ARTICOL ŞTIINŢIFIC

UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE

AUTOHTONE

CUPRINS
INTRODUCERE..................................................................................................................3
UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE AUTOHTONE......................................4
Plante utilizate în bolile aparatului respirator.....................................................................4
Plante utilizate în afecțiunile aparatului digestiv................................................................4
Plante medicinale folosite în bolile aparatului urinar.........................................................4
Plante utilizare în bolile sistemului nervos.........................................................................5
Plante utile în bolile infecțioase.........................................................................................5
Plante medicinale utilizate în frumusețe.............................................................................5
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI....................................................................................7
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................8

INTRODUCERE

2
 Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziţia
lor chimică au proprietăţi farmaceutice şi sunt folosite în terapeutica umană şi veterinară.
Valoarea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relaţia dintre structura chimică a
substanţelor active, numite şi principii active, şi acţiunea lor farmacodinamică pe care o
exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor
medicinale au o compoziţie chimică complexă începând de la 2-3 compuşi până la 30-40
substanţe chimice identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca
Claviceps, Papaver etc., explică şi proprietăţile farmacodinamice multiple ale uneia şi
aceeiaşi plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante
cunoscute sub denumirea de « ceaiuri medicinale » sau « specii medicinale » sau
amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme farmaceutice complexe.

Cuvinte cheie : plante, utilizare, boli, antibiotice, tratament

UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE AUTOHTONE

Plante utilizate in bolile aparatului cardiovascular

3
 Avînd la bază alcaloide active numite glicozide ,plantele din această grupă ce cresc
la noi, conțin substanțe puternic active care trebuie folosite numai cu aviz medical, sub
formă de produse farmaceutice precis dozate.Astfel, în insuficiență cardiac se utilizează:
Degețelul roșu, Lăcrimioara, Ruscuța de primăvară și Spînzul.În tulburările ritmului
cardiac, din flora tării noastre se utilizează Drobul, care conține alcaloizi. Acest alcaloid
este util în special în tahicardie. Plante utile în bolile degenerative ale inimii și în
arteroscleroză sînt: Păducelul care conține colină și anticolină, acid cafeic, substanțe care
favorizează circulația sângelui în vasele coronare și cerebrale. În arteroscleroză alături de
alte specii medicinal o cură zilnică cu mici cantități de usturoi dă rezultate bune. În
hipertensiune arterială preparatele de Vîsc, Talpa gîștei și Rosmarin pot avea efecte
favorabile.

Plante utilizate în bolile aparatului respirator

Numărul plantelor medicinale utilizate în bolile căilor respiratorii este foarte mare.
Important este că aceasta să corespundă fazei sau formei de manifestare a tusei. Plante cu
acțiune emolientă au ca principii active de bază mucilagiile. Dintre speciile cel mai mult
utilizate sunt : Nalba mare, Lumînărica, Podbalul, Pătlagina etc. Datorită mucilagiilor pe
care le conțin aceste plante de acest fel, se recomandă fie ca atare, fie în asociere cu alte
plante. În tuberculoza pulmonară, alături de tratamentul de bază sînt indicate specii de
plante superioare care conțin tot substanțe antibiotice ca Usturoiul și Hameiul. Alte specii
ca Troscotul, Coada calului participă la procesul de remineralizare datorită conținutului
bogat în săruri minerale, în special datorită acidului salicic și silicaților solubili. În
afecțiuni cronice rinofaringiene și în inflamațiile căilor bronșice, laringite, rezultate bune
se obțin prin inhalații făcute cu plante medicinale conținînd uleiuri volatile : Mușețel,
Rosmarin, Levănțică, Cimbrișor, Mentă, etc.

Plante utilizate în afecțiunile aparatului digestiv

Dacă în prezent tratamentul de bază al bolilor cardiovasculare se bazează în mare

măsură pe produse farmaceutice obținute din plante, iar în terapeutica afecțiunilor căilor
respiratorii plantele medicinale au un rol deosebit, nu mai puțin importantă este utilizarea
lor în bolile aparatului digestiv. În special în afecțiunile cronice stomacale și în cele ale
ficatului și căilor biliare, în colite și în constipația cronică tratamentul îndelungat cu plante
medicinale este larg aplicat în zilele noastre, fie vorba de o simplă infuzie obținută din
amestecuri de plante specifice acestor afecțiuni. Speciile cele mai utile în bolile acute
stomacale și intestinale, atunci cînd nu este vorba de o afecțiune gravă sunt următoarele :
Mătrăguna, Menta, Roinița sau cu aceleași efecte Mătăciunea, Mușețelul, Coada racului,
Chimenul și Captalanul.

Plante medicinale folosite în bolile aparatului urinar

Un foarte mare număr de specii medicinale conțin substanțe diuretice și saluretice

iar unele dintre ele au și acțiune dezinfectantă a căilor urinare, favorizînd chiar eliminarea
calculilor renali. Lista speciilor din această grupă este foarte mare, acțiunea diuretică avînd
la bază conținutul în săruri de potasiu, uleiuri volatile sau principii active de natură
hidrochinonică care le imprimă acestora din urmă proprietăți dezinfectante. Printre cele
mai utilizate specii diuretice sunt : Ienupărul, Osul iepurelui, Coada calului, Pirul,
Mesteacănul, Cireșul, Porumbul, Feciorica etc.

