Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BIOMATERIALE
Curs 2 – continuare (2)
INTERACŢIUNEA CU
MEDIUL FIZIOLOGIC
Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Generalităţi
Clasificare:
In-vitro: în condiţii de laborator, în general pe
culturi de celule;
o relativ uşor de realizat, limitează utilizarea animalelor
în astfel de experimente;
o pot să apară diferenţe faţă de comportarea în mediul
fiziologic, mult mai complex.
In-vivo: testarea pe animale;
o trebuie utilizate animale care să fie similare cu omul,
şi totuşi este posibil ca datele obţinute să nu fie
valabile pentru acesta;
o se cere minimizarea utilizării animalelor în
experimente, asigurându-ne că rezultatele obţinute
sunt relevante şi obţinute în condiţii de tratament
adecvat al subiecţilor.
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Generalităţi
Toxicitate cronică
Carcinogenicitate
Hemocompatibili
Genotoxicitate
Citotoxicitate
Sensibilitate
Implantare
Toxicitate
Toxicitate
sistemică
subacută
Durata
Iritaţii
CATEGORII DE
contactului
DISPOZITIVE
tate
A
Piele
B
C
A
Membrane
Superficiale B
mucoase
C
A
Suprafeţe
cu leziuni/ B
compromise
C
Teste ISO
Teste FDA
Teste ISO Teste FDA
Matrice de testare a biomaterialelor
Toxicitate cronică
Carcinogenicitate
Genotoxixicitate
Hemocompati-
Citotoxicitate
Sensibilitate
Implantare
Toxicitate
Toxicitate
sistemică
subacută
Durata
Iritaţii
CATEGORII DE
contactului
bilitate
DISPOZITIVE
A
Indirect, flux
sangvin
B
C
A
Comunicare
Comunicare
ţesuturi, os, B
externă
dentină
C
A
Flux sanguin B
C
A
Dispozitive
implant ţesut/os
B
C
Implanturi
A
Sânge B
C
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Pregătirea probelor
Proba de testat trebuie să reprezinte un specimen
reprezentativ pentru dispozitivul produs în cantităţi
industriale.
Ea trebuie să fie finisată sau tratată (acoperită sau
sterilizată) în acelaşi mod ca şi dispozitivul comerciabil.
Deoarece potenţialul toxic al materialelor şi dispozitivelor
depinde de gradul de eliberare a unor componente
solubile, toxice, sunt testate uzual extracte din proba de
analizat.
Totuşi unele teste necesită o evaluare în condiţiile
normale de folosire a dispozitivului, şi atunci se testează
direct citotoxicitatea unei piese din acesta.
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Pregătirea probelor
În cazul solubilizării unor componente din
dispozitiv se utilizează o serie de soluţii cu o
polaritate descrescătoare pentru a asigura o
extracţie corespunzătoare a compuşilor cu
diferite solubilităţi.
Cele mai comune medii de extracţie utilizate
sunt:
ser fiziologic;
ulei vegetal;
dimetilsulfoxid;
etanol;
mediul de cultură al celulelor - pentru testarea
citotoxicităţii in vitro.
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Pregătirea probelor
Hemocitometru
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Testarea in – vitro pe osteoblaste
Etape de lucru:
se introduce proba de material în placa Petri şi se
sterilizează (8-10 ore) cu ajutorul lămpii cu
ultraviolete, pe ambele suprafeţe alternativ;
se sterilizează proba prin cufundare în soluţie PBS
(Phosphate Buffer Saline) sterilă (2-4 ore);
se însămânţează 100.000 celule/placă Petri,
inclusiv în proba control (placă Petri care nu
conţine proba de material);
se incubează culturile în atmosferă cu 5% CO2, la
37oC;
după 18-20 ore se vizualizează celulele la
microscopul cu inversie şi se fac poze în VIS
(vizibil) cu o cameră foto digitală.
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Testarea in – vitro pe osteoblaste
Etape de lucru:
culturile se incubează (în atmosferă cu 5% CO2, la
37oC) cu hipericină (1-2 ore) care pătrunde în
celule şi le marchează fluorescent;
se îndepărtează mediul care conţine hipericină
(pentru reducerea ecranării semnalului de la celule
datorată difuziei colorantului în mediu) şi se
adaugă EMEM (Eagle's Minimal Essential Medium)
proaspăt;
se vizualizează la microscopul cu inversie şi se fac
poze în VIS şi UV (ultraviolet);
se îndepărtează probele şi se spală celulele de 2 ori
cu soluţie PBS.
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Testarea in – vitro pe osteoblaste
Etape de lucru:
se tratează celulele cu soluţie MTT [bromură de 3-
(4,5dimetiltiazolil)-2,5-difeniltetrazoliu] şi se
incubează în atmosferă cu 5% CO2, la 37oC (2-4
ore);
se îndepărtează soluţia MTT şi se solubilizează
formazanul obţinut (culoare albastru-închis) cu o
soluţie de izopropanol (15-20 minute);
se citeşte densitatea optică a formazanului
solubilizat la 595nm cu ajutorul unui
spectrofotometru, obţinându-se o funcţie
absorbanţă – concentraţie colorant – număr de
celule active metabolic din cultură.
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Testarea in – vitro pe osteoblaste
Micrografie în contrast de fază a fibroblastelor CCD-1070Sk din control (obiective A-10x; B-20x; C-40x).
I II III
Micrografie în contrast de fază a fibroblastelor CCD-1070Sk din plăcile Petri cu probele: I; II; III (obiectiv 10x).
3. Evaluarea interacţiunii
implant – mediu fiziologic
Testarea in – vitro pe osteoblaste
Studii
▲ 70S - 28 zile SBF ♦ HAp 46-0905
►
▼Ca3(PO4)2 01-0941
♠ ▲
♦ ♠ CaCO3 70-0095
▲ ▲ ▲ ▼ ▼ ♦ ►NaCl 78-0751
▲ ▲ ▲▼♠ ▲ ► ▲ ♦ ▲ ►
2000
► 70S - 21 zile SBF
▲ ♦
♠ ▼ ►
▲ ▲ ▲ ▲♠ ▼ ♦
▲ ▲ ▲▼♠ ▲ ▲ ♦ ▲ ►
1500
70S - 14 zile SBF
▲
♠ ►
▲ ▲ ▲ ▲♠ ♦ ♦
▲ ▲ ▲ ▲ ♠ ▲
► ▲ ♦ ▲ ►
1000
70S - 6 zile SBF
▲
♠
♦
▲♠
▲ ▲ ▲ ♦ ▲ ▲
♦
▲ ▲ ▲ ♠ ▲ ▲
500 ▲
70S - iniţial
▲ ▲ ▲ ♦
▲ ▲ ♦ ▲ ▲
▲ ▲
▲ ▲ ♦ ▲
0
20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
21 zile 28 zile