Sunteți pe pagina 1din 59

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………… 2

CAPITOLUL 1 - DIABETUL ZAHARAT ………………………………….……. 3

1.1. Noțiuni generale. Definiție. Clasificare ...……………………………....... 3


1.2. Mecanismul funcționării pancreasului ………………………………………. 4
1.3. Simptomatologie …………………………………………………………….. 8
1.4. Complicațiile diabetului ……………………………………………………. 11

CAPITOLUL 2 – DIAGNOSTICAREA ȘI TRATAMENTELE DZ ………….. 17

2.1. Screening și diagnostic ……………………………………………………… 17


2.2. Măsurarea glicemiei la diabetici ……………………………………………. 21
2.3. Hipoglicemia ……………………………………………………………….. 23
2.4. Educația terapeutică ………………………………………………………… 25
2.5. Managementul stilului de viață ……………………………………………… 26
2.6. Ținte terapeutice actuale …………………………………………………….. 27
2.7. Autocontrolul ………………………………………………………………... 28
2.8. Principii generale de tratament pentru DZ ………………………………….. 29
2.9. Protocolul terapeutic în DZ de tip 2 ………………………………………… 30
2.10. Alimente recomandate pentru DZ …………………………………………. 40

CAPITOLUL 3 – STUDII DE CAZ ……………………………………………... 44

CONCLUZII ………………………………………………………………………. 57

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….. 58
ANEXE

1
INTRODUCERE

Deși Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice afirmă în conformitate


cu Studiului Național privind Prevalența Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezității,
Dislipidemiei, Hiperuricemiei și Bolii Cronice de Rinichi (PREDATORR), că România se
situează printre țările cu cea mai mare prevalență a diabetului zaharat din Europa (11,6%) 1,
cap de listă fiind Turcia (14,85%) și că diabetul zaharat este considerat „boala secolului XXI”,
practica medicală a dovedit de multe ori că diabetul zaharat nu este o boală gravă, dacă este
corect tratată, iar tratamentul este rezultatul colaborării, în adevăratul sens al cuvântului,
dintre bolnav și medicul curant.
Astfel, numărul românilor cu vârste cuprinse între 20 și 79 de ani, care suferă de
această afecțiune este de aproximativ 2.000.000 de persoane.
Grav este că prin complicaţiile sale, diabetul este principala cauză a orbirii, a
amputaţiilor şi a insuficienţei renale. Prevalenţa diabetului este în continuă creştere, iar
O.M.S. estimează că până în 2030 numărul deceselor cauzate de diabet se va dubla, la nivel
mondial.
Totodată oamenii trebuie să conștientizeze faptul că această boală poate fi prevenită
printr-o serie de acțiuni la îndemâna fiecăruia. Trebuie să fie mai conștienți, iar dacă își fac
anual analizele de rutină, pot depista boala în faza incipientă și astfel pot ține sub control
această afecțiune.
În primul capitol al acestei lucrări am prezentat noțiunile generale, definiția și
clasificarea diabetului zaharat. În același timp am explicat mecanismul funcționării
pancreasului, simptomatologia privind diabetul zaharat și complicațiile acestuia.
În capitolul 2 am pus accent pe screening-ul și diagnosticarea diabetului zaharat, dar și
pe protocolul terapeutic al diabetului zaharat concomitent cu educația terapeutică a
pacientului diagnosticat cu DZ, coroborat cu stilul de viață pe care trebuie să-l ducă acesta.
Capitolul 3 este destinat studiilor de caz privind 3 pacienți cu probleme diferite de
sănătate la momentul diagnosticării lor cu diabet zaharat și evoluția lor de la momentul
diagnosticării până în prezent.
Diabetul zaharat este o boală din ce în ce mai răspândită, în principal din cauza stilului
greșit de viață pe care-l duc oamenii.
Este interesant cum în secolul tehnologiei avansate, medicina avansează pe zi ce trece
și în fiecare clipă apar noi metode și tratamente pentru tratarea acestei boli.
Totul depinde, până la urmă, de oameni.
1
https://www.edumedical.ro/statistici-ingrijoratoare-privind-numarul-bolnavilor-de-diabet-din-romania/

2
CAPITOLUL 1
DIABETUL ZAHARAT

1.1. Noțiuni generale. Definiție. Clasificare.

O definiție academică a diabetului zaharat este aceea că este un sindrom heterogen,


caracterizat printr-o tulburare complexă în reglarea metabolismului energetic al organismului,
care afectează deopotrivă utilizarea glucidelor, lipidelor şi proteinelor, precum şi celelalte
metabolisme.
Aceste alterări decurg dintr-un defect insulinosecretor asociat unei insulinorezistenţe
periferice variabile. Modificările biochimice pe care aceste două tulburări le antrenează,
conduc la modificări celulare funcţionale urmate de leziuni anatomice ireversibile în
numeroase ţesuturi şi organe.2
Într-o exprimare mai accesibilă, diabetul zaharat este o boală cronică netransmisibilă
complexă, mai exact o tulburare a metabolismului, care apare atunci când organismul nu
produce destulă insulină sau când organismul nu poate folosi în mod eficient insulina.
Organizația Mondială a Sănătății recunoaște trei forme principale de diabet zaharat:
tipul 1, tipul 2 și de sarcină (gestațional).
Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2.
Termenul diabet zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți termeni vechi cum ar fi diabet
juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, termenul diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri
vechi, printre care și diabet insulino-independent (non insulino-dependent).
Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip 2, datorată
occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe
modificări ale alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii.
Prevalența DZ diferă semnificativ în funcţie de populaţia studiată, vârstă, sex, statusul
socio-economic şi stilul de viaţă. Predicţiile pentru anul 2025 sunt îngrijorătoare şi conform
aprecierilor I.D.F./O.M.S., prevalenţa DZ va atinge 9%.
Un element important, care a dus în ultimii ani la creşterea incidenţei bolii, a fost
reprezentat de urmărirea mai atentă a populaţiei şi de îmbunătăţirea metodelor de diagnostic.
Cu toate acestea, există cel puţin 30% din cazuri cu DZ tip 2 nediagnosticat. DZ tip 2
reprezintă 80-90% din totalitatea cazurilor de diabet zaharat şi este mai frecvent întâlnit la

2
Constantin Ionescu-Tîrgovişte, „Tratat de diabet Paulescu”, curs universitar, Editura Academiei Române,
București, 2004

3
persoanele supraponderale sau obeze. Are de multe ori o perioadă lungă asimptomatică în
care pacienţii nu sunt diagnosticaţi.
Există studii care arată că la momentul diagnosticului, mai mult de jumătate din
pacienţi aveau una sau mai multe complicaţii cronice ale diabetului zaharat.
Diabetul gestațional apare la aproximativ 2-10% dintre femeile însărcinate. Datorită
avalanșei hormonale, poate să apară rezistența la insulină. Acest tip de diabet dispare de
regulă după naștere. O femeie care a dezvoltat diabet gestațional este predispusă la a avea
diabet de tip 2, la fel și bebelușii acestora. Trebuie ținut cont și de faptul că dacă nu este luat
în evidență, poate cauza probleme atât mamei cât și fătului.3
Diabetul zaharat este asociat cu un număr mare de complicaţii cronice al căror rezultat
final este diminuarea calităţii vieţii şi mortalitate prematură.
Diagnosticarea şi tratamentul precoce reprezintă strategia propusă pentru
minimalizarea acestor efecte.

1.2. Mecanismul funcționării pancreasului

Fiecare om are o activitate proprie în fiecare zi și consumă energie în fiecare moment.


pentru asigurarea funcționării inimii, creierului, plămânilor, rinichilor și a mușchilor care îi
permit mișcarea sunt asigurate de ingerarea alimentelor.
Alimentele asigură, prin unele din componentele lor, creșterea în perioada respectivă,
cât și ceea ce se uzează și se consumă în fiecare moment.
Alimentele diferă nu numai prin aspect și gust, ci și prin compoziția lor. Acestea au,
de obicei, o compoziție complexă.
Componentele alimentelor au fost numite principii alimentare sau trofine și acestea
sunt:
a. glucidele sau hidrații de carbon
b. lipidele sau grăsimile
c. proteinele sau albuminele
d. vitaminele
e. săruri minerale sau electroliții
f. apa
Glucidele se găsesc mai ales în zahăr, dulciuri, făinoase, leguminoase (fasole, mazăre,
linte – toate ca boabe uscate), pâine, cartofi, fructe, legume și lapte.
Lipidele se împart în:

3
http://www.contraboli.ro/diabet-zaharat-tipuri-simptome-diagnostic-tratament-complicatii/

4
- lipide de proveniență animală – se găsesc în untură, slănină, unt, frișcă,
smântână, carne grasă, gălbenuș de ou, lapte, etc.
- lipide vegetale – ulei, margarină, grăsimi din nuci, alune, etc.
Proteinele se împart, la fel ca lipidele, în:
- proteine animale – care nu pot lipsi din alimentația rațională și se găsesc în
pește, brânză, albuș de ou, lapte
- proteine vegetale – care se află în leguminoase, paste făinoase, orez, griș,
pâine
Diabetul zaharat, fiind o boală cronică, de metabolism, este predominantă perturbarea
metabolismului glucidelor. Această perturbare se datorează cantității insuficiente sau calității
necorespunzătoare a insulinei pe care o secretă pancreasul endocrin.
Pancreasul4 este o glandă așezată în partea superioară a etajului superior al
abdomenului, înapoia stomacului, venind în contact cu ficatul, stomacul, duodenul, splina și
rinichiul stâng. (Fig. 1)
Această glandă are o secreție externă ce conține enzimele (amilază, tripsină și lipază)
care se varsă în duoden și ajută la digestie. Dar are și o secreție internă, care se varsă direct în
sânge, fiind reprezentată prin hormoni ca insulina, glucagonul, lipocalcul, etc.
Insulina este secretată de celulele beta, iar glucagonul de celulele alfa ale pancreasului
endocrin.
Insulina este singurul hormon care face să scadă concentrația glucozei din sânge, prin
faptul că ea favorizează pătrunderea acestei substanțe în celule în timp ce glucagonul are un
rol exact invers, de a crește nivelul zaharurilor din sânge.
Culoarea pancresului variază din roz spre roz-cenușiu și roșu si are o formă lobulată,
iar din punct de vedere al dimeniunilor, la o persoana adulta, acestea sunt de 15-20 de
centimetri pe lungime, 4-5 centimetri înălțime și circa 2 grame pe grosime. De asemenea,
greutatea medie a acestei glande este de 80 de grame.5

Figura 1 – Localizarea pancreasului


4
Gh. Băcanu, „Diabetul zaharat”, Editura medicală, București, 1969, pag. 6
5
http://www.medicina101.com/unde-este-situat-pancreasul/

5
Sursa: https://veritasvalentin.wordpress.com

Pancresul prezintă câteva aspecte unice în comparație cu celelalte organe interne ale
omului:
- are o dublă locație, fiind localizat atât retroperitoneal, cât și intraperitoneal
- este dublu (și puternic) vascularizat
- are două funcții, ambele fiind extrem de importante
- îi lipseste un invelist protector eficient
Funcția sa endocrină secretă somatostatine și polipeptide pancreatice, dar și doi
hormoni antagonici, insulina si glucagonul. Penultimul hormon are rol hipoglicemic, având
rolul de a diminua glucoza din sânge, iar glucagonul are un rol exact invers, de a crește
nivelul zaharurilor din sânge.
Prin comparație, la nivelul anilor 1960 și până în 1998, conform normelor O.M.S. de
atunci, concentrația glucozei în sânge (pentru care se folosește termenul de glicemie),
dimineața pe nemâncate (a jeun) varia între 0,80 și 1,20 g la mie (la litrul de sânge) sau 80 –
120 mg/dl, însă în prezent, la nivelul secolului XXI, aceeași O.M.S. a scăzut valorile
glicemiei, între 70 – 100 mg/dl.

6
Nu se cunoaște exact motivul, dar conspiraționiștii, considerați un fel de „guri rele ale
lumii” susțin că există o strânsă legătură între normele admisibile ale glicemiei emise de
O.M.S. și întreaga industrie Pharma.
Indiferent de ce se afirmă în spațiul public, valorile valabil medical generale admise în
prezent sunt între 70 – 100 mg/dl.
Creșterea glicemiei peste valoarea normală poartă numele de hiperglicemie, iar
scăderea sub valoarea normală se numește hipoglicemie.
 În mod normal, la persoanele sănătoase, după o masă, glicemia crește până la cel mult
140 mg/dl, iar după aproximativ 2 ore va scădea din nou sub 100 mg/dl.
La omul sănătos, pancreasul secretă 40 – 60 unități internaționale (U.I.) de insulină pe
zi. Apariția unei hiperglicemii sau de altă natură ca excita pancreasul endocrin, care este
capabil să secrete cantitatea de insulină necesară și astfel glicemia va fi redusă la valori
normale.
În mod normal, glucoza din sânge nu trece în urină și ca atare urina omului sănătos nu
conține glucoză. Creșterea glicemiei peste 180 – 200 mg/dl determină trecerea glucozei în
urină. Prezența glucozei în urină se numește glicozurie.
În mod uzual, dar greșit, deși la ora actuală există o multitudine de canale de
informație, se vorbește în continuare de „boală de zahăr”, de „zahăr crescut în sânge” și de
„zahăr prezent în urină”. Zahărul nu este același lucru cu glucoza, zahărul nu se găsește în
sânge și nici în urină, deci termenul corect care trebuie folosit este „glucoză”.
Ce trebuie să reținem este faptul că diabetul zaharat apare atunci când în organism nu
se produce suficientă insulină (pancreasul având o deficiență în acest caz) sau chiar
organismul este cel care nu poate folosi la capacitate maximă insulina.
În Figura 2 este prezentat un infografic privind modul în care funcționează pancreasul
pentru a produce insulină.
Sunt reprezentate cazurile producției de insulină în cazul unui om sănătos, și
anomaliile care apar în procesul de metabolizare a insulinei, la pacienții diagnosticați cu
diabet de tip 1 și de tip 2.

7
Figura 2 – Producerea insulinei de către pancreas
Sursa: https://www.endocrineweb.com/endocrinology/overview-pancreas

1.3. Simptomatologie

Primele manifestări ale diabetului sunt semnele de laborator și ceea ce caracterizează


boala în primul rând este hiperglicemia cu sau fără glicozurie.
Din moment ce o glicemie este normală, dimineața pe nemâncate, nu înseamnă că
respectiva persoană nu are diabet zaharat (ea poate avea diabet latent sau asimptomatic),
normal proba denumită testul de toleranță la glucoză ar putea clarifica situația.
Simptomele clasice, cunoscute în general, sunt:
- Poliuria
- Polidipsia
- Polifagia
- Scăderea în greutate
Simptomele clasice nu sunt semne obligatorii și nici nu marchează începutul bolii.
Acestea apar într-un stadiu avansat de boală.
Poliuria sau urinările frecvente.
Un om sănătos elimină în 24 de ore 1,2 – 1,5 l de urină. În mod normal, se urinează de
3 ori/zi și o dată în cursul nopții, mai ales dacă nu s-a făcut aceasta înainte de culcare. Dacă se
consumă mai multe lichide, vara în special, atunci se poate ajunge și la urinarea de 7 ori/zi.

