Motivația pentru învățare

Există numeroase teorii ale motivației. Cele referitoare la motivația privind învățarea întăresc
această constatare. Motivația desemnează ansamblul factorilor ce declanșează activitatea personalității,
care orientează conduita elevului spre realizarea obiectivelor educaționale în activitatea de învățare. Pe
de altă parte, motivaţia constituie o variabilă ce asigură organizarea interioară a comportamentului şi
este factorul stimulator al activităţii de învăţare, favorizând obţinerea unor rezultate calitative în
activitatea subiectului. A fi motivat pentru activitatea de învăţare înseamnă a fi impulsionat de motive,
a te afla într-o stare dinamogenă, mobilizatoare şi direcţionată spre realizarea unor obiective.
Astăzi s-a modificat substanţial scopul învăţării, deoarece problema se pune nu de a cunoaşte
cât mai mult, ci de a se integra cu succes în societate. Scopul este de a poseda cunoştinţe ştiinţifice,
aplicaţii etc., în care sunt antrenate toate competenţele dobândite, aceasta presupunând ca elevii să-şi
dezvolte competenţa de a învăţa să înveţi. Se manifestă şi un fenomen extrem de important, acela că
învăţarea este un proces continuu şi formarea motivaţiei pentru această învăţare, a capacităţii şi
încrederii de a achiziţiona o nouă experienţă devine o necesitate primordială şi mereu actuală în
contextul social contemporan.
Pentru motivarea elevilor și obținerea rezultatelor scontate ar trebui de ținut cont de următoarele
aspecte:
1. Organizarea lecției/activității - mulți elevi răspund la o lecție/activitate foarte bine
organizată, predată/organizată de un profesor care are interes sporit ca elevii să acumuleze cunoștințe
cât mai multe.
2. Prezentarea materialului într-un mod atractiv - structurarea lecției, conceperea sarcinilor,
activităților și întrebărilor, folosirea unor exemple, studii de caz sau teme încât să se plieze pe nevoile
deja existente ale elevilor.
3. Creșterea graduală a nivelului de dificultate - pentru ca fiecare elev să aibă șansa să
experimenteze atât succese cât și eșecuri.
4. Diversificarea metodelor de predare - varietatea impulsionează implicarea elevilor în
timpul orelor. Prin introducerea unor noi metode de predare în timpul lecțiilor dispare rutina.
5. Comunicarea așteptărilor - elevii trebuie să știe ce să facă și cum pentru a obține rezultate
bune, nu să „ghicească” ce se așteaptă de la ei. Ei trebuie asigurați că se pot descurca bine.
6. Implicarea activă a elevilor - elevii învață cel mai bine atunci când sunt stimulați să o facă,
când scriu, rezolvă, creează. Pasivitatea blochează motivarea și curiozitatea. Profesorul are rolul de a- i
încuraja, de a le sugera abordări diferite la diverse probleme sau să emită ipoteze privind rezultatele
unui experiment.
7. Relația potrivită între profesor și elevi - evitarea mesajelor care consolidează poziția
profesorului ca persoană autoritară, crearea unei atmosfere deschise și pozitive.
8. Cultivarea încrederii în forțele proprii - profesorul trebuie să evite criticarea în public a
unui elev. Ei pot fi învățați să se critice singuri, să își analizeze rezultatele și să găsească modalități care
să acopere lipsurile.
9. Folosirea lucrului în echipă - evitarea creării unei competiții acerbe, eliminarea tendințelor
elevilor de a se compara între ei. Întrecerea produce anxietate, care poate interveni în procesul de
învățare. Dezvoltarea unui climat de înțelegere, crește îcrederea membrilor echipei prin valorizarea
personală și a contribuțiilor fiecăruia.
10. Oferirea de feedback pozitiv elevilor - comentariile pozitive și negative influențează
motivarea, dar studiile arată că elevii sunt mult mai afectați de un feedback pozitiv și de succes. Un
feedback negativ poate fi foarte puternic și poate conduce la o atmosferă tensionată. În momentul
identificării unui punct slab al unui elev, se recomandă să se facă referire la performanța și sarcina pe
care a avut-o de îndeplinit persoana respectivă. Dacă un elev a greșit, trebuie să fie lăsat să înțeleagă că
își poate îmbunătăți activitatea.

