Clasificarea asigurarilor

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

 domeniul sau ramura la care se refera;

 forma juridica de realizare a asigurarii;
 riscurile cuprinse in asigurare;
 sfera de cuprindere in profil teritorial;
 felul raporturilor care se stabilesc intre asigurator si asigurat.

1. Asigurarile dupa domeniu sau ramura sunt:

 asigurarile de bunuri;
 asigurarile de persoane;
 asigurarile de raspundere civila.

Asigurarile de bunuri: au ca obiect diferite valori materiale aparţinand persoanelor fizice sau
juridice, care pot fi supuse acţiunii unor fenomene naturale sau accidentelor. În tara noastră fac
obiectul asigurărilor de bunuri mijloacele de producţie fixe şi circulante, autovehiculele, navele
maritime, fluviale şi aeronavele şi alte categorii de bunuri aparţinând populaţiei.

Asigurarile de persoane: au ca obiect persoana fizica in sine, ele încheindu-se pentru

diminuarea consecinţelor negative cauzate de calamitati naturale, accidente boli sau pentru plata
sumelor asigurate în legatură cu producerea unor elemente în viaţa persoanelor. Caracteristic
pentru asigurările de persoane este faptul că prin intermediul lor se realizează protecţia.
economică pentru cazul producerii decesului ori invaliditaţii asiguratului.

Asigurarile de raspundere civila: asigurătorul îşi asumă obligaţia de a plati despăgubirea

pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane, prejudiciu ce poate fi cauzat prin
producerea unor accidente ce au ca urmare vătămarea corporală sau deces, avarierea sau
distrugerea unor bunuri sau alte pagube pentru care asiguratul raspunde conform legii.

Prin asigurările de raspundere civilă se realizează protectia patrimoniului asiguratului, pentru

că în cazul în care el produce un prejudiciu unor terţe persoane nu apelează la acesta pentru a-l
acoperi fiindcă asigurătorul şi-a asumat raspunderea şi acordă despăgubirea cuvenită.

2. Asigurarile dupa obiectul de activitate sunt:

 asigurarile de viata;
 asigurarile de autovehicule;
 asigurarile maritime si de transport;
 asigurarile de aviatie;
 asigurarile de incendiu si alte pagube la bunuri;
 asigurarile de raspundere civila;
 asigurarile de credite si garantii;
 asigurarile de pierderi financiare si riscuri asigurate;
 asigurarile agricole.

3. Asigurarile dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si

raspundere civila sunt:

   asigurarile obligatorii sau prin efectul legii;

   asigurarile facultative sau contractuale.

Asigurarile obligatorii: apara avutia nationala, interesul economic si social. Asigurarea

apare in virtutea legii fara a se cere acordul de vointa al celor care detin bunurile
respective; raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt
stabilite prin lege.

Asigurarea obligatorie cuprinde toate bunurile de acelasi fel, deci este o asigurare totala.
Fiind totala, nu permite selectia riscurilor, de aceea si primele de asigurare obligatorie sunt mai
reduse fata de cele de la asigurarile facultative.

Suma asigurata se stabileste prin lege sub forma unor norme de asigurare pe unitati de
bunuri asigurate, inseamna ca asigurarea obligatorie este o asigurare normata. Normele de
asigurare pot fi absolute si relative. Normele de asigurare absolute pornesc de la bunurile de
acelasi fel care au valoarea cea mai mica, pentru a nu da posibiliatea asiguratilor care au astfel de
bunuri sa primeasca o despagubire mai mare decat valoarea bunului. Astfel apare necesitatea de
a completa asigurarea obligatorie cu una facultativa, pentru a putea acoperi diferenta dintre
valoare reala a bunului si norma dee asigurare. .În cazul asigurării obligatorii a deţinătorilor de
autovehicule pentru cazurile de raspundere civilă , suma asigurată privind pagubele produse la
bunuri prin accidente de autovehicule este stabilită sub forma de limită minimă şi limită maximă
pentru prejudiciul material cauzat terţelor persoane.

În România în prezent sunt asiguraţi obligatoriu deţinatorii de autovehicule (persoane fizice şi

juridice) pentru cazurile de răspundere civilă , respectiv pentru pagubele şi vătămările corporale
produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul ţării .

Asigurarea de răspundere civilă auto se practică sub forma obligatorie aproape în

toate ţările din Europa.
 Asigurarea obligatorie este fara termen, actionand tot timpul cat exista bunul asigurat. Daca
un bun asigurat obligatoriu a fost inlocuit cu un altul, din diferite motive, asigurarea ramane
valabila in continuare, deci raspunderea si obligatiile celor doua parti nu sunt limitate de
timp.

La asigurarile obligatorii asiguratorul raspunde automat, din momentul in care asiguratul intra
in posesia bunului, iar plata despagubirii nu este conditionata de achitarea prealabila a
primei de asigurare, pentru ca termenul de achitare a primei este stabilit prin lege. Daca
primele scadente nu sunt achitate la termen, asiguratorul poate solicita plata majorarilor de
intarziere si chiar sa retina din despagubire, primele restante.

