Caracterizarea unui impozit străvechi.

Cel mai vechi impozit de care se știe până acum a fost aplicat în Mesopotamia, în
urmă cu peste patru milenii și jumătate. Se plătea pe tot parcursul anului, însă nu
se dădeau bani, ci animale. Cu trecerea timpului, omenirea a evoluat, alături de ea
multe s-au schimbat și inventat, inclusiv tot felul de taxe și impozite.

În vremea faraonilor. Berea și uleiul de gătit

În Egiptul antic, ministrul șef avea sarcini precise trasate de faraon, autoritatea
supremă, văzut ca un zeu, ca scribii să colecționeze impozitele de la toți cetățenii,
indiferent de clasa socială. Fiecare cetățean avea datoria să-și declare toate
mijloacele de trai. Cine nu făcea asta sau dădea declarație eronată și ar fi fost
prins, urma să fie flagelat sau condamnat la moarte. În Egiptul antic nu era de
glumit cu impozitele.
Se impozitau cerealele, uleiul de gătit, vitele, berea, tot ce producea o fermă,
mijloacele personale de trai ale fiecărui egiptean, folosirea Nilului pentru
transportul mărfurilor și comerțul cu alte popoare, scria Samuel Blankson în
lucrarea

Imperiul Roman. În timpul războaielor, impozitele creșteau

Se spune că impozitele au fost, în esență, cele care au făcut și apoi au distrus
Imperiul Roman, scria Samuel Blankson. Primul impozit roman se numea portoria, o
taxă vamală în Imperiu Roman percepută pentru importuri și exporturi.
Romanii aveau impozite directe și indirecte.  Cele directe erau calculate în funcție
de evaluarea bunului respectiv; în general, se lua un procent din averea și
proprietățile cetățenilor, adică din pământuri, bunuri imobile, animale. După
cucerirea a numeroase provincii, această taxă nu mai era luată de la cetățenii de
pe teritoriul Italiei, numai cei din provincii erau obligați să o achite. De strângerea
impozitelor în provinciile romane erau responsabili funcționari și magistrați locali
care răspundeau în fața reprezentantului împăratului.
Pe lângă acest impozit, era o taxă pe cap de locuitor, suportată de cei care nu
intrau în prima categorie. Pe lângă dările obligatorii, cetățenii de pe teritoriul
Imperiului Roman trebuiau să presteze diferite munci și servicii în folosul
comunității.
Impozitul indirect se lua din moștenire și sclavi. Tot aici intra și taxa vamală.
În vreme de războaie, taxa creștea și, de la un procent, putea ajunge la trei
procente.