TERORISM

Terorismul este una dintre principalele probleme pe care le are omenirea în această
perioadă. În ultimii ani, ţările din vestul Europei, precum şi cele din Orientul Mijlociu sau
Africa au fost lovite de acte de terorism. Totuşi, deşi în ultimii ani problema terorismului
s-a accentuat pe glob, primele atentate teroriste au fost înregistrate încă din primul
secolul al erei noastre.

Terorismul în Antichitate şi Evul Mediu: Cea mai veche organizaţie care a semănat cu
organizaţiile teroriste moderne a fost cea a Zeloţilor din Iudeea. Cunoscuţi romanilor ca
sicarii, Zeloţii au dus în primul secolul o campanie de asasinare a forţelor de ocupaţie,
precum şi a evreilor despre care aveau informaţii că ar colabora cu romanii. Motivul lor
a fost acela că, dacă vor trăi sub stăpânire romană, nu vor putea respecta dictatele
iudaismului. Ultima redută a Zeloţilor a căzut în anul 74, când romanii au asediat
fortăreaţa Masada, iar cei aflaţi în interior s-au asasinat în masă.

În secolul XI, Ordinul Asasinilor au fost următorul grup terorist ce prezenta

caracteristicile organizaţiilor de profil din zilele noastre. Facţiunea separatistă a
Islamului şiit condus de Hassam I Sabbah a adoptat tactica de asasinarea a liderilor
inamicului, deoarece nu dispuneau de resursele necesare pentru o luptă deschisă.
Aceştia trimiteau un asasin singuratic pentru a ucide un lider cheie din partea inamică.
Activitatea Ordinului Asasinilor s-a terminat în anul 1273, după ce timp de două secole
gruparea a semănat teroare în Orientul Mijlociu.

Terorismul în Epoca Modernă: De la dispariţia Ordinului Asasinilor şi până la sfârşitul

anilor 1700, teroarea a mai fost utilizată la scară largă doar în război. Cum regatele şi
principatele existente în acea perioadă au devenit naţiuni, au dispus şi de mijloace
suficiente pentru a-şi impune autoritatea şi de a stopa tot felul de activităţi, cum ar fi
terorismul.  

În timpul Revoluţiei Franceze (1789 – 1799) au fost folosite pentru prima dată cuvintele
„terorist” şi „terorism”. Folosirea cuvântului „terorism” a început în anul 1795, când se
făcea referire la regimul de teroare iniţiat de guvernul revoluţionar. Adversarii Revoluţiei
au folosit tactici teroriste, cum ar fi asasinarea şi intimidarea agenţilor revoluţionari.
Mafioţii parizieni au jucat şi ei un rol critic înainte, în timpul şi după revoluţie, aceştia
ucigând oficiali importanţi şi aristocraţi încă cu mult înainte ca ghilotina să fie folosită
pentru prima dată.

În timpul secolului XIX, politicile radicale şi îmbunătăţirea tehnologiei armelor a stimulat

formarea unor mici grupuri de aşa-zişi terorişti, care au atacat în mod eficient statele de
pe întreg globul. Anarhiştii au înregistrat unele lovituri importante, reuşind să asasineze
şefi de stat din Rusia, Franţa, Spania, Italia şi Statele Unite ale Americii. Lipsa lor de
organizare şi refuzul de a coopera cu alte mişcări sociale au contribuit al limitarea
activităţii teroriste a anarhiştilor.
Grupul terorist Narodnaya Volya din Rusia este considerat drept model pentru acea
perioadă. Aceştia erau totuşi diferiţi faţă de terorişii moderni, în sensul că au fost cazuri
în care au renunţat la atacurile lor deoarece ar fi pus în pericol alte persoane decât cele
pe care voiau să le asasineze. Pe de altă parte, gruparea Narodnaya Volya avea multe
trăsături asemănătoare cu cele ale reţelelor teroriste din prezent, respectiv era
organizată clandestin, iar acţiunile lor erau total surprinzătoare.

Internaţionalizarea Terorismului: Anul 1968 poate fi considerat anul în care a apărut

terorismul modern. Atunci, Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) a
deturnat un avion al El Al Israel Airlines ce zbura pe ruta Tel Aviv – Roma. Chiar dacă
deturnări de avioane de pasageri au mai avut loc şi înainte, acesta a fost prima dată
când un zbor era deturnat pentru că aparţinea unui anumit transportator.

De asemenea, a fost prima dată când pasagerii au fost folosiţi ca şi ostatici pentru
cererile făcute publice guvernului israelian. Acest incident a atras atenţia jurnaliştilor de
pe întreg globul. Fondatorul FPEP, George Habash a ţinut să precizeze că „cel puţin
lumea vorbeşte despre noi acum”.
Un alt aspect al internaţionalizării terorismului este cooperarea dintre organizaţiile
extremiste care desfăşoară operaţiuni teroriste. Cooperările dintre grupurile palestiniene
şi radicalii europeni au început încă din 1970, în timp ce operaţiuni comune între FPEP
şi Armata Roşie Japoneză (ARJ) au debutat cu anul 1974. Din acea perioadă şi în
prezent, cooperarea teroristă internaţională a continuat să se dezvolte. Un alt exemplu
elocvent este în acest sens bombele exportate de Armata Republicană Irlandeză (IRA)
în regiuni îndepărtate cum ar fi Columbia.

Statutul actual al terorismului: Cel mai mare act al terorismului internaţional a avut loc la
data de 11 septembrie 2001, când teroriştii islamici au detornat mai multe avioane civile
şi le-au folosit pentru a ataca World Trade Center (turnurile gemene) din New York City
şi Pentagonul din Washington.

Alte atacuri teroriste majore au avut loc, de asemenea, la New Delhi când Parlamentul
indian a fost atacat, la Bali, unde o bombă a curmat viaţa a peste 200 de oameni, la
staţiile de metrou din Londra, la Madrid, când mai multe explozii au avut loc în patru
trenuri, în Nigeria, Pakistan şi cele de la Paris. Epicentrul operaţional şi strategic al
terorismului islamic se află în partea centrală a Pakistanului, în Afghanistan şi Siria.