Exemplu de motivare pentru învățare:

Excursia școlară în cadrul programului „Școala Altfel”

1. Descrierea contextului educațional și argumentarea situației: Unitatea de învăţământ este una

din şcolile vechi ale oraşului, specificul ei fiind multiculturalitatea la nivelul populaţiei şcolare. Multe
dintre problemele acestei scoli, precum absenteismul ridicat, abandonul şcolar, delincvenţa sunt
aceleaşi cu care se confruntă în general populaţia de etnie rromă care furnizează majoritatea elevilor
școlii. Problemele acestei etnii, traiul in condiții extrem de proaste, nivelul scăzut de educație al
generațiilor anterioare au drept rezultat incapacitatea multor copii de a se integra în mediul educațional.
Populația școlară reprezintă, în orice context, o expresie a distribuției populaționale din comunitate.
Misiunea școlii nu este întotdeauna ușoară, deoarece încă un număr mic de părinți realizează o corelație
directă între frecventarea școlii de către copii și situația socio-economiăa ulterioară a acestora.
Asumarea situației de marginalitate conduce la acceptarea expliciăa a diferenței de restul comunității, a
statutului de inferioritate caracterizat prin autoevaluare negativă, invocarea lipsei de abilități etc.
Rromii au o viață de familie deosebită de modelul colectivității majoritare, interes scăzut pentru școală
și studii, acomodare cu sărăcia, lipsa de preocupare pentru locuință și igienă. Atitudinea ambivalentă
față de școală face ca abandonul și revenirea la studii să se succeadă pe durata a doi-trei ani înainte de
absolvirea ciclului secundar inferior. Perioada de absentare se caracterizează prin practicarea unor
modalități specifice de obținere a unor resurse materiale/financiare minime: micile înșelătorii, cerșitul,
presiune psihilogică pentru a vinde sau obține ceva, afilierea la grupuri de vagabondaj.
În dorința de a preveni aceste situații, de a-i motiva pe copii să frecventeze cu rezultate
pozitive școala, sunt organizate diverse activități, precum cele din Școala Altfel. O activitate deosebită
a fost excursia organizată la Constanța, la care au participat copiii care au o prezență continuă la școală
și rezultate bune și foarte bune la învățătură. Am întâmpinat și probleme în realizarea activității: nu
financiare – excursia a fost oferită gratuit copiilor datorită partenerilor implicați, ci de ordin personal –
părinți care au refuzat să lase copiii în excursia de o zi, pretextând că „la ei” nu sunt lăsați să plece
singuri (mai ales fetele).

2. Obiectivele propuse: interrelaționarea în grupuri non-formale, formarea de obiceiuri sănătoase,

creșterea gradului de interes pentru participarea școlară.

3. Conținut tematic:

Proiectarea activității

Titlul activității SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA!

Excursie la Constanța
Partida Rromilor PROEUROPA filiala
Parteneri Galați
Grup țintă Cls. CP-VIII
(nivel, an, clasă etc.) 120 elevi
 Interesele vizate ale elevilor Descoperirea obiectivelor turistice naționale

Obiectivul privind dezvoltarea Interrelaționarea în grupuri non-formale

competențelor de învățare și a abilităților
socio-emoționale
Elevii însoțiți de cadrele didactice au vizitat
Descrierea activității Complexul DELFINARIU Constanța și
împrejurimile acestuia
Întrebări de reflecție -

Metoda de evaluare Chestionar

Compuneri individuale
10% dintre elevi și-au exprimat dorința de a
Descriptorii de performanță participa și la alte activități extracurriculare
în ciuda ”rezistenței” părinților
Ziua și durata 1 zi

4. Autoreflecție cu privire la elementele persuasive aplicate și impactul așteptat/obținut :

În calitate de diriginte, am discutat cu părinții reticenți: am dat exemple din experiența
personală – cum a fost când am plecat prima dată fără părinți într-o tabără, nu o excursie de o zi; am
atras atenția asupra factorului financiar – e gratis, atunci trebuie să profite; i-am asigurat că
siguranța copiilor este prioritară pentru noi. Unii au înțeles, alții nu. Cred că trebuie să îmi dezvolt
mai mult strategiile de persuasiune.

5. Referințe bibliografice consultate

Suport de curs „Oratoria didactică și susținerea prezentărilor în public”