Psihologie

Clasa a X-a

GHID METODOLOGIC DE UTILIZARE

Titlul lecţiei: AFECTIVITATEA

1
Cuprins

A. Introducere pagina 3
B. Structura generală
B.1. Activităţi de învăţare pagina 5
B.2. Conţinut pagina 7
C. Bibliografie pagina 13

2
A. Introducere

Modificările structurale ce au avut loc în ultimii ani în ţara noastră evidenţiază

necesitatea reconstrucţiei sistemului de învăţământ pe baze noi, potrivit nevoilor
sociale, economice, dar şi ale sistemului de valori promovat. Aceasta permite
accentuarea laturii pragmatice a aplicării curriculum-ului: profesorul face
legătura directă şi evidentă între ce se învaţă şi de ce se învaţă.
Lecţiile prezentate îşi propun promovarea unei noi abordări în învăţarea
psihologiei, prin înţelegere, localizare şi a aplicaţiilor lor. Aceasta are scopul de a
asigura elevilor condiţii pentru descoperirea şi valorificarea propriilor
disponibilităţi intelectuale, afective şi motrice. Astfel, cunoştinţele de psihologie
vor contribui la dezvoltarea unei personalităţi autonome şi creative a elevilor.
În sprijinul acestei viziuni vine şi actualul curriculum centrat pe competenţe.
Acestea pot fi:
- competenţe generale – sunt ansambluri structurate de cunoştinţe
şi deprinderi; ele se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata
învăţării disciplinei respective;
- competenţe specifice – se definesc pe obiect de studiu şi se
formează pe durata unui an şcolar. Competenţele specifice sunt deduse din cele
generale.
În atingerea obiectivelor fixate în planul de învăţământ un rol important îl are
integrarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în procesul didactic.
Introducerea calculatorului în activitatea de învăţare poate duce la creşterea
calităţii învăţării şi la reducerea timpului de învăţare, dacă metodele de învăţare
programată ca: algoritmizarea, modelarea şi simularea sunt îmbinate eficient cu
cele euristice pentru formarea stilului de muncă participativ, prospectiv şi
creativ. Auto-instruirea şi învăţarea angajată capătă o pondere din ce în ce mai
mare, profesorii devin ghizi, consilieri, chiar componenţi ai unor echipe create cu
scopul investigării unei situaţii.
Materialele prezentate îşi propun să nu îngrădească libertatea profesorului de
a alege sau organiza activităţile de învăţare adecvate atingerii obiectivelor
obligatorii. Profesorul are libertatea de a repartiza conţinuturile în orele alocate
prin planul de învăţământ, după cum consideră necesar, de a stabili ordinea
parcurgerii temelor, iar în funcţie de nivelul clasei, acesta poate dezvolta
anumite extinderi la temele obligatorii.
Metodele utilizabile în lecţii asistate de calculator sunt:
- metode de informare, documentare, prelucrare şi stocare a
informaţiei;
- metode şi tehnici de învăţare: înţelegerea, structurarea şi
asimilarea cunoştinţelor; operarea cu noile cunoştinţe, realizarea de
transferuri şi asociaţii;
- metode şi tehnici de cercetare-investigare, experimentare şi
dezvoltare a cunoaşterii: investigaţia şi redescoperirea adevărurilor;
elaborarea de ipoteze, punerea şi rezolvarea de probleme; conceperea şi
organizarea de experienţe; estimarea de variante şi alternative; tehnici de
analiză, prelucrare, validare şi interpretare statistică a datelor.
O taxonomie a softurilor ce pot fi folosite în domeniul educaţional
având drept criteriu opoziţia dintre “centrarea pe elev” la o extremă şi “auxiliar

