
Prima şcoală de asistenţă socială a fost Şcoala Superioară de Asistenţă Socială „Principesa
Elena” din Bucureşti. Aceasta a fost înfiinţată în 1929 cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi al
Ocrotirilor Sociale şi coordonată direct de Institutul Social Român.
Rolul asistentului social în acest domeniu este foarte amplu, în primul rând ar fi necesar ca
acesta să se implice în adoptarea unor politici sociale care să-i protejeze pe tineri impotriva
consumului de droguri,”trebuie să fie promotorii unor modificări legislative care să ajute la o
cât mai bună recuperare a persoanelor dependente, la o cât mai bună integrare şi o acceptare a
lor în societate”,să organizeze campanii de promovare a luptei împotriva drogurilor.Ar trebui
să se înceapă cu realizare unor campanii de sensibilizare a populaţiei cu privire la această
problemă, a abuzului de substanţe, şi mai mult decât atât de informare a copiilor şi
adolescenţilor, cu privire la gravele consecinţe care pot să apară o dată cu abuzul de substanţe.
Campaniile de informare , de prevenire, ar trebui să fie făcute mult mai credibil şi mai real,
pentru ca un copil sau un adolescent să poată spune cu adevărat că a înţeles implicaţiile
consumului de stupefiante.
De asemenea asistentul social va participa la crearea reţelelor interdepartamentale care
vor fi responsabile de elaborarea, implementarea şi eficienţa programelor informative,
comlexe, profilactice, terapeutice şi de combatere a narcomaniei. Intervenţia externă rămîne
calea cea mai utilizată, prin ea fiind distrus cercul vicios al consumatorului dependent, ceea ce
presupune parcurgerea mai multor etape, principala rămînînd etapa tratamentului medical,
apoi reechilibrarea psihologică şi reabilitarea socială.
Asistentul social se numară printre profesioniştii implicaţi atît în sprijinirea acelor indivizi
pentru care consumul şi abuzul de droguri, direct sau indirect, a devenit problematic, cît şi în
evoluţia formelor de reabilitare şi recuperare/reinserţie socială.
Consumul de substanțe poate duce la adicție și ulterior la dependență ceea ce rezultă,
în final că este o maladie ce poate fi tratată. Scopul final al tratamentului este abstinența dar
acesta presupune atingerea obiectivelor pe termen scurt: reducerea consumului, îmbunătățirea
capacităților de funcționare normală și reducerea riscurilor medicale determinate de consumul
de substanțe. Există diferite modalități de tratament in funcție de tipul de substanță, de stadiul
consumului și nu în ultimul rând de vârsta consumatorului. Intervenţia asistentului social în
cazul abuzului de substanţe, spre deosebire de intervenţia în alte cazuri, este unică, deoarece
consumatorii de droguri provin din toate mediile sociale, indiferent de rasă, religie, vârstă sau
gen şi nu poate fi delimitată o anumită categorie care să fie considerată predispusă riscurilor.
Recuperarea persoanei dependente de droguri se realizează cu ajutorul asistentului social în
urma unei evaluări, urmând ca acesta să elaboreze un plan de recuperare şi să creeze legături
de colaborare cu alţi specialişti.
Dependenţa de o substanță, în general, parcurge mai multe etape pana se produce ca atare.
Etapele consumului sunt:
I     consumul experimental, in care individul consuma substanța din curiozitate (ex. la o
petrecere);
II        consum regulat, in care individul consuma substanța la diversele întâlniri cu colegii,
cunoștințele, prietenii;
III     consum devenit preocupare, in care individul obișnuiește sa consume alcool, droguri,
tutun in multe situații si căutarea acestor situații devine in sine un scop;
IV    dependenta, este faza in care întregul comportament este controlat de nevoia
organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Persoana nu mai este libera, este
controlata de substanță!

