Sunteți pe pagina 1din 4

Anul II de studiu

Disciplina: Drept internațional public I


Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

Curs 2
Data: 14 octombrie 2020

PARTICULARITĂȚILE DREPTULUI INTERNAȚIONAL PUBLIC


(continuare curs 1)
1. RaportuL dintre dreptul internațional și dreptul intern

„Raportul drept internațional public – drept intern reprezintă problema influențelor reciproce al
acestor două sisteme de drept, ca obiect al dezbaterilor doctrinare, dar și al condiționărilor practice dintre
cele două sisteme de drept. Problema coraportului dintre dreptul internațional și dreptul intern constituie
astăzi una dintre cele mai importante și complexe probleme ale jurisprudenței”1.
„Cu toate particularitățile și deosebirile care există în dreptul internațional și dreptul intern, între ele
se stabilesc raporturi de condiționare și influențare reciprocă. Astfel, există norme juridice internaționale, în
particular acele ce se conțin în textele tratatelor internaționale, în virtutea cărora statele care-și exprimă
consimțământul de a fi legate de ele, au obligația de întreprinde acțiuni pertinente în plan legislativ pentru
executarea obligațiilor asumate prin aceste tratate și, respectiv, implementarea corespunzătoare a
prevederilor internaționale. În această privință, putem menționa că prin acceptarea de către un stat în baza
acordului său de voință a normelor de drept internațional, acestea devin obligatorii și urmează a fi aplicate
pe întregul său teritoriu și pentru populația care locuiește pe acest teritoriu. Normele acestui drept
dobândesc o valoare juridică egală cu cea a normelor de drept intern, fără a mai fi de obicei necesară
încorporarea lor în dreptul intern al statelor. Există tratate care pot aduce modificări în legea internă sau pot
prevedea obligația statelor de a adopta anumite reglementări interne, dar există, de asemenea, și o serie de
reglementări naționale, care vizează direct relațiile internaționale ale statului. Printre acestea putem
menționa: numirea și funcțiile misiunilor diplomatice, competența organelor statale care reprezintă statul în
relațiile internaționale și care au dreptul de a încheia tratate, problemele legate de cetățenie, regimul juridic
al străinilor etc.”2.
Cu privire la raporturile dintre dreptul intern și dreptul internațional, în doctrina dreptului
internațional s-au formulat mai multe doctrine și teorii ale raportului, și anume: teoria dualistă și teoriile
moniste.
„Dualismul: dreptul internațional și dreptul intern sunt două sisteme juridice egale, independente și
separate. Pentru a se putea aplica în dreptul intern, norma internațională trebuie transformată într-o normă

1
Alexandru Burian (redactor-coordonator de ediție), Drept Internațional public, Ediția a III-a (revăzută și adăugită), Tipogr.
„Elena-V.I.” SRL, Chișinău, 2009, pag. 93.
2
Idem.

1
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

internă, trebuie reprodusă de legea internă, putând fi astfel modificată/abrogată de o lege ulterioară. Autori:
Triepell, Anzilotti, Strup”3.
„Monismul cu primatul dreptului intern: dreptul internațional este derivat din dreptul intern, este un
„drept de stat extern”. Autori: Școala de la Bonn Zorn, Kaufmann, Wenzel, Decencière, Ferrandière, K.
Schmitt”4.
„Monismul cu primatul dreptului internațional: poziția superioară o are dreptul internațional, dreptul
intern fiind o derivație a acestuia. Autori: Școala de la Viena (H. Kelsen, Kunz, Verdross), Guggenheim, Politis,
Delbez etc. Practica internațională consacră, în general, primatul dreptului internațional. C.I.J. l-a consacrat
la nivel de principiu, în avizul consultativ din 26 aprilie 1998 privind speța compatibilității legii S.U.A.
antiteroriste cu acordul de sediu cu O.N.U, în privința biroului O.E.P. de la New York”5.
Raportul dintre dreptul intern și dreptul internațional potrivit legislației române:
Constituția României, republicată:
Art. 11 alin. (2): Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern;
Art. 20 alin. (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi
interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte
tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția
cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Art. 148 alin. (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,
precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare
din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de
revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea
la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Legea nr. 590/2003 privind tratatele
Art. 31 alin. (4) Dispozițiile tratatelor în vigoare nu pot fi modificate, completate sau scoase
din vigoare prin acte normative interne ulterioare intrării lor în vigoare
(5) Prevederile legislative interne nu pot fi invocate pentru a justifica neexecutarea dispozițiilor unui
tratat în vigoare.

