Ce este SIDA?

SIDA este o boala infectioasa si transmisibila, provocata de un virus (HIV), care, patruns in
organism, actioneaza asupra sistemului imunitar (de aparare al organismului), reducandu-i treptat
capacitatea de actiune, pana la distrugere.
Denumirea de "SIDA" provine din initialele
S - sindrom (ansamblul simptomelor, semnelor care caracterizeaza o boala)
I - imuno- (ceea ce tine de imunitate, de apararea pe care organismul si-o poate asigura fata de
agresori, fata de agentii care pot provoca o boala)
D - deficienta (slabirea capacitatii de aparare a sistemului imunitar)
A - acquise din limba franceza (dobandit, castigat in cursul vietii).
Deci, SIDA este Sindromul de Imuno-Deficienta Dobandita
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1
decembrie 1981. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră numărul deceselor datorate
urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane în anul 2006, numărul celor infectați pe plan
mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial
numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15–45 de
ani. În unele țări din Africa se consideră numărul celor infectați cu acest virus în această grupă de
vârstă ca fiind de până la 20% (și chiar mai mare în unele regiuni) din populație.
Deși tratamentele pentru SIDA și HIV pot încetini cursul bolii, nu există încă un vaccin sau
vindecare. Tratamentul antiviral reduce mortalitatea și morbiditatea infecției cu HIV, dar acești
agenți sunt scumpi, iar accesul de rutină la antiretrovirali nu este disponibil în toate țările.
Datorită dificultății tratării bolii, prevenirea infecției este importantă în controlul răspândirii
SIDA pandemică, prin organizații de sănătate care promovează sexul protejat și unica folosință a
acelor de seringă în încercarea de a încetini răspândirea virusului.
SIDA s-a transformat într-o boală cronică ca urmare a introducerii terapiei HAART. Are o
evoluție cronică de durată lungă în țările dezvoltate unde cazuri letale sunt înregistrate doar
atunci când terapia HAART își pierde efectul terapeutic. Rămâne însă pentru țările în curs de
dezvoltare o boală care a dus la scăderea mediei de viață cu până la 10 ani punând astfel în
pericol existența multor popoare din Africa unde dispare (în unele cazuri) populația de vârstă
medie.
Virusul HIV face parte din familia retrovirusurilor – un virus cu ARN, capabil să-l copieze
în ADN proviral datorită unei enzime numite reverstranscriptaza. Primul virus HIV (HIV-1) a
fost izolat la Institutul Pasteur din Paris și este prezent în întreaga lume. Ulterior un al doilea
virus a fost descoperit (HIV-2), localizat în special în Africa de Vest și a cărui structură este
apropiată de cea a HIV-1.
Fiecare din aceste două grupe sunt divizate la rândul lor, continuând o multitudine de virusuri
diferite. Între HIV-1 și HIV-2 există o diferență de 50% în materialul genetic, iar între virusurile
din aceeași grupă diferența este de 5–10%. În plus, virusurile evoluează în organism, căci
reverstranscriptaza este responsabilă pentru unele erori în copierea ARN-ului, determinând
mutații. Mutațiile diminuează eficacitatea tratamentului, iar introducerea altor virusuri în
organism (recontaminarea) crește activitatea celulelor infectate și deci multiplicarea virusului.[24]
Virusul HIV distruge unele globule albe – limfocitele T4 sau CD4 – care constituie baza
imunității antiinfecțioase.[24] Celulele infectate devin producătoare ale virusului și după o vreme
mor. Virusurile nou produse circulă în sânge, căutând noi celule pe care să le infecteze. În felul
acesta numărul de celule albe din organism scade treptat și, împreună cu acestea, scade și
imunitatea. În timp, organismul pierde capacitatea de rezistență chiar și în fața unei boli obișnuite

Mecanismul de interacțiune dintre virusul HIV și un limfocit CD4: 1) Interacțiunea inițială dintre
gp120[26] și CD4. 2) Modificarea conformațională în gp120 permite interacțiunea secundară cu
CCR5.[27] 3) Capetele distale ale gp41 sunt introduse în membrana celulară. 4) gp41 suferă
modificări conformaționale importante, pliindu-se în jumătate și formând bucle spiralate. În
urma acestui proces, membranele virale și celulare fuzionează.