Asigurarile facultative: apar in baza contractului de asigurare dintre asigurator si asigurat.

Incheierea asigurarii facultative depinde de vointa asiguratilor care sunt singurii care pot decide
in legatura cu contractarea asigurarii.

Asigurarile facultative se incheie pentru riscurile necuprinse in asigurarile obligatorii sau

chiar pentru completarea asigurarilor obligatorii in scopul de a primi o despagubire sau o suma
asigurata mai mare.

Trasaturile specifice ale asigurarii facultative:

 iau fiinta numai in baza acordului de vointa al partilor, prin contractul de asigurare;
 nu este totala, cuprinde doar o parte din bunurile existente aflate in posesia
persoanelor;
 suma asigurata nu este stabilita de norme, ci de propunerea asiguratului si limita
maxima din valoarea reala a bunului la momentul incheierii asigurarii;
 sumele de la asigurarile de persoane facultative sunt stabilite prin regulamentul de
asigurare;
 sunt mobile, pentru ca ofera conditii de stabilire a asigurarii in functie de interesele si
posibilitatile materiale ale asiguratului;
 permit completarea asigurarilor obligatorii;
 este valabila numai pentru o anumita perioada de timp, stabilita clar in contractul
de asigurare; la expirarea duratei de asigurare raspunderea asiguratorului inceteaza
indiferent daca in aceasta perioada s-a produs sau nu riscul asigurat;
 intra in vigoare numai dupa indeplinirea tuturor conditiilor stabilite in contractul de
asigurare;
 intarzierea platii primelor de asigurare poate duce la rezilierea contractului de
asigurare;
 daca apar pagube inaintea platii primei de asigurare sau dupa trecerea termenului
pentru achitarea primei, asiguratorul nu plateste despagubirea.
4. Asigurarile dupa riscurile cuprinse in asigurare se clasifica in:

 asigurari impotriva incendiilor, trasnetelor, exploziilor etc., sunt pentru cladiri,

constructii, utilaje si instalatii, mijloace de transport, mobilier etc.;
 asigurari impotriva grindinilor, furtunilor, inundatiilor etc., de regula pentru culturile
agricole;
 asigurari pentru boli si accidente la animale;
 asigurari impotriva avariilor si altor riscuri specifie la mijloacele de transport in timpul
stationarii si al mersului, la transportul intern si international;
 asigurari impotriva unor evenimente ce apar in viata oamenilor: deces, boli, accidente
etc., care pot duce la pierderea temporara sau definitiva a capacitatii de munca, sunt
asigurarile de persoane;
 asigurari impotriva cazurilor de raspundere civila la prejudiciile cauzate tertelor persoane
prin efectuarea diferitelor activitati.

5. Asigurarile dupa sfera de cuprindere in profil teritorial sunt:

 asigurarile interne;
 asigurarile externe.

Asigurarile interne au urmatoarele caracteristici de regula:

 partile contractante domiciliaza in aceeasi tara;

 bunurile, persoanele si raspunderea civila se afla pe teritoriul aceleasi tari;
 riscurile asigurate se produc pe teritoriul aceleasi tari;
 primele de asigurare, despagubirile si sumele asigurate se exprima in moneda nationala.
Asigurarile externe au caracteristic faptul ca apar la bunurile, persoanele si raspunderea civila
care ies de pe teritoriul tarii in care se incheie contractul de asigurare. Una dintre partile
contractante sau beneficiarul asigurarii domiciliaza in alta tara sau obiectul asigurarii sau riscul
asigurat este pe teritoriul altei tarii. De regula platile la acest tip de asigurari se fac in valuta, de
aceea mai sunt cunoscute si ca asigurari in valuta. Asigurarile externe sunt determinate in primul
rand de relatiile economice dintre state.

6.  Asigurarile dupa felul raporturilor care se stabilesc intre asigurator si asigurat sunt:

 asigurarile directe;
 asigurarile indirecte sau reasigurarile.
Asigurarile directe: au raporturi de asigurare care se stabilesc direct intre asigurati si asigurator in
baza contractului de asigurare sau in baza legii.
 Asigurarile indirecte (reasigurarile): au raporturi care se stabilesc de fiecare data intre
doua societati de asigurare, dintre care una este reasigurat (cedent) si cealalta reasigurator.

Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin care reasiguratul cedeaza

reasiguratorului o parte din raspunderile pe care si le-a asumat prin contractul de asigurare si o
parte din primele incasate. Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele suferite
de bunurile cuprinse in contractul de asigurare, in limitele mentionate in contractul de
reasigurare.

Prevederile contractului de reasigurare deriva din contractul de asigurare, fara sa existe

vreun raport juridic intre reasigurator si asigurat. Reasigurarea este o asigurare a asiguratorului
direct, fiind unn raport numai intre persoane juridice care sunt institutii sau societati de asigurare.