XVII.

Familia

(soţi)

(sună ceasul, cineva îl opreşte)

– Bună, draga mea!
– Mmm...
– Da, ştiu, e greu dimineaţa...
(se aude un pupic)
– Hai, frumoasă din Pădurea Adormită...
– Acum m-am trezit... Cum e vremea?
– E soare. Şi e ora 6.30!
– Bun. Pregătesc eu micul dejun şi tu trezeşti copiii?
– Da, dar după ce mă bărbieresc, adică în zece minute.
– E perfect. Ce vrei la micul dejun?
– Omletă cu şuncă, pâine prăjită şi suc de portocale. Fă-le şi copiilor la fel, poate le e poftă...
– Sigur. Oricum, fac întâi cafeaua! Vă aştept pe toţi în bucătărie în 20 de minute.
– Duci tu copiii la şcoală?
– Da, dar te rog să-i aduci tu la prânz acasă. Eu am o şedinţă şi vin abia la ora 15.00.

(în vizită la bunici – şase persoane)

Cei patru musafiri: Sărut mâna!

Bunica: O, dragii noştri!
Bunicul: Bine aţi venit! Intraţi!
Fetiţa: Bunico, uite, ţi-am adus flori!
Bunica: Ce lalele frumoase! Mulţumesc! Haideţi în sufragerie, am pregătit deja cafea, suc şi
prăjiturele!
Mama: Copii, puneţi jachetele în cuier!
Băieţelul: Eu nu ajung la cui!
Tata: Dă-mi jacheta, o pun eu. Şi căciuliţa, şi fularul...
Fetiţa: Şi ale mele...
Mama: Cum spuneţi tatei pentru că vă ajută?
Copiii: Mulţumim!
Bunica: Am pus florile în vază!
Tatăl: Dragă mamă, noi avem o surpriză pentru tine. Mâine e 1 Martie. Eu şi Dănuţ ţi-am adus
câte un mărţişor. Acesta este de la mine!
Bunica: O, ce frumos! Un trifoi cu patru foi!
Băieţelul: Şi eu am un mărţişor pentru tine, buni! Uite, e aici, în plic! Poftim!
Fetiţa: Eu l-am ajutat să-l aleagă!
Bunica: Mulţumesc! Ce e aici? Un fluturaş! Foarte mult mă bucur!
Mama: Cu toţii îţi dorim să fii sănătoasă şi veselă în această primăvară!
Bunicul: Dragă noră, ce crezi că am pregătit şi eu pentru tine şi pentru Ioana?
Mama: Oare ce?
Toţi: Mărţişoare!
Bunicul: Pentru Ioana o buburuză, iar pentru tine un coşar! Să vă poarte noroc!
Mama şi Ioana: Mulţumim!
Bunica: Haideţi la masă! Cui pun o felie de tort de ciocolată?

(două prietene, într-o cafenea)

– Mmm... Ce plăcut e aici... Se simte aroma de cafea de la o poştă...

– Unde vrei să stăm, Mara?
– Masa asta de două locuri e destul de retrasă. Hai să stăm aici, Nora! Am atâtea sa-ţi
povestesc...
– Mi-ai spus la telefon ceva despre o veste mare. Ce veste să fie? Am eu o bănuială...
– Ei?
– Pleci să lucrezi în străinătate?
– N-ai ghicit...
– Atunci, dacă nu e varianta serviciu, e varianta familie. Te-a cerut Dan de nevastă?
– (râde) Acum ai nimerit-o!
– Felicitări, felicitări! Să fie într-un ceas bun! Mă bucur pentru voi! Mă gândeam eu că asta
este... Hai, povesteşte-mi, cum s-a întâmplat?
– S-a întâmplat chiar de 1 Martie. Să vezi, mi-a adus un bucheţel de ghiocei, iar tulpiniţele
florilor erau introduse într-un inel...
– Cam romanţios pentru gustul meu, dar ţie ţi-a plăcut, nu?
– Glumeşti, cum să nu-mi placă? Mai ales că nu mă aşteptam...
– Ia să văd inelul! (pauză scurtă) O, e tare drăguţ!
– Drăguţ? Cum drăguţ!? E cel mai frumos inel care a existat vreodată!
– Bine, îndrăgostito! Şi ce spun părinţii tăi?
– Toţi ne bucurăm şi facem pregătiri de nuntă pentru la vară, după postul Sfintei Maria, deci
după 15 august. Te rog să fii domnişoara mea de onoare!
– Cu plăcere!

Text recapitulativ (o voce)

Buchetul miresei
În timpurile străvechi, de rochia miresei se coseau plante cunoscute pentru proprietatea lor de a
proteja tânăra de spiritele rele. Cu timpul, din motive estetice, plantele au fost înlocuite cu flori.
Astfel s-a ajuns la formarea buchetului de mireasă.
Buchetele sunt făcute mai ales din trandafiri roşii ce semnifică dragostea.
Se obişnuieşte ca mirele sa ia un trandafir din buchetul miresei şi să şi-l pună la butoniera hainei.
Acest gest s-a păstrat de pe vremea cavalerilor, cand aceştia purtau culorile aleselor inimii pentru
a-şi arăta iubirea şi devotamentul.
Nu trebuie să uităm nici de aruncatul buchetului de la sfârşitul petrecerii de nuntă. Mireasa se
întoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemăritate, şi aruncă la întâmplare buchetul. Fata
care-l prinde este cea care se va mărita prima. Alte tradiţii spun că ea se va mărita în acelaşi an.