POLARIZAŢIA DIELECTRICILOR

Spre deosebire de conductoare, care se caracterizează numai prin încărcare cu sarcină electrică,
dielectricii se pot electriza atât prin încărcare cât şi prin polarizare.
Un corp dintr-un material dielectric, electrizat numai prin polarizare, situat într-un câmp electric
uniform în lipsa corpului orientat potrivit față de este acționat de un cuplu, dar nu de o forţă; dacă
este situat într-un câmp neuniform şi e orientat potrivit faţă de neuniformitatea locală a câmpului,
asupra corpului acţionează atât un cuplu cât şi o forţă.
Corpurile polarizate electric pot fi încărcate şi cu sarcină electrică. Un corp e numai polarizat
electric, dacă fără a avea densitate de sarcină electrică, produce un câmp electric şi este supus unor
acţiuni ponderomotoare când este adus într-un câmp electric exterior.
Starea corpurilor mici polarizate electric se caracterizează cu ajutorul unei mărimi de stare

vectorială p numită densitatea de moment electric. Starea locală a corpurilor masive polarizate se

descrie cu ajutorul densității de volum p a momentelor electrice, numită polarizaţie electrică.

Polarizaţia electrică poate fi permanentă dacă nu depinde de intensitatea locală a câmpului
electric şi temporară dacă depinde de intensitatea locală a câmpului electric.
Polarizaţia permanentă poate apare sub formă de:
- polarizaţie piezoelectrică prezentată de anumite cristale care se deformează prin acțiune
mecanică;
- polarizaţie permanentă a electreţilor (analogii magneţilor permanenţi în cazul stărilor
electrice), prezentată de anumite materiale (răşini, ceruri) după ce au fost supuse unei încălziri
prealabile, până la înmuiere, într-un câmp foarte intens şi lăsate apoi să se răcească în acest
câmp;
- polarizaţie remanentă a materialelor feroelectrice, care se polarizează nelinear sub acţiunea
unui câmp electric.

MOMENTUL ELECTRIC

Acţiunile ponderomotoare care se exercită asupra unui mic corp polarizat (permanent sau

temporar) adus în vid, într-un câmp electric exterior de vector E v , adică cuplul C este dat de relaţia:

C  p  Ev

-1-
 Lucrul mecanic elementar dLe efectuat la o rotaţie elementară d a micului corp polarizat

   
electric are expresia: dLe  Cd  p  E v d  p E v  d  p  d E v  dLe

unde: d E v   este variaţia elementară a vectorului E v .

d E v    E v  d

FORŢA EXERCITATĂ ASUPRA UNUI MIC CORP POLARIZAT ELECTRIC


Se consideră un mic corp polarizat electric de moment electric p situat în câmp electric
staţionar şi local neuniform.

Considerăm d s o translaţie elementară a corpului, efectuată suficient de lent, considerată ca o

succesiune de stări statice (translaţie cvasistaţionară). Lucrul mecanic elementar, calculat cu relaţia:

   
dLe  F p  ds  pd E v  d  p E v 
 

-2-
 

Deoarece d ( p Ev )  d s grad ( p Ev ) şi grad

( p Ev )  p  rot Ev  ( p grad ) Ev şi rot Ev  0 în regim staţionar rezultă:

  

dLe  d  p E v   d s p grad E v  
 

identificând, rezultă:
  

F p  grad  p E v   p grad E v 
 
Asupra micului corp polarizat electric de moment situat în câmp electric neuniform, se
exercită o forţă proporţională cu derivatele spaţiale ale componentelor vectorului ; deoarece

produsul scalar creşte cu modulul lui , rezultă că forţa tinde să deplaseze corpul în regiunile

unde câmpul este mai intens. În câmp electric uniform, forţa este nulă.

ACŢIUNI PONDEROMOTOARE ASUPRA UNUI MIC CORP POLARIZAT ŞI ÎNCĂRCAT

CU SARCINĂ ELECTRICĂ

Considerând un mic corp polarizat de moment electric şi sarcină q, situat într-un punct din
vid de intensitate local neuniform, asupra lui se exercită următoarele acţiuni ponderomotoare:
- o forţă care conţine o componentă datorită sarcinii electrice q şi o componentă datorită

  
F e  q E v  grad  p E v 
polarizării lui electrice de moment p, având forma:  
 
- un cuplu Ce care conţine o componentă datorită forţei Fqr şi o forţă datorită momentului electric
de polarizare:
unde: este raza vectoare a punctului în care se găseşte corpul în raport cu originea referenţialului.

TEOREMA ECHIVALENŢEI DINTRE UN DIPOL ELECTRIC ŞI UN MIC CORP

POLARIZAT

Sistemul electric format din sarcinile electrice +q şi –q situate la distanţa l, finită, considerată ca
vector cu orientarea de la sarcina negativă la cea pozitivă se numeşte dipol.

-3-
 Sarcinile qd se numesc sarcini dipolare, iar l, lungimea dipolului lim qd  l d  p d - dipol
ld 0
qd 

electric elementar, mărimea pd se numeşte moment dipolar elementar sau momentul unui dipol
electric elementar.