3
al profesorului” la cealaltă (P. Gorny), le clasifică în:
- suport pentru open learning
o instrumente pentru rezolvarea de probleme;
o instrumente pentru structurarea cunoaşterii prin organizarea datelor;
o sisteme de comunicare;
o sisteme de regăsire a informaţiei
- învăţare prin descoperire dirijată
o sisteme de simulare;
o sisteme de monitorizare;
o sisteme tutoriale inteligente;
o jocuri didactice
- resurse pentru predare şi învăţare
o table multimedia;
o tutoriale;
o sisteme pentru exersare (drill and practice)
- auxiliare pentru managementul educaţional
Taxonomia prezentată confirmă varietatea scopurilor pentru care se poate
interveni cu softuri. Toate pot fi folosite în demersul instruirii, dar numai softul
educaţional cuprinde şi o strategie pedagogică, concretizată în sarcinile de lucru,
care determină modul de interacţiune a elevului cu programul. Această
interacţiune, a cărei specificitate este determinată de obiectivele urmărite,
produce învăţarea.
În proiectarea lecţiilor propuse s-a pornit de la faptul că rezultatul
învăţării îl reprezintă o schimbare a comportamentului, apariţia unor noi reacţii;
acest comportament este observabil. Obiectivele lecţiilor servesc evaluării
eficienţei învăţării, motivării elevului şi raţionalizării conţinutului.
Fiecare temă abordată este compusă dintr-un ansamblu de unităţi de
interacţiune, graţie cărora activitatea elevului poate fi monitorizată. În
conceperea acestor unităţi de interacţiune s-a ţinut seama de următoarele
criterii relevante referitoare la:
1. natura şi volumul informaţiei
- se introduc numai elemente pertinente şi utile în raport cu obiectivele
explicite;
- se recurge numai la pre-achiziţiile enunţate
2. prezentarea conţinutului
- vocabular adaptat la nivelul elevilor;
- enunţuri scurte şi clare;
- imagini şi animaţii în acord cu obiectivele fixate
3. ordonarea situaţiilor de învăţare
- de la cunoscut la necunoscut;
- de la simplu la complex;
- de la concret la abstract;
- de la observaţie la raţionament;
- de la general la detaliu
Fiecare temă abordată este concepută în următoarea succesiune:
- elevul este informat despre ceea ce învaţă pentru a spori motivaţia şi a
favoriza învăţarea;
- se folosesc posibilităţile oferite de computer pentru captarea atenţiei;

4
 - se reactualizează cunoştinţele predate anterior pentru a asigura
continuitatea logică a învăţării;
- materialul de învăţat este introdus în succesiunea: prezentarea
informaţiilor şi a procedeelor de lucru, exemple de sarcini rezolvate, sarcini de
lucru pentru elev;
- calculatorul reacţionează la fiecare răspuns al elevului.
Proiectarea interacţiunii elev-program cuprinde patru momente
distincte:
- oferirea de către program a unei informaţii prin care se declanşează o
anumită activitate a elevului;
- activitatea elevului;
- introducerea în program a rezultatului activităţii;
- reacţia programului la informaţia primită (feed-back).
Ciclul se reia variind doar informaţia vehiculată prin acest mecanism.
Prin integrare în sistemul AEL, lecţia prezentată în continuare poate fi un
instrument de lucru util pentru profesori şi elevi. Recomandările de structurare şi
prezentare nu sunt obligatorii, profesorul fiind cel care decide modul de lucru
concret la clasă.

B. Prezentarea structurii

Lecţia abordează tema Afectivitatea, introducând concepte care ajută la

înţelegerea rolului afectivităţii ca proces psihic superior în ansamblul vieţii
psihice a individului, importanţei acestui proces în obţinerea unor reacţii psihice
adecvate la stimuli dintre cei mai diverşi, precum şi a felului în care
condiţionează celelalte activităţi şi mecanisme psihice.

Paragraful B.1 prezintă detaliat activităţile de învăţare şi momentele de

interacţiune asociate acestora.
Paragraful B.2 prezintă detaliat fiecare moment de interacţiune. Sunt
prezentate activităţile de învăţare, metodele didactice folosite, conţinutul şi,
orientativ, timpul alocat pentru parcurgerea unităţii.
Specificăm că lecţia AFECTIVITATEA este concepută pentru două ore, dar
se poate realiza şi într-o oră de către profesor, în funcţie de profil.
Lecţia este concepută pentru a îmbina metodele de învăţare prin stimulare şi
descoperire dirijată cu cele euristice.
În fiecare moment al lecţiei, profesorul poate interveni cu explicaţii şi
exemple suplimentare sau cu sarcini noi, adaptând lecţia la colectivul de elevi în
cauză. Profesorul poate modifica sau omite acele secvenţe pe care le consideră
neesenţiale.