8
Diabeticul, într-un stadiu înaintat al bolii, când are hiperglicemie accentuată și o parte
din glucoza din sânge trebuie să fie eliminată prin urină, va elimina o cantitate crescută de
apă, pentru diluarea glucozei. Astfel, va observa că este obligat să urineze mai des și mai mult
deodată, chiar și noaptea de câteva ori.
Dacă va măsura urina eliminată în 24 de ore, va constata că sunt 3 – 5 litri. Urina este
lipicioasă și are aspect limpede.
Totuși, lipsa poliuriei nu înseamnă lipsa diabetului.
Polidipsia înseamnă consumarea unei cantități mari de apă pe zi, ca urmare a senzației
de sete continuă.
Contrar informațiilor care se propagă în spațiul public, prin intermediul mass – mediei
sau internetului, și contrar unor directive care sunt recomandate de U.E., comunitatea
științifică medicală spune că un om sănătos consumă aproximativ 800 – 1000 ml lichide pe zi.
Alte cantități de apă provin din alimente. Bineînțeles că un om poate consuma până la 2 litri
de lichide pe zi, dar aceasta este în funcție de organism sau de anotimp (vara).
Diabeticul, care pierde multă apă prin urină, este obligat să o înlocuiască, ea fiind
foarte necesară organismului, de unde necesitatea de a ingera cantități mari de lichide.
Astfel:
- Va bea des și mult deodată, fără a-și astâmpăra setea
- Va avea mucoasele gurii și limba mereu uscate și se va scula noapte pentru a
consuma lichide
- Uneori, pentru a nu bea apa simplă, va bea siropuri sau sucuri îndulcite, ceea ce va
agrava și mai mult diabetul
- Vara, va crede că este obligat să bea multă apă din cauza căldurii și a transpirației
Faptul că bolnavul bea apă multă îl sesizează, uneori, alți membri ai familiei. În
asemena situație, se impune un control atât al cantității urinei eliminate în 24 de ore, cât și al
cantității lichidelor consumate în aceeași perioadă.
Vorbind de poliurie și polidipsie, putem vorbi de diabetul insipid. 
Diabetul insipid6 este afecţiunea care se caracterizează prin imposibilitatea rinichilor
de a concentra urină, determinând o poliurie (emisia unei cantităţi mari de urină diluat),
însoţită de o sete intensă (polidipsie).
Acest tip de diabet poate avea mai multe cauze, legate de funcţionarea
necorespunzătoare a rinichilor sau de absenţa hormonului antidiuretic, al cărui rol este de a
împiedica trecerea unei cantităţi prea mari de lichide în vezica urinară.

6
https://veritasvalentin.wordpress.com/category/medicale/anatomia-fiziologia-si-afectiunile-corpului-uman/

9
Atunci când hormonul antidiuretic lipseşte complet sau nu este secretat în circulaţie
vorbim de diabet insipid central. 
Dar dacă hormonul antidiuretic este prezent dar nu acţionează asupra tubului colector
este vorba despre un diabet insipid nefrogenic.
În mod normal, rinichii au rolul de e elimina excesul de lichide din fluxul sangvin.
Aceste lichide în exces sunt depozitate în vezica urinară sub formă de urină. Atunci când
cantitatea de lichide scade (prin transpiraţie, de exemplu), rinichii produc mai puţină urină
pentru a păstra lichidele în organism.
Cauze diabetului insipid central :
– o tumoră a hipotalamusului (regiune centrală a creierului, situată sub hipofiza şi
având rolul de a regla o multitudine de senzaţii fiziologice: foame, sete, dorinţa sexuală, etc.)
– ablaţia hipofizei (glanda situată la baza encefalului care controlează activitatea
celorlalte glande din organism)
– tumoră a hipofizei.
Cauzele diabetului insipid nefrogenic :
– congenitale
– potomanie (nevoie constantă de a bea cantităţi mari de apă)
– pielonefrita (inflamaţie renală)
Simptome :
– poliurie – emisia unei cantităţi mari de urină (între 5 şi 8 litri) foarte diluată, care
nu conţine zahăr sau albumina
– pierdere a greutăţii
Polifagia este senzația de foame continuă.
Diabeticul are un apetit exagerat, el consumând cantități mari de alimente, fără să se
sature. De multe ori, predomină alimentele foarte bogate în substanțe zaharate. În ciuda
faptului că ingeră mult, bolnavul scade în greutate.
Scăderea în greutate. Diabeticul pierde prin urină o cantitate mare de glucoză, care
normal ar fi trebuit consumată pentru producerea de energie necesară organismului. De aceea,
el apelează la constituenții propriului organism și mai ales la grăsimile proprii,
întrebuințându-le ca sursă de energie. Consumul grăsimilor și proteinelor proprii, cât și
pierdera unei cantități importante din apa organismului determină scăderea în greutate.
Diabeticul poate prezenta, în plus, o stare de oboseală fizică și psihică.
Alte simptome ale instalării diabetului mai pot fi pielea uscată sau furnicături la
nivelul mâinilor sau picioarelor.

10
De multe ori, primul semn care atrage atenția medicului sau bolnavului asupra
diabetului poate fi o complicație a acestuia, apărută chiar în stadiul de diabet latent sau
asimptomatic. Una dintre cele mai frecvente este paradentoza (termen similar cu
parodontoză7), care se caracterizează prin faptul că dinții încep să se miște de la sine, fără ca
bolnavul să acuze vreo durere, și îi poate extrage singur cu degetele, extragerea fiind de
asemena nedureroasă.
Alteori, un infarct miocardic, o boală arterială la nivelul membrelor inferioare, o
gangrenă a degetelor de la picioare, scăderea acuității vizuale, pruritul vulvar, balanita,
diferite atingeri ale ale sistemului nervos (polinervite, sciatice), infecții ale pielii (abcese,
furuncule, carbuncule, piodermite, exeme, etc.) pot fi complicații care să ne determine să
bănuim drept cauză diabetul și să facem investigații în acest sens.
Referitor la pruritul vulvar (senzația de mâncărime în regiunea oganelor genitale
externe la femeie), acesta este întâlnit la multe femei, care nu știu că au diabet zaharat.
Mâncărimea este chinuitoare, ziua și noaptea, împiedică somnul și nu cedează la tratamentele
empirice aplicate.

1.4. Complicațiile diabetului

Diabetul zaharat este o boală cronică, de cele mai multe ori benignă, adică o boală
relativ ușoară, și nu este obligatoriu să se complice în evoluția sa.
Echilibrarea metabolică permanentă a diabetului face ca, practic, bolnavul să nu se
deosebească de semenii lui sănătoși. Dar pentru aceasta, este obligatoriu ca pacientul să facă
un efort continuu, efort care nu este deloc epuizant, ba care, dimpotrivă, poate deveni ușor o
obișnuință. Aceste efort va fi răsplătit cu prisosință, căci el va asigura individului o viață
normală. Altfel, diabetul se răzbună pe cei care l-au nesocotit.
Coma diabetică (coma hiperglicemică)
Starea de comă se caracterizează prin aceea că bolnavul își pierde cunoștința, nu mai
răspunde la întrebări, la excitații dureroase, menținându-și doar funcțiile vitale, ca respirația,
circulația, excreția.
În prezent, această complicație și când apare înseamnă că bolnavul nu a respectat cele
mai elementare indicații de tratament:
a. renunțarea la tratamentul cu insulină, pentru motive complet nejustificate (s-a
săturat să-și mai facă injecții, etc.), deși acest motiv este discutabil, pentru că, conform

7
www.dexonline.ro

11
ultimelor cercetări științifice, este în funcție și de alte afecțiuni pe care le mai are persoana
bolnavă
b. nerespectarea regimului, ingerarea unor cantități mari de alimente
c. apariția unei infecții, uneori chiar banală, o gripă, o furunculoză, un abces dentar
sau o boală mai gravă, ca pneumonia, gastroenterita acută, un traumatism fizic, o intervenție
chirurgicală, nașterea, chiar emoțiile mai mari, fără să se adapteze doza de insulină, la noua
situație.
Trebuie remarcat faptul că în cazul apariției unei stări infecțioase mai grave, de multe
ori se face o greșeală care poate fi fatală. Multe din infecții sunt însoțite de scăderea poftei de
mâncare și chiar de vărsături. În acest caz, bolnavul face un raționament total greșit: „dacă nu
mănânc, nu trebuie să-mi administez nici insulină, fiindcă voi face o stare de hipoglicemie”.
Această concepție este foarte greșită și periculoasă, fiindcă organismul continuă să producă
glucoza din rezerve, iar aceasta, în lipsa insulinei, nu va putea fi arsă. Glicemia și glicozuria
vor crește foarte mult, corpii cetonici se vor acumula în sânge și vor apărea în urină,
instalându-se coma diabetică.
Pentru a evita această situație, diabeticul care se tratează cu insulină și la care a apărut
o boală care îi provoacă inapetență (lipsa poftei de mâncare) și vărsături, nu-și va suprima
injecțiile cu insulină, ci își va lua rația de glucide din băuturi îndulcite cu zahăr, suc de fructe,
piure de cartofi, orez, griș cu lapte și se va adresa de urgență medicului.
De asemenea folosirea unei insuline inactive, cu data expirată, poate fi o cauză de
agravare a diabetului până la comă.
Trebuie să se știe că diabeticul care prezintă grețuri, vărsături și dureri abdominale
este suspect de precomă diabetică. De aici până la instalarea comei nu mai trec decât câteva
ore, dacă nu se intervine în mod corespunzător.
Agravarea bolii se caracterizează, în plus, prin apariția unei greutăți în respirație.
Bolnavul acuză lipsă de aer, respirația sa devine zgomotoasă și miroase a mere putrde (miros
datorat creșterii corpilor cetoni în sânge).
În asemenea situații, dacă nu este posibil să se ajungă la medic într-un timp foarte
scurt, se vor face, subcutanat, injecții cu insulină obișnuită, câte 16 – 20 U.I., la 2-3 ore și se
vor mânca numai alimente bogate în glucide (siropuri de zahăr, fulgi de ovăz, pâine, fructe, în
cantități care să echivaleze cu 250 – 300 g glucide. Bolnavul care făcea deja insulină își va
mări doza cu 8-12 U.I. pentru fiecare injecție, dar cel mai important este ca, în aceeași zi, să
ajungă la medic.

12
La diabeticul care face insulină poate apărea o stare de comă și din cauza scăderii
importante a glucozei din sânge, sub 50 – 60 mg%, când se instalează coma hipoglicemică
(șocul insulinic).
Complicațiile vasculare
În prezent, bolile cardiovasculare, datorită mai ales aterosclerozei, ocupă primul loc în
patologie, fiind principala cauză de deces.
Diabetul zaharat predispune la îmbolnăvirea mai frecventă și mai precoce a arterelor.
De aceea diabeticul trebuie să fie atent, ca să evite îmbolnăvirea arterelor. Atunci când aceasta
s-a produs totuși, trebuie luate toate măsurile ca leziunile să nu avanseze, pentru ca să nu dea
loc unor accidente grave cum sunt accidentele vasculare cerebrale însoțite de paralizii,
accidentele coronariene (infarctul miocardic), îmbolnăvirile arterelor ochilor (retinopatie|),
îmbolnăvirile arterelor membrelor inferioare care pot duce la cangrenă.8
Cele mai frecvente manifestări ale bolilor arteriale la diabetic sunt:
Hipertensiunea arterială care este cea mai frecventă la diabetici. De aceea se măsoară
tensiunea arterială cu ocazia controlului periodic, respectându-se indicațiile medicului, dintre
care regimul fără sare este cea mai importantă.
La diabetic, suferința arterelor coronare (artere care hrănesc mușchiul inimii) se poate
manifesta prin dureri care apar în regiunea inimii (dureri precordiale). Durerile apar la efort,
sunt de durată scurtă (de la 1 la 2 minute până la 10 – 15 minute), iradiază în umărul stâng și
de-a lungul părții interne a membrului superior stâng, obligă bolnavul să se oprească din mers
și cedează la repaus sau la nitroglicerină (medicament care dilată arterele coronare). Această
boală se numește angină pectorală. Dacă nu se iau măsurile cuvenite, boala avansează până la
infarctul miocardic (obstrucția unei artere coronare). Atunci durerea poate apărea și în repaus,
este foarte puternică, durează peste 15 minute, nu se calmează la repaus și nitroglicerină,
bolnavul fiind foarte neliniștit. În asemenea situație, se impune imediat repausul la pat și se
anunță de urgență medicul, orice deplasare a bolnavului fiind extrem de periculoasă.
Îmbolnăvirea arterelor cerebrale se poate manifesta prin apariția de amețeli, senzația
de amorțeală (parestezii) la nivelul membrului superior și inferior de aceeași parte. Poate să
apară și o hemiplegie (paralizia unei jumătăți a corpului).
Arteriopatia de la nivelul membrelor inferioare se poate manifesta prin apariția, la
mers, a unei durei situate la nivelul pulpei piciorului (mușchii posteriori ai gambei). Durerea
cedează la oprire și reapare după reluarea mersului. Această durere poate lipsi sau poate fi
prezentă la nivelul tălpii piciorului sau chiar la nivelul unui deget. În plus, apare senzația de
răceală a piciorului și se constată că temperatura locală este mai scăzută. Dar îmbolnăvirea
8
C-tin Ionescu –Tîrgoviște – interviu „Revista supliment Diabet” 2015, Medical Market, pag. 4

13
arterelor membrelor inferioare poate exista și fără ca bolnavul să acuze durerile menționate
mai sus.
Neuropatia diabetică este cea mai frecventă complicație cronică în diabet și reprezintă
75% dintre pacienți. Una din două persoane bolnave de diabet dezvoltă acesta complicație.
Este definită ca o „zaharificare” progresivă a celulelor nervoase9, însoțită de o
deteriorare ulterioară a țesutului nervos, afectând atât sensibilitatea la durere, temperatura dar
și activitatea motorie. Din punct de vedere clinic, aceste deteriorări, separat sau împreună, duc
la modificarile tipice ale piciorului diabeticului: piele atrofica (fragilă), uscată și caldă
reducerea până la pierderea totală a senzației de durere și a percepției temperaturii, atrofia
musculaturii piciorului, cu modificări ale stabilității.
Piciorul diabetic – Condiția principală pentru aparitia leziunilor diabetice la picior o
constituie existența unei (poli)neuropatii diabetice și/sau a unei tulburări arteriale periferice de
circulație. În cca. 45% din cazuri, cauza este o neuropatie diabetică, în alte 45% din cazuri
este vorba de o combinație între neuropatie și tulburare circulatorie, iar în 10% din cazuri este
vorba de o tulburare circulatorie periferică.10
Statistica este demonstrată de prima analiză realizată la nivel național de Federația
Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice11 care a constatat că „la fiecare 80 de minute se
realizează o amputație de picior diabetic.” Numai în anul 2010, au fost făcute de exemplu.
peste 5000 de amputații de picior diabetic.
O altă complicație majoră este retinopatia diabetică, care poate conduce la pierderea
vederii. Această complicație se constată la examenul fundului de ochi executat de medicul
oftalmolog. Pentru prevenirea ei, este de cea mai mare importanță menținerea diabetului în
stadiu echilibrat, iar pentru depistarea ei precoce, se face fiecărui diabetic un examen de fund
de ochi o dată pe an sau atunci când diabeticul acuză modificări ale vederii.
Odată instalată, retinopatia diabetică este dificil de tratat iar rezultatele nu sunt
întotdeauna bune. Deci, cel mai bine este să o prevenim.
În afara complicațiilor vasculare, la nivelul ochiului poate apărea cataracta (albeața),
care la tineri este specific diabetică, la vârstnici fiind vorba de o cataractă senilă. Tratamentul
ei este chirurgical.
Osteoporoza - Diabetul poate determina scăderea densității minerale osoase normale,
crescând riscul apariției osteoporozei.