TEOREMĂ: Un mic corp polarizat electric şi un dipol electric, având momentul electric p şi

dipolar p d egale, p  p d sunt echivalente atât din punct de vedere al acţiunilor ponderomotoare ce
se exercită asupra lor dacă sunt situate în câmp electric cât şi al câmpului electric pe care-l produc în
vidul din exteriorul lor.
Pentru demonstraţie, se consideră momentul rezultant faţă de centrul O al dipolului, al cuplului
de forţe aplicate extremităţilor lui încărcate cu sarcinile +q şi –q, într-un câmp omogen de intensitate
Ev .


qE v

+
q  0
l
q

 qEv

Se obţine: Cd 
l
2
l
 
 q E v  ( )   q E v  l  q E v  ql  E v
2

ql  pd
 
C d  pd  Ev
Pentru forţa rezultantă exercitată asupra dipolului într-un câmp omogen se obţine:
Fd  q E v  q E v  0

Dacă considerăm câmpul neuniform, dar în regim staţionar, (rot E v  0 ), asupra corpului

polarizat electric se exercită un cuplu C p şi o forţă F p care se calculează cu relaţiile:

  
C p  p  E v şi F p  grad  p E v 
 

-4-
 l
r  r  
Fie 2 razele vectoare ale celor două sarcini dipolare.
l
r  r  
2
Dezvoltând în serie Taylor vectorii Ev r  şi Ev r  şi reţinând numai primii doi termeni,

 l l 
Ev r   Ev  r     Ev r    grad  Ev r 
 2 2 
obţinem: şi

 l l 
Ev r   Ev  r     Ev r    grad  Ev r 
 2 2 
Forţele exercitate asupra dipolului, calculate cu relaţiile cunoscute, au expresiile:
 l 
Fqv r   qd Ev r   qd  grad  Ev r 
2 
 l 
Fqv r   qd Ev r   qd  grad  Ev r 
2 
Cuplul raportat la centrul dipolului este dat de relaţia:

 Fqv r   Fqv r  qd l  Ev r 

l l
C pd 
2 2
Forţa rezultantă F pd asupra dipolului este egală cu suma forţelor Fqv r  şi Fqv r .

Fpd  Fqv r   Fqv r   (qd l grad ) Ev r 


Fpd  ( pd grad ) Ev r 
identică cu cea de la studiul corpului polarizat.

-5-
Echivalenţa câmpurilor
Presupunem că se aduc succesiv în acelaşi punct M corpul polarizat şi dipolul, şi se consideră
pe rând forţele exercitate de fiecare din ele asupra unui corp de probă auxiliar, de sarcină q situat în
acelaşi punct N. Deoarece câmpul produs de corpul de probă în punctul M este acelaşi, forţele

exercitate de acest corp de probă asupra corpului polarizat F   şi asupra dipolului Fdv  sunt egale,
pv

dacă este satisfăcută relaţia: pd  p .

Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, rezultă că forţele exercitate de corpul polarizat şi de
dipolul electric asupra corpului de probă, sunt egale şi de sens contrar. Deci, intensitatea câmpului
electric generat de micul corp polarizat şi dipol este aceiaşi în punctul N din spaţiu.
Sarcinile de polarizaţie nu trebuie confundate cu sarcinile adevărate. Ele nu pot fi separate (în
teoria macroscopică) rupând în două micul corp polarizat (cum ar putea fi separate dacă ar fi sarcinile
adevărate ale unui dipol real).

POLARIZAŢIILE ELECTRICE P şi Ps

Prin fragmentarea macroscopică a unui corp finit, polarizat electric, fiecare fragment de volum
v ' are un moment electric p .
Starea de polarizare electrică a unui corp finit se caracterizează local prin mărimea vectorială
egală cu limita raportului dintre momentul electric elementar p şi elementul de volum v  când
acesta tinde către „0”.
  
p dp
P  lim  '
V ' 0 v ' dv
Polarizaţia electrică este egală cu densitatea de volum a momentului electric.
 
Deci, momentul electric rezultat p al corpului, este numeric egal cu integrala polarizaţiei P
pe volumul v al corpului.
Liniile electrice ale polarizaţiei sunt în întregime situate în interiorul corpurilor.
 
p   Pdv '
v

-6-
 SARCINA ELECTRICĂ DE POLARIZAŢIE

Sarcinile fictive a căror repartiţie în volumul sau pe suprafaţa unui corp este echivalentă cu
starea de polarizaţie reală a corpului respectiv din punct de vedere al câmpului electrostatic produs se
numesc sarcini de polarizaţie.
Echivalenţa dintre momentul electric al unui mic corp polarizat electric şi momentul dipolar
al unui sistem de două sarcini punctiforme dipolare permite studiul polarizării electrice a unui corp
masiv pe modelul repartiţiei de dipoli, respectiv de sarcină electrică dipolară.

Δv Fie ∑ o suprafaţă închisă în interiorul unui mic

 corp polarizat volumetric. Se fragmentează corpul în
P
-qd
prisme elementar ale căror muchii sunt paralele cu
+qd

polarizaţia P.


Momentul electric elementar p al elementului de volum v se calculează cu relaţia:

   
 
p  P  v  P A  s  P  A s  qd  s
'


Fiecare fragment de moment electric p este echivalent cu un dipol elementar cu sarcinile

qd şi  qd , situate la distanţa s  .
Contribuţia la sarcina dipolară totală din interiorul suprafeţei ∑ a fragmentelor neintersectate de
suprafaţă este nulă. Fragmentelor intersectate ale căror sarcini dipolare pozitive qd sunt situate în

P, n 

interiorul acesteia, le corespund unghiuri cuprinse între  şi , iar cele ale căror sarcini
2

 
 
negative  q d sunt situate în interiorul suprafeței  le corespund P, n cuprinse între 0 şi  .
2

s 
 q d P P
 q d
 qd  qd
n
 q d s  q d n

P, n  P, n 
 

-7-
 Ca urmare, relaţia pentru calculul sarcinii electrice se poate scrie sub forma:

dq p   Pn  dA

Unde n este versorul normalei la suprafaţa  orientat din interior spre exterior. La limită,
integrând din interior spre exterior, se obţine sarcina totală dipolară din interiorul suprafeţei.

q p   P  n dA


Excesul de sarcină dipolară de un semn faţă de sarcina dipolară de semn contrar din interiorul
suprafeţei  se numeşte sarcină de polarizaţie electrică q p egală cu integrala de suprafaţă luată cu

semnul schimbat al polarizaţiei P .

Deci: starea de polarizaţie electrică a unui corp, este echivalentă cu o stare de încărcare cu
sarcină electrică de polarizaţie.