5
 B.1. Activităţi de învăţare

A1. Fiind date mai multe situaţii concrete reflectând stări de concordanţă,
respectiv de discordanţă între aşteptările interne ale individului şi condiţiile
obiective externe, elevul să identifice procesele şi stările afective implicate de
acestea.
Activitate de învăţare Moment de interacţiune
A1 M1

A2. Fiind date trăsăturile fundamentale ale proceselor afective (polaritate,

intensitate, durată, convertibilitate), elevul să recunoască în mod efectiv
trăirile care posedă aceste trăsături.
Activitate de învăţare Moment de interacţiune
A2 M2

A3. Fiind date definiţiile proceselor afective, elevul să identifice prezenţa

proceselor în situaţii concrete date.
Activitate de învăţare Moment de interacţiune
A3 M3, M4

A4. Fiind prezentate mai multe situaţii care implică prezenţa proceselor
afective, elevul să identifice cauzele şi consecinţele acestor procese.
Activitate de învăţare Moment de interacţiune
A4 M4

A5. Fiind date definiţiile proceselor afective superioare (sentimente şi

pasiuni), elevul să le clasifice în funcţie de anumite criterii.
Activitate de învăţare Moment de interacţiune
A5 M5

A6. Fiind date situaţii concrete, elevul să rezolve anumite sarcini bazate
pe înţelegerea principalelor reacţii şi efecte emoţionale.
Activitate de învăţare Moment de interacţiune
A6 M6

A7. Fiind dată o listă a tuturor proceselor afective, elevul să asocieze

fiecăruia durata şi intensitatea care le sunt proprii.
Activitate de învăţare Moment de interacţiune
A7 M7

6
 A8. Fiind dat un test de tip adevărat-fals, elevul să identifice enunţurile
adevărate şi enunţurile false
Activitate de învăţare Moment de interacţiune
A8 M8

B.2. CONŢINUT

În acest capitol se prezintă momentele lecţiei (notate cu M) şi informaţii

generale despre fiecare dintre acestea.
În toate unităţile de conţinut prezentate mai jos, se vor folosi următoarele
notaţii (simboluri):

Simbolul apare atunci când sarcinile implicate de

fereastra prezentată au fost realizate şi este necesară trecerea la o nouă
pagină.

Simbolul permite revenirea la paginile anterioare în scopul

reluării unor elemente sau parcurgerii rapide a întregii unităţi de conţinut.

Simbolul apare atunci când sarcinile din unitatea de

interacţiune curentă au fost terminate. Prin apăsarea lui, se poate repeta
momentul.

sau Simbolurile apar atunci când

sarcinile de lucru implică vizionarea unor animaţii sau a unor simulări, fără
intervenţia utilizatorului.

şi Aceste simboluri apar în cazul

unor teste sau a unor momente de fixare a cunoştinţelor. Prin apăsarea
primului simbol (buton) se verifică rezultatul testării. În cazul unor răspunsuri
incorecte, se poate repeta testul, apăsând al doilea simbol.
Punctele active pe ecranele de lucru sunt puncte ce-si modifică intensitatea
luminoasă pentru a atrage atenţia. Sunt introduse pentru a indica elevului
cum să desfăşoare activitatea cerută în unitatea respectivă.
Fiecare lecţie este formată dintr-o succesiune de paşi (faze),
reprezentată grafic prin firul Ariadnei, situat sub caseta de navigare,
stânga, jos.
Există două modalităţi de a parcurge momentele unei lecţii:
• varianta asistată de calculator - în care firul Ariadnei este inactiv,
trecerea de la un pas la altul realizându-se într-o ordine predefinită, cu
ajutorul butoanelor Înainte, Înapoi, Continuă;

7
 • varianta asistată de profesor - care presupune activarea firului
Ariadnei prin combinaţia tastelor: Shift-Control-Delete. Această
variantă prezintă avantajul de a vizualiza pasul dorit fără a parcurge
paşii anteriori.