9
http://www.sfatulmedicului.ro/Diabetul-Zaharat/piciorul-diabetic-cum-il-recunoastem-si-cum-il-tratam-
corecti_8236
10
idem
11
http://www.comunicatemedicale.ro/diabet-nutritie-si-boli-metabolice/843-confunivdr-ioan-andrei-veresiu-la-
fiecare-80-de-minute-se-realizeaza-o-amputatie-de-picior-diabetic/

14
Cetoacidoza diabetică - Aceasta este o complicație amenințătoare de viață, cauzată de
deficitul de insulină, întâlnită cel mai frecvent la bolnavii de diabet zaharat de tip 2.
Depresia - Diabetul dublează riscul de depresie. Depresia amplifică la rândul său
probabilitatea apariției hiperglicemiei ți a altor consecințe negative ale diabetului zaharat.
Distrugerea nervilor care au legătură cu digestia poate duce la constipație, vomă,
diaree, iar în cazul bărbaților la disfuncție erectilă.
Și rinichii pot fi grav afectați de distrugerea vaselor de sânge care îi hrănesc. Astfel, se
poate ajunge la insuficiență renală, care nu se poate rezolva decât prin dializă sau transplant
renal. Aceasta se numește nefropatie diabetică. Prevenirea nefropatiei diabetice este o
problemă care trebuie avută în vedere încă de la debutul clinic al bolii, care este deja foarte
întârziat în unele cazuri, pentru că într-o primă fază pacienții diabetici nu au nici un simptom
caracteristic, sau chiar dacă au anumite simptome acestea nu sunt supărătoare, deoarece
“diabetul nu doare”.12 Pacientul observă eventual că urinează mai frecvent, dar faptul că
mănâncă bine îl indeamnă să considere că este sănătos. În general numai pacienții bolnavi nu
au poftă de mâncare. Din acest punct de vedere diagnosticul precoce al diabetului poate să
prevină această complicație, care se asociază și cu HTA, tulburare care poate și ea să
beneficieze de un tratament eficient.
Infecțiile cu localizare diferită (abcese, furuncule, piodermite, balanite, vulvovaginite,
pneumonie, gripă, etc.) se întâlnesc mai frecvent la diabetic. Pentru prevenirea lor, se va
respecta întocmai tratamentul diabetului și se va păstra o igienă individuală cât mai riguroasă.
Dacă totuși s-a ivit vreo infecție, prezentarea imediată la medic este obligatorie.
Tuberculoza pulmonară apare mai frecvent la diabeticii nedisciplinați, la care poate
îmbrăca forme deosebit de grave. Instalarea ei se face pe neobservate. Bolnavul slăbește,
transpiră noaptea și tușește, fără să aibă temperatură.
Controlul radiologic anual sau făcut îndată ce se ivesc cele mai mici suspiciuni poate
asigura depistarea precoce a tuberculozei pulmonare.
Complicațiile dentare. Dinții au și ei afecțiuni în cursul diabetului. Cea mai frecventă
complicație dentară este paradentoza. Ea se manifestă prin mișcarea dinților în alveole în așa
fel, încât diabeticul îi poate extrage singur cu mâna, fără să acuze vreo durere.
Această complicație apare adesea cu mulți ani înainte de depistarea diabetului. O
paradentoză ne obligă deci să ne gândim și la diabet și să facem niște analize în acest sens.
Paradentoza avansată din cursul unui diabet dezechilibrat se poate ameliora mult și
dinții pot să-și recapete fixitatea după ce boala a fost echilibrată. Paradentoza necesită un

12
C-tin Ionescu –Tîrgoviște – interviu „Revista supliment Diabet” 2015, Medical Market, pag. 6

15
tratament stomatologic corespunzător. În cazul în care dinții s-au extras, aplicarea unei
proteze este obligatorie, pentru a asigura o masticație bună, foarte necesară pentru alimentația
diabeticului, în care legumele și fructele ocupă un loc important.
Diabeticul poate preveni apariția paradentozei, ca și a cariilor dentare, printr-o îngrijire
foarte atentă a dinților. Această îngrijire se recomandă oricărei persoane, dar pentru diabetic
ea trebuie să fie o preocupare majoră.
De asemenea, alte boli întalnite legate de pancreas sunt pancreatita și cancerul
pancreatic. Acesta din urmă reprezintă o amenințare extrem de gravă, fiind puțin tratabil și
având o rată foarte mică de supraviețuire.

CAPITOLUL 2
DIAGNOSTICAREA ȘI TRATAMENTELE

16
DIABETULUI ZAHARAT

2.1. Screening și diagnostic

Principiile standard sunt că fiecare serviciu de sănătate publică trebuie să analizeze


necesitatea unui program de depistare activă a persoanelor diabetice nediagnosticate, în
funcţie de prevalenţa acestora şi de resursele disponibile.
Screening-ul se adresează unor categorii de persoane care asociază o serie de factori
de risc diabetogeni.
Categoriile de persoane la risc propuse pentru screening sunt13:
– Persoanele cu antecedente heredocolaterale de diabet zaharat
– Persoanele obeze, mai ales cele cu obezitate abdominală
– Femei cu istoric de diabet gestaţional sau macrosomie
– Greutate mică la naștere – este asociată cu dezvoltarea diabetului de tip 2
– Vârsta peste 50 ani
– Persoanele hipertensive
– Persoane cu dislipidemie, mai ales persoanele cu trigliceride >250 mg/dl şi cu
HDLcolesterol
– Persoane cu afectare vasculară preexistentă, coronariană, cerebrovasculară, sau
afectare periferică
– Persoane sedentare
– Femei obeze cu boala ovarelor polichistice
– Persoane cunoscute anterior cu IGT/IFG sau diabet gestaţional remis
– Anumite minorităţi etnice: afro-americani, asiatici-americani, hispanici-americani
Alți factori de risc care contribuie la declanșarea diabetului sunt factorii socio-
economici. Aproximativ 80% dintre cazurile de diabet apar în țările de talie mijlocie din
punctul de vedere al dezvoltării economice și sociale.
Nu este corect sa spunem ca doar stilul prost de viață și lipsa grijei față de propria
sănătate sunt de învinuit. Responsabilitatea individuală este importantă, dar și societatea și
statul joacă un rol la fel de important.
Atunci când comerțul abundă de alimente și ingrediente nesănătoase, dar care sunt mai
ieftine și aparent mai gustoase, în mod evident populația va fi împinsă în direcția lor. De ce
statul e de vină? Deoarece atât guvernele precedente care au eliminat obligativitatea

13
C. Ionescu-Tîrgovişte, R. Lichiardopol, „Diabetul zaharat de tip 2 - Ghid terapeutic pentru medicul de
familie”, Jurnalul Român de Diabet. Nutriţie şi Boli Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006, pag. 221

17
producătorilor români din industria alimentară de a respecta o rețetă de fabricare a produselor
alimentare, dar și guvernul actual care permite în continuare acest lucru și nu reglementează
termenii obligatorii ce trebuie impuși producătorilor români pentru procesarea produselor
alimentare.
De aceea este foarte important să existe programe de informare și prevenire asupra
diabetului zaharat.
Se are în vedere și prediabetul care este caracterizat tot printr-un nivel mare al
glucozei sanguine, dar nu într-atât de mare încât să se poată considera că este vorba despre
diabet. Persoanele care au prediabet, au șanse mult mai mari de a dezvolta ulterior diabet de
tip 2, boli cardiovasculare și accident vascular cerebral. Prin modificări la nivelul dietei și
intensificarea activității fizice se poate preveni sau amâna instalarea diabetului de tip 2. Se
poate ajunge și în punctul în care glucoza revine la concentrația normală, chiar și fără
administrarea unui tratament medicamentos.14
Pentru screening se folosește următorul scor de risc pentru diabetul zaharat de tip 2,
scor care se bazează doar pe date anamnestice (anamneza pacientului) și pe examenul clinic.
Scorul de risc este reprezentat într-un tabel (Tabelul 1) care stabilește un punctaj
pentru fiecare categorie de variabilă.
Astfel:
- Dacă totalul de puncte este > 9 riscul DZ tip 2 este foarte mare
- Dacă totalul de puncte este între 6 şi 9 riscul de DZ tip 2 este mare
- Dacă totalul de puncte este între 2 şi 5 riscul de DZ tip 2 este mediu
- Dacă totalul de puncte este între 0 şi 2 riscul de DZ tip 2 este mic
În plus faţă de riscul conferit de scorul calculat conform tabelului de mai jos se adaugă
datele paraclinice anterioare de tipul IFG (glicemie à jeun alterată (pe nemâncate) = 110-
126mg/dl) sau IGT (test de toleranţă la glucoză modificat) analize care amplifică acest risc.

Tabelul 1 – Scoruri de risc pentru diabetul zaharat tip 2


Sursa: C. Ionescu -Tîrgovişte, R. Lichiardopol, „Diabetul zaharat de tip 2 - Ghid
terapeutic pentru medicul de familie”

14
http://www.contraboli.ro/diabet-zaharat-tipuri-simptome-diagnostic-tratament-complicatii/

18
Categorie Factori de risc Punctaj
1. Ereditate rude de gradul 1 cu DZ 3p
2 rude de gradul 2 cu DZ 2p
o singură rudă de gradul 2 cu DZ 1p
2. Vârsta ˃ 55 ani 2p
între 45 – 55 ani 1p
3. Sex masculin 2p
antecedente de DZ gestațional sau naștere de feți 2p
macrosomi (peste 4000 g)
4. Talie ˃ 102 cm pt. bărbați – cu durată a diabetului ˂ 10 ani 1p
- cu durată a diabetului ˃ 10 ani 1p
˃ 88 cm pt. femei – cu durată a diabetului ˂ 10 ani 1p
- cu durată a diabetului ˃ 10 ani 1p
5. IMC ˃ 30 2p
între 26 – 30 1p
6. Hipertensiune TA ˃ 140/90 1p
7. Dislipidemie Trigliceride ˃ 150 mg/dl sau HDL colesterol ˂ 40 la 1p
bărbați și ˂ 50 la femei

Screening-ul se efectuează la intervale diferite pentru pacienţii ce aparţin fiecărei


grupe de risc:
- risc foarte mare - la un interval de 6 luni
- risc mediu - la interval de 1 an
- risc mic - la interval de 2 ani
Conform definiţiei de clasificare curentă, prediabetul reprezintă o stare intermediară
între normalitate şi diabet.
Caracteristic pentru prediabet sunt alterarea valorilor glicemiei à jeun (IFG) şi/sau a
glicemiei la 2 ore în cursul unui test de toleranţă la glucoză (IGT), fără însă a atinge valorile
din DZ tip 2. De cele mai multe ori cei ce au prediabet (IFG sau IGT) în timp vor ajunge la
valorile glicemiei care definesc DZ motiv pentru care la aceşti pacienţi se va repeta glicemia à
jeun la un interval de 3-6 luni.
Se recomandă ca screening-ul să se efectueze prin determinarea glicemiei bazale din
plasma venoasă. Conform recomandărilor OMS (1999), pentru stabilirea diagnosticului de
diabet zaharat sunt necesare cel puţin două determinări ale glicemiei bazale cu valori ≥ 126
mg/dl în absenţa simptomatologiei sau se efectuează TTGO – testul de toleranță la glucoză,
dacă glicemia bazală este ≥ 110mg/dl şi < 126mg/dl.

19
Interpretarea și efecuarea TTGO se face după criteriile OMS, astfel15 :
- cu trei zile înainte de testare se indica o alimentație cu cel puțin 150 g de glucide
(deci nu post sau cură de slăbire).
- TTGO se efectuează dimineața, in repaus, după minim 8 ore de repaus caloric
(post nocturn)
- în ziua efectuării TTGO, se recoltează sânge venos pe anticoagulant pentru
dozarea glicemiei a jeun din plasma rezultată; imediat după aceasta subiectul va trebui să
ingere o soluție formată din 75 g de glucoză pulvis dizolvată în 300 ml de apă (concentrație
25%) în decurs de 5 minute. După două ore se repetă prelevarea de sânge în același mod.
Dozarea glicemiei se face prin metoda enzimatică, cu glucozoxidază.
Interpretarea rezultatelor se face în funcție de valoarea glicemiei la 2 ore:
- glicemie <140 mg/dl = normal
- glicemie 140-199 mg/dl = scăderea toleranței la glucoză (STG)
- glicemie ≥200 mg/dl = DZ.
Pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat sunt incluşi într-un program special de
urmărire şi tratament. O urmărire corectă a pacientului cu diabet se poate realiza doar într-o
echipă multidisciplinară. În cadrul evaluării iniţiale şi reevaluării anuale sunt vizate
următoarele aspecte:
– Educaţia
– Managementul stilului de viaţă
– Suportul psihologic
– Automonitorizarea
– Controlul glicemiei şi monitorizarea clinică
– Controlul tensiunii arteriale
– Evaluarea cardiovasculară
– Screening-ul oftalmologic
– Afectarea renală
– Îngrijirea picioarelor
– Afectarea nervoasă
2.2. Măsurarea glicemiei la diabetici

La diabetici, stabilirea glicemiei este un proces mult mai dificil. Monitorizarea corectă


și constantă a nivelului zahărului din sânge este esențială în cazul persoanelor care suferă de
diabet.

15
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/ttgo_6011

20
În cazul unei creșteri foarte mari a glicemiei, dacă nu se intervine rapid cu
medicamente, bolnavul poate suferi complicații grave.
Pentru diabetici, este foarte important să știe cât de mult diferă nivelul glicemiei
înainte și după masă. Astfel, dacă inițial glicemia era de 150 mg/dl, iar după masă crește la
200 mg/dl, atunci evoluția poate fi considerată normală. Totuși, medicii recomandă
menținerea glicemiei sub 180 mg/dl chiar și după masă.
Valorile țintă pentru diabetici sunt prezentate în tabelele 2, 3, 4 și 5.

Tabelul 2: Valori țintă pentru adulții diabetici 20+


Sursa: Publicația Webmd.com

Adulți 20+
Pe stomacul gol ˂ 100 mg/dl
Înainte de masă 70 – 130 mg/dl
După masă (la 1-2 ore) Sub 180 mg/dl
Înainte de mișcare Cel puțin 100 mg/dl (dacă folosește insulină)
Înainte de culcare 100 – 140 mg/dl
Alc (glicata) Mai mică sau în jur de 7%

Tabelul 3: Valori țintă pentru copiii diabetici 6 – 19 ani


Sursa: Publicația Webmd.com

Copii 6 – 12 ani Copii 13 – 19 ani


Pe stomacul gol 80 – 180 mg/dl 70 - 150 mg/dl
Înainte de masă 90 – 180 mg/dl 90 – 130 mg/dl
Înainte de mișcare Cel puțin 150 mg/dl Cel puțin 150 mg/dl
Înainte de culcare 100 – 180 mg/dl 90 – 150 mg/dl
Alc (glicata) Mai mică sau în jur de 8,0% Mai mică sau în jur de 7,5%

Tabelul 4: Valori țintă pentru copiii diabetici sub 6 ani


Sursa: Publicația Webmd.com

Copii sub 6 ani


Pe stomacul gol 80 – 180 mg/dl
Înainte de masă 100 – 180 mg/dl
După masă (la 1 – 1,5 ore) Aprox. 180 mg/dl
Înainte de culcare 110 – 200 mg/dl
Alc (glicata) Mai mică de 8,5%

21
Tabelul 5: Valori țintă pentru gravide diabetice
Sursa: Publicația Webmd.com

Diabet pre-existent Diabet dobândit în timpul


sarcinii
Pe stomacul gol și înainte 60 – 99 mg/dl Sub 96 mg/dl
de masă
După masă (la 1 – 2 ore) 100 – 129 mg/dl Sub 120 mg/dl
Alc (glicata) Mai mică de 6,0%

Măsurarea glicemiei se face cu aparatul denumit glucometru.


Industria Pharma oferă o gamă largă de modele de glucometre cu diferite scale de
măsurare a glicemiei.
La noi în țară se comercializează în farmacii și nu numai, numeroase tipuri de
glucometre produse de diferite firme.
Cele mai des folosite sunt de la producătorul Accu-Chek. Mai există și alte tipuri 16 de
glucometre care se comercializează, acestea diferă ca preț dar și ca multitudine de funcții. Ca
exemple enumerăm câteva: SD CodeFree,  Fora Model: G71a,  Bionime GM 100 sau
Bionime GM 550 (de ultimă generație), Omron A2 Easy, Beurer GL 30, FORA Diamond
GD50, FORA Diamond MINI (cu conectivitate Bluetooth),  ACHTUNG Pro TD-4227B
((TaiDoc) - Aparat pentru determinarea glicemiei din sânge capilar),  Omron A3 PRO pentru
determinarea rapidă a glicemiei, Beurer GL 50 evo (Aparat de măsurare a glicemiei compact
3 în 1 (aparat de măsurare, dispozitiv de înţepare, USB plug in / software onboard)),  Roche
Accutrend Plus, etc.
Deoarece tehnologia avansează rapid și în special industria IT, compania Google a
patentat un glucometru fără înțepătură denumit GlucoTrack, în decembrie 2015. Este foarte
scump, în jur de 2000 de Euro, dar poate determina și analizele de bază ale sângelui.17

2.3. Hipoglicemia

Hipoglicemia este definită de A.D.A.18 ca o valoare a glicemiei < 70mg/dl.