CÂMPUL ELECTRIC ÎN INTERIORUL CORPURILOR POLARIZATE

Calculul vectorului câmp electric produs în vid de corpuri încărcate electric şi polarizate
electric, se poate face cu expresii coulombiene, cu condiţia de a lua în considerare atât sarcinile reale
cât şi cele de polarizaţie (echivalente din punct de vedere al producerii câmpului electrostatic în vid cu
repartiţiile de moment electric ale corpurilor polarizate).

S-a definit intensitatea câmpului electric în vid cu relaţia: .

Pentru a extinde această definiţie şi la punctele din interiorul corpurilor, presupunem un punct
M şi o cavitate în jurul său, delimitată de o suprafaţă închisă  C . Dimensiunile cavităţii tinzând către

„0”, suprafaţa  C tinde către un punct. Măsurarea forţei electrice F exercitată asupra unui mic corp de
probă din interiorul cavităţii este principial posibilă şi permite definirea vectorului câmp electric în

cavitatea vidă.

F
Ev, cav  lim
M q
q 0 

n R q

d A
F  q Ev, cav
-8-
 Experienţa arată că oricât de mică ar fi cavitatea, mărimea depinde de forma şi

dimensiunile ei. În acelaşi punct M există o infinitate de mărimi , dependente de forma şi de

orientarea, faţă de P, a suprafeţei , deşi starea electrică locală (înainte de practicarea cavităţii) este
aceiaşi.
În limitele teoriei coulombiene pentru câmpul electrostatic, acest lucru se explică prin
modificarea pe care practicarea cavităţii o aduce la repartiţia de sarcină adevărată şi de polarizaţie
existentă înainte. În particular, la repartiţia de sarcină de polarizaţie existentă mai înainte de practicarea
cavităţii se adaugă o repartiţie superficială de sarcină cu densitatea:

dq p
 sp  n P obţinută considerând  sp 
dA .
Apariţia semnului (-) s-a explicat anterior.

Această repartiţie suplimentară, produce un „câmp de calcul” suplimentar calculabil cu

expresia coulombiană.
  P  n  R  dA
 4
1
Ev,cav  lim
M
 0 R3

Acest câmp îl vom numi „câmp de calcul” şi nu se anulează în M atunci când   M , ci

depinde de forma şi orientarea suprafeţei  .
Cavitatea utilizată pentru caracterizarea stării locale se alege astfel încât practicarea ei să nu

perturbe domeniul exterior al suprafeţei  , chiar în imediata ei vecinătate.

În acest fel se poate considera că modificarea adusă la repartiţia de sarcină electrică adevărată şi
de polarizaţie existentă anterior de practicarea cavităţii constă practic exclusiv în repartiţia superficială

.
În acest fel, vectorul câmp electric în interiorul cavităţii se poate scrie:

unde: este câmpul de calcul determinat de repartiţia de sarcină existentă înainte de practicarea cavităţii.
este câmpul de calcul propriu al sarcinilor de polarizaţie de pe faţa interioară a cavităţii.
Deci, este determinat local la o cavitate de formă şi orientare date, de valorile a două

mărimi vectoriale locale , .

-9-
 Dacă s-ar cunoaşte deci într-un punct dat două valori diferite, distincte, corespunzătoare

la două cavităţi diferite şi dacă s-ar putea calcula cu ajutorul lor valorile locale ale lui şi ,

determinarea vectorului câmp în orice altă cavitate ar fi imediată şi univocă.

De aceea caracterizarea câmpului electric în corpuri polarizate electric se face complet cu
ajutorul a două mărimi vectoriale de stare.
Mărimile vectoriale de stare ale câmpului electric în corpuri se definesc cu ajutorul vectorului
câmp electric din vidul a două cavităţi potrivit alese, care să satisfacă următoarele condiţii:
- să nu aducă perturbări ale câmpului din exteriorul lor;
- să permită exprimarea intensităţii câmpului din vidul oricărei alte cavităţi de formă dată, în
funcţie de mărimile vectoriale de stare definite cu ajutorul lor;
- să conducă la mărimi vectoriale de stare care în vid, (stare de rarefiere extremă a corpurilor

) să tindă amândouă către vectorul câmp electric în vid .

Aceste două mărimi sunt intensitatea câmpului electric şi inducţia electrică .

Se numeşte intensitatea câmpului electric intr-un punct dintr-un corp o mărime de stare

locală a câmpului electromagnetic, egală numeric cu vectorul câmp din vidul unui mic
canal extrem de subţire orientat în lungul direcţiei locale a polarizaţiei electrice:

Se observă că vectorul n este perpendicular pe suprafaţa ei laterală, fiind perpendicular pe

polarizaţia P , deci  sp   P  n  0 şi E ' p ,canal  0 , deoarece contribuţia bazelor unde n P ,

având arii infiniţi mici superiori, e neglijabilă. Din punct de vedere al sarcinilor de polarizaţie,
perturbaţia introdusă prin practicarea canalului este nulă.

Ecav  E'' E canal P  E '
Se numeşte inducţie electrică într-un punct dintr-un corp o mărime de stare locală a
câmpului electromagnetic, egală numeric cu produsul dintre permitivitatea vidului  0 şi vectorul câmp

E fanta P , din vidul unei mici fante extrem de plate, orientată transversal faţă de direcţia locală a
polarizaţiei electrice.

D   0 E fanta P

- 10 -
 În cazul acestei cavităţi apare o repartiţie de sarcină de polarizaţie de densitate superficială
 sp  P pe baza inferioară şi –P pe faţa superioară; alcătuind un strat dublu care produce un „câmp de

 sp P P
calcul” propriu nul în exterior şi având în interior valoarea: E ` fanta P n  n 
0 0 0

E fanta P  D P
0

Din punctul de vedere al câmpului sarcinilor de polarizaţie, perturbaţia introdusă prin practicarea fantei
este deci maximă.

D P
Se obţine:  E fantaP  E ' E '   E '
0 fanta P 0
 
D
(În vid P  0 şi E '  .
0

De aceea utilizarea a două mărimi pentru caracterizarea vidului este nesemnificativă).

