UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

INTRODUCERE

POLITICA DE PROTECTIE A MEDIULUI

In ultimii treizeci de ani s-au facut progrese substantiale pentru cerarea unui sistem de
control al mediului din cadrul UE. Incepand cu anii 70, mediul a eneficiat de o atitudine
sporita, intrand pe agenda politica a UE ca urmare a Raportului Clubului de la Roma, caea a
atras atentia asupra tendintei de epuizarea a resurselor naturale si deteriorarii rapide a
calitatii aerului, apei si solului. Cu ocazia Consiliului European de la Paris (iulie 1972) s-a
recunoscut nevoia acordarii unei atentii speciale protectiei mediului in contextul expansiunii
economice si imbunatatirii calitatii vietii si s-a decis dezvoltarea unei politici comunitare in
domeniul mediului. Ea a inceput in 1972 cu programele de actiune pentru mediu (PAM), o
combinatie de programe pe termen mediu si strategie.
Datorita legislatiei secundare adoptate in timp, au avut loc imbunatatiri in diverse
domenii legate de mediu, cum sunt aerul si apa, dar raman numeroase probleme care
trebuiesc rezolvate, in anumite cazuri chiar, constatandu-se o inrautarire a situatiei. Politica
de mediu trebuie sa se bazeze pe o adoptare inovativa pentru a gasi solutii si a preveni
problemele existente sau viitoare si, in acelasi timp, trebuie sa gaseasca noi modalitati de
lucru cu o mare pare a societatii. Dialogul a fost extins, fiind implicate in luarea deciziilor
care privesc mediul, pe langa institutiile UE si guvernele statelor membere, organizatiile
nonguvernamentale de mediu, societatile si asociatiile profesionale, ca si consumatorii atat la
nivelul UE, cat si la nivel national, regional si local. Obiectivele politici de mediu au fost
puse in centrul procesului de dezvoltare economica si sociala. Integrarea politicii de mediu
cu celelalte politici a inceput sa se adanceasca in ultimii ani, iar dezvoltarea durabila a
devenit un obiectiv global.
Conferintele Natiunilor Unite de la Rio de Janeiro 1992 si Johannesburg 2002 au
oferit omenirii o noua viziune referitoare la dezvoltarea durabila: nu mai este vorba de o
dezvoltare cantitativa, ci de una calitativa, in sensul asigurarii unui echilibru in toate valorile
umane, fie ele materiale sau intangibile, in armonie cu natura. Vechia viziune a unei
“societati imbelsugate” a condus la o injusta si risipitoare “societate de consum”. Noua
viziune propune o “societate durabila” ca model a unei lumi juste si prospere. Astfel, vechile
conceptii au fost abandonate iar dezvoltarea si-a reluat adevaratul sens si continutul moral,
care nu consta nu numai in consumul de bunuri matreiale si risipa de resurse, ci si in
imbunatatirea educatiei si sanatatii, asigurarea unui mediu natural de calitate, o coexistenta
armonioasa intre oameni si incurajarea devoltarii commune a civilizatiei si naturii, astfel
spus, o dezvoltare care va asigura calitatea vietii. UE a adoptat deja masuri in domenii
considerate prioritare, cum ar fi utilizarea mai eficienta a enrgiei, limitarea deseurilor si
asistarea pubicului in promovarea consumului nepoluant, care nu afecteaza mediul
inconjurator, insa aspecte precum schimbarile climatice nu pot fi rezolvate independent,
pentru ca sunt necesare eforturi concentrate la nivel international si european, cu
recunoasterea rolului tuturor: guverne, patroni sau angajati, consumatori sau parinti.

3
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

CAPITOLUL I

EVOLUTIA POLITICII DE MEDIU

1.1 Baza legala a politicii de mediu

Tratatul de la Roma (1957) nu cuprindea referiri la protectia mediului si abia in anii 70

au inceput sa apara preocupari in acest sens si au fost intiate actiuni ale UE in aceasta
directie. Impulsul este dat de Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator
desfasurata la Stockhlm in 1972. Intrarea in vigoarea a Actului Unic European in 1987 care a
adaugat un nou capitol la tratatul referitor la protectia mediului inconjurator (articolele 130 r
– 130 t), este recunoscuta ca fiind punctul de cotitura pentru politica mediului. De la
modificarea Tratatului de la Roma prin Tratatele de Maastricht (1992) si Amterdam (1997),
baza legala a politicii comunitare o constituie articolele de la 174 pana la 176 ale tratatului
Comunitatii Europene.

Obiectivele politicii de mediu. Sunt stabilite prin articolul 174, fiind urmatoarele:
 Pastrarea, protectia si imbunatatirea mediului inconjurator;
 Pastrarea sanatatii populatiei;
 Utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale;
 Promovarea masurilor la nivel international pentru a trata problemele
mediului la nivel regional sau mondial.

Principiile politicii de mediu

Politica de mediu a comunitatii se bazeaza pe urmatoarele principii, precautie,

prevenire, indepartarea sursei de poluare si “poluatoarul plateste”.

Procedurile legislative si aplicarea subsidiaritatii in politica de mediu.

Articolul 175 identifica procedurile legislative ale politicii de mediu:

 Votul cu majoritate calificata in consiliu si procedura de cooperare cu Parlamentul
European ca regula generala;
 Unanimitate in Consiliu si consultarea Parlamentului European pentru aspecte fiscale
si masuri referitoare la planificarea urbana si nationala, amenajarea teritoriului si
managementul resurselor de apa, precum si pentru masuri care afecteaza politica
energetica.
4
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

Articolul 95 al Tratatului, privind armonizarea legislative prevede in mod expres ca

”sanatarea, siguranta , protectia mediului” trebuie sa se bazeze pe un grad ridicat de protectie
avand in vedere in special, ultimele evolutiii sustinute de descoperiri stiintifice. Parlamentul
Europen si Consiliul vor urmari atingerea acestui obiectiv in limitele puterior cu care sunt
investite. Uniunea este astfel angrenata in impletirea unei politici active privind protectia
solului a apei, a florei si a faunei. In conformitate cu principiul subsidiaritatii, Uniunea se va
ocupa de problenme de mediu doar atunci cand ar putea actiona mai eficient decat o pot face
autoritatile nationale sau regionale. De aceea, articolul 176 permite statelor membre sa
adopte cele mai urgente standarde.
Modificarea preambulului si a articolului 2b ale tratatului UE subliniaza principiul
dezvoltarii durabile care constituie in prezent unul dintre obiectivele principale ale UE.
Articolul 6 din tratat mentioneaza explicit necesitatea ca problematica protectiei
mediului sa fie integrate in toate politicile sectoriale ale comunitatii. Aceasta noua cauza are
aplicabilitate extinsa; prin mutarea ei din articolulu referitor la mediu la inceputul Tratatului,
liderii UE au subliniat angajamentul fata de obiectivul dezvoltarii durabile. In actul final,
Comisia se angajeaza sa realizeze sudii de evaluare a impactului in cazul propunerilor ce pot
avea grave repercursiuni asupra mediului.

1. 2 Principiile politicii de mediu

Principiile care ghideaza politica de mediu ale UE, care trebuie sa se aplice legislatiei
in domeniu si orienteze factorii de decizie in politicile lor curente si viitore, sunt
urmatoarele:
 Principiul ”poluator plateste” – cel care polueaza trebuie sa suporte
cheltuielile necesare pentru desfasurarea de masuri, decise de autoritatile
publice, pentru a garanta un nivel acceptabil de protectie a mediului. Astfel
spus, costul acestor masuri trebuie sa se reflecte in costul bunurilor si
serviciilor care au cauzat poluarea in productie sau consum.
 Principiul actiunii preventive pleaca de la convingerea ca prevenirea este
mai buna decat tratamentul.
 Principiul precautiei: cand o activitate ameninta sa dauneze sanatatii umane
sau mediului inconjurator, trebuie luate masuri de precautie chiar daca nu
se poate demostra o legatura intre cauza si efect; acest principiu impune o
abordare stiintifica si se bazeaza pe identificarea si managementul
riscurilor.
 Principiul protectiei de nivel inalt: politica de mediu trebuie sa tinteasca
spre o protectie la nivel cat mai ridicat.
 Principiul integrarii: cerintele privind protectia mediului trebuie integrate in
formularea si implementarea tuturor politicilor sectoriale ale UE.
 Principiul proximitatii, are ca scop incurajarea comunitatilor de a-si asuma
responsabilitatea deseurilor pe care le produc.

