Nr.

10 – Carte limba română

Sistemul Standardelor IAS/IFRS și evoluția proceselor de armonizare, normalizare

în România.
International Accouting Standards (IAS) denumite din anul 2001, International Financial
Reporting Standards (IFRS) reprezintă ultimul obiectiv atins de UE în cadrul procesului de armonizare a
legislațiilor contabile din toate Statele Membre. Necesitatea de a crea un sistem contabil uniform ia
naștere din considerarea faptului că pentru a crea o piață comună, trebuie sprijinit procesul de
armonizare a normelor contabile naționale, deoarece acest lucru permite comparabilitatea și transparența
informațiilor economice furnizate de întreprinderi, îmbunătățind astfel calitatea și utilitatea unor astfel
de informații pentru utilizatorii externi.

Pe lângă necesitatea armonizării sistemelor contabile ale Statelor memebre, cu modelul

american, există încă cel puțin două motive care au împins la adoptarea standardelor IAS/IFRS. Pe de o
parte, un obiectiv de primă importanță în cadrul comunitar este acela de a ajunge la o transparențăa
comunicării contabile mai eficiente, în măsură să furnizeze stakeholder-ilor informații utile cu privire la
situațiile patrimoniale sau rezultatul economic al companiei, care să permită decizii economice în plină
cunoștință de cauză. În al doilea rând, IAS/IFRS-urile sunt inserate în cadrul procesului care ar putea
conduce spre adoptarea unui ste unic de reguli menite să determine baza comună de impozitare a
companiilor, care să se aplice uniform tuturor statelor membre.

Sistemul IAS/IFRS prezintă mai multe caracteristici, nu se tratează doar ca un ansamblu de

norme produse conform procedurilor clasice, normele de fapt au origine privată și chiar pe durata
procedurii de aplicare, componenta tehnică de omologare are un rol preponderent față de componenta
politică. IAS/IFRS-urile intră integral în legislația comunitară ca norme juridice, de rang primar,
conținute în actul normativ comunitar prin excelență: Regulamentul. Nevoia de convergență manifestată
pe plan mondial cere alinierea României pe această direcție, astfel încât să fie reduse diferențele ce
există, în prezent, în normele contabile românești și standardele internaționale. Principalele repere ale
procesuluide armonizare și dezvoltare a contabilității în România sunt aferente perioadei cuprinde între
anii 1999-2005. În această perioadă, este vorba de o aplicare parțială a standardelor internațioanale,
reglementările contabile din România cuprinzând doar câteva elemente specifice referențialului contabil
IASC. De asemenea, reglementările contabile din țara noastră au integrat, pe lângă elementele specifice
standardelor internaționale de contabilitate și tratamente contabile din drectivele europene.
Nr. 10 – Carte limba română

Debutul aplicării standardelor internaționale este marcat de intrarea în vigoare a OMF nr.
403/1999 Reglemetări contabile armonizate cu Directiva a IV-A a Comunităților Economice Europene
și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, care prevedea o listă de 13 societăți – pilot ce urmau să
aplice la îmtocmirea situațiilor financiare reglemtări contabile ce cuprindeau elemente specifice acestor
standarde. De asemenea, prin acest ordin este asimilat în contabilitatea românească și Cadrul general
pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, elaborat de IASC. Acest proces de armonizare cu
Standardele Internaționale de Contabilitate a reprezentat un real proces al sistemului de contabilitate și a
evidențiat dorința de a se asigura, pentru întreprinderile mari din România, un cadru de raportare
financiară cât mai apropiat de cerințele existente la nivel internațional. Mai mult, prin asimilarea parțială
a unor standarde internaționale în reglementările contabile din țara noastră s-au creat premisele pentru:
deconectarea contabilității de fiscalitate, prezentarea în situațiile financiare a informațiilor care să
reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, asigurarea transparenței prezentării
informațiilor în situațiile financiare și promivarea Standardelor Internaționale de Contabilitate în mediul
contabil din România.

La nivel internațional coexistă două curente sau sisteme contabile dominante, respectiv cel
continental și cel anglo-saxon care au influențat în mod direct întocmirea și prezentarea situațiilor
financiare anuale. În aceste condiții, aplicarea unor norme contabile diferite conduce la rezultate diferite,
care vor avea implicații asupra interpretării informațiilor, a calculului indicatorilor economico-financiari
și, ca urmare, asuprea relatării adevărului contabil. Soluția acestor probleme ar fi realizarea unui set unic
de reglementări contabile care să fie aplicat de către toate țările lumii și care să asigure comparabilitatea
și credibilitatea informațiilor furnizate prin intermediul raportărilor financiare în orice colț al globului.
Din punct de vedere al noii componente a setului de situații financiare, acesta cuprinde următoarele
elemente: bilanț contabil, contul de profit și pierdere, situația modificării capitalurilor proprii, situația
fluxurilor de numerar și notele explicative la situațiile financiare anuale. În cadrul acestui set se remarcă
prin noutate două situații: Situația modificării capitalurilor proprii și situația fluxurilor de numerar. Un
alt element de noutate constă în faptul că au dispărut anexele la situațiile financiare , locul lor fiind luat
de notele explicativela situațiile financiare anuale. Notele se deosebesc de anexe prin faptul că acestea
detaliează și comentează informațiile cuprinse în tot setul de situații financiare pentru a spori relevanța
informațiilor financiare furnizate de acestea

Contantin Toma, Dan Chirleșan ( coordonatori), Informația contabilă și guvernanța corporativă în

context european și global, Editura Junimea, Iași, 2011.