Definiţia fluxului electric ψ se poate face cu relaţia:
 S   D  dA   DdA cos 
S S

În vid, unde P  0 , fluxul electric are expresia:  S    0 Ev  dA

S

     
Cu aceasta, legea legăturii dintre D, E, P se scrie: D   0 E  P
   
De aici rezultă ca vectorii D şi E sunt paraleli numai dacă P şi E sunt paraleli, ceea ce se
întâmplă la materialele izotrope şi liniare.

- 11 -
 INTENSITATEA CÂMPULUI ELECTRIC IMPRIMAT Ei

Se constată că la atingerea stării de echilibru electrostatic intensitatea câmpului electric se

anulează în interiorul conductoarelor omogene sau neaccelerate şi la anumite valori independente de
câmpul electric exterior în care este plasat conductorul şi determinate numai de starea fizico-chimică
locală şi de natura conductorului, în conductoarele neomogene şi accelerate.
Valoarea pe care o ia intensitatea câmpului electric într-un punct din interiorul unui conductor
la atingerea stării de echilibru electrostatic, constituie o proprietate a materialului respectiv.
Această proprietate se caracterizează cu ajutorul mărimii vectoriale de material numită

intensitatea câmpului electric imprimat ( E i ).
Ea se defineşte macroscopic de valoarea cu semn schimbat a intensităţii câmpului electric
care se stabileşte în conductori la atingerea stării de echilibru electrostatic:

 
Ei   E echilibru electrostatic

Deci în conductoare omogene şi neaccelerate, Ei  0 , iar în conductoare neomogene şi

accelerate E i este determinat de neomogenităţile fizico-chimice locale sau de acceleraţie locală a
corpului.

CONDIŢIA DE ECHILIBRU ELECTROSTATIC

Starea de echilibru electrostatic este starea în care e îndeplinită condiţia de anulare a mişcării
ordonate a particulelor şi, deci a forţei rezultante medii exercitate asupra lor.
 
E  Ei  0.
 
În conductori omogeni Ei  0 şi deci, condiţia de echilibru electrostatic este E  0.
Consecinţele acestor condiţii pentru conductoare omogene, sunt:
a) Toate punctele de pe suprafața conductorului au acelaşi potenţial.

E  0.
2   
U 12  V1  V2   E ds  0.
1

În consecinţă, suprafaţa conductorului este o suprafaţă echipotenţială, iar liniile câmpului din
exterior sunt perpendiculare pe această suprafaţă (suprafaţa echipotenţială).
b) Sarcina electrică este repartizată superficial:

Considerând o suprafaţă închisă ∑ în interiorul unui corp şi aplicând teorema lui Gauss:

 
   D  dA   0 E dA  0 E  0 .

 
- 12 -
 ∑

E 0

INFLUENŢA ELECTROSTATICĂ

Se numeşte influenţă electrostatică (inducţie electrostatică) fenomenul de încărcare

superficială cu sarcini de semne diferite, a diferitelor porţiuni ale unui conductor iniţial neîncărcat, sub
acţiunea unui câmp electrostatic exterior.
Încărcarea se face astfel încât, câmpul electric propriu al repartiţiei de sarcină astfel obţinută
să compenseze exact câmpul exterior care în interiorul conductorului, conform condiţiei de echilibru,
trebuie să fie „0”.
  
E  E ext  E propriu  0.

EFECTUL DE ECRAN

Liniile de câmp din exteriorul unui conductor nu pâtrund în interiorul unui gol existent în
conductor.

Liniile de câmp din interiorul cavităţii

(dacă ar exista) nu pot fi închise.
 E ds  0 si Wi  W f
r
1
Ele pleacă de la un punct 1 la un punct 2.
Tensiunea în lungul unei astfel de linii de
ds

E câmp ar fi dată de relaţia:
2 2 

2
U 12   E ds   Eds  0
1 1

Dar U12  V1  V2  0 , deci E  0 .

- 13 -
 Dacă în cavitate ar exista sarcini electrice adevărate, câmpurile din domeniile exterior şi
interior ar fi independente, astfel că, orice modificare a configuraţiei sarcinilor dintr-un domeniu nu ar
afecta câmpul electric static din celălalt domeniu. Ecranarea este eficace chiar şi în cazul când
conductorul (ecranul) nu este o suprafaţă complet închisă, dar este legat la pământ.

PRINCIPIUL METALIZĂRII

O suprafaţă echipotenţială poate fi înlocuită cu o foiţă foarte subţire, metalică, fără ca prin
aceasta câmpul electric să fie perturbat. Prin aceasta, condiţia de ortogonalitate a liniilor de câmp pe
suprafaţa considerată nu este afectată.
SUPRAFEŢE DE DISCONTINUITATE
CONDIŢII DE TRECERE LA SUPRAFAŢA DE SEPARAŢIE, A DOI DIELECTRICI

a) Conservarea componentelor normale ale inducţiei

Considerăm o zonă oarecare din spațiu cu doi dielectrici având permitivități diferite plasați într-
un câmp electric exterior. Considerăm o suprafață ∑ care se trasează astfel încât să cuprindă ambele
zone de dielectric aflate în contact.
Dacă sarcina electrică din interiorul suprafeţei închise ∑ este repartizată pe suprafaţa S,
aplicând teorema lui Gauss, rezultă:     Dv  n  dA   div S Dv  dA    A dA.
 S S

divS Dv   A
Identificând, rezultă: 1
divS Ev  A
0
Dv 2 n  Dv1n   A
Deoarece div S Dv  Dv 2n  Dv1n , relaţiile se transformă: A
Ev 2 n  Ev1n 
0
Divergenţa de suprafaţă a inducţiei electrice este egală cu diferenţa între componentele ei
normale, respectiv cu densitatea de suprafaţă a sarcinii electrice.
Dacă  A  0 Dv1n  Dv 2n .
Deci: Componentele normale ale inducţiei electrice trec continuu prin orice suprafaţă de
discontinuitate neîncărcată cu sarcină.

