CURS 1 08.10.

2019

FARMACOLOGIE GENERALA

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Farmacologia este stiinta care studiaza interactiunile dintre medicamente si organism. Etimologic
deriva de la pharmakon(grec.) = medicament si logos(grec.)=stiinta.

Medicamentul(definitia OMS)- o substanta sau un produs destinat sau utilizat pentru

diagnosticarea, profilaxia sau tratarea(fie ameliorarea, fie vindecarea) unei maladii.

Farmacologia moderna cuprinde sase ramuri principale:

· 3 ramuri fundamentale - Farmacocinetica

-Farmacodinamia

-Farmacotoxicologia

· 3 ramuri cu caracter aplicativ - Famacografia

-Famacoterapia

-Farmacoepidemiologia

Farmacocinetica studiaza evolutia medicamentului de la administrare pana la eliminare.

Farmacodinamia studiaza efectele biologice ale medicamentelor in organism.

Farmacotoxicologia studiaza efectele adverse si intoxicatiile acute sau cronice ale

medicamentelor.

Farmacografia studiaza regulile de prescriere a medicamentelor, referitoare la formele

farmaceutice,caile, modul de administrare si prescrierea dozelor.

Farmacoterapia studiaza indicatiile terapeutice.

Farmacoepidemiologia studiaza contraindicatiile si precautiile medicamentelor.

Din cele sase ramuri principale ale farmacologiei s-au desprins si alte ramuri, cum sunt:

-Farmacodinamia fundamentala biochimica

-Farmacogenetica

-Farmacologia informationala

-Cronofarmacologia

-Gerontofarmacologia

BIOFARMACIA

Biofarmacia este o stiinta farmaceutica noua, de granita, intre farmacologie si tehnica

farmaceutica, ce studiaza influenta formularii medicamentelor, in cadrul formei farmaceutice,
asupra eficientei terapeutice.

Biofarmacia opereaza cu doi parametri moderni ce caracterizeaza medicamentele:

-disponibilitate farmaceutica- reprezinta cantitatea de substanta activa eliberata din forma

farmaceutica

-biodisponibilitate-reprezinta cantitatea de substanta activa eliberata si absorbita

Termenul de biofarmacie a fost introdus de G.Levy in 1961 si deriva etimologic de la cuvintele

grecesti pharmakon = medicament si bios = viata.

FAZELE SI ETAPELE PARCURSE DE MEDICAMENT IN ORGANISM

De la administrare pana la aparitia efectului terapeutic sunt parcurse urmatoarele etape:

1.Faza biofarmaceutica- se desfasoara la locul de administrare a medicamentului

are 2 etape - a) eliberarea din forma farmaceutica

 - b) dizolvarea in lichidele biologice de la locul de administrare

2.Faza farmacocinetica - se desfasoara in tot organismul si are 3 etape:

a) absorbtia - este etapa de trecere a substantei active de la locul de administrare in circulatia

sangvina generala

b) distribuirea- transportul substantei active cu ajutorul sangelui in sistemul circulator

- difuziunea in tesuturi - absorbtia din sange in tesuturi

- distribuirea si fixarea substantei active la nivelul tesuturilor

- metabolizarea (biotransformarea), cu aparitia metabolitilor activi sau inactivi

c) -eliminarea - excretia din organism, la nivelul cailor de eliminare, ca atare sau sub forma de
metaboliti

L A D M E:

L - ELIBERARE

A - ABSORBTIE

D - DISTRIBUTIE

M - METABOLIZARE

E - ELIMINARE

3.Faza farmacodinamica - are loc la nivelul de actiune a medicamentului si are 2 etape

a) fixarea moleculelor de substanta pe substratul respectiv

b)declansarea actiunii farmacodinamice

BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR
Biodisponibilitatea este un parametru farmaceutic specific fiecarui medicament, parametru ce
poate fi exprimat prin doua variabile:

-cantitatea de substanta activa eliberata dintr-o forma farmaceutica si absorbita in circulatia

sistemica si

-viteza cu care substanta activa este eliberata si absorbita

In sinteza, biodisponobilitatea (disponibilitatea biologica) exprima cantitatea de substanta activa,

precum si viteza cu care aceasta este cedata de medicament, este absorbita in organism, ajunge la
locul de actiune si isi manifesta efectul biologic.

BIOECHIVALENTA MEDICAMENTELOR

Postulatul bioechivalentei

Multe decenii, prescrierea medicamentelor si eliberarea lor s-au facut conform postulatului
bioechivalentei. Postulatul bioechivalentei prevedea ca doza indicata pe eticheta medicamentului
este si doza absorbita de organism.

Observatiile facute au semnalat aparitia unor insuccese terapeutice din cauza subdozarilor sau a
unor accidente datorate supradozarilor, ca urmare a utilizarii unui medicament, in acceasi
posologie(doze si ritm de administrare), diferind: fie indivizii la care este administrat, fie
formularea preparatului sau thenologia de preparare. Aceste observatii au infirmat postulatul
bioechivalentei.