Absența consensului pentru definirea unei valori prag de la care se vorbește de
hipoglicemie (spre exemplu în ghidul IDF 2005 nu se precizează valoarea prag pentru
hipoglicemie) rezultă din diferitele praguri fiziologice: pragul de declanșare a contrareglării /

16
https://glucometru.compari.ro/
17
https://ehealthromania.com/google-a-patentat-un-glucometru-fara-intepatura/
18
American Diabetes Associations sau A.D.A. = Asociația Americană de Diabet

22
apariție a simptomelor autonome (65-70 mg/dl) și pragul de apariție a simptomelor
neuroglicopenice (50-55 mg/dl).19
Mai mult, aceste praguri se pot modifica în timp la aceeași persoană: ele scad odată cu
recurența hipoglicemiilor.
Indiferent de criteriul considerat, triada Whipple (1938) rămâne baza diagnosticului
hipoglicemiei:
1. simptome de hipoglicemie
2. o valoare scăzută a glicemiei plasmatice (neprecizată)
3. dispariția simptomelor după administrarea de glucoză
Diagnosticul de hipoglicemie este însoțit de precizarea gradului de severitate: ușoare,
moderate și severe20.
Hipoglicemiile ușoare, cu simptome autonome, pot fi corectate de pacient.
Cele moderate, cu manifestări autonome și neuroglicopenice, ce necesită de cele mai
multe ori intervenția externă și severe, cu pierderea cunostinței, convlusii și comă, care
necesită administrare de glucagon sau glucoză intravenos.
În concepția largă21, hipoglicemiile sunt moderate (nu necesită intervenția unei
persoane din exterior) sau severe (necesită intervenția unei persoane din exterior).
Și în această concepție, hipoglicemiile severe pot fi “moderat-severe” (intervenția
externă este corectarea orală) sau “foarte severe” (intervenția externă este administrarea de
glucoză/glucagon).
Fiziopatologie.
Hipoglicemia în diabet este doar iatrogenă, și apare în special la pacienții
insulinotratați.
La persoanele fără diabet, hipoglicemia nu apare deoarece secreția de insulină scade
odată cu scăderea glicemiei.
La persoanele cu diabet sunt afectate și celelale 2 linii de apărare contra glicemiei:
glucagonul (care intervine inițial) și catecolaminele (care intervin după glucagon).
Catecolaminele sunt un grup de substanțe cu rol major în răspunsul la stres al organismului -
cele mai importante catecolamine sunt: adrenalina (epinefrina) și noradrenalina
(norepinefrina). Secreția de glucagon scade cu timpul.

19
Adrian Copcea, „Diabet, nutriție și boli metabolice”- sinteze pentru examenul de specialitate, U.M.F. Cluj-
Napoca, 2009, pag. 39
20
Ioan A. Veresiu, Hâncu N., Roman Gabriela, „Insulina și tratamentul cu insulină”, Ed. Echinox, Cluj -
Napoca, 2004.
21
Grimaldi André, „Type 2 diabetes of the adult”, Rev Prat. 2007, Mar 15, 57(5):531-6.

23
Secreția de catecolamine este în DZ scazută și întârziată (adică declanșată de praguri
mai mici de glicemie), alterări tipice în DZ tip 1 vechi. Defectul răspunsului catecolaminic
este principalul mecasnism al „sindromului de hipoglicemie nesesizată” (HN) (eng.
hypoglycemia unawareness syndrome). Factorii de risc pentru HN sunt: durată lungă a DZ,
valoarea scăzută a HbA1c, episoade recurente de hipoglicemie, neuropatia autonomă. Evitarea
hipoglicemiilor câteva săptamani conduce la ameliorarea percepției hipoglicemiilor.
Tablou clinic. Simptomele hipoglicemiilor pot fi vegetative (de alarmă: transpirații,
tremor, palpitații, greață), neuroglicopenice (amețeli, confuzie, tulb. comportamentale, de
vorbire, cefalee, convlusii, comă) sau alte simptome: foame, tulburări de vedere, frisoane.
Coma hipoglicemică apare în general la glicemie < 20 mg/dl, și se caracterizează prin:
instalare rapidă, precedată de simptome autonome/neuroglicopenice, cu tegumente umede și
hipertensiune (invers față de CAD), tahicardie, convlusii: comă agitată (invers decât CAD =
coma liniștită, profundă).
Tratamentul în hipoglicemiile fără pierderea cunoștinței constă în glucoză (15-20
grame) sau orice glucide care conțin glucoză (ținând cont că adăugarea proteinelor nu are nici
un efect de prevenție a hipoglicemiei, iar adăugarea lipidelor poate întârzia și prelungi
răspunsul). Glicemia se verifică după 10 minute, și, dacă se constată în continuare
hipoglicemie, se repetă administrarea de glucoză. Odată glicemia normalizată, se recomandă o
gustare/masă pentru a preveni recurența. Hipoglicemiile severe (ce necesită asistență, adică
hipoglicemiile cu confuzie sau pierderea cunoștinței) se tratează cu glucagon, de către orice
persoană din anturaj (ADA). Glucagonul se administrează în doză de 0.5-1 mg, s.c. sau i.m.
(0.5 mg la copii sub 25 kg sau sub 6-8 ani, în rest 1 mg).
Dacă starea de conștiență nu reapare după 10 minute, se indică glucoza intravenoasă.
Întrucât glucagonul acționează prin glicogenoliză, el nu este eficient în situațiile în care
depozitele de glicogen sunt epuizate: post, hipoglicemia cauzată de consumul de alcool,
anorexie, emaciere. De asemenea, glucagonul nu este indicat în hipoglicemia indusă de
sulfonilureice, întrucat el stimulează producția endogenă de insulină. Efectele secundare ale
glucagonului sunt greață, vărsăturile și cefalee.
Situații particulare
Hipoglicemia indusă de sulfonilureice poate fi severă și prelungită, în special la
vârstnici, în insuficiența renală, hepatică, malnutriție, alcoolism.
În acest caz tratamentul cuprinde perfuzii de glucoză 10-20%. Aceste hipoglicemii nu
se tratează cu glucagon. Hipoglicemiile apărute sub monoterapie cu metformin impun
căutarea altor cauze. Hipoglicemiile la pacienții care au în schema de tratament acarboza nu
se corectează cu zahar, ci cu glucoza.

24
Hipoglicemiile în tratamentul cu meglitinide sunt mai rare decât în tratamentul cu
sulfonilureice.
Tiazolidindionele, inhibitorii de DPP-4 și agonistii de GLP-1, ca metforminul, nu dau
hipoglicemii prin mecanismul lor de acțiune, dar în asociere cu insulinosecretagoge riscul de
hipoglicemie este crescut.

2.4. Educația terapeutică

Educarea terapeutică a pacientului face parte integrantă din managementul diabetului


zaharat. Se face la momentul diagnosticării, anual sau la cerere. De fapt, acest proces
educaţional se desfăşoară continuu, sub diferite forme şi este absolut necesar pentru obţinerea
unui bun control metabolic şi ameliorarea calităţii vieţii.
Scopul acestui efort este acela de a ajuta persoana cu diabet să se adapteze cât mai
bine la noua sa condiţie de viaţă şi de a împiedica apariţia complicaţiilor.
Educaţia poate fi individuală sau în grup şi este susţinută de persoane special instruite
(diabetologul, asistente medicale educatoare, dieteticiană, cadrul medical antrenat în îngrijirea
piciorului diabetic, eventual psihologul).
Educaţia terapeutică trebuie să fie accesibilă tuturor pacienţilor cu diabet zaharat,
ţinând cont de apartenenţa culturală, etnică, psihosocială şi de diferite deficienţe.
La fiecare vizită medicală se recomandă inventarierea problemelor ce necesită
educaţie terapeutică. Dacă pacientul are carenţe importante de exemplu în domeniul dietei, el
trebuie să fie preluat de un dietetician.
2.5. Managementul stilului de viață

Recomandările medicilor includ, pe lângă tratamentul medicamentos, adoptarea


unui stil de viață cât mai sănătos.
Pacienţii cu DZ 2 sunt în majoritate supraponderali sau obezi şi au, în general, un stil
de viaţă (obiceiuri alimentare, sedentarism) care a contribuit, alături de alţi factori, la apariţia
afecţiunii.
De aceea, se impune ca imediat după diagnosticare să se identifice modalităţile de
intervenţie asupra stilului de viaţă. Prin ameliorarea stilului de viaţă se urmăreşte atingerea şi
menţinerea greutăţii corporale ideale, scăderea valorilor glicemice, normalizarea valorilor
lipidelor serice si a acidului uric (sau aducerea cât mai aproape de normal), menţinerea unor
valori optime ale tensiunii arteriale. Fumatul reprezintă un factor de risc cardiovascular
independent, de aceea se va insista pentru renunţare la fumat.

25
Principii standard:
- se recomandă modificarea obiceiurilor alimentare anterioare şi se asigură accesul
la un dietetician
- se individualizează dieta în funcţie de vârstă, sex, înălţime, greutate, gradul de
efort fizic, preferinţe, tradiţia locală, nivelul de cultură al fiecărui pacient
- se restricţionează consumul de alcool şi alimentele cu un conţinut bogat în
zaharuri, grăsimi şi sare
- pacienţii sunt informaţi asupra conţinutului în hidraţi de carbon al diverselor
alimente şi a modalităţii de calcul
- sunt instruiţi pentru prevenirea şi corectarea hipoglicemiilor
- exerciţiul fizic se introduce treptat, în funcţie de abilităţile individuale
- se încurajează prelungirea duratei şi creşterea frecvenţei activităţii fizice (acolo
unde este necesar) până la 30-45 min./zi, 3-5 zile/săptămână sau 150 min./săptămână
- în cazul efortului fizic susţinut, pacientul tratat cu insulină sau medicaţie orală,
este instruit să-şi ajusteze medicaţia sau dozele de insulină, ori să suplimenteze hidraţii de
carbon
- la pacienţii obezi se pot lua în considerare, ca terapie adjuvantă şi medicamentele
specifice ce ajută la scăderea în greutate. (ex: Xenical, Reductil)

Caracteristica efortului fizic recomandat în tratamentul diabetului zaharat de tip II este


moderat. Sunt indicate exerciţiile fizice, activităţile fizice, metodele de călire şi masajul,
tratamentul comportând trei faze22:
- faza lipolitică – se recomandă exerciţii fizice scurte, alergări (moderat tempo-timp),
sărituri peste coardă, jocuri dinamice (elemente din jocuri sportive), urmărind scăderea
ponderală
- faza musculopoetică – vizează formarea şi întreţinerea sistemului muscular prin
exerciţii cu obiecte, cu rezistenţă mică (gantere, mingi medicale), exerciţii pentru musculatura
abdominală, trunchi, membre, practicarea unor sporturi (înot, canotaj), masaj/automasaj
- faza de întreţinere – se recomandă mersul pe jos, cicloergometrul /mersul pe
bicicletă, gimnastica igienică de întreţinere, înot.
Efectuarea activităţilor fizice respectă metodica de progresie graduală, prudenţă şi
evitarea oboselii (program moderat privind intensitatea şi volumul efortului).

2.6. Ţinte terapeutice actuale


22
Bălteanu Veronica, „Exercițiul fizic în tratamentul DZ de tip II - Studiu de caz”, Universitatea „Al. I. Cuza
Iași, Facultatea de Educație fizică șI Sport, Sp Soc Int J Ph Ed Sp 2016 - Volume 16 – Special Issue, pag. 139

26
Menţinerea valorilor glicemice în limite cât mai apropiate de persoanele nondiabetice
a avut un impact pozitiv demonstrat asupra complicaţiilor cronice ale diabetului zaharat.
Echilibrarea metabolică urmăreşte valorile glicemiei bazale, glicemia postprandială,
hemoglobina glicozilată, valorile lipidelor serice, acidului uric dar şi optimizarea valorilor
tensiunii arteriale, precum şi controlul greutăţii.
Principii standard:
- menţinerea HbA1c < 6,5% reduce semnificativ riscul de apariţie a complicaţiilor
cronice
- se insistă pentru asigurarea suportului educaţional şi terapeutic ce permite
pacientului cu diabet zaharat să atingă ţinta terapeutică HbA1c<7% sau chiar <6,5%(conform
recomandărilor IDF)
- se monitorizează controlul glicemic cu ajutorul HbA1c efectuată cel puţin o dată
pe an în tipul 2 de diabet şi la 3-6 luni, după caz, pentru diabetul de tip 1
- uneori, atingerea ţintei terapeutice la pacienţii cu diabet zaharat insulinotratat sau
cu sulfonilureice poate creşte riscul de apariţie a episoadelor hipoglicemice, ceea ce reprezintă
o adevărată problemă pentru persoanele vârstnice sau cu tulburări psihice
- nivelele ţintă echivalente pentru glucoza plasmatică sunt < 110mg/dl (6mmol/l)
preprandial şi <<145mg/dl (8mmol/l) la 1-2 ore după masă. Un control adecvat al DZ
corespunde unei glicemii capilare (măsurată cu ajutorul glucometrului) à jeun între 80-120
mg/dl și unei glicemii postprandiale <160 mg/dl
- se recomandă valori ale colesterolului seric < 175 mg/dl; LDL-colesterol < 100
mg/dl; HDL-colesterol > 40 mg/dl la barbati si >50 mg/dl la femei; trigliceride < 150 mg/dl
- menţinerea tensiunii arteriale < 130/80 mm Hg
- IMC < 25 kg/m².
Ţintele terapeutice prezentate pot fi “setate” în funcţie de prezenţa diverşilor factori de
risc cardiovascular cunoscuţi, de asocierea altor afecţiuni şi de speranţa de viaţă.
În cazul în care obiectivele nu sunt atinse prin lipsa complianţei, se reia procesul de
educaţie terapeutică. Dacă nu se obţin rezultatele dorite din lipsa eficienţei terapiei, se recurge
la modificarea tratamentului.

2.7. Autocontrolul

Autocontrolul glicemiei face parte integrantă din strategia de tratament atât a


pacientului cu diabet zaharat insulinotratat cât şi al celui cu tratament oral. În cadrul

27
procesului de educaţie terapeutică, automonitorizarea este esenţială pentru adaptarea
corespunzătoare a dozelor de insulină în diferite situaţii, pentru gradarea efortului fizic sau a
aportului alimentar, toate acestea în scopul atingerii şi menţinerii ţintelor terapeutice.
Principii standard:
- autocontrolul glicemiei tuturor pacienţilor cu diabet zaharat insulinotrataţi
(folosind glucometrul) este indispensabil și ar trebui să fie accesibil
- ar fi util ca pacienţii cu DZ 2 nou diagnosticat să beneficieze de autocontrol
- autocontrolul la pacienţii cu DZ 2 trataţi cu ADO poate fi util pentru a da
informaţii despre hipoglicemie, poate evidenţia variaţiile glicemice datorate modificărilor de
medicaţie sau ale stilului de viaţă şi poate monitoriza schimbările survenite în cursul
afecţiunilor intercurente.
Automonitorizarea este foarte benefică dacă persoanele cu diabet sunt instruite să
efectueze autotestarea, să înregistreze datele, să înţeleagă semnificaţia acestora şi să intervină
în schema terapeutică sau să se adreseze unui specialist.
Testarea glicozuriei este mult mai accesibilă din punct de vedere financiar, însă este o
metodă limitată.
Absenţa glucozei din urina spontană indică doar faptul că nivelul glicemiei este sub
pragul renal (~180 mg/dl). Rezultatele pozitive nu fac diferenţa între nivele moderat şi mult
crescute ale glicemiei, iar rezultatele negative nu deosebesc normoglicemia de hipoglicemie.
Măsurarea corpilor cetonici în sânge sau urină este utilizată ca indicator al deficienţei
insulinice exprimată prin dezechilibrul metabolic important. Determinarea urinară a corpilor
cetonici se realizează fie cu ajutorul nitroprusiatului care însă evidenţiază doar acetoacetatul şi
acetona nu şi β-hidroxibutiratul, fie cu ajutorul bandeletelor speciale. Testarea corpilor
cetonici urinari este recomandată când apar afecţiuni intercurente, în sarcină, când există
simptome sugestive pentru cetoacidoză şi în general, când se constată glicemii peste 250
mg/dl.