Conform legii (292 din 2011, art 36),

orice persoană dependent are dreptul la
servicii de îngrijire, acordate în funcţie de
nevoile individuale

Intervenţia asistentului social în cazul abuzului de substanţe, spre

deosebire de intervenţia în alte cazuri, este unică, deoarece
consumatorii de droguri provin din toate mediile sociale, indiferent
de rasă, religie, vârstă sau gen şi nu poate fi delimitată o anumită
categorie care să fie considerată predispusă riscurilor.
 Recuperarea persoanei dependente de
droguri se realizează cu ajutorul
asistentului social în urma unei evaluări,
urmând ca acesta să elaboreze un plan
de recuperare şi să creeze legături de
colaborare cu alţi specialişti

Recuperarea persoanei dependente de droguri se realizează cu ajutorul asistentului

social în urma unei evaluări, urmând ca acesta să elaboreze un plan de recuperare şi să creeze
legături de colaborare cu alţi specialişti.
Sunt recomandate mai multe niveluri de tratament specifice fiecărei etape a adicției.
Astfel în primele două etape consumatorul poate fi identificat și îndrumat către tratament de
către familie și prieteni (nivel 1) sau prin intermediul persoanelor din instituțiile pe care
consumatorul le frecventează (școală, spital, instituții de asistență socială, cabinetul de
consiliere școlară -nivel 2). Debutul tratamentului include diagnosticare și tratament
ambulatoriu în instituții specializate precum centre de prevenire a consumului de drog sau
unități spitalicești (nivel 3). Nivelul patru de intervenție presupune existența unor programe de
recuperare specifice precum grupuri suport, dezintoxicare în instituții specializate/centre de zi.
Nivelul cinci de intervenție presupune instituționalizarea cu modalități diferite de
tratament. Dacă intervenția are succes individul urmează următoarele nivele care presupun
reabilitarea sa prin centre de reabilitare, programe de monitorizare și reîntoarcerea în familie.
Acest model este un continuum de tratament deoarece oricând individul poate să revină la
unul din stadii. Serviciile oferite trebuie să fie accesibile, confidențiale și să nu stigmatizeze.
Personalul, care lucrează în instituții de reabilitare a consumatorilor de droguri, trebuie să fie
flexibil, să arate înțelegere și să aibă cunoștințe și abilități de lucrul cu persoane
consumatoare. Intervenția trebuie să aibă în vedere eventualele afecțiuni colaterale
determinate de consumul de substanțe și tratamentul acestora. Analiza nevoilor tinerilor este
esențială în procesul de recuperare.

Serviciile sociale acordate persoanelor

dependente în urma evaluări gradului de
dependenta sunt:
Servicii medicale
Supraveghere

Consiliere
psihosociala Terapie de grup

Testarea rapidă
hepatita B/C
 Pentru a facilita procesul de intervenție este necesară implicarea familiei (familia
lărgită), a grupului de prieteni și a comunității și sprijinirea acestora pentru a înțelege ce
presupune tratamentul și care este rolul lor în recuperarea tinerilor consumatori de substanțe.
Odată început procesul de tratament, terapeutul și persoanele de sprijin trebuie să parcurgă
următoarele etape:
- Stabilirea programului zilnic (în cazul în care tinerii sunt asistați în centre
specializate –fie cu program de zi fie semi-permanent sau permanent) implicarea tânărului în
activități școlare și recreaționale care să îi permită să cunoască și alt stil de viață și să
identifice modalități sănătoase de petrecere a timpului.
- Monitorizarea de către grupuri de egali ce îi va permite tânărului să își schimbe
perspectiva asupra vieții, să identifice noi modalități de abordare a problemelor, să folosească
presiunea grupului în acțiuni pozitive.
- Instruirea vocațională – presupune implicarea tânărului în activități care să îi permită
să își planifice cariera, formarea de abilități și competențe practice, să identifice un loc de
muncă. Lipsa acestor abilități poate orienta tânărul în căutarea altor mijloace de subzistență,
de cele mai multe ori ilegale.
Prevenirea consumului de droguri, inclusiv tutun, alcool şi substanţe noi cu efecte
psihoactive în populaţia şcolară
 Obiective specifice:
1. creşterea nivelului de informare, educare şi conştientizare a populaţiei şcolare în
vederea neînceperii sau întârzierii debutului consumului de droguri, inclusiv tutun,
alcool şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, în cadrul programelor şcolare,
extraşcolare şi de petrecere a timpului liber;
2. creşterea nivelului de informare, sensibilizare şi conştientizare a populaţiei şcolare în
vederea evitării transformării consumului experimental şi ocazional în consum
regulat, în cadrul programelor şcolare, extraşcolare şi de petrecere a timpului liber.