M1. Definiţie şi caracterizare generală

Metode utilizate: simularea, învăţarea prin descoperire dirijată,
informarea, structurarea şi asimilarea de informaţii
Forma de realizare: simularea unor situaţii concrete
Timp alocat: 15 minute
Conţinut:
Pas 1: Fiind dată o situaţie concretă (un dialog între două persoane), elevul
să identifice prin încercuire enunţurile care reflectă un raport de concordanţă,
respectiv de discordanţă, între starea internă a interlocutorilor şi condiţiile
obiective externe. În caseta „Text” apare: Afectivitatea este ansamblul
proceselor psihice care reflectă, sub forma unor trăiri subiective specifice,
raportul de concordanţă, respectiv discordanţă, dintre dinamica
evenimentelor interne (stările proprii de necesitate, motivaţie) şi dinamica
evenimentelor externe (stimulii, situaţiile obiective şi proprietăţile lor).
Pas 2: Fiind dată o listă de procese şi stări afective, elevul va fi solicitat să le
grupeze în funcţie de tipul de raport pe care-l reflectă (de concordanţă sau
de discordanţă) în perechi de contrarii.
Pas 3: Este prezentată o situaţie concretă (elevul va trebui să decidă ce
meserie se potriveşte unui personaj despre care sunt date câteva informaţii),
selectând meseria potrivită dintr-o listă dată. În caseta „Text” apare:
Afectivitatea are o funcţie adaptativă, de energizare-potenţare şi de
selectare-orientare. Plecând de la trăirile sale subiective, individul găseşte
suportul emoţional pentru a declanşa şi a desfăşura diverse activităţi, dar şi
pentru a se îndrepta spre acele activităţi care i se potrivesc cel mai bine.
Pas 4: Fiind dată piramida trebuinţelor a lui Maslow, sunt introduse stările şi
procesele afective care semnalează starea de necesitate, respectiv, starea de
satisfacere a fiecărui tip de nevoie.

M2. Trăsăturile de bază ale proceselor afective

Metode utilizate: simularea, învăţarea prin descoperire dirijată
Forma de realizare: simularea unor situaţii concrete, exerciţiu interactiv
Timp alocat: 15 minute
Conţinut:
Pas 1: Sunt introduse principalele caracteristici ale proceselor afective
(polaritate, intensitate, durată, convertibilitate).
Pas 2: Este introdusă în caseta „Text” definiţia polarităţii: Polaritatea derivă
din concordanţa sau discordanţa dintre aşteptările individului şi situaţia
externă. Stările afective care exprimă concordanţa sunt pozitive, iar cele care
exprimă discordanţa sunt negative. Plecând de la o situaţie concretă (un
personaj care primeşte mesaje pe telefonul mobil), elevul va asocia fiecărui
tip de stare afectivă masca corespunzătoare.

8
Pas 3: Este caracterizată intensitatea ca trăsătură de bază a proceselor
afective. Având o imagine (un bec împărţit în mai multe sectoare, de aceeaşi
culoare dar la intensităţi diferite), elevul va asocia fiecărei zone (în funcţie de
intensitate) anumite stări afective dintr-o listă dată. În caseta „Text” apare:
Intensitatea reprezintă forţa sau încărcătura energetică a trăirii emoţionale,
fiind proporţională cu intensitatea stimulului care declanşează procesul
afectiv.
Trăirile emoţionale influenţează comportamentul uman şi pot fi puternice,
medii şi slabe. Trăirile afective puternice au un efect dezorganizator, cele
slabe sunt insuficient stimulative, iar trăirile medii au cele mai benefice
efecte.
Pas 4: Elevul va realiza o clasificare a proceselor afective în funcţie de durata
lor. În caseta „Text”: Durata sau stabilitatea afectivităţii poate varia, de la
valori foarte mici (durata trăirii corespunde duratei stimulului) până la valori
foarte mari (sentimentele, pasiunile pot dura toată viaţa).
Pas 5: Este introdusă definiţia convertibilităţii, plecând de la o situaţie
concretă (două personaje care se simpatizează ajung să se antipatizeze când
află mai multe unul despre celălalt): Convertibilitatea (mobilitatea) este
proprietatea stărilor afective de a-şi schimba semnul (cele pozitive devin
negative şi invers).
Pas 6: Elevului i se dă o listă de enunţuri, fiecare dintre ele făcând referire la
una din trăsăturile de bază ale proceselor afective. Elevul va asocia fiecărui
enunţ trăsătura care îi corespunde.