5
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

1. 3 Principalii actori ai politicii de mediu

La nivel europen, numeroase institutii si organizatii contribuie la procesul de

elaborare si implementare a politicii de mediu, in scopul identificarii problemelor, gasirea
celor mai adecvate raspunsuri si asigurarea sinergiei masurilor propuse, urmaririi si
coordonarii actiunilor. Consultarea larga acelor interesati este importanta si pentru integrarea
politicii de mediu cu alte politici sectoriale ceea ce va asigura o eficienta sporita a politicii de
mediu.
In cadrul Comisiei Europene, Directia Generala pentru Mediu a fost creeata in 1981 si
este responsabilea cu pregatirea, respective initierea si finantarea actelor normative si
asigurarea implementarii politicii de mediu da catre statele membre. Consiliul Ministrilor de
Mediu, parte a Consiliului UE, are rolul coordonarii politicii si se intalneste de mai multe ori
pe an. Parlamentul European, prin Comiteul pentru Mediu, sanatate publica si politica
consumatorului, este implicat in elaborarea pliticii de mediu, luand parte la procedurile de
cooperare si codecizie. Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunii au rol
consultativ. CES emite opinii cu caracter neobligatoriu asupra propunerii Comisiei.
Comitetul Regiunilor implica autoritatile locare si regionale in procesul de luare a deciziilor
la nivel European. Problemele de mediu sunt responsabilitatea comisiei 4 a Comitetului
Regiunilor care, pe langa chestiunile generale, examineaza aspectele referitoare la
planificarea spatiala, problemele mediului urban si problematica energetica. Agentia
Europena pentru Mediu ofera informatii asupra mediului inconjurator atat celor insarcinati
cu luarea deciziilor cat si publicului.
Inainte de adoptarea unei propunei a CE, toate partile direct interesate sunt consultate
si apoi implicate in procesul de decizie. Acestea pot fi: guvernele statelor membre
autoritatile locale si regionale, grupuri de interese specializate, organizatii
nonguvernamentale de mediu, experti sau reprezentanti ai industriei.

6
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

CAPITOLUL II

PROGRAMELE DE ACTIUNE PENTRU MEDIU – CADRUL

GENERAL DE IMPLEMENTARE A POLITICII DE MEDIU

Obiectivele si principile politicii UE privind potectia mediului inconjurator au fost

prezentate in cadrul unor Programe de actiune incepand din anii ’70. Programele de actiune
pentru mediu au initiat legislatia UE privind majoritatea aspectelor de mediu si au obtinut
rezultate bune in unele dintre acestea (de exemplu: reducerea continutului de acizi si a
poluarii aerului si eliminarea treptata a producerii substantelor care determinau subtierea
stratului de ozon). Cu toate acestea, tendintele si previziunile privind mediul sunt
ingrijoratoare datorita numeroaselor probleme care mai exista in Europa si in lume. Acestea
se refera la cantitatile sporite de deseuri, smoog-ul in orase in timpul verii, dispersia
chimicalelor in mediul ambiant, schimbarile climaterice si pierderea bio-diersitatii.
Viitoarele programe ale UE trebuie sa abordeze aceste tendinte si sa se conentreze pe
aspectele care nu au fost incluse in programele si actiunile de pana acum.
Pana in prezent, au fost adoptate sase programe de actiune pentru mediu (PAM), din
care cinci au fost implementate si incheiate. Cel de-al saselea PAM a fost adoptat in iulie
2002 si stabileste orientarile pana in 2010.

2.1 Programele de actiune in perioada 1973 – 1992

In intervalul dintre 1973 si 1992, s-au derulat patru programe de actiune, care s-au
bazat pe o abordare sectoriala a problemelor de mediu. Primul (1973 – 1976) si al patrulea
PAM (1987 – 1992), au evidentiat necesitatea productiei apei si a aerului. Ele au o abordare
sectoriala a combaterii poluarii. Al treilea (1987 – 1992), a fost orientat care cerintele
realizarii pietei unice, coreland obiectivele de mediu cu cele ale pietei unice. Intrarea in
vigoare a Acordului Unic European in 1987, a introdus si idea ca protectia mediului trebuie
sa fie componenta a tuturor politicilor comunitare, idee care se regaseste si in cel de-al
patrulea PAM. Acesta a pus bazele pentru includerea ulterioara a cadrului pentru
“dezvoltarea durabila”. Aplicarea programelor multianuale a dus la adoptarea unei serii de
directive in domeniul protectiei mediului, care au fost transpuse in legislatia nationala.
In anii 1990, au fost identificate noi riscuri care ameninta mediul inconjurator (cum ar
fi schimbarile climaterice), iar conferinta Natiunilor Unite de la Rio de Janeiro din 1992a
subliniat idea ca protectia mediului trebuie sa fie in atentia tuturor factorilor de decizie
economica. Intrarea in vigoare a Tratatului UE in noiembrie 1993 (Maastrich), a adus
aspecte noi prin adaugarea conceptului de “dezvoltare durabila” si neinflationista cu
respectarea mediului. D asemenea, el a ridicat actiunile in domeniul protectiei mediului la
nivel de politica de sine statatoare. Vechea abordare pe comanda si control a fost inlocuita cu
utilizarea instrumentelor economice si fiscale, iar policica a inceput sa se dezvolte pe baza
de consens, toti cei care aveau un cuvant despus fiind consultati in procesul de luare a

7
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

decziilor. Al cincelea Program de Actiune pentru Mediu (1993 – 1999), a reflectat aceasta
strategie.

2.2 Al cincelea Program de Actiune pentru Mediu (1993 – 1999)

Al cincelea Program de Actiune pentru Mediu (1993 – 1999) s-a concentrat pe

reducerea nivelului poluarii, punerea in aplicare a legislatiei in beneficiul cetatenilor UE si
integrarea dimensiunii de mediu in toate politicile comunitare. Stretegia si abordarea
generala a celui de-al cincelea PAM au fost diferite de programele anterioare. Asa cum
sugereaza titlul sau “Catre o dezvoltare durabila”, programul stabileste obiective pe termen
lung si se concentreaza pe o abordare globala. Din aceasta perspective, caracteristicile
dezvoltarii durabile sunt urmatoarele:
 Mentinerea calitatii vietii in general;
 Accesul continuu la resursele naturale;
 Prevenirea deteriorarii pe termen lung a mediului inconjurator.
Al cincelea PAM a reprezentat strategia politicii de mediu pentru ultimul deceniu al
secolului XX. El s-a sprijinit pe doua principii fundamentale:
 Integrarea dimensiunii de mediu in toate politicile, constituie un factor
principal. Obiectivul privind protectia mediului poate fi realizat numai prin
implicarea acelor domenii care cauzeaza deteriorarea mediului
inconjurator.
 Numai prin inlocuirea abordarii de tip comanda si control cu
responsabilitatea comuna a tuturor actorilor (guvern, industrie, public), se
poate respecta angajamentul fata de masurile propuse.
Strategia propusa prin programul intitulat “Catre o dezvoltare durabila”, a angajat o
gama larga de instrumente: legislatia pentru stabilirea standardelor de mediu, instrumente
economice pentru incurajarea productiei si utilizarea produselor si proceselor ecologice,
masuri orizontale pentru informare, educatie si cercetare precum si instrumente financiare.
Strategia a acoperit sapte teme identificate ca fiind de o importanta majora in
perioada de implementare:
 Schimbarile climaterice;
 Cresterea cotinutului de acizi si calitatea aerului;
 Mediul in zonele urbane;
 Zonele de coasta;
 Managemenul deseurilor;
 Managementul resurselor de apa;
 Protectia naturii si a bio-diversivitatii. Ea s-a aplicat la cinci sectoare:
industrie, energie, transporturi, agricultura si turism.
Raportul Comisiei care a analizat progresul implementarii programului, a constatat o
evolutie pozitiva in privinta integarii problemelor de mediu in celelalte politici, indeosebi in
sectorul industriei, unde legislatia exista de mult timp, iar avanajele economice ale integrarii
au fost usor de identificat. Integrarea a fost mai putin evidenta in agricultura si turism, iar in
sectorul de transport, desi s-a inregistrat o curba ascendenta a constientizarii aspectelor
negative, cresterea parcului de autovehicule a accentuat impactul negativ, in timp ce in cazul

8
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

energiei, lipsa stimulentelor a fost considerate o piedica in avansarea catre o abordare

durabila.
Evaluarea globala celui de-al cincelea PAMa zugravit o imagine mixta a eficientei
politicii de mediu in cadrul UE. A fost criticata implementarea defectuoasa de catre statele
membre a unoor directive comunitare si insusirea slaba a obiectivelor de catre actorii
implicate.
Concluzia generala a fost acea ca s-a constatat un oarecare progress in aplicarea
legislatiei, dar rezultatele au fost modeste in ceea ce priveste integrarea mediului in celelalte
politici. In acelasi timp, mai sunt multe de facut pentru realizarea obiectivului general al
dezvoltarii durabile, asa cum este reflectat in Tratatul de la Amsterdam. De aceea, este
propusa o aborbare strategica a dezvoltarii durabile, care va fi compusa dintr-un set
de principii directoare si obiective sustinute prin planuri de actiune, care sa se axeze pe
aspectele economice, sociale si de mediu. Al saselea PAM a devenit pilonul acestei strategii,
orientat catre prioritatile esentiale, care, impreuna cu strategiile sectoarelor economice
principale, trebuie sa puna in aplicare masurile politicii de mediu fundamentale pentru
dezvoltarea durabila.