2.8. Principii generale de tratament pentru diabetul zaharat

Obiectivele23 majore pentru tratament :


1. echilibrul metabolic – menținerea glicemiei la valori cât mai apropiate de normal
2. prevenirea complicațiilor acute și cronice 
Obiective specifice
1. eliminarea simptomelor prin optimizarea parametrilor metabolici:
23
Dumitrescu C., „Diabetul zaharat pe înţelesul tuturor”, Editura M.A.S.T Bucureşti, 2003

28
HbA și 1C<6,5%
glicemie preprandială ≤ 110 mg/dl
glicemie postprandială (la 2 ore) ≤ 140 mg/dl
evitarea hipoglicemiei
2. atingerea și menținerea unei greutăți corporale rezonabile 
3. controlul factorilor de risc cardiovascular
TA<130/80 mmHg
LDL<100 mg/dl
HDL: bărbați ˃40 mg/dl, femei i ˃50 mg/dl
Trigliceride <150 mg/dl
4. controlul complicațiilor
5. ameliorarea calității vieții bolnavului
Pentru diabetul zaharat de tip 1:
- Injecții cu insulină
- Se pot administra și medicamente orale.
- Se impune controlul nivelului glicemiei, colesterolului, dar și al nivelului
presiunii sanguine.
- Se recomandă activitate fizică, modificarea dietei.
Pentru diabetul zaharat de tip 2:
- De obicei se administrează tratament medicamentos
- Se impune controlul nivelului glicemiei, colesterolului, dar și al nivelului
presiunii sanguine.
- Se recomandă activitate fizică, modificarea dietei.
Controlul glicemiei
Primordial în cazul pacienților diabetici este ca aceștia să își monitorizeze permanent
nivelul glicemiei. Aceasta trebuie realizat înainte de micul dejun, înainte de prânz sau cină, la
două ore după masa, înainte de somn, înainte de a efectua exerciții fizice sau oricând nu se
simt bine.

2.9. Protocolul terapeutic în diabetul zaharat de tip 2

Ghidurile terapeutice elaborate de diverse organizaţii internaţionale şi algoritmul


următor au la bază numeroase studii clinice care au urmărit diferite modalităţi de tratament în
DZ 2, avându-se în vedere atingerea ţintelor terapeutice.

29
Tratamentul diabetului zaharat tip 2 poate cuprinde un tratament nefarmacologic şi
unul medicamentos.
Tratamentul nefarmacologic se referă la modificarea stilului de viaţă, vizând în
principal recomandările dietetice şi exerciţiul fizic.
În cazul pacienţilor cu DZ 2, importanţa şi ponderea mijloacelor terapeutice este
eşalonată astfel: dietă, exerciţiu fizic, medicaţie orală.
S-a demonstrat că prin dietă controlată şi exerciţiu fizic susţinut se poate reduce riscul
de apariţie a diabetului zaharat tip 2, în rândul persoanelor cu alterarea toleranţei la glucoză cu
60%.
Utilizarea tratamentului nefarmacologic ca modalitate unică a terapiei este indicată în
diabetul zaharat tip 2 nou descoperit cu glicemii moderat crescute (< 250 mg/dl), pentru a
aprecia scăderea glicemică numai cu acest mijloc terapeutic şi a imprima pacientului
conceptul că dieta şi activităţile fizice sunt la fel de importante ca şi medicaţia orală.
Eficienţa acestui mijloc terapeutic trebuie evaluată la fiecare 7 zile şi este menţinută
până când nu se mai obţine un efect suplimentar.
În acest moment se trece la medicaţia orală. Ulterior, eficienţa terapiei este evaluată
după 3 luni de tratament iar atitudinea terapeutică se menţine nemodificată dacă ţintele
glicemice au fost atinse.
În cazul în care obiectivele nu sunt atinse prin lipsa complianţei, se reia procesul de
educaţie terapeutică. Dacă nu se obţin rezultatele dorite din lipsa eficienţei terapiei, se recurge
la modificarea tratamentului (medicaţie orală sau insulinoterapie).
Pe piață există numeroase produse care au la baza plantele:
- Gymnema Sylvestre produs sub formă de comprimate de 400 mg – Vitaking
(Ungaria) sau 260 mg ( produs în România) sau ceai. Este sigura plantă capabilă să vindece
diabetul de tip I şi II prin refacerea celulelor pancreatice secretoare de insulină (celulele beta
din insulele Langerhans). Pulberea din frunze de Gymnema Sylvestre are ca principali
constituenţi activi acidul gymnemic şi gurmarinul (dar şi: răşini, saponine, stigmasterol,
quercitol, betaina, colina, trimetilamina).24 Planta creşte în pădurile Indiei şi este folosită în
medicina ayurvedică de peste 2000 de ani ca "distrugător" al zahărului din sânge, fiind
cunoscută sub numele de gurmar.
Acţiuni principale:25
- refacerea celulelor din insulele Langerhans secretoare de insulină, de aceea
Gymnema Sylvestre se poate utiliza şi de persoanele cu diabet zaharat de tip I
- crește secreţia de insulină
24
https://en.wikipedia.org/wiki/Gymnema_sylvestre
25
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2170951/

30
- creşte capacitatea celulelor de a utiliza glucoza
- determină inhibarea absorbţiei glucozei în intestine
- reduce pofta de dulce şi dependenţa de dulciuri
- reduce nivelul seric al colesterolului şi trigliceridelor
- este diuretic şi laxativ usor
Se recomandă utilizarea permanentă!
Precauţii : Utilizarea combinată de Gymnema Sylvestre şi antidiabetice orale sau
insulină poate scădea excesiv glicemia ; de aceea se recomandă o mai atentă monitorizare a
glicemiei şi scăderea dozelor de antidiabetice orale sau insulină.
Administrare : 1 linguriţă (2 grame) amestecată cu suc de fructe sau iaurt de 3 ori pe
zi, cu 30 minute înainte de masă (dacă este sub formă de pulbere) şi 400-500 mg sub formă de
capsule (consultaţi şi prospectele produselor care conţin această plantă)!
- Glicostat26 capsule sau ceai se adresează diabeticilor. Produs de Fares România.
Fiecare capsulă conține 235 mg extract concentrat pur de Momordica.
Pentru capsule:
Mod de administrare: Adulți: de 3 ori pe zi câte 2 capsule, imediat după mesele
principale. În cazul în care se utilizează sulfamide antidiabetice, doza recomandată este de 1
capsula de 3 ori pe zi. Se recomandă respectarea dietei specifice recomandată de medicul
specialist. Administrarea se face sub controlul strict al glicemiei și al medicului diabetolog.
Copii 3-6 ani : 1 capsulă de 2 ori pe zi, imediat după mesele principale. Pentru copiii
care nu pot înghiţi capsule, se recomandă desfacerea acestora si administrarea conţinutului cu
iaurt.
Copiii peste 6 ani: 1 capsulă de 2-3 ori pe zi, imediat după mesele principale.
Nu se cunosc efecte adverse, contraindicații sau interacțiuni.
Cantitate per capsula de Glicostat: Extract uscat de fructe de castravete amar
(Momordicae fructus) standardizat în min. 8% polipeptide 235 mg, semințe de schinduf
(Foenugraeci semen), extract uscat de frunze de măslin (Oleae folium) standardizat în min.
10% oleuropeina, rădăcină de ginseng (Ginseng radix), extract total uscat 10:1 de frunze de
dud (Mori folium) 23,5mg, frunze de Gymnema Sylvestre.
Nu se recomandă femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează datorită unor posibile
efecte de stimulare a contracţiilor uterine. Substanţele active trec în laptele matern şi pot
modifica gustul laptelui.
- Momordica27 cu efectul de scădere a glucozei din sânge.

26
https://fares.ro/produs/glicostat-m95/
27
http://www.revistahofigal.ro/articole/indica--ii-clinice-pentru-momordica-charantia.html

31
Momordica charantia (în primul rând sub forma de extract din fruct) este util în
următoarele tipuri de patologii: diabet zaharat, dislipidemie, infecţii microbiene şi, posibil, ca
un agent citotoxic pentru anumite tipuri de cancer.
Studiu clinic: Pentru 40 pacieţti diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 2 s-a administrat
Momordica charantia sub formă de tabletă. Utilizarea dozei de 100 mg / kg / zi , a arătat un
efect mai rapid (15 minute) și de mai scurtă durată (30 de minute) pentru stimularea secreției
de insulină decât placebo, rezultând mai mici variatii ale glicemiei legate de masă. Concluzia:
Acest produs pe bază de plante are potențialul de a fi utilizat pentru reducerea hiperglicemiei
postprandiale.28
Momordica Charantia poate să întârzie sau să prevină neuropatia indusă de diabet,
acționând ca antioxidanții, prevenind dezvoltarea de anomalii funcționale cauzate de diabet
zaharat.
Este eficientă în dislipidemii, obezitate (castravetele amar reduce țesutul adipos), are
efecte hipolipemiante ce rezultă din inhibarea activității lipazei pancreatice și ulterior scăderea
absorbției lipidelor. Diminuarea semnificativă a trigliceridelor și a colesterolului LDL și
creșterea HDL colesterol s-au observat în toate studiile.
De asemenea Momordica charantia poate produce o normalizare a presiunii arteriale
sistolice. Incidența hipertensiunii arteriale a crescut la persoanele cu diabet zaharat tip 2. 
- Diavit - medicament inventat de prof. dr. Roman Morar. Diavitul este compus din
extract de afine şi catină, a cărui acțiune hipoglicemiantă este recunoscută în întreaga lume.
Se administrează 3 – 6 capsule pe zi.
Există o multitudine de produse de acest gen pe piață, oferta este generoasă, așa că
orice pacient poate decide împreună cu medicul curant și în funcție de afecțiunile pe care le
mai are, care produs este mai bun pentru el.
Medicaţia orală
Alegerea medicaţiei se face în funcţie de valoarea glicemiei à jeun, a HbA1c, de durata
diabetului, medicaţia anterioară şi alţi factori individuali.
Iniţierea monoterapiei se efectuează cu ajutorul unor preparate mai potente în scăderea
glicemiei dacă HbA1c ≥7,0 %.
De obicei, alegerea preparatului trebuie individualizată, ţinând cont de eficienţa
preparatului asupra scăderii glicemiei, de reacţiile adverse, comorbidităţi, tolerabilitate, aderenţa
la tratament, preţul de cost şi efectele nonglicemice ale medicaţiei.

28
The MOCHA DM study: „The Effect Of Momordica CHArantia Tablets on Glucose and Insulin Levels
During the Postprandial State Among Patients with Type 2 Diabetes” Mellitus Sheila T. Lim, M.D.1 Cecilia A.
Jimeno, M.D.- september 2010

32
Diabetul zaharat tip 2 este o afecţiune cronică cu evoluţie progresivă care înregistrează în
timp o deteriorare a echilibrului glicemic. De aceea, terapia orală combinată este frecvent utilizată
în scopul menţinerii ţintelor terapeutice.
1. Monoterapia
Se instituie în lipsa echilibrării la nivelul ţintelor propuse exclusiv prin modificarea
stilului de viaţă. În cazul în care primele valori glicemice sunt mari (> 250 mg/dl) şi în
următoarea săptămână nu s-au înregistrat scăderi glicemice semnificative (> 100 mg) se va
recurge la medicaţia orală.
Medicaţia se va alege în funcţie de prezenţa comorbidităţilor şi IMC, respectând
contraindicaţiile.
Biguanidele sunt prima opţiune la pacienţi cu IMC ≥25 kg/m² iar secretagogele pot fi
administrate la cei cu IMC <25 Kg/ m². Iniţial dozele vor fi mici, cu posibilitatea creşterii
ulterioare a dozajului în funcţie de toleranţă şi răspuns, iar titrarea se face la 5-7 zile. Dacă nu
se ating ţintele terapeutice, în condiţii de complianţă la tratament, se poate trece la terapie
combinată prin adăugarea unui secretagog insulinic (respectiv biguanida).
Metforminul
Metforminul este cea mai utilizată biguanidă în întreaga lume. Acţionează în principal
prin inhibarea gluconeogenezei hepatice şi scăderea glicemiei bazale. Monoterapia cu
metformin poate induce o scădere a HbA1c cu 1,5 procente. În general toleranţa este bună,
cele mai comune efecte adverse fiind cele gastrointestinale (diareea). Monoterapia cu
metformin nu se însoţeşte de episoade hipoglicemice sau de crestere in greutate. Studiul
UKPDS a demonstrat beneficiile tratamentului cu metformin în prevenirea evenimentelor
cardiovasculare. Acidoza lactică se întâlneşte rar şi numai atunci când nu au fost respectate
contraindicaţiile (insuficienţă cardiacă, renală sau hepatică). Tratamentul cu metformin este
contraindicat la cei cu transaminaze >3 x Normal, la femeile cu creatinină>1.4 mg/dl şi la
bărbaţii cu creatinină>1.5 mg/dl, la cei cu vârsta >80 de ani și la cei cu insuficiență cardiacă
congestivă.
Sulfonilureicele Sulfonilureicele pot constitui o opţiune terapeutică la pacienţi cu
IMC <25kg/m². Se recomandă iniţierea tratamentului cu doze minime respectându-se
posologia (administrare în priză unică sau multiple) cu titrare la 5-7 zile.
Efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor se datorează, în principal, creşterii secreţiei
de insulină. Se pare că au un efect similar metforminului asupra scăderii HbA1c cu ~ 1,5
procente.
Efectul advers cel mai important în cadrul tratamentului cu sulfonilureice îl reprezintă
hipoglicemia. Episoadele de hipoglicemie severă (comă) sunt rare, dar severe, mai ales la

33
vârstnici, motiv pentru care pacienţii peste 65 de ani vor fi urmărite cu atenţie atunci când se
cunoaşte doza de sulfonilureice.
O atenţie deosebită trebuie acordată vârstnicilor cu acest tip de tratament deoarece
episoadele hipoglicemice pot fi prelungite şi ameninţătoare de viaţă.
Există însă sulfonilureice de generaţie mai nouă cu un risc scăzut de hipoglicemie cum
ar fi gliclazida (Diaprel MR) sau Glimepiridul (Amaryl). Pacienţii trataţi cu sulfonilureice pot
înregistra o creştere ponderală moderată ~ 2 kg. Sulfonilureicele sunt contraindicate la
pacienții cu transaminaze >3 x Normal și la cei cu creatinină >2 mg/dl.
Glinide Glinidele stimulează secreţia de insulină ca şi sulfonilureicele, deşi au situs-
uri de legare diferite la nivel de receptor. Au timp de înjumătăţire plasmatică mai redus decât
sulfonilureicele şi necesită administrare mai frecventă.
Efectul asupra scăderii HbA1c (cu ~1,5 procente) este similar celorlalte preparate.
Glinidele au acelaşi efect asupra creşterii ponderale ca şi sulfonilureicele însă hipoglicemia
este mai rară datorita efectului de scurta durata. Repaglinid-ul (Novonorm) este reprezentantul
de clasă accesibil în ţara noastră.
Inhibitorii de alfa glicozidază Inhibitorii de alfaglicozidază reduc rata de digestie a
polizaharidelor la nivelul porţiunii proximale a intestinului subţire cu limitarea hiperglicemiei
postprandiale, fără să producă hipoglicemie. Sunt mai puţin eficienţi asupra scăderii HbA1c
(induc o scădere cu ~ 0.5-0,8 procente). Cele mai frecvente reacţii adverse sunt cele
gastrointestinale şi acestea pot conduce la întreruperea medicaţiei la 25-45% din pacienţi.
Tiazolidindionele
Tiazolidindionele (sau glitazonele) sunt agoniști ai receptorilor PPARγ receptor şi
cresc sensibilitatea la insulină la nivelul ţesutului muscular, adipos şi hepatic (“insulin
sensitisers”).
Efectul acestora în monoterapie asupra scăderii HbA1c (cu ~1,5%) este similar cu al
celorlalte antidiabetice orale. Efectele adverse cele mai des întâlnite sunt creşterea ponderală
şi retenţia hidrică. Creşterea ponderală este atribuită redistribuirii grăsimii care se acumulează.
Mecanismul principal de acţiune se manifestă la nivelul ţesutului adipos si are drept
efect scăderea rezistenţei la insulină.
Insulina
Insulinoterapia în monoterapie la pacientul cu diabet zaharat tip 2 are o eficienţă
dovedită.
În funcţie de comorbidităţi, de anumite stări fiziologice (sarcină, lactaţie), de
contraindicaţiile de administrare a medicaţiei orale sau de intoleranta la medicaţia orală, de
acceptarea pacientului, se poate opta de la început pentru tratamentul cu insulină.