- 14 -
 n2

E2
D2
D2 n

┌ 
t

n1 
α1 E1
D1

D1n

fig.1 fig. 2

b) Conservarea componentelor tangenţiale ale intensităţii câmpului electric

Considerând un mic contur Γ la suprafaţa de separaţie a celor două medii şi scriind integrala de
linie a vectorului câmp electric în lungul lui, se obţine:

e   E ds   E1ds cos 1   E2 ds cos  2  0

 1 2

Adică, E1t  E2 t .
Componentele tangenţiale ale intensităţii câmpului electric trec continuu prin orice suprafaţă de
discontinuitate.

Cele două relaţii reprezintă teoremele de conservare ale vectorilor D şi E la trecerea prin
suprafaţa de discontinuitate. Ele sunt forme particulare locale ale legii fluxului electric şi a teoremei
potenţialului electrostatic.
CAPACITĂŢI

Se consideră „n” conductoare omogene având intensitatea câmpului electric în vidul din
interiorul lor 0 şi suprafeţele lor echipotenţiale. Ele sunt plasate într-un mediu dielectric care nu conţine
sarcini electrice adevărate în spaţiul dintre conductoare →  v  0 . Sistemul astfel configurat se găseşte
în apropierea şi sub influenţa pământului.

- 15 -
Se pot enunţa teoremele:
TEOREMA UNICITĂŢII:

Câmpul electrostatic al unui sistem de conductoare omogene situate într-un mediu izolant,
neîncărcat şi liniar este complet determinat fie prin sarcinile lor fie prin potenţialele lor, fie de o parte
din sarcinile unor conductoare şi de potenţialele celorlalte conductoare.

TEOREMA SUPERPOZIŢIEI:

Câmpul electrostatic produs de două sau mai multe repartiţii de sarcină, în medii liniare, este
egal cu suma câmpurilor produse de fiecare repartiţie în parte.
Consecința imediată a acestei teoremei este: dacă sarcinile tuturor conductoarelor cresc
proporțional de λ ori, sau potenţialele conductoarelor, cresc de λ ori atunci potenţialul fiecărui punct
din spaţiu creşte de λ ori.
Relaţiile de valabilitate ale câmpului electrostatic sunt liniare în medii liniare. Teorema
superpoziţiei permite ca prin soluţii mai simple unor cazuri simple să se obţină soluţiile
corespunzătoare unor cazuri mai complicate.

q1 ,V1 q 2 ,V2
0

q3 ,V3

n3

V0  0

Dacă considerăm conform figurii distribuţia de sarcini q1 , q2 , q3 şi V0  0 , potenţialul într-

un punct oarecare va fi V r  , intensitatea câmpului electric corespunzător.

 
E (r )   grad V r  şi inducția electrică Dr    0 E r  .

Pentru o distribuţie de sarcini diferită q1, q2 , q3 se va obţine potenţialul V r  şi

E r    grad V r 

.
D r    0 E r 

- 16 -
 q1  q1  q1;
Dacă cele două distribuţii există simultan, q2  q2  q2 ; , rezultă din teorema superpoziţiei
q3  q3  q3,

că potenţialul este V r   V r   V r 

şi E r   E r   E r  şi D r   D r   D r  .

Dacă s-ar considera o altă distribuţie de sarcini:
V (r )   V r 
q1   q1 ; q2   q2 ; şi q3   q3 ar rezulta: E r    E r  .
D r    D (r )
Considerăm cazul unui dielectric omogen şi neîncărcat. Potenţialul, rezultat din existenta
unei densităţi de suprafaţă de sarcină electrică, este conform relatiei:
1  s dA
V
4 0 S R

Dacă în fiecare punct  s   s   s , potenţialul se va putea scrie:

1  s dA 1  sdA
V
4 0 S R

4 0  S R

V  V `  V ``
şi: E r    gradV   gradV `  gradV ``  E r   E r 

CONDENSATORUL ELECTRIC. CAPACITATEA

Se consideră un sistem format din două conductoare omogene, încărcate cu sarcini electrice
adevărate q1 şi q 2 , egale şi de semne contrare. q1  q şi q2  q . Un asemenea sistem se numeşte
condensator electric. Între conductoare (armături) sunt dielectrici omogeni sau neomogeni dar

neîncărcaţi şi fără polarizaţie permanentă:  v  0 şi Pp  0 .

q1 q q q
Se defineşte capacitatea electrică cu relaţia: C   1  2 
V1  V2 U 12 U 21 U
Un sistem de două conductoare formează un condensator dacă aplicând o tensiune între cele
două armături, toate liniile de câmp care pleacă de pe o armătură ajung pe cealaltă.
Aplicând tensiunea U 12 condensatorului, pe o armătură apare sarcina q1 iar pe cealaltă q 2 .

- 17 -
Considerăm o suprafaţă închisă  care trece prin cele două conductoare (în interiorul cărora

D   0 E  0 ) şi se închide în exteriorul lor astfel încât să nu intersecteze linii de câmp, fluxul electric

în ea este nul.

D 0
Ø V1
   q  0 E 0 q1
Dar q  q1  q2  0 ∑
q1  q2
 0

D 0 q2
E 0
Ø V2

TEOREMA CAPACITĂŢII:

Valoarea capacităţii unui condensator cu dielectric liniar (permitivitatea ε independentă de

câmp) este pozitivă şi independentă de sarcină şi de diferenţa de potenţial fiind o caracteristică a
condensatorului.
q q1 q
C 1   1  C
Din teorema superpoziţiei, rezultă: U 12 U 12 U 12 
C  C q,V 

CALCULUL CAPACITĂŢII ELECTROSTATICE

Se procedează astfel:
- se presupune condensatorul încărcat cu sarcinile q şi – q pe armăturile sale;
- se determină intensitatea câmpului electric dintre armături (în dielectric);
2
- se calculează tensiunea electrică cu integrala U 12   E ds (în mod obişnuit de-a lungul unei
1

linii de câmp) sau cu relaţia U12  V1  V2 .

q
- se aplică relaţia C  pentru determinarea capacităţii.
U
Pentru calculul intensităţii câmpului electric, în cazuri simple se foloseşte legea fluxului electric.