Ce este HIV?
HIV (adica Virusul Imunodeficientei Umane) este numele virusului care ataca sistemul imunitar.
Virusul HIV ataca in special un anumit tip de celule din sistemul imunitar, numite CD4 sau T4.
Aceste celule, odata infectate, permit inmultirea virusului, dupa care mor. Prin urmare, sistemul
imunitar slabeste, iar organismul este mult mai expus infectiilor.
Cand virusul HIV patrunde in organism, se dezvolta anticorpii anti-HIV, iar persoana devine
"seropozitiva". A FI SEROPOZITIV NU INSEAMNA A AVEA BOALA, CI DOAR A FI
PURTATOR AL VIRUSULUI.
Cum patrunde virusul HIV in organism?
Transmiterea virusului HIV se face in principal prin urmatoarele modalitati:
   - prin sange si produse de sange contaminate;
   - prin raporturi sexuale neprotejate;
   - de la mama la copil (transmitere verticala).
Cum ne putem proteja?
HIV este un virus care nu traieste decat foarte putin in afara organismului. Pentru a evita
contactul cu acest virus, este obligatorie:
   - folosirea manusilor de unica folosinta ori de cate ori se intra in contact cu sange sau orice
secretii ale organismului;
   - dezinfectarea ranilor cu produse antiseptice;
   - folosirea individuala a periutei de dinti, a aparatului de ras, a acelor, seringilor, forfecutelor
de unghii, cerceilor;
   - folosirea de seringi si ace numai de unica folosinta, care nu se vor reutiliza;
   - evitarea contactelor sexuale cu parteneri multipli;
   - folosirea prezervativului in timpul relatiilor sexuale, mai ales in cazul partenerilor
intamplatori;
   - evitarea manevrelor sangerande (piercing, tatuaje).
Atentie: pilula contraceptiva nu protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala, deci nici a
infectiei cu HIV.
Cum nu se tramsmite boala?
Infectia HIV NU SE TRANSMITE prin:
   - folosirea in comun a bailor, toaletelor;
   - folosirea in comun a tacamurilor, veselei;
   - folosirea in comun a salilor de sport sau a piscinelor;
   - convietuirea in scoli;
   - intepaturi de insecte;
   - saliva, lacrimi, transpiratie;
   - dormitul in acelasi pat;
   - schimbarea scutecelor copilului;
   - schimburi afective precum mangaierea, imbratisarea sau sarutul social;
   - prin contact cu animale;
   - prin alimente;
   - donare de sange.
Atentie! Instrumentarul medical (chirurgical, stomatologic) nu prezinta risc de infectie daca este
desinfectat, curatat si sterilizat in mod corect.

Istoria HIV

HIV a intrat în atenția publicului la începutul anilor 1980, după ce un grup

de tineri homosexuali din San Francisco, Los Angeles și New York au
dezvoltat cazuri inexplicabile de cancer de piele. La prima vedere,
medicii bănuiau că bărbații au abuzat de droguri. Mai apoi au devenit
conștienți de o perspectivă mult mai îngrijorătoare – un virus transmisibil.

Virusul nu avea nici măcar un nume, dar întrebările și îngrijorările lumi au împins oamenii
de știință să descopere unde se îndreaptă această boală emergentă. Pentru a face asta, au
vrut să afle unde sau cine a avut prima dată această boală.

Povestea reală este mult mai globală. Oamenii de știință știu acum că există două tipuri
principale ale virusului uman: HIV-1 și HIV-2. Cel mai răspândit și cel mai infecțios tip, HIV-
1, este apoi împărțit în grupuri M, N, O și P. Grupul M este cel mai comun grup și este
responsabil pentru 90% dintre infecțiile HIV-1 din întreaga lume.
Este clar că virusul M din grupul HIV-1 s-a stabilit și s-a răspândit în State între anii 1970 și
1971 și a ajuns în San Francisco până în 1974.  HIV a fost reperat în Caraibe, în Haiti, în
1967. Cel mai vechi eșantion cunoscut de HIV-1 provine dintr-o probă de sânge colectată
de la un bărbat în 1959 care locuia în Léopoldville, acum Kinshasa, în Republica
Democrată Congo. Cu toate acestea, este doar cea mai veche probă care a fost păstrată și
testată – povestea continuă și mai departe.