34
Opţiunile obişnuite de iniţiere a insulinoterapiei sunt: insulina bazală, cu durată de
acţiune prelungită, în administrare unică sau în asociere cu medicaţia orală şi insulina
premixată în două prize zilnic. Insulinoterapia determină episoade hipoglicemice mai
frecvente decât alte medicamente hipoglicemiante.
Controlul glicemic se îmbunătăţeşte, iar riscul de hipoglicemie scade la pacienţii obezi
cu insulinoterapie la care se asociază metformin.
Există situaţii clinice în care tratamentul cu insulină este obligatoriu:
– DZ tip 1
– Sarcina
– Hepatita cronică virală activă cu virus B sau C
– Insuficienţa hepatică cronică
– Intervenţii chirurgicale
– Accidente cerebrale acute şi infarctul acut de miocard
– Insuficienţa renală cronică, (în situaţia în care tratamentul cu Glurenorm nu mai
este eficient)
Diferite tipuri de insulină sunt clasificate în funcţie de cât de repede începe să lucreze
(debut) şi cât timp vor continua să lucreze (durata). Tipurile de acum disponibile includ: rapid
- pe termen scurt, intermediar – cu acțiune prelungită şi insulină cu acţiune prelungită.
Tipuri de insulină:
- Insuline rapide: insulină aspart - NovoLog, insulină glulisine – Apidra, insulină
lispro - Humalog, cu acțiune scurtă sunt singurele care se folosesc în situații de
urgență metabolică pentru că se pot administra intravenos acționând în mai puțin de 10 minute
- Insuline intermediare (cu acțiune prelungită): Monotard, Insulatard, Humulin basal,
Insuman basal, insulină NPH, Humulin-N
- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin long, insulină detemir
Levemir, insulină glargin Lantus
- Insuline premixate (cu acțiune rapidă și intermediară): Mixtard, Humulin, Insuman
Comb
Există preamestecate insuline rapide şi cu acţiune intermediară, inclusiv:
- 70% cu acţiune intermediară (NPH) si 30%, durată scurtă de acțiune insulină regular,
numit insulină 70/30
- 50% cu acţiune intermediară (NPH) și durată scurtă de acțiune de 50% insulină
regular, numit 50/50 insulină
- 75% cu acţiune intermediară şi 25% cu acțiune rapidă Humalog (lispro), numit
insulină 75/25

35
- 70% cu acţiune intermediară şi 30% cu actiune rapida NovoLog (insulină aspart),
numit NovoLog 70/30 Mix.
Insulina injectabilă este ambalată în sticlă, în flacoane (sticle) mici şi a cartuşelor care
detin mai mult de o doză şi sunt sigilate cu capace de cauciuc. Cartuşele sunt utilizate în
formă de stilou, pixuri dispozitive numite insulină.
Insulina, de obicei, se administrează sub formă de injecţie în tesuturile de sub piele
(subcutanat). Acesta poate fi, de asemenea, administrat printr-o pompă de insulină , un stilou
insulină , sau jet injector, un dispozitiv care pufuri medicament în piele. Unele insuline pot fi
date printr-o venă (numai într-un spital).
Cercetarea este în curs de desfăşurare pentru a dezvolta nu numai de noi forme de
insulină, dar, de asemenea, insulină, care pot fi luate în alte moduri, cum ar fi pe cale orală
Insulina permite zahărului (glucozei) din sânge să intre în celule, unde este folosită
pentru energie. Fără insulină, nivelul de zahăr din sânge creşte peste valorile normale.
Corpul uman utilizează insulină în moduri diferite. Uneori e nevoie de insulină rapidă
pentru a reduce glicemia. Corpul are nevoie de insulină, de asemenea, în mod regulat pentru a
menţine glicemia în limite normale. Astfel:
- Insulina cu acțiune rapidă și durată scurtă de acțiune reduce nivelul de zahăr din
sange rapid şi apoi dispare.
- Când se utilizează insulină cu acţiune prelungită cu insuline rapide sau durată
scurtă de acțiune, insulina cu acţiune prelungită începe să intre în acțiune atunci când insulina
rapidă sau de durată scurtă a încetat să mai acționeze. Insulina cu acţiune prelungită (Lantus)
începe să lucreze în termen de 1 până la 2 ore dupa ce a fost administrată şi continuă să
lucreze aproximativ 24 ore. Lantus nu poate fi amestecată în aceeaşi seringă cu alte tipuri de
insulină.
- De obicei, oamenii care iau insulină utilizează o combinaţie de rapidă sau scurtă
durată cu o insulină intermediară sau lungă de acţiune. Acest lucru ajută la menţinerea
nivelului de zahăr din sânge într-un interval care este sigur pentru organism pe tot parcursul
zilei.
Păstrarea insulinei
- Se păstrează de regulă la frigider între 2 – 8 grade Celsius, nu în congelator sau
aproape de acesta.
- În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu se
încălzește înainte de administrare

36
- Flaconul integru și/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30
grade Celsius, la întuneric, numai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depășit își pierde
valabilitatea.
Stabilirea dozei și tipului de insulină
- Se face de către medic, individualizat
- Medicul instruiește pacientul cum să-și ajusteze dozele în funcție de conținutul
de hidrocarbonați din dietă
- Tipul de insulină este ales în funcție de toleranța pacientului
- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic
 Precauții generale
- Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele rapide
au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid,
fără flocoane. Prezența flocoanelor presupune schimbarea flaconului
- Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în poziție
orizontală și rulare blând între palme de 30 – 40 de ori. Agitația în poziție verticală produce
bule și imperfecțiuni la dozare. Dacă nu se omogenizează , nu se administrează.
- Nu se amestecă insuline cu concentrații diferite și nici tipuri diferite de insulină.
Dacă estenecesar se folosesc seringi separate.
Precauții speciale
- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situații de
urgență metabolică , în stări febrile, boli infecțioase, traumatisme, intervenții chirurgicale
- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale intravenoasă intrând în
acțiune în mai puțin de 10 minute. De asemenea se pot administra pe cale subcutanat și
intramuscular.
Alegerea locului se face în funcție de tipul de insulină:
- pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepția a 5 cm în jurul ombilicului,
zonă în care absorbția e cea mai rapidă
- Insuline intermediare: coapsă , fesă
- Pentru pacienții slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona deltoidiană și
coapsă, într-un unghi de 45º.
- În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face începând sub un unghi de 90º
- Exercițiul fizic crește rata absorbției prin creșterea fluxului sanguin
- De asemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă) favorizează
absorbția mai rapidă și glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme

37
- Expunerea la frig încetinește absorbția, alimentele fiind administrate cu câteva
minute mai târziu
- Rotația locului de injecție (în aceeași arie ținând seama de timpul de absorbție al
insulinei) este important pentru prevenirea complicațiilor (lipohipertrofia - depunere excesivă
de grăsime sau lipoatrofia – topirea țesutului grăsos subcutanat)
- Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să se
maseze pentru a nu grăbi absorbția insulinei
- Reducerea durerii este posibilă dacă:
- Soluția se injectează la temperatura camerei
- Aerul se elimină corect
- Zona se spală sau se dă cu alcool și se așteaptă evaporarea
- Zona trebuie să fie relaxată
- Pătrunderea în piele se face rapid
- Nu se schimbă direcția acului
- Se folosesc ace adecvate (6,8,12,16 mm) în funcție de regiune
Compania Farmaceutică Sanofi29 a lansat pe piață la sfârșitul anului 2015
medicamentul Toujeo (insulina glargin - de origine ADNr - injectabilă, 300 U/ml), o insulină
bazală cu acțiune de lungă durată, care se administrează o dată pe zi și care contribuie la
îmbunătățirea controlului glicemiei la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2.
Medicamentul se administrează o dată pe zi, în același moment al zilei, pentru
reducerea concentrației de glucoză din sânge. Toujeo nu se utilizează pentru tratarea
cetoacidozei diabetice. Nu se utilizează în timpul episoadelor de glicemie scăzută sau dacă
pacientul este alergic la insulină sau la oricare dintre excipienții medicamentului Toujeo.
Acest medicament nu este autorizat pentru a fi administrat persoanelor cu vârsta sub 18 ani.
Toujeo trebuie utilizat doar dacă soluția este limpede și incoloră, fără particule vizibile.
2. Terapia orală combinată
- Se instituie în lipsa echilibrării metabolice corespunzătoare, la nivelul ţintelor
propuse, exclusiv prin monoterapie
- Se poate utiliza la pacienţi cu diabet zaharat tip 2 nou descoperit, cu glicemie à jeun
≥240 mg/dl, dar < 300 mg/dl (corpi cetonici urinari absenţi) şi/sau HbA1c ≥9,0% dar <10,5%.
Cea mai frecvent utilizată combinaţie este asocierea de biguanide cu sulfonilureice
- Glicemia à jeun ≥ 300mg/dl şi/sau HbA1c >10,5%. În această situaţie de obicei
spitalizarea este necesară şi cel puţin iniţial, se impune tratamentul cu insulină.

29
http://www.sfatulmedicului.ro/Comunicate-de-presa/sanofi-obtine-aprobarea-fda-pentru-toujeo-insulina-
bazala-cu-o-singura-a_14468

38
Prima etapă de tratament o reprezintă modificarea stilului de viaţă.
Din păcate pentru cei mai mulţi pacienţi cu DZ 2 această intervenţie este insuficientă,
fie datorită complianţei reduse a pacienţilor, fie datorită progresiei bolii sau ambelor.
Dacă nu există contraindicaţii, Metforminul este recomandat ca medicaţie iniţială
(alături de dietă şi exerciţiu fizic), pentru efectul de scădere a glicemiei, absenţa riscului de
creştere ponderală şi de hipoglicemie, numărul redus de reacţii adverse, acceptabilitate
crescută şi preţ de cost scăzut.
Tratamentul cu metformin ar trebui titrat la doză maximală în interval de 1-2 luni, în
funcţie de toleranţa individuală.
Etapa a II-a de tratament: medicaţie combinată
Dacă în urma modificării stilului de viaţă şi terapiei maximale cu metformin nu se
ating ţintele terapeutice, după 2-3 luni se recomandă asocierea unui alt preparat.
Pot fi utilizate în asociere sulfonilureice, glitazone sau insulină bazală.
Etapa a III-a de tratament În condiţii de ineficienţă a combinaţiilor anterioare se
propune iniţierea insulinoterapiei sau intensificarea acesteia.
În cazuri rare se acceptă tripla asociere de preparate orale datorită unei eficienţe
dovedite mai scăzute comparativ cu insulinoterapia, în paralel cu un preţ de cost ridicat.
Concluzii
Eficienţa schemei terapeutice va fi apreciată pe baza evoluţiei greutăţii, a glicemiei à
jeun şi postprandială şi atunci când este posibil, cu ajutorul HbA1c. (Anexa 11 - foto
tratamente diabet)
Schemele terapeutice iniţiate vor fi menţinute doar dacă au condus la atingerea ţintelor
terapeutice şi se insistă asupra modificării stilului de viaţă.
Asocierile medicamentoase şi trecerea la o treaptă superioară de tratament sunt
necesare atunci când nu se ating ţintele glicemice.
Insulinoterapia poate fi iniţiată la pacientul cu DZ 2 în următoarele condiţii: sarcină şi
lactaţie, intervenţii chirurgicale, infecţii severe, infarct miocardic, accident vascular cerebral,
afecţiuni hepatice şi renale într-o fază evolutivă avansată, sau când nu se poate obţine
echilibrarea metabolică cu ajutorul medicaţiei orale.

2.10. Alimente recomandate în dieta alimentară pentru DZ de tip 2

Pentru a se asigura că își mențin greutatea corporală în limite normale și previn


creșterea nivelului de glicemie, persoanele diagnosticate cu diabet de tip 2 trebuie să țină o
dieta sănătoasă.

39
În concluzie, diabeticii ar trebui să respecte un regim alimentar sărac în grăsimi, sare
și zahăr, dar bogat în fibre provenite în mare parte din legume și fructe.
Doza zilnică recomandată de fibre pentru persoanele diagnosticate cu diabet de tip 2
este de cel puțin 38 de grame pe zi pentru bărbați și minimum 25 de grame pentru femei.
Suplimentarea aportului de fibre poate fi benefică pentru diabetici, conform unui
studiu publicat în anul 2004 în Jurnalul de Nutriție Clinică, care a descoperit că pacienții cu
diabet de tip 2 care consumă între 21 de grame și 50 de grame de fibre zilnic reușesc să își
mențină nivelul glicemiei și al colesterolului în limite normale. Un aliment bogat în fibre este
acela care conține cel puțin 5 grame pentru o porție.30
Alimentele cu un conținut ridicat de fibre sunt recomandate în meniul diabeticilor,
întrucât fibrele încetinesc procesul de absorbție a carbohidraților, prevenind creșterea
glicemiei peste pragul critic.
Fasolea
Fasolea crește nivelul glicemic în mod lent, furnizând o combinație ideală de
carbohidrați de calitate, proteine pure și fibre solubile. Este recomandată fasolea neagră,
fasolea albă, soia etc., toate acestea stabilizează nivelul zaharului în sânge și ajută la instalarea
senzației de sațietate.
Ovăzul
Studiile de specialitate arată că dietele bogate în cereale integrale și fibre previn
instalarea diabetului și ajută la un mai bun control al bolii, dacă aceasta s-a dezvoltat deja.
Un aliment important în acest sens este ovăzul, care furnizează din plin fibre solubile
care încetinesc absorbția de glucoza din hrană în sistemul digestiv și care ajută la inducerea
stării de sațietate (pentru un mai bun control al greutății corporale).
Legumele fără amidon
Acestea sunt pline de vitamine, minerale și fibre, legumele fără amidon (precum
broccoli-ul, spanacul, ciupercile și ardeii grași) sunt totodată și surse importante de
carbohidrați de calitate. Deoarece conțin foarte puține calorii, dar nutrienți din plin, ele sunt o
parte integrantă foarte importantă în dieta diabeticilor. Specialiștii au demonstrat că legumele
fără amidon ajută la echilibrarea greutății corporale și la reglarea glicemiei în sânge.
Legumele cu frunze verzi
Spanacul, vaza kale, salata verde și toate celelalte legume cu frunze verzi sunt, de
asemenea, recomandate în meniul zilnic al persoanelor care suferă de diabet de tip doi. Ele
sunt surse bogate de fibre solubile, dar și de minerale, vitamine și antioxidanți, care pot

30
http://www.sfatulmedicului.ro/Diabet-Zaharat-tip-2/alimente-bogate-in-fibre-pentru-diabetul-de-tip-2_12810