- 18 -
 CAPACITATEA CONDENSATORULUI PLAN

Condensatorul plan are armăturile plane paralele şi apropiate, despărţite cu un dielectric de

permitivitate ε. Dacă distanţa dintre armături este foarte mică, câmpul dintre armături se consideră
omogen. (La capete liniile de câmp se curbează).
Aplicând legea lui Gauss suprafeţei ∑ se poate scrie:
    D  dA   D  dA  q.
 C

În conductor D  0 .
∑
q q1
Se obţine: D  
A A
D q1
şi E  .
 A

Tensiunea între cele două armături de-a lungul unei linii de câmp este:
2 2 q1 d
U 12   E  ds   E  ds  Ed  .
1 1 A
q1 A
Identificând, rezultă: C   .
U 12 d
TEOREMA CAPACITĂŢILOR ECHIVALENTE

În cazul unei reţele de condensatoare cu două borne A şi B de acces, se numeşte capacitate

qA q
echivalentă mărimea: Ce   B .
U AB U BA

unde: q A  qB este sarcina absorbită pe la borna A când se aplică tensiunea U AB reţelei iniţial
descărcată.
Capacitatea echivalentă a unei reţele de condensatoare este deci capacitatea unui
condensator care fiind supus la aceiaşi tensiune ca şi sistemul de condensatoare, se încarcă cu
aceiaşi sarcină electrică ca şi sistemul dat.

- 19 -
PARALEL
„n” condensatoare sunt legate în paralel dacă toate au aceiaşi tensiune la borne. Deci:
q1  C1U AB . ø
q 2  C 2U AB . A
...................
q n  C nU AB q2
q1 qn
C1 C2 Cn
-q2 -qn
-q1

UAB
ø
B

q AB q  q 2  ...  q n
şi Ce   1  C1  C 2  ...  C n
U AB U AB
n
Ce   Ci
i 1

SERIE

„n” condensatoare sunt legate în serie, astfel încât între cele două borne exterioare A şi B ele constituie
o succesiune de elemente în care borna de ieşire a unuia este borna de intrare a celuilalt.
U AB  U1  U 2  ....  U n .
q1  q2  ...  qn  q A .
q1 q2
U1  U2  ....
C1 C2

n
1 1 1 1 1 1
şi    ......  . 
Ce C1 C2 Cn Ce i 1 Ci

1
Notăm cu S   elastanţa condensatorului.
C
n
S e   Si
i 1

- 20 -
 RELAŢIILE LUI MAXWELL PENTRU CAPACITĂŢI

În cazul unui sistem de două conductoare care formează un condensator, relaţia de definiţie a
q1  C V1  V2 
capacităţii se scrie:
q 2  C V2  V1 
Între sarcini şi potenţiale, în cazul unui condensator există relaţii omogene şi liniare.
Se pot generaliza aceste formule pentru un sistem de n conductoare omogene, izolate, încărcate
cu sarcini electrice, între care se găseşte un dielectric neîncărcat şi liniar.
Se vor scrie relaţiile pentru n  3 , luând pământul de potenţial „0”.
Conform teoriei superpoziţiei, se deduce expresia potenţialelor V1 , V2 , V3 ale conductoarelor în

funcţie de sarcinile q1 , q2 , q3 , dacă acestea se cunosc.

V1  11q1  12q2  13q3 .

V2   21q1   22q2   23q3 . (1)
V3   31q1   32q2   33q3

Dacă în teorema superpoziţiei:

q1  0 q2  0 q3  0 V11   11q1
q1  0 q2  0 q3  0 V12   12 q 2
q1  0 q2  0 q3  0 V13   13q3
Adică potenţialul corpului este proporţional cu sarcina care-l produce.
Dacă q1  0 q2  0 q3  0 potenţialul conductorului 1 (V1) este suma potenţialelor ca şi cum

ar acţiona fiecare sarcină în parte. Analog pentru V2 si V3 .

Coeficienţii  jk se numesc coeficienţi de potenţial. Ei depind doar de configuraţia geometrică

şi de natura dielectricului.
Dacă se cunosc potenţialele corpurilor şi se cer determinarea sarcinilor electrice, sistemul se
poate aduce sub forma:
q1   11V1   12V2   13V3
q2   21V1   22V2   23V3 (2)
q3   31V1   32V2   33V3
Ultima relaţie reprezintă forma a doua a ecuaţiilor lui Maxwel, rezultate prin rezolvarea cu
ajutorul reguli lui Cramer a sistemului 1.

- 21 -
  11 V1  13
 21 V2  23  21  23  11  13  11  13
 
 31 V3  33  31  33  31  33  21  23
q2   V1   V2   V3 
 11  12  13   
 21  22  23
 31  32  33

şi q2   21V1   22V2   23V3 Δ = det. sistemului

Coeficienţii  jk se numesc coeficienţi de influenţă electrică şi  jj coeficienţi de capacitate

electrică.
Se demonstrează că  jj  0 si  jk 0 pt. jk

De multe ori în practică se exprimă sarcina electrică a unui conductor în funcţie de diferenţa de
potenţial dintre conductorul dat şi alte conductoare.
De exemplu relaţia (2) a sistemului (2) se poate pune sub forma:
q2   21V1  V2    22 (V2  V2 )   23(V3  V2 )  ( 21   22   23)V2.

q2  U 21( 21)  U 23 ( 23 )  U 20 ( 21   22   23 )

q2  U 21C21  U 23C23  U 20C20

C21   21
C23   23
unde:
C20   21   22   23
V2  V2  V0  U 20
Se obţine astfel cea de-a treia şi cea mai importantă formă a relaţiilor lui Maxwell:
q1  C12U12  C13U13  C10U10
q2  C21U 21  C23U 23  C20U 20
q3  C31U 31  C32U 32  C30U 30

unde: C jk este capacitatea parţială între conductoarele j şi k; C j 0 capacităţile parţiale faţă de

pământ. Se demonstrază că C jk  C kj şi C j 0 >0.