2.3 Al saselea Program de Actiune pentru Mediu (2000 -2010)

Al saselea PAM (2000 – 2010), intitulat “Mediul 2010: Viitorul nostru, alegerea
noastra”, reprezinta cea mai solida abordare strategica a UE pana in present, intrucat implica
toate segmentele societatii in cautarea de solutii inovatoare, practice si de durata, in ceea ce
priveste problemele de mediu, oferind cadrul optim pentru aplicarea strategiei UE pentru
dezvoltare durabila. El stabileste prioritatile si obiectivele politicii de mediu pentru urmatorii
cinci ani pana la zece ani si detaliaza masurile care trebuie aplicate. Abordarea strategica
este sustinuta de cinci obiective, care subliniaza nevoia de solutii inovatoare care sa fie puse
in practica.
Astfel, va accentua necesitatea imbunatatirii si aplicarii legislatiei existente la
nivel national si regional si va intreprinde actiuni de sprijinire a celor mai bune pracici,
impreuna cu o politica de informare a publicului.
O noua tema va include conlucrarea stransa cu intreprinderile si consumatorii
pentru a obtine noi forme de productie si consum, care sa nu dauneze mediului inconjurator.
Societatile vor fi sustinute sa promoveze si sa utilizeze tehnologiile “curate”, nepoluante.
Pentru aceasta, Comisia va recurge la noi instrumente, cum ar fi: o Politica Integrata a
Produselor, masuri fiscale pentru mediu si o mai buna informare a cetatenilor, care sa-i
orienteze in alegerea produselor ecologice.
Programul va continua integrarea aspectelor de mediu in toate celelalte politici,
cum ar fi: transporturi, energie, agricultura si se vor stabili indicatorii si standarde pentru
monitorizarea si evaluarea progresului. Planificarea spatiala si deciziile privind
amenajarea teritoriilor vor fi orientate spre protectia mediului, intrucat acestea pot avea
efect asupra mediului, prin fragmentarea accentuata a zonelor urbane, rulare sau de coasta.
De aceea, comisia sprijina promovarea unor practici pe linia dezvoltarii durabile a
Fondurilor Structurale.
Inplus fata de programele anterioare, prioritatile de mediu trebuie vazute in
contextual mai larg al Uniunii largite si strategia de mediu trebuie sa tina cont de cerintele
9
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

procesului de extindere. Noul program propune actiuni pentru abordarea problemelor

importante de mediu in patru domenii prioritare.

1. Schimbarile climaterice

Obiectivul este de a stabiliza concentratia atmosferica de gaze cu efect

de sera la un nivel care sa nu cauzeze variatii anormale ale climei. Prioritate
sunt ratificarea si implementarea Protocolului Kyoto, ce prevede reducerea
emisiilor de gaze ce genereaza efectul de sera cu 8% fata de nivelul din 1990,
pana in perioada 2008 – 2012. Acesta trebuie considerat un prim pas in
atingerea obiectivului pe termen lung, are o reducere de 70% a emisiilor de
gaze. Directivele comunitare privind respectarea cotelor admisibile de emisii
poluante, reprezinta un pas important in aceasta directie, impunand
constrangeri severe pentru producatorii industriali comunitari (amenzi de 50
G/t in primul an si 100 G/t in al dolea an).

2. Natura si bio-diversitate – protejarea unei resurse unice

Obiectivul este de a proteja si a restaura functionarea sistemelor

naturale si de a stopa pierderea biodiversivitatii din UE si la nivel global:
protejarea solului impotriva eroziunii si a poluarii. Aplicarea legislatiei pentru
mediu este considerata conditia principala pentru reducerea poluarii. Arealele
naturale trebuie protejate de Programul Natura 2000, care trebuie extins si
aplicat cu consecventa, ca urmare a elaborarii unui plan de actiune pentru
protejarea biodiversitatii. Extinderea protejarii mediului la nivel regional si
local implica integrarea mediului si a biodiversitatii in politicile agricole si de
amenajare a teritoriului. Este necesara o buna gestionare a fondului forestier si
a zonelor marine, combinata cu noi initiative, cum ar fi dezvoltarea unor
strategi pentru sol in Europa.

3. Mediul inconjurator si sanatatea

Obiectivul este de a atinge o calitate a mediului in care nivelul

contaminarii ca urmare a activitatii umane, inclusive datorita diferitelor tipuri
de radiatii, sa nu creasca ca urmare a unui impact negative asupra sanatatii
oamenilor. Prevenirea riscurilor de imbolnavire trebuie sa aiba in vedere o
abordare globala prin cercetarea tuturor aspectelor ale mediului si a impactului
asupra sanatatii, cu o atentie sporita asupra grupurilor vulnerabile ale copiilor
si batranilor. Prima conditie este aplicarea legislatei existente, combinata cu
actiuni concete in diferite sectoare individuale.

4. Utilizarea continua a resurselor naturale si managementul deseurilor

Obiectivul este de a asigura un consum rezonabil de resurse, pentru

resursele care se regenereaza sau nu, care sa nu depaseasca capacitatea de
suportabilitate a mediului. Ar trebui eliminate relatia intre utilizarea resurselor
10
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

si cresterea economica, printr-o folosire mai eficienta a acestora sau reducerea

relativae a resurselor utilizate in economie si prevenirea producerii deseurilor.
Resursele care se regenereaza, precum solul, apa, aerul, lemnul, sunt supuse
unei presiuni din partea societatii si de aceea este necesara o strategie care sa
cuprinda masuri, cum ar fi taxele si stimulentele fisale, prin care sa se asigure
o utilizare indelungata a acestora. Prevenirea cresterii volumului deseurilor
este parte a politicii integrate a produselor. In acelasi timp, se au in vedere
masuri pentru stimularea reciclarii, recuperarii si incinerarii deseurilor.
Obiectivul este de a reduce cantitatea de deseuri cu 20% in 2010 fata de
nivelul anului 2000 si cu 5% pana in 2050.
Al saselea PAM mai propune sapte strategii tematice, care sa fie
realizate in doua etape:
 Prezentare si o analiza a starii de fapt in domeniul pentru care se
dezvolta strategia si o definire clara a problemelor care trebuie
rezolvate, inclusive pozitia actorilor implicate in analiza;
 O prezentare a obiectivelor si indicatorilor de realizare, impreuna cu un
set de propuneri de masuri, cu obiective si un calendar pecis, care sa
contribuie la rezolvarea problemei identificate.

Cele sapte strategii tematice sunt:

1. Calitatea aerului: strategia a fost initiata prin Programul “Aer
curat pentru Europa” (CAFÉ), lansat in 2001, care va face
recomandari in privinta strategiei si masurilor necesare pentru
combaterea efectelor negative ale poluarii aerului asupra
mediului si sanatatii umane; acestea vor constitui fundamentul
strategiei pentru combaterea poluarii aerului si vor fi prezentate
CE la sfarsitul anului 2005 sau inceputul anului 2006
2. Protectia solului: comunicarea CE identifica eroziunea si
degradarea solului ca fiind probleme strigente in UE; pe langa
initiativele legislative necesare, se propune stabilirea unui sistem
de monitoriare pentru imbunatatirea colectarii si analizei datelor
asupa contaminarii solului; protectia solului apare pentru prima
data ca un sector de mediu independent si se propune o strategie
care urmeaza sa fie prezentata in cursul anului 2004.
3. Utilizarea pesticidelor in contextual dezvoltarii durabile: este
propusa ca urmare a riscurilor datorate cresterii utilizarii
pesticidelor in agricultura, prin contaminarea solului, apelor si
alimentelor si a acumularii in plante si animale; strategia va
urmari minimizarea riscurilor asupra sanatatii umane, un control
mai bun al utilizarii lor si incurajarea obtinerii de recolte fara
pesticide, precum si crearea unui sistem de colectare a datelor
pentru monitorizare, inclusive definirea indicatorilor adecvati.
4. Protearea si conservarea mediului marin: strategia propusa de
CE are ca scop controlul presiunilor asupra ecosistemului marin,
pastrarea biodiversitatii si imbunatatirea calitatii marilor

11
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

europene, o atentie sporita trebuie sa se acorde impactului

crescut al pescuitului si navigatiei asupra mediului marin.
5. Prevenirea si reciclarea deseurilor: o alta problema presata in
UE, ca urmare a producerii de cantitati tot mai mari de deseuri
apare necesitatea managementului acestora; strategia propusa
spre consultare prezinta optiunile politice in acest domeniu; ele
sunt prezentate mai pe larg in subcapitolul referitor la strategiile
politicii de mediu.
6. Utilizarea continua a resurselor naturale: utilizarea resurselor
precum apa, aerul, solul, metalele, mineralele, carbunii, petrolul
si gazelle, a ridicat ingrijorari privind raritatea (Raportul
Clubului de la Roma) si impactul utilizarii lor asupra mediului
inconjurator; Comisia a lansat o dezbatere politica asupra
problemelor principale privind intelegerea relatiei dintre
utilizarea resurselor si impactul lor, evaluarea impactului
propunerilor politice in acest domeniu asupra altor politici si
integrarea politicilor astfel ca deciziile sa fie uate in
contextuldezvoltarii durabile. Comisia urmeaza sa prezinte
strategia in cursul anului 2006.
7. Mediul urban: o comunicare privind strategia este in pregatire,
fiind identificate temele prioritare care au impact asupra
dezvoltarii durabile a mediului in zonele urbane: transportul
urban, managementul urban durabil, domeniul constructiilor si
arhiecturii urbane.