40
preveni complicațiile diverse ale diabetului zaharat. În același timp, pot fi consumate în
cantități mari (având un conținut caloric inferior).
Fructele consumate cu coajă
Fructele consumate cu coajă, precum merele sau perele, sunt alte alegeri alimentare
inspirate pentru diabetici. Acestea conțin, în medie, 5,5 grame de fibre pentru un fruct de
mărime medie și crud.
Tărâțele de grâu
O singură cană de tărâțe din grâu conține circa 7 grame de fibre. Dacă se combină
alimentul cu iaurt degresat se poate consuma la micul dejun, astfel se poate preveni oscilațiile
glicemiei de-a lungul zilei și se preîntâmpină eficient instalarea senzației de foame în afara
orelor de masă care trebuie să fie regulate.
Cerealele integrale
Cerealele integrale sunt ideale pentru micul dejun: făina integrală sau orezul brun sunt
alimente recomandate în controlul diabetului de tip 2, datorită conținutului lor foarte bogat de
fibre alimentare. Se consumă în paralel cantități bogate de lichide, astfel încât digestia să aibă
loc corespunzator.
Fructele de pădure
Fructele de pădure, mai ales afinele, zmeura sau căpșunile, sunt surse minunate de
fibre pentru diabetici, fiind recomandate și din prisma conținutului lor scăzut în zahăr și
carbohidrați. Zmeura conține până la 8 grame de fibre pentru un pahar, afinele furnizează
circa 3,5 grame de fibre în aceeași cantitate, iar căpșunile până la 3,3 grame.
Pâinea de secară
În timp ce pâinea este restricționată în consum pentru diabetici, cea de secară poate fi
introdusă în meniu fără riscuri, datorită fibrelor pe care le conține (1,9 grame pentru o felie).
Amidonul din secară este unul rezistent în contact cu sucurile gastrice, motiv pentru
care el este digerat în colon, nu în stomac. Acest lucru indică faptul că amidonul din pâinea de
secară ajută mai mult la menținerea stabilității zahărului din sânge.
Nucile
Medicii recomandă diabeticilor o dietă bogată în proteine, nu doar fibre, iar nucile sunt
surse excelente de ambii nutrienți. De exemplu, un sfert de cană de semințe crude de floarea
soarelui furnizează până la 3,6 grame de fibre. Aproximativ 22 de migdale crude conțin până
la 3,3 grame de fibre. Circa 49 de semințe de fistic oferă până la 2,9 grame de fibre, iar 19
jumătăți de nuci pecan furnizează 2,7 grame de fibre.
Fructele de avocado

41
Aceste fructe exotice conțin multe grăsimi mononesaturate, unele dintre cele mai
sănătoase tipuri de grăsimi necesare organismului. Cercetătorii au demonstrat în repetate
rânduri că acestea, atunci când se regăsesc abundent în dietă, îmbunătățesc sensibilitatea la
insulină.
Grăsimile mononesaturate din fructele de avocado menajează și sănătatea cardiacă, o
calitate extrem de importantă pentru diabetici, aceștia fiind expuși unui risc mai mare de boli
cardiovasculare. În plus, ca orice fruct, avocado conține și fibre alimentare, atât de importante
în dieta persoanelor care suferă de diabet zaharat.
Deseori, diabeticii au momente de scădere bruscă a glicemiei, când li se face foarte
foame. În aceste momente trebuie să se știe faptul că nu e nevoie ca diabeticul să mănânce
alimente foarte sățioase între mese. Se poate alege o gustare formată din fructe sau legume
proaspete, care conferă energie organismului și asigură o doză bună de fibre, esențiale în dieta
zilnică. Prin urmare, când li se face foame, diabeticii pot mânca, de exemplu, un măr sau doi –
trei morcovi în stare crudă.
În loc de apă, diabeticul se poate hidrata cu multe ceaiuri fără zahăr sau cu sucuri
naturale din fructe. Și acestea vor da impresia de sațietate, astfel că diabeticii nu vor mai simți
așa de intens senzația de foame.
Pentru diabetici, o regulă esențială este să mănânce la ore fixe31, adică să nu sară
niciodată peste vreo masă. Doar în acest fel își pot menține glicemia normală.
Iată câteva alimente sănătoase și hrănitoare, pe care medicii le recomandă la masa de
prânz: orez cu legume sau carne de pui cu salată și cartofi fierți.
Pentru că dulciurile trebuie evitate de cei care suferă de diabet, aceștia pot mânca fără
probleme fructe, iar cafeaua sau ceaiul trebuie să le consume fără zahăr.
Cina trebuie să fie bogată în proteine, deci ar trebui să conțină o porție de carne și
legume. Proteinele stimulează arderea grăsimilor și scad glicemia. În schimb, diabeticii
trebuie să evite pastele, pâinea sau alte surse de carbohidrați. Au voie, de exemplu, dacă vor,
un pahar de vin sau o bere.

31
https://ehealthromania.com/

42
CAPITOLUL 3
STUDII DE CAZ

Pornind de la afirmația făcută de prof.univ.dr. Maria Moța, președintele Societății


Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice și amfitrionul Primului Congres al Asociației
Române de Educație în Diabet, care s-a desfășurat în paralel cu congresul Federației de
Diabet, Nutriție și Boli Metabolice că „pacientul cu diabet trebuie să fie un mic diabetolog,
care trebuie să știe ce medicamente să ia, când să le ia și ce alimente sunt bune pentru dieta
sa.” și că acesta „trebuie învețe să trăiască și în afara spitalului” fără ca relația sa cu medicul
specialist să fie deteriorată, voi prezenta 3 cazuri ale unor pacienți cu probleme diferite de
sănătate la momentul diagnosticării lor cu diabet zaharat.
Voi prezenta pentru fiecare caz simptomatologia și tratamentul care le-a fost prescris
fiecăruia, dar voi pune accent pe educația pacienților care au reușit după o anumită perioadă
de timp, diferită pentru fiecare din ei, să nu-și mai administreze deloc insulină, analizele lor
actuale privind diabetul fiind foarte bune, dar continuând să țină o dietă corespunzătoare și să
facă mișcare.
Consider aceste cazuri mai speciale, deoarece, fără să știe de recomandările Societății
Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, s-au informat și au citit dar și prin colaborarea
cu alți medici diabetologi renumiți din țară, au reușit performanța de a nu mai face injecții cu
insulină iar starea lor de sănătate este foarte bună.
43
Studiu de caz 1
Nume şi Prenume: P.N.
Sex: F
Vârsta: 61 ani (la data internării 21.07.2015), nefumătoare
Greutate: 67 Kg
Diagnostic la ieșirea din spital (27.07.2015): DZ insulinotratat dezechilibrat,
dislipidemie mixtă, HTA esențială std I, antecedente de neoplasm mamar stâng, masectomie
stânga (Anexa 1 – scrisoare medicală către medicul de familie la ieșirea din spital))
Anamneză (epicriză): Pacienta cu antecedente de neoplasm mamar operat, s-a internat
prin Compartimentul de Primiri Urgență pentru poliurie, polidipsie și scădere ponderală.
Examenul clinic descoperă o pacientă deshidratată cu HTA ușoară, masectomie
stânga.
Analizele de laborator relevă dezechilibru metabolic complex și sever – glicemii mari,
HBA1c mare, colesterol – TGL valori crescute.
La internare glucoza = 285 mg/dl, colesterol = 297 mg/dl, trigliceride = 447 mg/dl
Interclinice diabet (data 22.07.2015) – diagnostic: DZ tip 2, se recomandă insulină
Comb 25 – 18 UI dimineața, 18 UI seara
Interclinice oftamologie (data 22.07.2015) – diagnostic: A.O. – nu există leziuni de
retinopatie diabetică
Bilanțul funcțional evidențiază absența complicațiilor degenerative la momentul
externării.
S-a realizat educație sanitară și insulinoterapie, evoluția fiind favorabilă.
La externare tratamentul recomandat:
- evită eforturile fizice mari
- dietă fără sare, grăsimi, dulciuri, conform indicațiilor scrise
- insulinoterapie cu insulină Insuman Combo 25, D 18 UI, S=18 UI
- Atorvastatina 40 mg, 1 tb/zi (atorvastatinum – 40 mg)
- Lipanthyl 145 mg, 1 tb/zi (fenofibratum – 145 mg)
- Autoimunizare glicemică ambulatorie
- Control medical de specialitate peste 6 luni

Observații:
- Atorvastatina Billev 40 mg este folosit pentru scăderea concentraţiei
grăsimilor din sânge, cum sunt colesterolul şi trigliceridele, atunci când numai regimul

44
alimentar sărac în grăsimi şi schimbarea modului de viaţă nu au fost suficiente. Dacă există un
risc crescut pentru bolile de inimă, Atorvastatina Billev poate fi folosit pentru a reduce acest
risc, chiar dacă nivelul colesterolului este normal. În timpul tratamentului, trebuie să se
mențină un regim alimentar standard de scădere a colesterolului.
Pacienta a urmat tratamentul cu Atorvastatina 40 mg, a ținut regim alimentar,
rezultatul analizelor ulterioare fiind în limitele normale
- Lipanthyl Nano 145 mg aparține unui grup de medicamente,cunoscute
sub denumirea de fibrați. Aceste medicamente sunt folosite pentru a reduce nivelul grăsimilor
(lipidelor) din sânge. Aceste grăsimi sunt cunoscute de exemplu sub numele de trigliceride.
Lipantil Nano, împreună cu o dietă cu aport redus de grăsimi și alte tratamente alternative
precum exercițiile fizice și pierderea în greutate, este folosit pentru a reduce nivelul grăsimilor
din sânge.
La secțiunea Atenționări se specifică: Înainte de inițierea terapiei cu fenofibrat, trebuie
tratate cauzele secundare ale hipercolesterolemiei, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2
necontrolat, hipotiroidismul, sindromul nefrotic, disproteinemia, boala hepatica, tratamentul
farmacologic care are ca reacție adversă hiperlipidemia, alcoolismul.
Conform Agenției Naționale a medicamentului, Lipantil Nano conţine lactoză şi
zaharoză (tipuri de zahăr), specificându-se că dacă medicul nu atenționează pacientul că are
intoleranță la unele categorii de glucide, pacientul este rugat să întrebe medicul înainte de a
lua acest medicament.32
Conform acestei atenționări, pacienta nu și-a administrat Lipanthyl Nano 145 mg.
Începând cu data externării 27.07.2015, pacienta a început să respecte indicațiile
medicului diabetolog, și-a schimbat obiceiurile alimentare prin dietă strictă și și-a administrat
insulină, după prescripție.
De la data externării și până la începutul lui februarie 2016, glicemia s-a mai
stabilizat, dar nu foarte mult: dimineața o avea în medie 135 – 140 mg/dl, iar seara 165 – 180
mg/dl.
La sfârșitul lunii februarie a început să-și administreze și tratament alternativ, și
anume:
- dimineața după micul dejun – 1 capsulă Glicostat și 1 capsulă Momordica
- la prânz, după masă – 1 capsulă Glicostat și 1 capsulă Momordica
- seara, după masă – 1 capsulă Glicostat și 1 capsulă Gymnema Sylvestre
400 mg

32
http://www.anm.ro/anmdm/med.html

45
După câteva zile, a început o dată la 5 zile să-și scadă câte 2 unități din doza de
insulină de dimineață, până a suprimat doza de insulină pentru dimineață, apoi a inceput să
scadă doza de insulină de seară câte 2 unități, în același mod, până când a suprimat și doza de
insulină pentru seara, continuând tratamentul alternativ coroborat cu cel dietetic și mișcare
fizică.
Glicemia a ajuns la normal, adică dimineața este cuprinsă între 98 – 102 mg/dl iar
seara este între 90 – 110 mg/dl.
La momentul actual, pacienta nu își mai administrează insulină, iar în Anexa 2 sunt
prezentate analizele de la începutul lunii mai 2017, care sunt fosrte bune, exceptând
trigliceridele pentru care i-a fost prescris Lipanthyl Nano 145 mg, 1 capsulă/zi.
A început să-și administreze Lipanthyl Nano 145 mg, și după 2 zile glicemia ei era
245 mg/dl și a acuzat stare generală deteriorată (dureri de stomac, diaree). În acel moment a
întrerupt administrarea acestui medicament și a continuat tratamentul alternativ.

Studiu de caz 2
Nume şi Prenume: R.G.
Sex: F
Vârsta: 58 ani (vârstă actuală), fumătoare (20 țigări/zi)
Greutate (la prima internare 2009): 80 Kg
(actuală): 72 kg

Pacienta a fost diagnosticată cu DZ tip 2, în 2009, la internarea în secția de Psihiatrie


având diagnosticul de tulburare de comportament.
La primele analize de laborator s-a constatat că din punct de vedere glicemic, glicemia
era 150 mg/dl. Nu i s-a prescris nici un tratament antidiabetic.
Ca diagnostice erau specificate: hipertensiune arterială esențială std. I, obezitate,
hipercolesterlemie.
În anul 2010, a fost internată prin Compartimentul de primire Urgențe la Secția
Interne, ocazie cu care a fost diagnosticată cu DZ de tip 2 (glicemie la acea dată 180 mg/dl)
prescriindu-i-se pe lângă tratamentul pe care îl lua pentru celelalte afecțiuni și administrare de
tratament antidiabetic: Siofor 1000 (metformil) și Diapril (gliclazid) (Anexa 3 - rețete
tratament antidiabetic 2012)

46
În anul 2012, la internare în luna martie la Secția de interne a spitalului (Anexa 4 -
scrisoare medicală interne – 2012 – a se vedea rezultatele analizelor medicale) deja avea
următoarele diagnostice pe lângă diagnosticul de DZ tip 2 dezechilibrat (cu o glicemie de 202
mg/dl):
- hipertensiune arterială esențială std. II
- angină pectorală de efort (stabilă)
- polineuropatie diabetică (senzitivo – motorie membre inferioare)
- hipercolesterolemie
- sdr. Postcolecistectomie
- obezitate (IMC = 31kg/m)
- retinopatie hipertensivă std. II
- nevralgie suboccipitală
La începutul anului 2013, medicul specialist diabetolog i-a prescris și Lantus cu
administrare seara 10 UI. După 3 luni i s-a mărit doza la 20 UI administrate tot seara,
continuându-se până în martie 2016, ajungând să i se mărească doza treptat și să-și
administreze 58 UI, tot seara. (Anexa 5 – rețetă tratament antidiabetic 2015)
În anul 2013, în luna martie a fost internată iarăși la Secția Interne a spitalului
municipal (Anexa 6 – scrisoare medicală interne – 2013 cu analize medicale specificate). În
Anexa 5 se poate observa că glicemia era 117 mg/dl și HTA 1c cu valoare normală.
În luna septembrie 2013 – control la medicul specialist neurolog (Anexa 7 – referat
medical neurologie 2013 – a se vedea diagnosticele).
În anul 2016, în luna martie i s-a înlocuit insulina Lantus cu noul produs apărut în
decembrie 2015 de la firma Sanofi – insulina Toujeo, cu administrare o singură dată, seara,
între ora 20.00 – 21.00, 56 UI.
De la începutul anului 2017, pacienta și-a redus doza de insulină treptat, fără nici o
indicație medicală. Înainte de a începe să-și micșoreze doza de insulină, a observat că avea
variații de valori ale glicemiei destul de mari, seara era mare – 185 – 220 mg/dl, deși ea ținea
regim alimentar strict.
În data de 24.04.2017, a întrerupt tratamentul cu insulină și a început să-și țină o
evidență strictă a măsurării glicemiei și o va ține până când se va duce la controlul periodic,
peste 2 luni. Fig. 3 și Fig. 4 reprezintă valorile glicemiei luate dimineața din momemtul
întreruperii administrării de insulină. Seara valorile glicemiei variază între 130 – 135 mg/dl.
Pacienta spune că regimul alimentar și mișcare fizică este respectat cu strictețe.

Fig. 3 - Valori glicemie Fig. 4 - Valori glicemie

47
25.04.2017 – 16.05.2017 17.05.2017 - 29.05.2017
Sursa: proprie Sursa: proprie

Studiu de caz 3
Nume şi Prenume: P.M.
Sex: M
Vârsta: 57 ani (la data internării 15.12.2014), fumător (40 țigări/zi)
Greutate: 75 Kg
Pacientul se internează în secția Dermato – Venerologie a spitalului municipal la data
de 15.12.2014 pentru edeme penio-scrotal, ulcerații scrotale și eczemă papuloasă coapse. Este
diagnosticat cu:
- Ulcerații scrotale
- Edem inflamator penio-scrotal
- DZ tip II insulino –necesitant
- Eczema papuloasă coapse
În urma examenelor de laborator, glicemia era la internare de 394 mg/dl iar Hb
glicolizată la 12,77% (în data de 15.12.2014) – valoare mare, peste limita normală de 6,5%.
(Anexa 8 – scrisoare medicală din 18.12.2014 la externare)
A urmat tratament cu aerius 5mg, cefort, gluconat de calciu 10 ml, hidrocortizon
hemisuccinat 100.
S-a impus de către medicul diabetolog, administrarea de insulină rapidă 30 UI,
dimineața și insulina Lantus seara, câte 30 UI.