3
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept international public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck, București, 2018, pag. 45.
4
Idem.
5
Idem.

2
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

IZVOARELE DREPTULUI INTERNAȚIONAL


1. Izvoarele principale ale dreptului internațional public
- tratatul;
- cutuma internațională;
- dovada și opozabilitatea cutumei;
- codificarea dreptului internațional.

NOTĂ 1: În doctrină se apreciază că o enumerare (neexhaustivă) a izvoarelor dreptului internațional


se găsește în art. 38 din Statutul Curții Internaționale de Justiție. Astfel, reținem:
Articolul 38
1. Curtea, a cărei misiune este de a soluționa conform dreptului internațional diferendele care îi sunt
supuse, va aplica:
a. convențiile internaționale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli recunoscute în mod
expres de statele în litigiu;
b. cutuma internațională, ca dovadă a unei practici generale, acceptată ca drept;
c. principiile generale de drept recunoscute de națiunile civilizate;
d. sub rezerva dispozițiilor art. 59, hotărârile judecătorești și doctrina celor mai calificați specialiști în
drept public ai diferitelor națiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept.
2. Prezenta dispoziție nu aduce atingere dreptului Curții de a soluționa o cauză EX AEQUO ET BONO,
dacă părțile sunt de acord cu aceasta.
NOTĂ 2: „Acest text nu are ca scop să reglementeze izvoarele de drept internațional, că să stabilească
mijloacele juridice pe care Curtea le are în vedere în constatarea drepturilor și obligațiilor părților într-o cauză
dedusă spre soluționare Curții”6.
NOTĂ 3: „Deși nu este menționat în ar. 38 din Statut, CIJ a utilizat în jurisprudența sa și actul
unilateral, ca izvor de drept internațional”7.
Principalele izvoare ale dreptului internațional sunt: tratatul; cutuma internațională; dovada și opozabilitatea
cutumei; codificarea dreptului internațional; actul unilateral.

TRATATUL:
- este un „acord încheiat în scris între state, state și organizații internaționale sau între organizații
internaționale și guvernat de dreptul internațional, încheiat în scopul de a produce efecte juridice și
consemnat într-un instrument unic sau în două sau mai multe instrumente conexe și oricare ar fi denumirea
sa este cel mai important instrument juridic internațional” (art. 2 din Convenția de la Viena cu privire la
dreptul tratatelor, din 1969);
- reprezintă cadrul juridic al relațiilor internaționale;

6
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, op. cit., pag. 53.
7
Idem.

3
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

- este principala modalitate de creare a normelor de drept internațional;


- conține drepturi și obligații.

CUTUMA:
- este un izvor nescris;
- reprezintă o „practică generală, relativ îndelungată și repetată a statelor, considerată de ele ca dând
expresie unei reguli de conduită cu forță juridică obligatorie (o normă de drept)”8;
- este diferită de obicei;
Elementele cutumei:
- elementul material;
- elementul subiectiv.
Suntem în prezența unei norme formată pe cale cutumiară dacă se poate demonstra îndeplinirea cumulativă
a celor două elemente.
Dovada cutumei se ace prin:
- practica statelor; practica diplomatică;
- tratatele care recunosc sau codifică norme cutumiare;
- rezoluții ale organizațiilor internaționale;
- hotărâri și avize ale instanțelor internaționale ș.a.
Codificarea dreptului internațional
- constă în „sintetizarea, sistematizarea și ordonarea, prin intermediul unor tratate, a regulilor de drept
internațional public”9.
Codificarea poate fi:
- oficială (este realizată de state) și
- neoficială (este realizată de doctrinari).
Comisia de drept internațional, constituită în anul 1947, este, în prezent, instituția în cadrul căreia se
realizează codificarea dreptului internațional.

Pentru completarea informațiilor, poate fi studiată una din următoarele lucrări:


1. Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. I, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2014,
pag. 10-13; 67-74.
2. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck,
București, 2018, pag. 44-47; 53-58.

8
Ibidem, pag. 55.
9
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, op. cit., pag. 57.