Extinderea UE

Aplicarea celui de-al saselea PAM se va face in contextual largirii UE si de aceea au

fost incluse masuri dedicate noii configuratii a UE. Perspectiva largirii a dus la cresterea
importantei politicii de mediu in noile state member si aplicarea ei pentru decontaminarea
zonelor industriale poluate, imbunatatirea sanatatii populatiei, diminuarea distrgerii
padurilor, terenurilor si fondului piscicol, protejarea arealelor naturale si introducerea
actiunilor pentru getionarea resposabila a deseurilor.
In procesul de extindere, UE va asigura, in primul rand, implementarea legislatiei in
domeniul mediului de catre noile state membre sau candidate, prin programe finantate de
Comunitate. Aceasta va pemite statelor din Europa Centrala si de Est sa sustina o dezvoltare
economica durabila dar va intampina problemele de mediu pe care le-au avut statele din
vest. Aplicarea masurilor preconizate se va realize prin cooperarea cu ONG-urile de mediu si
cu intreprinderile din statele respective. Aspectele de mediu vor fi incluse in prolematica
relatiilor externe, iar prevederile conventiilor internationale, in special cele referitoare la
schimbarile climaterice, biodiversitate, substante chimice si diversificare, va trebui sa fie
aplicate in mod corespunzator.

12
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

CAPITOLUL III

INSTRUMENTELE POLITICII DE MEDIU

Programele de actiune pentru mediu stabilesc cadul general, identificand prioritatile

de actiune si obiectivele politicii de mediu. UE foloseste o gama arga de instrumente pentru
a sustine punerea in aplicare a politicii de mediu, care instrumente legislative, istrumente
de constientizare si informare, instrumente financiare si fiscale.

3.1 Instrumente legislative

Instrumentele legislative creaza cadrul legal al politicii de protectie a mediului

inconjurator si reprezinta totalitatea legislatiei existente in domeniu, Din 1970, UE a adoptat
peste 200 de directive referitoare la politica de mediu Tendintele cele mai recente sunt de a
reglementa mai putin si a pune accentual pe acordurile voluntare cu sectorul industriei, pe
solutii bazate pe mecenismele pietei si pe stimulente financiare.

3.2 instrumente de constientizare si informare

Instrumenele de constientizare si informare cuprind mijloace pentru aducerea la

cunostinta publicului a problemelor legale de mediu si mijloace de colectare si diseminare de
informatii asupra starii mediului inconjurator. Printre acestea, se numara si auditul mediului,
etichetarea cu marca “eco” si rolul Agentiei pentru Medu.

Schema de management si audit ecologic

In 1993, Comisia adoptat Schema de management si audit ecologic – EMAS, care a

inceput sa fie aplicata in 199, iar in 1996 Comisia a recunoscut noul standard internatonal de
mediu, ISO 14001, ca punct de pornire pentru participarea la schema de management si audit
ecologic. Ca urmare a revizuirii schemei, in martie 2001, Consiliul si Parlamentul European
au adoptat al doilea regulament EMAS. Printre elementele de noutate ale noului regulament
putem enumera: extinderea la toate sectoarele, inclusive la sectoarele publice; adoptarea
standardului ISO 14001 ca Sistem de Managementului al Mediului aplicat in cadrul schemei
EMAS, permitand astfel tranzitia de la standardul international la schema europeana;
adoptarea unui logo EMAS, pentru a face inregistrarea mai vizibila; implicarea personalului
la implementarea schemei; incurajarea accesului intreprinderilor mici si mijlocii.
Programul LIFE (sectiunea Mediu si Tari terte), a jucat rolul de precursor al extinderii
schemei la sectorul public si cofinanteza proiecte pentru aplicarea schemei in diferite
sectoare, precum si actiuni inovatoare in carul EMAS. Cel de-al saselea PAM sustine
implementarea larga a schemei si incurajarea aplicarii de sisteme compensatorii pentru
actiunile cu performante bune in domeniul mediului.
13
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

Schema de management si audit ecologic este deschisa participarii oricarei organizatii

publice sau private, indiferent de sfera de activitate, inclusiv societati, administratii nationale
sau regionale, scoli si spitale, ONG etc.
Se aplica in statele UE, celelalte state din Spatiul Economic European si in noile state
membre. Poate fi accesata si de statele de la Marea Mediterana sau Baltica, in cadrul
programului LIFE Tari terte. Abordarea EMAS se bazeaza pe angajamentul voluntar al
organizatiilor care doresc sa-si imbunatateaca performanta privind gestiunea mediului
inconjurator, mai mult decat o simpla aplicare a legislatiei. Schema se desfasoara in sapte
faze, pornind de la analiza si identificarea problemelor de mediu, pana la verificarea si
acreditarea organizatiei. Organizatiile participante isi vor dezvolta structura organizationala
interna si procedurile adecvate pentru managementul aspectelor de mediu. Rezultatele
obtinute sunt facute publice si se verifica periodic. EMAS este o eticheta a calitatii ecologice
a produselor, scopul ei fiind acela de a inroduce o metoda de management al aspectelor de
mediu, care este credibila. Dupa acreditare, organizatia poate utiliza logo-ul EMAS.

Eticheta “eco”

Utilizarea etichetei “eco are ca obiectiv promovarea produselor cu impact redus

asupra mediului in comparatie cu altele din acelasi grup de produse. In plus, schema
comunitara de acordare a etichetei “eco” ofera consumatorilor informatii asupra produselor.
Eticheta “eco” se acorda produselor disponibile in cadrul Comunitatii, in cazul in care
indeplinesc o serie de cerinte fata de mediu si anumite criterii specifice. Pentru a primi
eticheta “eco”, produsele trebuie sa contribuie semnificativ la imbunatatirea principalelor
aspecte de mediu, altfel spus sa fie ecologice. Criteriile sunt stabilite si revizuite de
Comitetul Uniunii Europene de Etichetare “eco”, care este responsabil, de asemenea, cu
evaluarea si verificarea cerintelor relativ la acestea. Criteriile sunt publicate in Jurnalul
Oficial al Comunitatii Europene.
Comisia Europeana si statele membre promoveaza utilizarea etichetei “eco” prin
actuni de constientizare a publicului si campanii de informare, urmarind, in acelasi timp, sa
asigure coordonarea schemei comunitare cu schemele nationale existente in statele membre.

Agentia Europeana pentru Mediu

Agentia Europeana pentru Mediu are ca scop furnizarea de informatii publicului si

celor insarcinati cu luarea deciziilor pentru conceperea unor politici riguroare de protectie a
mediului inconjurator si de sprijinire a dezvoltarii durabile. Agentia disemineaza informatiile
prin publicatiile sale si pagina sa de Internet. Agentia nu elaboreaza legi in domeniu, acestea
constituind responsabilitatea Comisiei Europene si a altor institutii europene. Informatiile
oferite se concentreaza pe evaluarea mediului la nivelul Europei si a presiunilor care se
manifesta asupra sa. O alta sarcina a agentiei o constituie diseminarea celor mai bne practici
in protectia mediului si a tehnologiilor “curate”, precum si sprijinirea Comisiei Europene in
publicarea rezultatelor cercetarilor in domeniul mediului inconjurator.

14
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

Agentia culege si distribuie informatii prin intermediul Retelei europene de informare

si observare a mediului (EIONET), pe care o si coordoneaza. Reteaua cuprinde peste 300 de
organizatii de mediu, agentii, centre de cercetare publice sau privatesi alte centrespecializate
din Europa. Agentia are in prezent 31 de state membre, inclusiv cele 13 tari care au aderat
sau vor adera la UE:
 15 state membre UE
 Islanda, Norvegia, Liechtenstein
 Bulgaria, Cipru, estonia, lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha,
Republica Slovaca, Romania, Slovenia, Turcia si Ungaria
Sunt in curs de desfasurare negocieri, pentru a deveni membru al agetiei, cu Elvetia.

3.3 Instrumente financiare

Instrumentele financiare suncele prin care UE ofera sprijin financiar pentru derularea
proiectelor de mediu care corespund prioritatilorstabilite de PAM sau de alte strategii
tematice sau sectoriale. Comisia europeana pune la dispozitia tuturor actorilor locali
interesati in promovarea de proiecte pentru imbunatatirea mediului inconjurator, numeroae
surse de finantare, fiecare avand reguli si mecanisme propii.