M3. Procesele afective primare

Metode utilizate: învăţarea prin descoperire dirijată, informarea
Forma de realizare: exerciţiu interactiv
Timp alocat: 10 minute
Conţinut:
Pas 1: Sunt introduse stările şi procesele afective primare (stări de afect, ton
emoţional, stări de esenţă organică)
Pas 2: Elevului i se vor prezenta câteva situaţii, iar el va trebui să le asocieze
stărilor de afect prezentate, precum şi masca corespunzătoare. Elevul va
identifica unele dintre cauzele şi consecinţele stărilor de afect. În caseta
„Text” apare: Stările de afect sunt trăirile impulsive (furia, groaza sau
bucuria intensă), violente, explozive şi de scurtă durată, care pot bulversa
echilibrul psihic al personalităţii, diminuând discernământul.
Pas 3: Este prezentată o situaţie concretă (un întreprinzător vrea să
realizeze coperta unei cărţi, astfel încât să realizeze tonul emoţional potrivit
potenţialilor clienţi). Elevul va trebui să decidă între mai multe variante de
realizare a copertei, plecând de la date obiective despre preferinţele
clienţilor. Este introdusă definiţia tonului emoţional: Tonul emoţional este o
trăire afectivă care însoţeşte toate actele noastre psihice cotidiene, de la
percepţie până la gândire.
Pas 4: Fiind dată o listă de disfuncţii organice (boli de ficat, boli de plămâni,
boli de inimă), elevul trebuie să le asocieze stările afective specifice (stări de
euforie, stări de iritare, stări de alarmă). Este introdusă astfel definiţia

9
stărilor afective de esenţă organică: Trăirile de esenţă organică sunt generate
de buna sau de proasta funcţionare a organelor interne.

M4. Procesele afective complexe

Metode utilizate: simularea, învăţarea prin descoperire dirijată
Forma de realizare: simularea unor situaţii concrete
Timp alocat: 10 minute
Conţinut:
Pas 1: Sunt introduse stările şi procesele afective complexe (emoţii
situaţionale curente, emoţii integrate, dispoziţii)
Pas 2: Este prezentată o situaţie concretă (realizarea unei pagini de modă).
Elevului i se solicită să selecteze din mai multe haine expuse, pe cele care
reprezintă o vestimentaţie potrivită pentru copii. Este introdusă astfel, în
caseta „Text” definiţia emoţiilor situaţionale curente: Emoţiile situaţionale
curente sunt trăiri de scurtă durată, intense, fiind determinate de însuşiri
singulare ale obiectelor (sunete, culori, forme, mirosuri).
Pas 3: Elevului îi este prezentată o situaţie concretă (alegerea unei meserii
dintr-o listă dată în funcţie de preferinţe). În caseta „Text” apare: Emoţiile
integrate sunt forme afective ce se găsesc în principalele forme de activitate.
Orice tip de activitate (jocul, învăţarea, munca, creaţia) are asociat un
anumit tip de proces sau de stare afectivă.
Pas 4: Elevului i se solicită să identifice câteva din cauzele apariţiei
dispoziţiilor. În caseta „Text”: Dispoziţiile sunt stări afective generalizate,
difuze, relativ stabile şi de intensitate moderată. Dispoziţiile au capacitatea
de a-şi schimba semnul: o bună dispoziţie se poate transforma într-o proastă
dispoziţie, şi invers.

M5. Procesele şi stările afective superioare

Metode utilizate: simularea, învăţarea prin descoperire dirijată
Forma de realizare: simularea unor situaţii concrete, animaţii interactive
Timp alocat: 10 minute
Conţinut:
Pas 1: Fiind introdusă definiţia sentimentului, elevul trebuie să asocieze un
anume tip de sentiment unei imagini sugestive şi expresive. În caseta „Text”:
Sentimentele sunt stări emoţionale complexe, de lungă durată, de intensitate
moderată, elaborate, fiind de regulă în raport cu anumite semnificaţii şi
valori. Se pot diferenţia sentimente sociale (de prietenie, de dragoste, de
compasiune), sentimente morale (al binelui, al dreptăţii), sentimente de
cunoaştere, sentimente estetice, sentimente religioase etc.
Pas 2: Elevului îi este prezentată definiţia pasiunilor. Elevul este apoi solicitat
să clasifice pasiunile în „oarbe” şi „nobile”, selectându-le dintr-o listă dată.
Pas 3: Elevului îi este prezentată o situaţie concretă (a venit în clasă un nou
coleg care are un handicap). Elevul va răspunde la întrebări cu privire la
modul adecvat de comportament faţă de un astfel de coleg, în situaţii
determinate.