4
Plante utilizare în bolile sistemului nervos

Dată fiind diversitatea acestor boli se utilizează specii cu compoziția chimică și

acțiunea farmacodinamică foarte diferită, în funcție de scopul urmărit : sedative,
stimulente, calmante ale nevralgiilor faciale, hipnotice, tonice etc. Unele dintre ele au
structura principiilor active neelucidată și se întrebuințează empiric (Passiflora incarnata),
altele pe cale de elucidare (Valeriana), iar altele care acționeză datorită alcaloizilor și altor
principii active cu mecanism complex de acțiune. Din lista mare a speciilor utilizate în
bolile sistemului nervos se pot menționa : Păducelul, Hameiul, Saschiul, Tapla gîștei,
Sovîrv, Teiul, Ghiocelul, Captalanul, precum și unele principii active pure obținute din
Cornul secarei, Ciumăfaie, Mac etc.

Plante utile în bolile infecțioase

În special prin aportul în vitamine o serie de specii ca Măceșul, Cătina, Coacăzul

negru, Ciuboțica cucului (frunzele), fructele de pădure sau cele de cultură măresc
capacitatea de rezistență a organismului împotriva bolilor infecțioase și-l restabilesc în
perioada de convalescență. Alte specii ca Teiul, Socul prin acțiunea lor sudorifică și
calmantă sînt utile ca adjuvante în timpul tratamentului. Un mare număr de specii, încă
puțin utilizate în fitoterapie, conin substanțe antibiotice și antivirotice și vor constitui în
viitor mijloace terapeutice eficiente în lupta împotriva agenților patogeni.

Plante medicinale utilizate în frumusețe

Salvia
Salvia este bogată în tanine și uleiuri eterice. Planta constituind un ingredient important în
soluțiile de îngrijire a pielii. Salvia are un efect astringent, dezinfectant asupra porilor,
ajutând la obținerea unui aspect mai fin al pielii. Efectul său anti-inflamator combate
acneea și punctele negre.

Arnica

Floarea de arnică se regăsește cu precădere în zonele înalte, fiind o plantă protejată. În

special floarea de culoare galbenă are un conținut bogat în uleiuri eterice cu efect benefic
asupra pielii aspre, uscate. Cremele cu arnică au efect calmant asupra pielii, uniformizant,
conferind hidratare și protecție împotriva factorilor de mediu.

Mușețel

În calitate de plantă medicinală, mușețelul are multiple efecte terapeutice. Conține

uleiuri eterice precum matricin și bisabolol, dar și apigenin. Extractele de mușețel îngrijesc
pielea care și-a pierdut echilibrul, uniformizeaza pielea iritată, redându-i aspectul sănătos și
roz. Pielea deosebit de sensibilă și cea uscată poate fi tratată cu mușețel, care îi asigură
hidratarea. Soluțiile de curățarea cu mușețel au efect calmant și pot fi aplicate seara, înainte
de culcare, ca mască de îngrijire intensă.

5
Sunătoare

Odata cu solstițiul de vară, sunătoarea îsi deschide florile galbene, acumulând puterea
soarelui. Florile sunt apoi culese și așezate în ulei, colorându-l în roșu și îmbogățindu-l cu
substanțele active ale acestei plante medicinale. Uleiul de sunătoare are un efect calmant
asupra pielii, fiind un inhibitor al infecțiilor și bacteriilor. În plus, îngrijeste pielea uscata,
aspră, țesuturile cicatrizate, putînd fi aplicată cu succes pe arsurile ușoare și hematome.

Aloe Vera

Gelul obținut din aloe vera se regăsește în nenumărate creme, loțiuni de corp și
soluții de curățare. Gelul este extras din frunzele cărnoase ale plantei denumită și liliacul
deșertului. Aloe Vera ușurează regenerarea pielii și menține hidratarea pe termen lung.
Gelul este deosebit de benefic pentru pielea uscată, dar și în cazurile de neurodermită,
psoriazis sau eczeme, acnee și puncte negre. Efectul calmant, răcoritor al gelului este
recomandat împotriva arsurilor solare și al înțepăturilor de insecte.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin

compoziţia lor chimică au proprietăţi farmaceutice şi sunt folosite în terapeutica umană şi
veterinară. Valoarea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relaţia dintre structura
chimică a substanţelor active, numite şi principii active, şi acţiunea lor farmacodinamică pe
care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului.

6
 Tratamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecţiunile uşoare,
funcţionale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în care a apărut deja
afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant şi poate contribui la o parţială
reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.
Anumite ceaiuri conduc la înlăturarea rapidă a unor simptome, dar tratamentele
naturale complexe acţionează în timp, uneori, la început, accentuând simptomele, pe
fondul detoxifierii organismului. Această reacţie este numită în literatura de specialitate
"criză de vindecare”. Vindecarea  este un proces de durată, în funcţie de vechimea bolii,
cauzele afecţiunilor etc. Există numeroşi practicieni ai medicinei naturale care au
demonstrat, prin studii efectuate în clinici, că bolile grave pot fi vindecate.
În general, răspund bine la tratamentul fitoterapeutic următoarele boli:

 alergiile, astmul bronşic, reumatismul (unele forme), bolile de piele

 bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburările de memorie la vârstnici
 infecţiile cronice microbiene, parazitozele, unele afecţiuni virale
 stările de stres şi epuizare, carenţele în anumite vitamine şi minerale
 intoxicaţiile cronice, hipercolesterolemia
 ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil

BIBLIOGRAFIE

[1] Calalb T., Bodrug M., Botanica farmaceutică, Universitatea de Stat de Medicină și
Farmacie Nicolae Testemițanu, Chișinău, 2015

7
[2] Crăciun F., Bojor O., Alexan M., Farmacia naturii, editura Ceres, București, 2001
[3] Farrer-Halls G., traducere de Adriana Bădescu, Totul despre aromaterapie, Nemira
,București, 2008
[4] Treben Maria, Sănătate din farmacia Domnului, Hungra Libri, Budapest, 2007
[5] Vasilache Georgeta, Tratamentul cu plante, editura ARC,Chișinău, 2010