Fondul de Coeziune

Sustinerea obiectivului coeziunii si dezvoltarii durabile al UE se realizeaza prin

Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune care cofinanteaza actiuni regionale si sectoriale
aflate in competenta guvernelor statelor membre, agreate cu Comisia Europeana. Fondul de
Coeziune a fost infiintat pentru a permite statelor membre care au un produs intern brut mai
mic decat 90% din media comunitara, respectiv Spaniei, Greciei, Portugaliei si Irlandei,sa
ajunga din urma din punct de vedere economic celelalte state membre, mai ales in domeniile
transporturilor si mediului. Din mai 2004, noile state membre sunt si ele eligiile.

Principalele activitati finantate de Fondul de Coeziune se refera la:

 Intarirea coeziunii economice si sociale in cadrul comunitatii prin
finantarea unor proiecte sau faze ale acestora, independente din punct de
vedere financiar si tehnic, si grupuri de proiecte care formeaza un tot
coerent, in domeniile infrastructurii de mediu si retelelor de transport
transeuropene;
 Studii pentru realizarea acestor proiecte, masuri de asistenta tehnica pentru
desfasurarea de studii comparative, studii de impact, moitorizare si
campanii de informare si publicitate.

Toate proiectele trebuie sa fie compatibile cu tratatele UE, cu instrumentele adoptate

in cadrul acestora si cu politicile Comunitatii, in special cele referitoare la protectia
mediului, retelele de transport trans-europene, concurenta si achizitiile publice. Statele
eligibile pentru Fondul de Coeziune vor primi finantare, atata timp cat indeplinesc cerinta de
stabilitate si convergenta cu privire la citeriul deficitului public. In cazul in care deficitul

15
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

depaseste 3%, comisia poate notifica Consiliul si finantarea este suspendata pana cand
deficitul revine la limita de 3%.
Multe proiecte finantate de Fondul de Coeziune genereaza venturi si de aceea comisia
incurajeaza participarea privata. Cota maxima de contributie a Comisiei este cuprinsa intre
80% si 85% din fondurile publice. Aceasta poate fi redusa in concordanta cu principiul
“pouatorul plateste” din articolul 174 al Tratatului UE. In perioada 2004-2006 au fost alocate
16.754 milioane euro pentru 14 state membre, din care 8272 milioane pentru cele patru state
beneficiare ale Fondului de Coeziune (Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania) si 8482 milioane
pentru cele zece noi state membre, care au aderat in 01 mai 2004.

Programul LIFE III

Programul LIFE, instrumentul financiar pentru mediu, introdus in 1992, este varful de
lance al UE pentru politica de mediu. Programul LIFE III se deruleaza in perioada 2000 –
2004 si finanteaza proiecte in cadrul a trei sectiuni:
 LIFE – Natura finanteaza actiuni in scopul conservarii arealului natural,
conservarea faunei si florei albatice de interes european, in concordanta cu
directivele pentru protectia pasarilor si arealelor. El sprijina implementarea
politicii de conervare a bio-diversitatii si crearea retelei UE Natura 2000.
 LIFE – Mediu finanteaza actiuni in scopul implementarii politicii comunitare
si a legislatiei de mediu in UE si in tarile noi membre sau candiate. Aceasta da
posilbilitatea demonstrarii si dezvoltarii de metode noi pentru protectia si
imbunatatirea mediului inconjurator. Finanteaza proiecte inovative in domenii
ca: amenajarea teritoriului, managementul resurselor de apa, reducerea
impactului activitatii economice asupra mediului, managementul deseurilor si
reducerea impactului produselor asupra mediului, printr-o politica integrata a
produselor.
 LIFE – Tari terte finanteaza actiuni referitoare la asistenta tehnica pentru
promovarea dezvoltarii durabile in tariterte. Aceasa componenta contribuie la
crearea capacitatii de management a mediului, prin fiantarea priectelor care
contribue la implementarea procedurilor si orientarilor internationale, care
promoveaza dezvoltarea durabila la toate nivelele sau rezolva problemele
majore de mediu in regiunea in care se desfasoara.
Programul LIFE este deschis tuturor statelor UE si nortari candidate sau noi membre
ca Estnia, Ungaria, Letonia, Romania, Republica Slovaca si Sovenia.

Initiativa Comunitara INTERREG III

Obiectivul general al Programului INTERREG III, este dezvoltarea echilibrata si

integrata a teritoriului european fara ca granitele sa constituie o bariera in calea acesteia.
Noua faza a programului urmareste intarirea coeziunii economice si sociale, prin
promovarea cooperarii transfrontaliere, transnationale si interregionale si dezvoltarea
echilibrata a teritoriului european. Implementarea programului se face pe trei directii:

16
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

a. INTERREG III A are ca obiectiv promovarea dezvoltarii regionale integrate

intre regiunile de granita, inclusiv granitele externe si cele maritime.
Prioritatile finantate include, printre altele, urmatoarele tipuri de activitati:
 Promovarea dezvoltarii urbane, rurale si de coasta;
 Masuri pentru protectia mediului, imbunatatireasectorului energetic si surse
de energie regenerabile;
 Imbunatatirea retelelor de transport, informare si comunicare, precum si a
serviciilor, a sistemelor de apa si energie.
b. INTERREG III B are ca obiectiv integaea teritoriala armonioasa de-a lungul
UE. Prioritatile finantate include, printre altele, urmatoarele tipuri de activitati:
 Elaborarea de planuri operationale de dezvoltare spatiala la nivel
transnational, inclusiv cooperarea intre orase si intre zonele urbane si
rurale, cu sistemul promovarii dezvoltarii policentrice si durabile;
 Promovarea sistemelor de transport eficiente si durabile si a accesului la
societatea informationala;
 Promovarea protectiei mediului si a managementului eficient al mostenirii
cuturale si al resurselor naturale, in special al resurselor de apa.
c. INTERREG III C are ca obectiv imbunatatirea dezvoltarii regionale si a
politicii de coeziune prin cooperare transnationala sau interregionala.
Prioritatile finantate include activitati de cooperare referitoare la diversele
sectoare stabilite de catre Comisie, cum ar fi: cercetare, dezvoltare tehnologica
si a intreprinderilor mici si mijlocii, societatea informationala, turism, cultura
si ocuparea fortei de munca, libera initiativa si mediul.

Program pentru sprijinirea ONG – urilor europene

Acest instrument, destinat ONG-urilor europene active in domeniul protectiei

mediului inconjurator, are urmatoarele obiective generale:
 Sa contribuie la dezvoltarea si punerea in practica a politicii de mediu a UE
si a legislatiei, in diferite regiuni ale Europei;
 Sa promoveze implicarea sistematica a ONG-urilor in toate fazele
procesului de elaboare a politicii de mediu;
 Sa contribuie la intarirea asoiatiilor locale si regionale care trebuie sa aplice
acquis-ul comuntar in ceea ce priveste protecta mediului si dezvoltarea
durabila.
Programul, care s-a desfasurat in perioada 2003 – 2006, acorda sprijin financiar
nerambursabil pentru a acoperi o parte din costurile pe care ONG europene de mediu trebuie
sa le suporte in derularea activitatilor prevazute prin programul lor anual de luru. Sunt
finantate proiecte in domeniile prioritare ale celui de-al saselea PAM sau care contribuie la
educatia pentru protectia mediului inconjurator si intarirea legislatiei de mediu a
Comunitatii. Sunt eligibile toate statele membre UE, tarile candidate sau noi membre, Turcia
si tarile din Balcani.

Programul ISPA

17
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

Pogramul ISPA este unul dintre cele trei instrumente de preaderare, care, alaturi de
PHARE si SAPARD, a oferit asistenta tarilor candidate din Europa Centrala si de Est (ECE)
in procesul lor de pregatire pentru a deveni state membre ale UE. ISPA a fost introdus pe
baza propunerii CE din Agenda 2000 pentruintarireaoeziunii ecnomice sisociale in tarile
canidate, pentru perioada 2000 – 2006, avand un buget de 100 miliarde e euro anual.
Programul finanteaza proiecte de infrastructura de mediu si transport, ca parte a strategiilor
nationale adoptate pentru fiecare sector ISPA de tarile candidate si avizate de Comisie.
In domeniul mediului Programul ISPA se concentreaza e diectivele UE care necesita
investitii costisitoare, pentru a aduce tarile respective la nivelul standardelor UE, in special
pe directivele referitoare la: apa poabila, canalizare, managementul deseurilor I poluarea
aerului.
In domeniul transporturilor Programul ISPA urmareste modernizarea si extinderea
retelelor de transport trans-europene in tarile central si est europene si conectarea lor la
retelele de transport ale UE. Programul ofera, suplimentar, asistenta tehnica pentru pregatrea
si implementarea proiectelor, precum si pentru managementul financiar si controlul utilizarii
fondurilor.
Dupa 1 mai 2004, cand opt dintre statele beneficiare au aderat la UE, Bulgaria si
Romania au ramas singurele tari eligibile pentru acest program. Dupa aderare, cele opt state
vor beneficia de finantare din partea Fondului de Coeziune, in valoare de aproximativ 8.5
miliarde de euro pentru perioada 2004 – 2006. Romania si Bulgaria vor fi spriinite prin
programul ISPA cu aproximativ 1.33 miliarde de euro in perioada 2004- 2006, din care
Romania va beneficia de o finantare de peste 930 milioane de euro.