ENERGIE ŞI FORŢE ELECTROSTATICE

Pentru a stabili un câmp electrostatic într-o regiune în care nu există, este necesar un lucru
mecanic. Energia unui câmp electrostatic este egală cu lucrul mecanic ce trebuie efectuat din exterior
pentru a aduce sarcinile de la infinit în poziţiile pe care le ocupă în câmp.

- 22 -
 Operaţia se efectuează foarte lent şi izoterm pentru a avea mereu echilibru electrostatic (fără
dezvoltare sau transfer de căldură), în medii liniare (  nu depinde de câmp).
Stabilirea câmpului se face astfel încât la un moment dat sarcina electrică în fiecare punct să
fie egală cu o aceeaşi fracţiune  din valoarea ei finală; astfel fiecare etapă va fi o stare electrostatică.
Se presupune că sarcinile se aduc de la infinit cu ajutorul unor mici corpuri de probă.
Se consideră „n” conductoare omogene şi imobile, având sarcinile qk şi potenţialele
Vk (k  1,2,3...n). În stare finală   1 . Într-o stare intermediară a sistemului, sarcina qk`  qk produce

un câmp electrostatic având în fiecare punct din spaţiu intensitatea şi potenţialul V  .

Pentru a aduce sistemul într-o staţionară apropiată în care sarcinile sunt qk  dqk şi

potenţialele Vk  dV ' k ` , trebuie aduse de la infinit, cu n corpuri încărcate sarcinile elementare dq k cu

care să se mărească sarcinile conductoarelor. Pentru aducerea fiecărui corp de probă trebuie să se
' '
exercite asupra lui, de-a lungul întregului traseu o forţă d F k   E k dqk' egală şi opusă celei exercitate

de câmpul electric al sarcinilor q k` (existente la acea etapă în conductoare).

Trebuie cheltuit deci, lucrul mecanic elementar:

n Pk n  Pk ' 
L       E k d s 
'
( E k dq k' )d s dq k'
k 1  k 1   

pentru a trece sistemul din starea intermediară într-o stare infinit apropiată.
Fiecare integrală se efectuează de la infinit până la un punct oarecare PK pe suprafaţa S k a
conductorului k.

- 23 -
 Pk
'
Integralele cu semn schimbat dintre paranteze sunt chiar potenţialele Vk'    E k d s ale


conductoarelor în stare intermediară, considerată în ipoteza că potenţialul de la  se ia nul

V ()  V0  0 .

Deci lucrul mecanic elementar necesar pentru a spori cu dq k sarcinile celor n conductoare este:
n
L  Vk'  dq k'
k 1

În conformitate cu principiul conservării energiei, transformarea considerată fiind reversibilă

şi izotermă, acest lucru mecanic elementar (singurul efectuat deoarece conductoarele sunt imobile) este
egal cu diferenţiala exactă a energiei electrice We a sistemului (mai exact a energiei lui libere
electrice).
Deci: L  dWe şi
n
dWe  Vk'  dqk'
k 1

'
Valorile Vk şi dqk' pot fi exprimate funcţie de parametrul  (sau cu creşterea lui, d ), de
potenţialele V k şi de sarcinile q k în stare finală, observând că în cazul când:

q k'  q k
dq k'  q k  d
Potenţialele se pot exprima cu relaţiile lui Maxwell, ca funcţii omogene de sarcini şi liniare
(mediul este liniar).

Vk'   k1 q1'   k2 q2'  ...  kn qn'

Vk'   k1 q1   k2 q2  ...  kn qn  Vk
Înlocuind în expresia energiei, se obţine:
n n
dWe   Vk d (q k )  Vk q k d
k 1 k 1

Energia câmpului electrostatic se obţine integrând expresia anterioară de la starea iniţială

  0 până la starea finală   1 .
n 1 n 1 n 1
We    dWe   Vk q k d  Vk q k  d
k 1 0 k 1 0 k 1 0

- 24 -
 1
2 1 1 n
şi deoarece  d   rezultă We  Vk qk .
0
2 2 2 k 1

LOCALIZAREA ENERGIEI ÎN CÂMPUL ELECTRIC.

DENSITATEA DE ENERGIE ELECTRICĂ

În expresia anterioară, energia este dată funcţie de potenţialele punctelor din spaţiu în care
există sarcină electrică (adevărată). Expresia nu indică localizarea corectă a acestei energii, care de fapt
este repartizată în câmpul electric, adică în afara corpurilor conductoare încărcate cu sarcină electrică.
Pentru a obţine o localizare corectă, se caută o exprimare a energiei în funcţie de mărimile de

stare ale câmpului electric ( E, D ).

We dWe
Fie we densitatea de energie electrică: we  lim
v 0 
v dv
(energia înmagazinată în unitatea de volum)
Considerăm cazul simplu al unui câmp omogen cuprins între două plăci paralele, situate la
distanţa d, de arie A (câmpul unui condensator plan).
Energia totală a condensatorului este calculată cu relaţia:

CU 2 A Ad 2 E 2
We   U 2  E V 
2 2d 2 2
unde: U  E  d

We E 2 D 2 E  D
sau we    
v 2 2 2
Valabilitatea expresiei se menţine şi în cazul general al câmpului neomogen. În acest caz,
volumele elementare V , mărginite de câte două mici suprafeţe echipotenţiale, pot fi considerate
echivalente cu mici condensatoare plane, în care energia are o valoare echivalentă cu cea determinată
de relaţiile anterioare. Se pot considera metalizate cele două porţiuni de suprafeţe echipotenţiale fără să
E 2
se modifice câmpul dintre ele, a cărui energie va fi deci: We  V
2
We E 2 D 2 E  D
şi we     (densitatea de energie electrică).
V 2 2 2

- 25 -
Energia localizată în volumul V de câmpul electric este dată de relaţia:

ED
We   w dv  
V
e
V 2
dv

Ultima relaţie este valabilă pentru calculul energiei electrice în câmpurile variabile în timp (de
exemplu în cazul câmpurilor electrice produse de variaţia în timp a câmpului magnetic).