10
 M6. Expresiile emoţionale şi funcţiile lor
Metode utilizate: simularea, învăţarea prin descoperire dirijată,
informarea, structurarea şi asimilarea de informaţii
Forma de realizare: simularea unor situaţii concrete, animaţii interactive
Timp alocat: 15 minute
Conţinut:
Pas 1: Sunt introduse principalele expresii emoţionale (răspunsul emoţional
imediat, răspunsul emoţional secundar, efecte persistente ale emoţiilor).
Pas 2: Este introdusă caracterizarea răspunsului emoţional imediat, în caseta
„Text”: Răspunsul emoţional imediat este o reacţie de urgenţă care
mobilizează întreg organismul pentru a face faţă situaţiilor solicitante sau
periculoase. În situaţii percepute ca fiind periculoase, acest tip de reacţie se
materializează prin comportamentul de surpriză, de furie sau de frică. Dacă
situaţia este percepută ca o reuşită majoră acest tip de reacţie se
materializează printr-o bucurie explozivă.
Disperarea este, de asemenea, un răspuns emoţional imediat.
Pas 3: Elevului îi este prezentată o situaţie concretă (este anunţat un
incendiu în şcoală) şi i se cere să ofere răspunsuri la variante de
comportament corect în astfel de situaţii.
Pas 4: Elevului i se solicită să alcătuiască o ierarhie a evenimentelor care
l-au marcat cel mai puternic din punct de vedere afectiv, realizând un album
al afectivităţii.

M7. Test – Caracterizaţi procesele afective!

Competenţe de evaluat: se urmăreşte gradul de atingere a
competenţelor specifice din programa şcolară de Psihologie.
Metode utilizate: simularea, testarea interactivă
Forma de realizare: exerciţiu interactiv, animaţii interactive
Timp alocat: 15 minute
Conţinut:
Elevului i se prezintă o listă în care sunt dispuse toate procesele şi stările
afective (de la cele primare, la cele superioare). Elevul trebuie să realizeze o
clasificare a lor în funcţie de durată şi de intensitate.

M8. Test – Adevărat sau fals

Competenţe de evaluat: se urmăreşte gradul de atingere a
competenţelor specifice din programa şcolară de Psihologie.
Metode utilizate: simularea, testarea interactivă
Forma de realizare: exerciţiu interactiv, animaţii interactive
Timp alocat: 10 minute
Conţinut:
Elevului îi este prezentată o listă de enunţuri, dintre care unele
sunt adevărate şi altele sunt false. Elevul trebuie să identifice
enunţurile adevărate şi pe cele false.
1. Afectivitatea este un mecanism de semnalizare şi conştientizare a unei
trebuinţe. - A

11
2. Intensitatea trăirii emoţionale este invers proporţională cu intensitatea
stimulului care declanşează procesul afectiv. – F
3. Sentimentele sunt caracterizate prin intensitate foarte mare şi durată
foarte mică. – F
4. Orice tip de activitate (jocul, învăţarea, munca, creaţia) are asociat un
anumit tip specific de proces sau de stare afectivă. – A
5. Convertibilitatea este proprietatea proceselor afective de a-şi schimba
semnul. - A
6. Sentimentele sunt stări emoţionale complexe, de lungă durată, de
intensitate moderată, elaborate, de regulă în raport cu anumite semnificaţii şi
valori. – A
7. Polaritatea reprezintă proprietatea anumitor procese afective de a avea
exclusiv valori foarte mari. - F

12
BIBLIOGRAFIE

1. Cosmovici, Andrei – Psihologie Generală, Editura Polirom, 1996

2. Golu, Mihai; Pais, Lăzărescu, Mihaela – Psihologie, Editura Economică,
2000
3. Pavelcu, Vasile – Din viaţa sentimentelor, Editura Enciclopedică, 1969
4. Pavelcu, Vasile – Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1982

13