Taxele si impozitele de mediu

Promovarea utilizarii instrumentelor fiscale de catre statele mambre are ca obiectiv

cresterea eficientei politicii de mediu si asigurarea utilizarii taxelor si impozitelor de mediu
in concordanta cu leislatia couitara. Suplimentar fata de masurile armonizate la nivelul
Comunitatii, implementarea politicii de mediu necesita folosirea unor instrumente
economice, tehnice sau fiscale. Al cincelea PAM include largirea tipurilor de instrumente
pentru politica de mediu ca o prioritate esentiala. Taxele si impozitele de mediu pot constitui
o modalitate de aplicare a principiului “poluatorul plateste” prininfluentarea consumatorilor
si producatorilor de a adopta u comportament favorabil protectiei mediului. Comisia
Europeana a incurajatutilizarea instrumentelor fiscale de catre statele membre si a elaborat
un document care prezinta cadrul legal si stabileste drepturi si obligatii ale statelor membre
in concordanta cu regulile pietei unice
Comisia defineste taxele si impozitele ca fiind plati oligatorii nerecunoscute, adunate
fie ca venituri la bugetul de stat sau pentru destinatii speciale. Sunt definite doua categorii de
taxe si impozite:
 Taxe prelevate pentru emisiile poluante, cum ar fi: taxele privind poluarea apei si cele
pentru emisiile de zgomo in domeniulaviatiei;
 Taxe de produs, cum ar fi: taxe pentru pesticide, accizele pentru benzina.
Veniturile obtinute din taxe si impozite sunt folosite pentru finantarea activitatilor de
protectie a mediului, dar si pentru reducerea altor taxe care distorsioneaza economia. Atunci

18
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

cand se adopta instrumente de natura fiscala, statele membre trebuie sa respecte prevederile
Tratatului UE si sa se asigure ca taxele si impozitele sunt compatibile cu obligatiile lor in
cadrul UE in ceea ce priveste concurenta, piata unica si politica fiscala, dar si fata de terte
state, in concodanta cu regulile Organzatiei Mondiale a Comertului.
Strategia Comisiei in privinta taxelor si impozitelor se bazeaza pe studierea
experientei statelor membe in ceea ce priveste taxele de mediu, pe analiza efectelor taxelor
existente asupra economiei si a mediului, pe monitorizarea efectelor taxelor asupra pietei
unice si asupra competitivitatii industriei europene.
Mecanismele de control ale Comisiei se declanseaza pe actiuni variate, ca:
 Notificarea ajutoarelor de stat;
 Noificarea domeniilor acoperite de Directiva 83/189/EEC (care descie
procedura de a furniza informatii privind standardele tehnice si
reglementarile existente) si de legislatia secundara comunitara;
 Notificarea masurilor nationale pentru transpunerea directivelor;
 Reclamaiile primie din partea firmelor din statele membre;
 Investigatii din initiativa proprie a Comisiei.

19
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

CAPITOLUL IV

STRATEGIILE IN DOMENIUL POLITICII DE MEDIU

4.1 Strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabila

UE are un rol important in realizarea dezvoltarii durabile in Europa si, in acelasi timp,
la scara globala actuni cand sunt implicate activitati internationale. In urma semnarii
“Declaratiei de la Rio”, ca urmare a Conferintei Natiunilor Unite din 1992, UE s-a angajat sa
formuleze o strategie pentru dezvoltarea durabila care sa fie prezentata la Conferinta
Mondiala asupra Protectiei Mediului si Dezvoltarii Durabile din 2002. Aceste masuri, numai
prin ele insele, nu sunt suficiente si de aceea este necesara integrarea cerintelor de mediu in
politicile sectoriale, care pot sa actioneze asupra dezvoltarii economice.
De aceea, dezbaterile asupra dezvoltarii durabile se desfasoara pe doua directii, strans
corelate intre ele:
1. Prima se concentreaza pe integrarea aspectelor de mediu in celelalte politici ale
UE, cunoscuta si sub numele de “Procesul Cardiff”;
2. A doua se refera la rolul politicii UE in sustinerea dezvoltarii durabile la nivel
global, cuprinsa in “Declaatia de la Goteborg”.

Integrarea politicii de mediu in politicile UE – Procesul Cardiff

Ca raspuns la cererea Consiliului European de la Luxembourg (1997) de a se formula

o strategie prin care sa se aplice cerintele articolului 6 al Tratatului UE, care impune ca
protectia mediului sa fie integrata in toate politicile si activitatile UE, in special pentru
promovarea dezvoltarii durabile, definita ca obiectiv al Comunitatii in artiolul 2 al
Tratatului, Comisia a prezentat la Consiliul European de la Cardiff (iunie 1998) o strategie,
sub denumirea “Parteneriat pentru integrare – O strategie pentru integrarea mediului
in politicile Uniunii Eurpene”, prin care propune o abordare a definirii politicilor in sensul
contributiei acestora la dezvoltarea durabila. In plus, este propus si un ghid cu pasi concreti
pentru realizarea integrarii aspectelor de mediu in celelalte politici sectoriale, prin care
integrarea devine o obligatie, iar responsabilitatea este impartita de Comisie cu celelalte
institutii ale UE.
Integrarea completa a protectiei mediului in celelalte politici este o provocare pe
termen lung si necesita o abordare pas cu pas, pe baza experientei acumulate. Comisia a
considerat ca trebuie acordata prioritate problemelor urgente din cadrul a doua angajamente
si anume Agenda 2000 si implementarea Protocolului de la Kyoto.

I. Agenda 2000 guverneaza o mare parte din bugetul UE si stabileste cadrul

extinderii UE. Pachetul Agenda 2000 prevede propuneri pentru reforma politicii de coeziune
si a politicii agricole comune, precum si asistenta de preaderare pentru statele din Europa

20
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

Centrala si de Est, propuneri care au prevazut includerea cerintelor privind mediul

inconjurator:
 Politica de coeziune va contribui la dezvoltarea durabila, astel: in cadrul
regulamentelor Fondurilor Structurale (in perioada 2000 – 2006), au fost
incluse ca obiective protectia si imbunatatirea mediului; sunt sprijinite proiecte
de importanta pentru mediul inconjurator, iar prezenta unui mediu degradat va
fi inclusa ca si criteriu de eligibilitate pentru zonele urbane din cadrul
Obiectivului 2 al Fondurilor Structurale; Planurile de Dezvoltare Regionala si
proiectele peste 50 milioane de euro vor fi evalate prin prisma impactului
asupra mediului; parteneriatele vor include agentiile de mediu pentru a asigura
integritatea protectiei mediului inconjurator in programele finantate de
Fondurile Structurale.
 Politica agricola va aduce beneficii asupra mediului: reforma Politicii Agricole
Comune (PAC) pune accentul pe platile unice pe ferma in loc de subventiile
pentru productie, determinand astfel o mica distorsionare a pietei, ceea ce va
duce la utilizarea atenta a factorilor poluanti; prin noile masuri se incurajeaza o
mutare a resurselor de la sprijinirea pietei la dezvoltarea rurala; statele membre
sunt obligate sa asigure respectarea normelor de mediu; siguranta alimentara si
bunastarea animalelor; o parte substantiala a programului de dezvoltare rurala
este rezervata actiunilor in favoarea mediului si alte proiecte finantate in cadrul
programului trebuie sa fie compatibile cu obiectivele privid protectia ediului.
Toate acestea vor avea impact pozitiv asupra calitatii solului, pastrarii
biodiversitatii si a arealelor naturale. Vor fi aplicate mecanisme pentru
suervizarea tuturor actiunilor.
 Extinderea UE: tarile candidate trebiau sa se alinieze la acqais-ul in domeniul
mediului si sa elaboreze strategii pe termen lung in acest sens; stategia de
preaderare da prioritate investitiilor pentru imbunatatirea mediului si
dezvoltarii structurilor administrative pentru aplicarea legislatiei de mediu;
resursele financiare in crestere, asigurate pentru programele PHARE, ISPA si
SAPARD, au asistat tarile candidate in finantarea protectiei mediului
inconjurator. Pin aceste revederi se incearca gasirea echilibrului intre nevoile
sectoarelor respective, imbunatatirea mediului inconjurator si realizarea
dezvoltarii durabile.