A fost introdus un nou postulat al bioechivalentei, care stabileste ca doza indicata pe eticheta nu
este egala cu doza absorbita si care este fondat pe un nou parametru al formei farmaceutice, si
anume biodisponibilitatea.

Conform postulatului bioechivalentei, pot fi considerate bioechivalente numai preparatele cu

aceeasi biodisponibilitate.

Tipuri de echivalenta
 · echivalenta chimica- echivalenta intre medicamente care contin aceeasi substanta activa,
in aceeasi doza dar in forme farmaceutice diferite

· echivalenta farmacologica- echivalenta intre medicamente cu acelasi efect

farmacologic, chiar daca substanta activa difera, cu conditia ca ambele structuri sa se
metabolizeze in organism la aceeasi structura chimica (ex promedicamentele sau
prodrogurile: bacampicilina-ampicilina, amitriptilina-nortriptilina)

· echivalenta terapeutica- echivalenta intre medicamente cu aceeasi eficacitate

terapeutica la acelasi individ, in acelasi dozaj, indiferent daca medicamentul prezinta
numai echivalenta chimica, farmaceutica sau farmacologica

· echivalenta biologica(bioechivalenta)- echivalenta chimica si farmaceutica, plus

biodisponibilitate identica intre cele doua preparate

Bioechivalente sunt considerate doua preparate farmaceutice cu substante active echivalente

chimic care, administrate la acelasi individ, in aceeasi posologie, realizeaza concentratii
plasmatice si tisulare echivalente in timp.

Practic, doua produse farmaceutice cu aceeasi substanta activa pot fi inlocuibile la bolnav, fara
risc, daca biodisponibilitatea lor este diferita nesemnificativ( < 5 %).

Nu se recomanda substituirea in anumite cazuri: substante active cu indici terapeutici mici(raport

intre doza letala 50 si doza eficace 50 IT= DL50/DE50. Cu cat IT este mai mic, cu atat
toxicitatea medicamentelor e mai mare.Se recomanda prudenta pentru substantele care se
adreseaza bolilor cu mortalitate mare(cardiotonice, antianginoase, antidiabetice).

TIPURILE DE BIODISPONIBILITATE SI MODALITATILE DE DETERMINARE

Determinarea biodisponibilitatii se bazeaza pe criteriile:

-farmacocinetic- se urmareste evolutia in timp a concentratiei de substanta activa in diverse

lichide biologice-sange, plasma, saliva, lichid cefalo-rahidian), la diferite intervale de timp de la
administrare
-farmacoterapeutic- se urmareste evolutia efectului produs in timp.

Din punct de vedere al metodologiei de determinare exista trei tipuri de biodisponibilitate:

- absoluta

-relativa

-relativa optimala

Protocolul de determinare a biodisponibilitatii:

-metodele de dozare trebuie sa fie foarte sensibile si specifice pentru substanta respectiva

-indivizii participanti trebuie sa fie sanatosi, si cat mai apropiati ca rasa, sex, varsta, greutate,
activitate pe care o desfasoara

-posologia poate fi in doza unica sau in doze repetate

-frecventa si durata prelevarii probelor si dozarilor se stabilesc in functie de timpul de

injumatatire a substantelor active in sange( T1/2= timpul in care concentratia substantei active se
reduce la jumatate)

-dieta sa fie aceeasi

- studiul trebuie facut incrucisat(fiecarui individ i se administreaza atat substanta de testat cat si
substanta de referinta).

FACTORII CARE INFLUENTEAZA BIODISPONIBILITATEA

Factorii care influenteaza biodisponibilitatea sunt dependenti de:

-medicament

-organism

-substante asociate
1.Factori dependenti de medicament

Sunt factori farmaceutici si fizico-chimici, dependenti de :

a)Forma farmaceutica

b)Substanta activa

a)Forma farmaceutica

Factorii care influenteaza sunt:

-tipul formei farmaceutice(drajeu, capsula, comprimat, solutie etc)

-forma ei geometrica

-formularea

-tehnologia de fabricatie

-adjuvantii(tipul si proportia)

Acesti factori influenteaza viteza si timpul de eliberare a substantei active.

b) Substanta activa

Substanta activa influenteaza prin:

-marimea particulelor-structura chimica( sare, ester, complex etc)

-solubilitate-hidrosolubile sau liposolubile

-coeficient de partaj ulei-apa

-starea fizica (hidratata sau anhidra, cristalina sau amorfa, polimorfism)

-marimea moleculei

-doza de administrare

-particularitati farmacocinetice la locul de absorbtie(biotransformare, coeficient de absorbtie)

-profil farmacocinetic de tip retard(% legare de proteinele plasmatice, % legare de proteinele
tisulare, % de reabsorbtie in tubii renali, participarea la circuitul entero-hepatic)

Acesti factori influenteaza viteza si timpul de dizolvare, precum si absorbtia substantei active.