48
Medicul dermatolog a refuzat să-i administreze insulină rapidă deoarece pacientul era
sub tratament cu hemisuccinat de hidrocortizon intravenos, știindu-se că administrarea de
medicamente pe bază de hidrocortizon mărește glicemia. Așa că decizia medicului
dermatolog a fost să i se administreze numai Lantus 30 UI, seara, însă pacientul a refuzat
administrarea de insulină.
Conduita terapeutică recomandată de medicul de specialitate la data de 19.12.2014
(după externare) (Anexa 9 – scrisoare medicală de luare în evidență la cabinetul de Diabet,
Nutriție și Boli metabolice) a fost: insulină Lantus 30 de unităţi o doză unică seara la ora
21.30, cu creștere câte 2 unități la 3 zile dacă glicemia a jeun este peste 150 mg/dl. dieta
alimentară strictă, fără sare și grăsimi (Anexa 10 – rețetă pentru insulină Lantus).
Recomandarea medicului a mai fost specificată pe o hârtie care i s-a dat pacientului –
hârtie scanată și reprezentată în Fig. 5

Fig. 5 – Recomandare adiacentă a medicului la rețetă


Sursa: proprie

Pacientul a început să-și administreze insulină, dar nu 30 UI cum i-a recomandat


medicul diabetolog și să-și mărească doza treptat funcție de glicemie, ci numai 20 UI, seara.

49
Concomitent a început o dietă strictă privind alimentația, deoarece mai făcea și injecții
cu dexametazonă, periodic, funcție de diagnosticul pentru care a fost internat și pentru care
era în tratament la domiciliu în continuare.
A început, de asemenea, să țină o evidență strictă a valorilor glicemiei, urmând
tratamentul antidiabet cu 20 UI, seara, până în luna ianuarie la sfârșit, când a început să-și
administreze și produse naturale existente pe piață, pe lângă dieta respectată cu strictețe.
Astfel, tratamentul pentru o zi era următorul:
- dimineața, după micul dejun: 1 capsulă Glicostat și 1 comprimat Momordica
- prânz, după masă: 1 capsulă Glicostat și 1 comprimat Momordica
- seara, după cină: 1 capsulă Glicostat, 1 comprimat Gymnema Sylvestre 400 mg și
20 UI Lantus
- ora 23.00 – 1 comprimat Momordica
În figurile 6,7,8,9,10, prezentate mai jos, mostre cu evidența privind variația glicemiei,
luate de către pacient:

Fig. 6 - Valorile glicemiei 10.01.2015 – 18.01.2015


Sursa: proprie

50
Fig. 7 - Valorile glicemiei 18.01.2015 – 30.01.2015
Sursa: proprie

Fig. 8 - Valorile glicemiei 31.01.2015 – 11.02.2015


Sursa: proprie

51
Fig. 9 - Valorile glicemiei 12.02.2015 – 26.02.2015
Sursa: proprie

Fig. 10 - Valorile glicemiei 27.02.2015 – 13.03.2015


Sursa: proprie

52
Începând cu 10.02.2015, pacientul a început să scadă doza de insulină la 18 UI până în
data de 25.02.2015. De pe 26.02.2015, a scăzut iar cu 2 UI doza de insulină, fiind 16 UI,
ajungând treptat la data de 6.04.2015 la 4 UI insulină, seara.
La sfârșitul lunii aprilie 2015, pacientul deja nu-și mai administra insulină deloc.

Observații:
Pacientul spune că atunci când a ieșit din spital, a slăbit foarte mult din cauza
regimului strict pentru că i se mai administra periodic dexametazonă, ajungând pe data de
3.02.2015 la 68 kg. După ce a oprit regimul strict fără sare și a început să mănânce normal
pentru o persoană cu glicemia variabilă, a început să se îngrașe și să ajungă la limitele
normale ale greutății, de dinaintea infecției pe care a avut-o în corp, localizată la nivelul
organului genital.
Concomitent a făcut tratament cu vitamina C - 1000 mg, 1 tabletă pe zi de 1000 mg
timp de 6 săptămâni pentru creșterea imunității. Acest tratament îl face de 2 ori pe an, în
continuare.
În prezent, continuă tratamentul cu produsele naturale, analizele sunt în limitele
normale, glicemia fiind la o medie de 98 mg/dl, atât dimineața cât și seara. Dieta alimentară
este în continuare respectată.
 Pacientul spune că a ajuns aici și cu ajutorul a încă 3 medici diabetologi renumiți din
țară (unul din Cluj Napoca, unul din București și unul din Iași) dar și recomandărilor celor de
la Institutul de Cercetare din „Johns Hopkins Hospital”, din Baltimore, Maryland, Statele
Unite ale Americii.
Pacientul a renunțat să mai meargă la cabinetul medicului diabetolog unde fusese luat
în evidență, încă din luna februarie 2015.

Explicație științifică privind decizia pacienților (din studiile de caz) de a renunța la


administrarea insulinei

53
Conform studiilor de laborator 33 ale mai multor profesori doctori universitari din
România și nu numai, după anul 2000, se dau unele explicații logice la problema refacerii
pancreasului privind producerea de către acesta a insulinei.
În România, în anul 2001, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din
Cluj-Napoca, prof. dr. Roman Morar a lucrat pe animale îmbolnăvite voit cu diabet și a
urmărit histologic pancreasul și a constatat că după două luni pancreasul animalelor a început
să-și regenereze celulele beta din insulele Langerhans (din pancreas)34 iar după trei luni
pancreasul s-a refăcut complet în urma administrării cobailor (șobolani) de produse naturale.
Astfel a patentat în 2005, un produs medicamentos vegetal denumit Diavit, produs ce
reprezintă un concentrat natural pe bază de cătină și afin destinat prevenirii și tratării
diabetului.
S-a ajuns la concluzia că obiceiurile proaste din alimentația omului (mâncare proastă
din punct de vedere al substanțelor pe care le conține) și mâncatul pe fugă, fără respectarea
anumitor ore pentru hrănirea organismului corespunzător duce la creșterea glicemiei.
Glicemia poate crește din multe motive (sedentarismul, stresul, adrenalina,
spitalizarea, tratamentele cu cortizon şi corticoizi, intervenţiile chirurgicale, febra ca reacţie
firească postvaccinală, etc.) așa că primul lucru care ar trebui făcut este schimbarea regimului
alimentar și al stilului de viață.
La nivel mondial, diferite universități (Harvard – 2004) au lucrat pe culturi de celule
(celule beta) și au descoperit cam același lucru, regenerarea celulelor din pancreas.
După cum am prezentat în capitolul 2, se știe că există trei tipuri de insulină:
- insulină rapidă - care iese din organism în 6-8 ore
- insulină lentă - care se elimină din organism în 18-20 de ore
- Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo
(aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii).

Controverse în comunitatea științifică privind insulina Lantus.

Se consideră de unii specialiști, logic aș spune, că nu-i deloc normal, fiindcă


organismul nu trebuie "scăldat" în insulină. La un om normal, care mănâncă de trei ori pe zi,
insulina este activă în organism maximum 2-4-6 ore, nu 24 din 24.

33
https://vindecare-diabet.afacereamea.ro/tag/dr-roman-morar/
34
Prof. dr. R. Morar, Dr. Dana Pusta, Dr. S. Toader, Prof. dr. V. Miclăuș, Romana Morar, Dr. ing. I. Pașca,
Brevetul de invenție nr. 121369/26.02.2007/Hotărârea nr. 3/37/26.02.2007, „Utilizarea unui produs vegetal
destinat prevenirii și tratării diabetului” (Diavit)

54
Lantus-ul după 24 ore, este tot în organismul bolnavului, care își îşi face o altă
injecţie, pentru că aşa i-a recomandat medicul diabetolog.
Dacă privim ceilalți hormoni, aceștia își fac treaba în continuare, nu stau degeaba.
În ziua următoare, bolnavul iar își face injecție, iar introduce insulină și astfel insulina
se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât poate să reziste un
organism în condițiile acestea? Probabil că nu prea mult.
În boala diabetică există şi perioade în care organismul își stabilizează glicemia la
valoarea normală sau aproape de normal (aşa-zisa remisiune).
Deși se consideră că „în timpul remisiunii este important să nu se oprească
administrarea insulinei" și că "ținta terapeutică în remisiune este păstrarea funcţiei celulelor
beta pancreatice", se pune întrebarea:
- Cum păstrăm funcţia celulelor lor?
- Logic, răspunsul ar fi: dacă noi introducem insulină, le blocăm. Deci concluzia
logică este să oprim tratamentul cu insulină. Dacă se tot introduce insulină în corp și stimulăm
excesiv pancreasul pe motiv că acesta trebuie protejat, de fapt oprim producerea insulinei de
către pancreas. În tratatele de medicină 35 se specifică că insulina "protejează" şi pancreasul are
nevoie de o perioadă de odihnă. Totuși știm că dacă nu folosim, o mână, de exemplu, aceasta
se atrofiază așa și dacă pancreasul nu este lăsat să producă insulină acesta va înceta să mai
funcționeze și va deveni un organ nefolosit care va avea nevoie mereu de insulină
administrată pe cale artificială.
Deși s-au obținut rezultate notabile cu diferite tratamente alopate (capsule ce conțin
extracte de plante care ajută la scăderea și menținerea glicemiei în limite normale) combinate
cu dieta alimentară strictă și mișcare fizică, această teorie nu este recunoscută de mulți medici
specialiști în domeniul bolilor metabolice și ale nutriției, pe motiv că aceste produse naturale
nu sunt atestate ca medicamente de Agentia Națională a Medicamentului36.
Concluzia este ca în cazul oricărei probleme: nu toată lumea trebuie să aibă aceeași
părere despre un anumit subiect, bineînțeles fiecare parte vine cu argumente pro și contra.
Cei doi pacienți (studiul de caz 1 și 2) care au decis că această teorie este logică și
bineînțeles cu ajutorul sfaturilor unor diabetologi din țară, au reușit să-și schimbe stilul de
viață și să țină o dietă corespunzătoare și personalizată, sunt acum stabilizați și conștienți că
dacă revin la stilul de viață anterior, necorespunzător, vor reveni la administrare de insulină.

35
Nicolae Hâncu, Gabriela Roman Ioan, Andrei Vereșiu, „Diabetul zaharat, nutriția și bolile metabolice –
Tratat, vol. 3”, Ed. Echinocţiu, Culj Napoca, 2010
36
http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/controversa-medicamentului-care-vindeca-diabetul--43437.html

55
Este bine și recomandat ca în cazul când există o problemă de sănătate la o persoană,
aceasta să se prezinte de urgență la medic. Un consult medical poate salva persoana de la
complicații ale sănătății care pot apărea.
Concluzia finală privind aceste studii de caz, este că insulina este singurul tratament
eficace pentru diabet în momentul când se ține cont de celelalte afecțiuni ale pacientului.
Niciodată un pacient care este diagnosticat cu diabet nu are același tratament cu alt
pacient care este diagnosticat la fel, deoarece fiecare organism uman este unic și reacționează
diferit la factorii externi care-l influențează (mod de viață, alimentație, alte afecțiuni pe care le
are pacientul, etc.)
Nu există un tratament perfect pentru pacienții cu diabet dar este foarte bine ca aceștia
să-și monitorizeze întreaga sănătate și să se prezinte la medic în cazul în care apar complicații
de orice fel sau infecții.
Până la urmă medicina avansează foarte repede și în fiecare zi apar noi medicamente
și modalități de tratare a diabetului, dar pacientul este singurul care decide dacă vrea să
trăiască mai mult sau să moară mai repede.

CONCLUZII

Se remarcă faptul că diabetul poate fi tratat, poate fi controlat și gestionat pentru a


preveni complicațiile. Un acces mai bun la diagnostic, la învățarea auto-îngrijirii și la
tratamente accesibile sunt elementele determinante ale răspunsului la boală.
Prevenirea și tratarea diabetului zaharat implică o acțiune pe scară largă pentru a
atinge obiectivul de reducere cu o treime până în 2030 povara mortalității premature legate de
bolile netransmisibile.

56
În atingerea acestui obiectiv au un rol de jucat multe sectoare ale societății: guvernele,
angajatorii, educatorii, producătorii, societatea civilă, sectorul privat, mass-media și toți cei
interesați.37
Asistăm la o așa zisă epidemie de diabet și obezitate care s-a produs în țările
dezvoltate și în curs de dezvoltare, unde supermarket - urile au modificat radical modul de
viață și alimentație al omului.
Economia conduce politicul și de aceea este greu de luat o hotărâre în domeniul
alimentar. Politicul ia deciziile în funcție de profiturile economiei.
De aceea concluzia este că trebuie educată familia pentru ca minorii să mai consume
produsele care sunt nocive pe termen lung și care în timp dereglează metabolismul și ajung la
obezitate și diabet.
Informarea populației asupra acestui fenomen este cel mai important obiectiv al
factorilor de decizie, al medicilor, al școlii și până la urmă al tuturor.

BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Copcea, „Diabet, nutriție și boli metabolice”- sinteze pentru examenul de


specialitate, U.M.F. Cluj, 2009
2. Bălteanu Veronica, „Exercițiul fizic în tratamentul DZ de tip II - Studiu de caz”,
Universitatea „Al. I. Cuza Iași, Facultatea de Educație fizică șI Sport, Sp Soc Int J Ph Ed Sp
2016 - Volume 16 – Special Issue
3. Constantin Ionescu-Tîrgovişte, „Tratat de diabet Paulescu”, curs universitar,
Editura Academiei Române, București, 2004
4. C. Ionescu-Tîrgovişte, R. Lichiardopol, „Diabetul zaharat de tip 2 - Ghid
terapeutic pentru medicul de familie”, Jurnalul Român de Diabet. Nutriţie şi Boli
Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
5. C-tin Ionescu –Tîrgoviște – interviu „Revista supliment Diabet” 2015, Medical
Market
37
https://www.agerpres.ro/sanatate/2016/04/06/alerta-oms-numarul-adultilor-cu-diabet-a-crescut-de-
patru-ori-in-ultimii-35-de-ani-13-25-39

57
6. Dumitrescu C., „Diabetul zaharat pe înţelesul tuturor”, Editura M.A.S.T
Bucureşti, 2003
7. Dr. Aurel Popescu-Bălceṣti, „Boli metabolice”, Editura Triumf, București, 2002
8. Gh. Băcanu, „Diabetul zaharat”, Editura medicală, București, 1969
9. Grimaldi André, „Type 2 diabetes of the adult”, Rev Prat. 2007, Mar 15,
57(5):531-6.
10. Ioan A. Veresiu, Hâncu N., Roman Gabriela, „Insulina și tratamentul cu
insulină”, Ed. Echinox, Cluj - Napoca, 2004
11. Nicolae Hâncu, Gabriela Roman Ioan, Andrei Vereșiu, „Diabetul zaharat, nutriția
și bolile metabolice – Tratat, vol. 3”, Ed. Echinocţiu, Culj Napoca, 2010
12. Prof. dr. R. Morar, Dr. Dana Pusta, Dr. S. Toader, Prof. dr. V. Miclăuș, Romana
Morar, Dr. ing. I. Pașca, Brevetul de invenție nr. 121369/26.02.2007/Hotărârea nr.
3/37/26.02.2007, „Utilizarea unui produs vegetal destinat prevenirii și tratării diabetului”
(Diavit)
13. The MOCHA DM study: „The Effect Of Momordica CHArantia Tablets on
Glucose and Insulin Levels During the Postprandial State Among Patients with Type 2
Diabetes” Mellitus Sheila T. Lim, M.D.1 Cecilia A. Jimeno, M.D.- september 2010
14. www.edumedical.ro
15. www.contraboli.ro
16. www.medicina101.com
17. www.veritasvalentin.wordpress.com
18. www.dexonline.ro
19. www.sfatulmedicului.ro
20. www.comunicatemedicale.ro
21. www.glucometru.compari.ro
22. www.ehealthromania.com
23. www.en.wikipedia.org
24. www.ncbi.nlm.nih.gov
25. www.fares.ro
26. www.revistahofigal.ro
27. www.anm.ro
28. www.vindecare-diabet.afacereamea.ro
29. www.ziuadecj.realitatea.net
30. www.agerpres.ro

58
59