2. Implementarea angajamentelor luate de UE prin Protocolul de la Kyoto necesita

o schimbare a abordarii si implicarea in numeroase domenii politice. Conventia-cadru a
Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climaterice (1997) si Protocolul de la Kyoto care a
rezultat ofera singurul cadru international pentru combaterea schimbarilor climatice.
Atingerea obiectivului Protocolului De la Kyoto, pentru statele membre, de a reduce cu 8%
emisiile de gaze care determina efectul de sera, in perioada 2008 – 2012, trebuie sa devina o
prioritate in definirea tuturor politicilor. Statele central si est europene au propriul obiectiv
de a reduce emisiile de gaze cu 6% pana la 8%. Aceasta va necesia schimbari semnificative
in politica energetica si in privinta tendintelor in transporturile rutiere si aeriene. Strategii
pentru toate sectoarele cheie, energie, transporturi, industrie si agricultura, trebuie dezvoltate
si aplicate in viitor. Combaterea schimbarilor climatice este unul dintre angajamentele UE in
cadrul strategiei privind dezvoltarea durabila avizata de Consiliul European de la Goterg
21
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

(2001), care a reafirmat si angajamentul pentru realizarea obiectiviului Protocolului de la

Kyoto, intarit si la Consiliul European de la Bruxelles (martie 2003). Schimbarea climei
repreyinta, de asemenea, unul dintre cele patru domenii prioritare ale celui de-al saselea
PAM.
Fundamentul eforturilor Comisiei de a pune in aplicare Protocolul Kyoto il constituie
“Programul European pentru Schimbarile Climatice”, care a fost lansat in martie 2002.
Obiectivul programului este de a identifica si dezvolta masuri eficiente, impreuna cu toti
actorii, care sa contribuie la realizarea tintei de 8% stabilita la Kyoto, complementare
eforturilor steatelor membre.
Considerand ca integrarea aspectelor de mediu in celelalte politici ale UE este
esentiala, se vor dezvolta strategii in acest sens, in domenii ca: piata unica si sectorul
industriei, politicile de dezvoltare si comerciale, turism, energie, transporturi, agricultura si
pescuitul, precum si politica fiscala.

Declaratia de la Goteborg

Strategia intitulata “O Europa durabila pentru o lume mai buna: O strategie a Uniunii
Europene pentru dezvoltare durabila”, adoptata in 2001 la Consiliul European de la
Goteborg (Suedia), reprezinta viziunea UE pe termen lung si recunoaste ca in viitor cresterea
economica, coeziunea sociala si protectia mediului trebuie sa mearga impreuna. Prin
adoptarea strategiei UE pentru Dezvoltare Durabila, Consiliul a adaugat dimensiunea de
mediu la Strategia Lisabona. Pentru a raspunde problemelor care ameninta viitorul Europei
si a realiza legatura intre viziunea pe termen lung a unei societati mai prospere si mai juste,
care asigura o calitate a vietii mai buna pentru toti, intr-un mediu mai curat, pe de o parte, si
actiunea politica de a pune in practica reforme in toate domeniile, pe de alta parte, Comisia a
propus o strategie in trei parti:
A. Un set de propuneri si recomandari care intereseaza mai multe sectoare, pentru
imbunatatirea eficientei politicii si a contributiei ei la dezvoltarea durabila. Propuerile
privesc modul in care se elaboreaza si se implementeaza politicile, la niveul UE si a statelor
membre si se refera la:
 Imbunatatirea coerentei politicii prin evaluarea efectului propunerilor de
politica si a impactului economic, social si de mediu in interiorul si in afara
UE; toate politicile vor include aspectele dezvoltarii durabile;
 O mai buna informare a publicului asupra riscurilor si implicatiilor asupra
biodiversitatii, sanatatii populatiei etc.;
 Comsia va acorda prioritate, in cadrul propunerilor politice si legislative,
abordarilor bazate pe mecanismele pietei si acordarii de stimulente pentru
utilizarea tehnologiilor mai putin poluante;
 Promovarea investitiilor in cercetare-dezvoltare pentru stimularea inovarii si
dezvoltarii de noi tehnologii;
 Imbunatatirea comunicarii si mobilitatea cetatenilor si a societatilor in luarea
deciziilor politice;
 Strategia va contribui la dezvoltarea durabila in interiorul UE, dar si in
exteriorul uniunii, la nivel global. Astfel:

22
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

o La Conferinta Natiunilor Unite de La Monterrey asupra finantarii

dezvoltarii, din martie 2002, s-a luat decizia ca UE sa creasca ajutorul
pentru dezvoltare la 0.39% din PNB
o La Runda Doha a Oganizatiei Mondiale a Comertului (OMC), in
noiembrie 2001, membrii OMC au agreat ca dezvoltarea duraila sa
devina obiectivul principal al negocierilor, ceea ce va permite tarilor in
curs de dezvoltare sa aduca imbunatatiri acordurilor cu OMC.
La Conferinta Mondiala de la Johannesburg (2002), UE a creat o “coalitie a celor
favorabili”, surselor de energie care se genereaza, a lansat un pact Nord – Sud care cuprinde
rezulatele de la Doha si Moterrey si a confirmat necesitatea de a dezvolta forme durabile de
productie si consum.

B. Un set de obiective generale si masuri specifice la nivelul UE pentru a raspunde

celor mai stringente amenintari asupra dezvoltarii durabile in Europa. Strategia pentru
dezvoltare durabila propune un set de patru obiective prioritare:

 Limitarea schimbarilor climaterice si cresterea utilizarii enegiilor

“curate”.
Obiectivul este de a realiza angajamentele stabilite la Kyoto. Aceasta
trebuie considerat un prim pas, insa UE va trebui sa reduca emisiile de gaze
care provoaca efectul de sera cu 1% pe an pana in 2020, fata de nivelul din
1990. UE va impune statelor industrializate sa respecte propriile angajamente
luate prinProtocolul Kyoto. Pana in 2006, UE intentioneaza sa puna in aplicare
in cadrul Comunitatii, o Directiva cadru asupra emisiilor de gaze care produc
efectul de sera, care a fost lansata pentru consultare.

 Combaterea amenintarilor asupra sanatatii populatiei

Obiectivul este de a asigura, pana in anul 2020, securitatea si calitatea
alimentelor pe parcursul intregului lant alimentar, iar producerea si utilizarea
produselor chimice sa nu ameninte sanatatea si mediul, precum si rezolvarea
roblemelor legate de bolile infectioase (epidemii) si rezistenta la antibiotice.

 Gestiunea responsabila a resurselor naturale

Obiectivul este de a elimina relatia cauzala intre cresterea economica si
utilizarea resurselor si generarea deseurilor, protejarea si restaurarea areaelor
naturale si stoparea distrugerii biodiversitatii pana in 2010, imbunatatirea
gestionarii fondului piscicol si a zonelor marine penru prezervarea
ecosistemelor in UE si la nivel global.

 Imbunatatirea sistemului de transport si gestiunea amenajarii

teritoriului
Obiectivele se refera la eliminarea relatiei cauzale intre transporturi si
cresterea economica, utilizarea unor forme de transport care nu aduc daune
mediului si promovarea dezvoltarii regionale echilibrate. Transportul care nu
dauneaza mediului trebuie sa devina o prioritate reala in cadrul UE. In cursul

23
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

anului 2004, Comisia va propune un cadru prin care costurile utilizarii

diferitelor moduri de transport sa reflecte mai bine impactul social.
C. A treia parte a strategiei se refera la masuri privind implementarea si
monitorizarea acesteia:
Raportarea anuala a realizarilor in cadrul Consiliului European de primavara;
definirea unor indicatori noi care se vor adauga celor stabiliti pentru monitorizarea Strategiei
de la Lisabona si care vor fi:
 Permite urmarirea “Procesului Cardiff” de integrare a aspectelor de mediu
in politicile sectoriale;
 Adaptarea metodelor de lucru ale institutiilor UE pentru a asigura
urmarirea legaturilor intre politicile sectoriale si coordonarea acestora;
 Adaptarea permanenta a strategiilor pe baza rezultatelor evaluarii
intermediare. Credibilitatea evaluarii va creste prin includerea tuturor celor
interesati, indeosebi a societatii civile, a intreprinzatorilor si a autoritatilor
regionale si locale. Incepand cu 2001, Comisia organizeaza si prezideaza, o
data la doi ani, un Formul european al celor interesati pentru evaluarea
strategiei. Din Forum fac parte reprezentanti ai societatilor, sindicatelor,
ONG-rilor, investitorilor si reprezentanti ai consumatorilor. La jumatatea
anului 2004, Forum-ul trebuie sa prezinte Comisiei un raport cu concluziile
ale.

