Recapitulare pentru Bacalaureat – matematică - informatică AL7.

Polinoame

Tema AL7 – Polinoame

Cuprins
11.1 Terminologie
11.2 Operaţii cu polinoame
11.3 Divizibilitate
11.4 Rădăcinile unui polinom

11.1 Terminologie

Fie K una dintre mulţimile ℤ , ℚ , ℝ sau ℂ .

Forma algebrică a unui polinom: f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0
- numerele a0 ,a1 ,...,an ∈ K se numesc coeficienţi, numărul a0 se mai numeşte termen liber, iar an coeficient dominant;
- litera X reprezintă nedeterminata;
- polinomul f = 0 se numeşte polinomul nul
- pentru orice polinom nenul avem an ≠ 0 , iar n reprezintă gradul polinomului şi se notează grad f ;
- mulţimea polinoamelor cu coeficienţi în K se notează K [ X ] .

Fie polinoamele f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0 şi g = bm X m + bm −1 X m −1 + ... + b1 X + b0 . Atunci f = g numai dacă m = n şi

a0 = b0 , a1 = b1 , a2 = b2 etc.

Fie α ∈ K . Numărul anα n + an −1α n −1 + ... + a1α + a0 se notează f (α ) şi se numeşte valoarea polinomului f în punctul α . Dacă
f (α ) = 0 atunci α este rădăcină a polinomului f .

11.2 Operaţii cu polinoame

Adunarea polinoamelor:
- operaţia este asociativă, comutativă şi admite element neutru polinomul nul
- avem grad ( f + g ) ≤ max {grad f , grad g} , pentru orice polinoame f , g

Înmulţirea polinoamelor
- operaţia este asociativă, comutativă şi distributivă în raport cu adunarea
- avem grad ( fg ) = grad f + grad g , pentru orice polinoame f , g nenule

Teorema împărţirii cu rest: Fie K una dintre mulţimile ℚ , ℝ sau ℂ şi f , g ∈ K [ X ] două polinoame , g nenul. Atunci există şi
sunt unice polinoamele c , r ∈ K [ X ] cu grad r < grad g astfel încât f = gc + r .

Polinomul c reprezintă câtul împărţirii polinomului f la polinomul g , iar polinomul r reprezintă restul acestei împărţiri.

Teorema restului: Restul împărţirii polinomuli f la polinomul g = X − α este egal cu f (α ) .

Schema lui Horner:
- se aplică pentru determinarea câtului şi restului împărţirii polinomului f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0 la polinomul g = X − α
- se utilizează tabelul
an an −1 an −2 …… a1 a0
α bn bn −1 bn −2 …… b1 b0
unde bn = an , bn −1 = α bn + an −1 , bn −2 = α bn −1 + an −2 ,……., b1 = α b2 + a1 şi b0 = α b1 + a0 .
- atunci câtul este polinomul g = bn X n −1 + bn −1 X n −2 + ... + b2 X + b1 şi restul r = b0 .
-
Recapitulare pentru Bacalaureat – matematică - informatică AL7. Polinoame

11.3 Divizibilitate

Definiţie: Polinomul f este divizibil cu polinomul g dacă există polinomul h astfel încât f = gh . Notăm f ⋮g sau g f .

Proprietăţi: Divizibilitatea polinoamelor are următoarele proprietăţi:

D1. Dacă f g şi g h atunci f h ; D2. Dacă f g atunci f gh ; D3. Dacă f g şi f h atunci f ( g ± h ) ;
D4. Polinomul f este divizibil cu polinomul g = X − α dacă şi numai dacă f (α ) = 0 ;
D5. Dacă f este divizibil simultan cu X − α şi X − β , unde α ≠ β atunci f este divizibil cu ( X − α )( X − β ) .

Definiţie: Un polinom f ∈ K [ X ] se numeşte reductibil dacă există polinoamele g , h ∈ K [ X ] , cu grad g < grad f şi
grad h < grad f astfel încât f = gh . În caz contrar se numeşte ireductibil.

11.4 Rădăcinile unui polinom

Teorema fundamentală a algebrei: Orice polinom cu coeficienţi complecşi admite cel puţin o rădăcină complexă.
Teorma lui Bezout: Numărul α este rădăcină a polinomului f dacă şi numai dacă f este divizibil cu X − α .
Consecinţă: Orice polinom f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0 ∈ ℂ [ X ] admite n rădăcini complexe x1 , x 2 ,..., x n , nu neapărat

distincte. Polinomul se descompune în factori f = an ( X − x1 )( X − x 2 ) ...( X − x n ) .

Observaţie: Singurele polinoame ireductibile din ℂ [ X ] sunt cele de gradul zero şi unu, Singurele polinoame ireductibile din ℝ [ X ]

sunt cele de gradul zero, unu şi gradul doi cu ∆ < 0 .

Rădăcini multiple:
- dacă x1 = x 2 vom spune că x1 este rădăcină de ordin doi sau rădăcină dublă;
- dacă x1 = x 2 = x 3 vom spune că x1 este rădăcină de ordin trei sau rădăcină triplă etc
- numărul α este rădăcină de ordin doi pentru polinomul f dacă şi numai dacă f (α ) = 0 şi f ' (α ) = 0 ;
- numărul α este rădăcină de ordin treii pentru polinomul f dacă şi numai dacă f (α ) = 0 , f ' (α ) = 0 şi f " (α ) = 0 etc