Sunteți pe pagina 1din 5

REFERAT

TEMA: Istoriografia a limbii romane.

A elaborat: Duracov Marina


A controlat: Marin Natalia
 Istoriografia română este disciplina care se ocupă cu studierea felului
cum a fost și este scrisă istoria românilor, accentul fiind pus pe teme,
abordări, curente, probleme de periodizare, simboluri și mituri
fondatoare. Până la 1880, domeniul istoriei era deschis oricui, neexistând
o specializare în sens strict. De altfel, în întreaga jumătate secundă a
secolului al XIX-lea a fost caracteristică legătura strânsă dintre scrierea
istoriei și finalitatea politică și patriotică. În această privință, a avut loc o
relaxare după realizarea în 1918 a Marii Uniri. În preajma începutului
secolului XX, a avut loc o confruntare acerbă între generația veche,
reprezentată de figuri precum B.P. Hasdeu, Gr. Tocilescu, V.A. Urechia, și
o pleiadă de noi istorici, printre care N. Iorga și Dimitrie Onciul, care le
imputa predecesorilor lor conservatorismul și metodele învechite. În
perioada interbelică, istoriografia română a încorporat o sumă de
curente occidentale, însă acest pluralism a fost curmat după jumătatea
anilor '40, când regimul comunist și-a impus propria viziune asupra
istoriei.

 Teme:
Una dintre cele mai importante teme care au preocupat istoriografia română de-
a lungul timpului au fost originea poporului român. În secolul XIX, a avut loc o
dezbatere între școala latinistă și cea autohtonistă, prima susținând eradicarea
completă a dacilor de către romani și formarea poporului român doar pe
substratul latin. În timp, aceste perspective s-au echilibrat.
O altă temă care a produs o mare dezbatere a fost continuitatea poporului român
în spațiul carpato-danubioano-pontic, acest subiect stârnind aprige controverse
între marea majoritate a istoricilor români, care susțineau ipoteza formării și
continuității poporului în acest spațiu, și emulii profesorului german Roesler,
care susțineau că etnogeneza ar fi avut loc la sudul Dunării, românii migrând
ulterior la nord de fluviu. Acestei dezbateri i se suprapuneau interese teritoriale,
în principal în ce privește apartenența provinciei Transilvania. După cum
observa istoricul Nicolae Stoicescu, „problema continuității este nu numai o
problemă științifică, ci și una politică: ea nu s-a născut ca o problemă decît în
secolul al XVIII-lea, cînd românii din Transilvania — care alcătuiau
majoritatea populației — au cerut egalitatea în drepturi cu celelalte naționalități
ale țării”, iar acest aspect a fost sesizat și de A.D. Xenopol și Aurelian
Sacerdoțeanu.
 Arheologie:
Primele referiri scrise la antichitățile romane de pe teritoriul României datează
din secolele al XV-lea și al XVI-lea, fiind făcute de Antonius Bonfinius,
istoriograful aulic al regelui Matei Corvin, și de umanistul Nicolaus Olahus. De
altfel, Corvin și tatăl său Iancu de Hunedoara, la fel ca și alți nobili și principi ai
Transilvaniei au adunat sculpturi, inscripții și alte artefacte antice, care, astfel,
au fost conservate pentru posteritate. Însemnări se găsesc și în operele lui
Dimitrie Cantemir și ale unor reprezentanți ai Școlii Ardelene. Italianul Luigi
Ferdinando Marsigli, inginer-genist în serviciul Sfântului Imperiu Roman,
considerat primul arheolog al Daciei, a înregistrat orașe, castre, poduri și
drumuri romane, iar însemnările și desenele sale și-au păstrat valoarea
istoriografică.

 Bibliografie:
 Boia, Lucian (1976), Evoluția istoriografiei române, București:
Universitatea din București. Facultatea de Istorie, pp. 334–348.
 Boia, Lucian (2001), History and Myth in Romanian Consciousness,
Traducere în limba engleză de James Christian Brown, Budapesta:
Central European University Press.
 Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
(2006), Raport final, București: www.presidency.ro.
 Hitchins, Keith (1992), „Historiography of the Countries of Eastern
Europe: Romania”, The American Historical Review, Oxford University
Press, 97 (4), pp. 1064–1083.
 Georgescu, Vlad (1981), Politică și istorie: cazul comuniștilor români
1944-1977, München: Editura Jon Dumitru.
 Giurescu, Constantin C. (1977), Probleme controversate în istoriografia
română, București: Editura Albatros.
 Murgescu, Bogdan (2003), „The Romanian Historiography in the
1990's”, Romanian Journal of Political Sciences, 3 (1).
 Nastasă, Lucian (1999), Generație și schimbare în istoriografia română
(sfîrșitul secolului XIX - începutul secolului XX), Cluj-Napoca: Presa
Universitară Clujeană.
 Pecican, Ovidiu (2005), Poarta leilor. Istoriografia tânără din Transilvania
(1990-2005), Cluj-Napoca: Editura Grinta.
 Stoicescu, Nicolae (1980), Continuitatea românilor. Privire istoriografică,
istoricul problemei, dovezile continuității, București: Editura Științifică și
Enciclopedică.

S-ar putea să vă placă și