Măsuri de implementare:

1. reducerea influenţei factorilor de risc şi creşterea influenţei factorilor de protecţie în

rândul preşcolarilor şi elevilor de gimnaziu, prin implementarea unor proiecte de
prevenire a consumului de droguri, inclusiv tutun, alcool şi substanţe noi cu proprietăţi
psihoactive;
2. realizarea de intervenţii timpurii adresate grupurilor de risc - în cazul copiilor cu
părinţi dependenţi de droguri, alcool sau substanţe noi cu proprietăţi psihoactive,
copiilor din familii cu statut socioeconomic scăzut, copiilor cu părinţi cu tulburări
psihice, copiilor cu risc de abandon şcolar -, în ceea ce priveşte consumul de droguri,
precum şi pentru cei care sunt la debutul consumului de droguri, experimental sau
ocazional, prin implementarea de proiecte de prevenire indicată şi selectivă la nivel
naţional;
3. orientarea tinerilor către activităţi culturale, artistice şi sportive, ca alternativă la
consumul de droguri, tutun, alcool şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, prin
implementarea de proiecte de petrecere a timpului liber şi de promovare a unui stil de
viaţă de sănătos.

4. crearea unei reţele de prevenire a consumului de droguri, specializată, formată

din cadre didactice, consilieri şcolari, voluntari, potrivit principiului "educaţie de la
egal la egal", prin implementarea unor proiecte de informare, educare şi conştientizare
privind consumul de tutun, alcool, droguri şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive
5. realizarea de programe de educaţie nonformală, în vederea dezvoltării
comportamentului controlat, a personalităţii de tip asertiv şi a mecanismelor de
adaptare necesare în luarea deciziilor corecte şi responsabile în legătură cu consumul
 de droguri, tutun, alcool şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, prin implementarea
la nivel naţional de proiecte de formare de abilităţi;
6. organizarea la nivel naţional şi local a unor conferinţe/seminare cu tema "Bune
practici în prevenirea consumului de droguri în mediul şcolar".

Centre rezidenţiale de recuperare/ reabilitare socială și dezintoxicare pentru

persoane dependente de droguri,alcool,alte substanțe toxice
Categori de servicii sociale organizate ca centre de servici sociale
 Centre rezidențiale de reabilitare socială pentru adicții,
 Centre rezidențiale de tip terapeutică,
Servicii activităţi principale
 Recuperare /reintegrare psihosocială,
 Îngrijire personală ,
 Supraveghere ,
 Asistență și îngrijire medicală,alta decât cea spitalicească,
 Cazare pe perioadă nedeterminată ,
 Masă inclusiv preparare hrană caldă ,dupa caz,
 Caz:terapie ocupaţională,consiliere vocaţională, socializare,pază, activităţi
administrative etc.
 Bibliografie
Guvernul Românie (2015).Program naţional
de prevenire şi asistenţă medicală, psihologică
şi socială a consumatorilor de droguri 2015-
2018
Legea Nr. 292 din decembri 2011
Nomenclatorul serviciilor sociale
Https://www.psychologyhub.ro/dependente/