2. Factori dependenti de organism

Sunt a) factori generali

b) factori particulari

a) Factorii generali

Sunt factorii care influenteaza transferul prin membranele biologice, suprafata, grosimea, porii,
sistemele membranare de transport activ, polarizarea si mediul pe cele doua fete ale membranei.

b) Factorii particulari

-calea de administrare si modul de administrare- influenteaza prin tipul membranelor biologice

strabatute si numarul lor, suprafata si grosimea, vascularizatia si debitul circulator local, timpul
de contact, pH-ul la locul de absorbtie, efectul primului pasaj, modul de administrare(perfuzie
sau bolus, doza unica sau doze repetate)

-starea fiziologica - obisnuita sau particulara(ciclul menstrual, stare de graviditate, varste

extreme), bioritmurile

-starea patologica-care poate fi a caii respective, sistemica sau pot exista anomalii genetice

Acesti factori influenteaza absorbtia.

3. Asocierea cu diverse substante

Poate influenta absorbtia si biodisponibilitatea asocierea cu:

-medicamente

Printre cele mai periculoase combinatii pot fi enumerate:

- fentanilul si heroina sau cocaina - fentanilul este intre 50-100 de ori mai puternic decat morfina.
Amestecat cu heroina sau cocaina poate provoca batai neregulate ale inimii, incapacitatea de a
respira si deces.

- warfarina si aspirina - asociatia poate creste riscul de sangerare. Riscul este accentuat atunci
cand pastilele se combina si cu usturoi.

- lisnopril si potasiu - pot cauza un ritm cardiac anormal. Potasiul este prescris pentru
echilibrarea nivelelor scazute ale acestui mineral cauzate de unele medicamente pentru
tratamentul tensiunii arteriale.

- statine si niacina - cresc riscul lezarii musculaturii.

-tetraciclinele administrate impreuna cu calciul se inactiveaza

Singura modalitate de protejare este de a evita in totalitate amestecul medicamentelor. Cand acest
lucru nu este posibil, fiecare persoana trebuie sa se informeze in legatura cu medicamentul pe
care il utilizeaza si cu modul in care acesta ar putea interactiona cu alte medicamente. Inainte de
a se folosi orice fel de medicament se va cere sfatul medicului sau farmacistului.

-alimentele

Există situaţii în care alimentele şi medicamentele intră în conflict, influenţându-şi reciproc

absorbţia şi acţiunea specifică sau încercând să-şi impună propriile efecte.

Cea mai mare parte a alimentelor şi medicamentelor se administrează pe cale orală, de aceea
interacţiunile frecvente dintre ele au loc la nivelul tubului digestiv şi sunt influenţate de tipul şi
cantitatea de mâncare ingerată, de perioada de timp în care se află în contact, de funcţionarea
optimă a sistemului diegstiv.

Alimentele:

· accelerază, întârzie sau împiedică absorbția unui medicament,

· alimentele modifică distribuția unui medicament în țesuturi sau interferează cu

metabolizarea, transportul și eliminarea substanțelor din organism

· alimentele blochează efectele medicamentelor prin modificarea reacțiilor

 farmacodinamice

· alimentele intensifică sau inhibă efectele secundare sau naturale ale anumitor
medicamente

· există alimente și medicamente ce pot avea structuri chimice asemăntoare care,

consumate simultan, produc confuzie în organism și pot determina absorbția unuia în
detrimentul celuilalt.

Exemple:

-sucul de grapefruit-doar un pahar de suc de grapefruit poate interfera cu enzimele intestinale

importante, ceea ce faciliteaza patrunderea multor substante medicamentoase in fluxul sanguin:
jumătate de pahar cu suc de grepfruit poate să tripleze efectul antibioticelor, analgezicelor și al
pastilelor contra cancerului sau colesterolului.

-băuturile alcoolice nu se combină cu pastilele contra durerii sau tusei, cu sedative și calmante,
antidepresive și unele antialergice.

-medicamentele folosite în tratamentul cancerului (din clasa corticosteroizilor) administrate

împreună cu alimente ce conțin sodiu (alune sau fistic sărat) declanșează reacții adverse renale și
gastrointestinale;

-cafeaua scade eficacitatea medicamentelor folosite în afecțiuni gastrice sau duodenale.

-alte băuturi pe bază de cofeină pot mări efectul antiastmaticelor care conțin un compus activ
numit efedrină;

-fibrele vegetale în exces scad absorbția digoxinei, substanţă folosită în tratamentul bolilor de
inimă.

Este necesar sa fie studiate si cunoscute interactiunile specifice: aliment - medicament,

medicament - medicament, medicament - aditivi E-uri, aliment - alergii, precum si unele
dispozitii mostenite genetic in scopul prevenirii efectelor adverse ale acestor asocieri, efecte
uneori extrem de severe, putand culmina cu decesul.