FORŢELE ELECTROSTATICE. CALCULUL

(Teoremele forţelor generalizate)

Teorema lui Coulomb pentru calculul forţelor este valabilă doar pentru dielectrici omogeni şi
presupune cunoaşterea prealabilă a repartiţiei de sarcină electrică. S-au elaborat metode de calcul a
forţelor pe baza lucrului mecanic ce s-ar efectua la o deplasare oarecare a corpurilor asupra cărora se
exercită. Metodele folosesc conceptele de „coordonată generalizată” şi „forţa generalizată”.
Dacă configuraţia sistemului se poate caracteriza complet cu un număr determinat de variabile
scalare (cu variaţii liniar independente), aceste variabile se numesc coordonate generalizate ale
sistemului şi numărul lor se numeşte numărul de grade de libertate ale acestuia. Coordonatele
generalizate pot fi distante, unghiuri de rotaţie în jurul unui ax fix, ariile unor suprafeţe, volume, etc. Se
notează cu „x”.
Dacă configuraţia unui sistem are o variaţie infinitesimală coordonatele generalizate au variaţii
elementare dx, iar forţele care se exercită asupra corpurilor efectuează un lucru mecanic elementar care
în cazul variaţiei unei singure coordonate de acest fel este:
L  Xdx
mărimea X se numeşte forţă generalizată şi nu totdeauna este o forţă propriu-zisă.
Considerăm n conductoare încărcate şi presupunem că unul din corpurile sistemului (unul
dintre conductoare sau un corp izolat situat între ele), A, se deplasează astfel încât variază o singură
coordonată generalizată a sa cu dx, forţă generalizată corespunzătoare fiind notată cu X.
Considerăm că atât variaţiile posibile de sarcini, cât şi deplasarea corpului A se face suficient
de lent pentru a fi mereu menţinută starea de echilibru electrostatic.
Sensul mecanic efectuat de sursele exterioare, pentru variaţia cu dq k a sarcinilor
conductoarelor trebuie să acopere nu numai creşterea energiei câmpului electric ci şi lucrul mecanic al
forţei X, care modifică coordonata generalizată.
n
Vk' dqk'  dWe  Xdx
k 1

- 26 -
 PRIMA TEOREMĂ A FORŢELOR GENERALIZATE

Pentru a obţine expresia simplă a forţei generalizate X, se presupune că sarcinile corpurilor

rămân constante q k  ct .
Condiţia se îndeplineşte dacă conductoarele se deconectează de la sursele exterioare.
n
Deci dq k  0 şi V dq
k 1
k k 0

(dWe ) q  We 
Deci, (dWe ) q ct   Xdx şi, X     
dx  x  q ct
Semnul (-) arată dacă dx este deplasarea produsă sub acţiunea forţei X, lucrul mecanic efectuat
de această forţă este pozitiv (Xdx>0) şi energia câmpului scade (dWe<0).
Deci, când sursele sunt deconectate, lucrul mecanic se poate produce numai pe baza rezervelor
interne de energie ale sistemului, deci pe baza energiei interne a câmpului electric.
Prima teoremă a forţelor generalizate se enunţă astfel:
TEOREMA 1 Forţa generalizată X, corespunzătoare coordonatei generalizate x, este egală
cu derivata cu semn schimbat a energiei (exprimată funcţie de sarcini şi potențiale) în raport cu
coordonata generalizată la sarcini constante.
A DOUA TEOREMĂ A FORŢELOR GENERALIZATE. Considerăm cazul când în timpul
variaţiei configuraţiei sistemului, potenţialele tuturor corpurilor se menţin invariabile, adică VK  ct ,
variază sarcinile lor.
Un astfel de regim se obţine când toate corpurile sunt conectate la bornele unor surse
exterioare de tensiune constantă.
La modificarea configuraţiei sistemului, se modifică capacitatea între conductoare şi deoarece
VK  ct , variază sarcinile lor. Sarcinile suplimentare sunt transmise sistemului de surse exterioare.
n
Deci: V dq
k 1
k k  (dWe )V ct  Xdx  0

Dacă VK  ct şi permitivitatea nu depinde de intensitatea câmpului, este valabilă pentru

1 n

n
energia câmpului relaţia: (We )Vk ct  Vk q k şi (dWe )V ct  ct  1 Vk d qk deci jumătate din lucrul
2 k 1 2 k 1
mecanic al forţelor exterioare.
Rezultă evident: Xdx  (dWe )V ct
Dacă în sistem se introduce o deplasare sub acţiunea forţei X, lucrul mecanic este pozitiv; deci
şi creşterea energiei este pozitivă. Aportul de energie din exterior este egal cu dublul creşterii energiei
- 27 -
câmpului şi se împarte în mod egal între creşterea energiei şi lucrul mecanic efectuat de forţele
electrice.
(dWe )V  We 
Deci, X   
dx  x V ct
A doua teoremă a forțelor generalizate se enunță astfel:
Forţa generalizată X, corespunzătoare coordonatei generalizate x este egală cu derivata
energiei (exprimată ca funcţie de potenţiale şi de coordonată generalizată) în raport cu coordonata
generalizată la potenţiale constante ale conductoarelor.
Deci, forţa depinde numai de poziţiile corpurilor şi de valorile sarcinilor lor în momentul
considerat şi nu depinde de modul în care se va dezvolta procesul energetic, în cazul în care sistemul se
va pune în mişcare sub acţiunea ei.

- 28 -