Alte rezultate ale Conferintei de la Johannesburg

Statele membre trebuie sa elaboreze strategii nationale pentru dezvoltarea durabila in

conformitate cu Planul de implementare stabilit la Johannesburg. Toate programele de
politica sectoriala trebuie sa includa evaluarea impactului din punctul de vedere al
dezvoltarii durabile, urmarind consecintele economice, sociale si asupra mediului. UE
intentioneaza sa integreze mai adanc aspectele de mediu in politicile sale interne (procesul
Cardiff) si sa stimuleze cooperarea internationala in domeniul energetic si in privinta
roductiei si consumului cu impact ecologic redus.
In acelasi timp, la Conferinta de la Johannesburg s-a recunoscut, pentru prima data la
nivel international, necesitatea parteneriatelor, ca instrument complementar in
implementarea politicilor, care pot contribui cu resurse aditionale, experienta si posibilitatea
mobilizarii actiunilor la toate nivelurile. Parteneriatele creaza cadrul pentru angajarea
comuna a companiilor si guvernelor statelor membre in sustinerea dezvoltarii durabile. La
Johannesburg au fost lansate peste 200 de parteneriate, acoperind domenii ca: apa, sanatate,
agricultura si altele.

Strategia europeana pentru mediu si sanatatea

Strategia pentru mediu si sanatate a fost initiata ca urmare a relatiei evidente intre
problemele mediului si starea de sanatate a populatiei. Inca de la inceput, politica de mediu a
avut ca obiectiv imunatatirea sanatatii. Articolele 152 si 174 ale Tratatului de la Amsterdam

24
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

ofera faza legala a actiunii UE in ceea ce priveste mediul si sanatatea, iar obiectivele si
actiunile necesare au fost incluse in cel de-al saselea PAM. Programul de Actiune al
Comunitatii pentru sanatate publica (2003 – 2008) considera mediul ca factor determinant
pentru sanatate, iar Programul Cadru UE pentru cercetare, a inclus actiuni specifice in acet
sens.
Datorita amplorii si complexitatii problemelor privind mediul si sanatatea, in iunie
2003, Comisia Europeana a lansat o strategie pentru mediu si sanatate cunoscuta ca initiativa
SCALE. Aceasta a necesitat o abordare pe termen lung care sa asigure protectia societatii in
ansamblu, care se fundamenteaza pe stiinta, adunand impreuna cunostintele din numeroase
retele, inclusiv cele ale expertilor din domeniile mediului si sanatatii din actualele si
viitoarele state membre, organizatii neguvernamentale si organizatii ale consumatorilor; se
concentreaza pe copii, deoarece investitia in sanatatea copiilor este esentiala pentru
asigurarea dezvoltarii economice si umane; sporeste nivelul de constientizare a legaturii
dintre mediu si sanatate, dand posibilitatea tuturor sa inteleaga efectele degradarii mediului
asupra sanatatii si in special asupra copiilor; utilizeaza instrumente legislative,
complementare initiativelor nationale si internationale, pentru a desfasura actiuni la nivelul
UE care sa abordeze problemele relatiei mediu – sanatate in mod integrat; include evaluarea
continua pentru verificarea eficacitatii si eficientei actiunilor de reducere a efectelor
mediului asupra sanatatii; prin evaluare se pot obtine date stiintifice pentru cercetarile
viitoare.
Obiectivul general al strategei este intelegerea mai buna a amenintarilor mediului
asupra sanatatii umane, reducerea maladiilor cauzate de factorii de mediu in Europa
printr-o politica adecvata, care sa raspunda provocarilor care apar.
Obiectivele specifie sunt:
 sa reduca maladiile cauzate de factorii de mediu in Europa;
 sa identifice si sa previna amenintari noi asupra sanatatii cauzate de facorii
de mediu;
 sa dezvolte capacitatea UE pentru formularea politicilor in acest domeniu.
Valoarea adaugata a strategiei consta in dezvoltarea unui sistem la nivel comunitar,
care integreaza informatiile despre starea mediului inconjuator, despre ecosistem si sanatatea
umana. Strategia va fi aplicata in mai multe etape. Prima etapa 2004 – 2010, se va concentra
pe patru efecte asupra sanatatii: bolile respiratorii la copii, astmul si alergiile, dereglari
neurologice, cancerul la copii efectele distructive asupra glandelor endocrine.

Strategia tematica pentru managementul deseurilor

Strategia tematica pentru prevenirea si reciclarea deseurilor este una dintre cele sapte
strategii profilate in al saselea PA, ca urmare a constatarii ca UE se confrunta din ce in ce
mai mult cu cresterea volumului deseurilor si necesitatea managementului acestora. Pana in
prezent, la rezolvarea acestei probleme, UE a avut o abordare fragmentata si ineficienta.
Pantru a pregati noi masuri, iclusiv indicatorii de realizare, Comisia a lansat, la 28 mai 2003,
o consultare larga a tuturor celor implicati asupra optiunilor politice pentru prevenirea
sireciclarea deseurilor. Obiectivul strategie este eliminarea retelei cauzale dintre rata
cresterii economice/ uilizarea resurselor si cea a producerii deseurilor.
Documentul supus consultarii de catre CE identifica urmatoarele aspecte principale:
25
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

 statele membre trebuie sa depuna un efort sporit pentru implementarea

legislatiei existente in domeniul deseurilor;
 pentru formularea unei politici bune de prevenire a deseurilor este necesara o
analiza stiintifica; in prezent nu exista date statstice de incredere;
 in privinta reciclarii, trebuie sa se puna accentul pe materiale in locul
accentului pe produse care si-au incheiat perioada de viata;
 necesitatea standardelor armonizate pentru operatiile de reciclare;
 o noua dezbatere asupra definitiei deseurilr;
 necesitatea stabilirii unui nivel de reciclare comun tuturor statelor membre.
Strategia pentru managementu eseurilor urmeaza sa fie prezentata.

4.2 Politica Integrata a Produselor

Strategia UE pentru dezvolarea duraila a identificat o serie de actiuni in atingerea

acestui obiectiv, ca urmare a temelor prioritare stabilite de cel de-al saselea PAM. In cadrul
gestionarii responsabile a resurselor naturale s-a agreat sa “se implementeze, in cooperare cu
companiile, o Politica Integrata a Produselor (PIP) cu scopul de a reduce utilizarea resurselor
si impactul deseurilor asupra mediului inconjurator. Comisia a dezvoltat o Politica integrata
a Produselor (PIP), pe baza unor studii si consultari cu toti cei interesati. In iunie 2003,
Comisia a adoptat o strategie pentru a stimula dezvoltarea e produse ecologice, sub
denumirea PIP, care are la baza cinci principii:
 Pentru reducerea impactului cumulativ asupra mediului, trebuie sa se ia
in considerare ciclul de viata al produsului, de la producerea pana la
sfarsitul vietii produsului, integral, ceea ce va determina sporirea
coerentei politicii;
 Stabilirea de stimulente care sa incurajeze cererea si oferta de produse
ecologice;
 Implicarea celor interesati si incurajarea cooperarii intre consumatori,
companii si guvern;
 Imbunatatirea continua a impactului asupa mediuui, urmarind
descresterea permanenta a impactului pe parcrsul ciclului de viata al
produsului;
 Utilizarea de istruumente politice variate care sa raspunda diversitatii
produselor, instrumentele pe baza acordurilor voluntare sunt
primordiale, dar vor fi necesare si unele masuri obligatorii.
Obiectivul strategiei PIP este de a reduce impactul produselor asupra mediului pe tot
parcursul vietii lor, adoptand, unde este posibil o abordare bazata pe piata unde sunt
integrate aspectele competitivitatii. Atingerea obiectivului implica focalizarea pe doua
directii de actiune:
 Stabilirea unor conditii cadru pentru imbunatatirea continua a
impactului produselor asupra mediului, in toate fazele ciclului de
viata, de la producere, utilizare, pana la eliminare;
 Concentrarea actiunilor pe produsele cu potentialul cel mai ridicat
de imbunatatire a mediului.
26
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

In acest scop, se intrevede desfasurarea urmatoarelor actiuni viitoare:

 In 2006 – elaborarea programului de actiune al Comisiei pentru
ecologizarea achizitiilor;
 In 2007 – identificarea primului set de produse cu potential ridicat
de imbunatatire a impactului asupra mediului si demaarea
activitatilor pentru reducerea impactului.

Coordoarea si integrarea

Efectul aplicarii PIP va fi sporit prin asigurarea sinergiei intre diferite instrumente, ca
si integrarea lui in alte politici sectoriale. In cadru procesului Cardiff CE va incuraja
sectoarele individuale sa prezinte modul in care integreaza PIP in activitatea lor. In plus,
comisia va initia o serie de procese pentru facilitarea monitorizarii si coordonarii prin:

 Elaborarea de indicatori in colaborare cu statele membre si Agentia

Europeana pentru Mediu pentru masurarea efectului imbunatatit asupra
mediului;
 Elaborarea de rapoarte periodice;
 Intalniri regulate cu cei interesati.

Acordurile voluntare de mediu

Acordurile voluntare de mediu au scopul de incurajare a sectoarelor industriale

pentru a lua masuri voluntare vizand protectia mediului. Al saselea PAM le
mentioneaza ca o forma de reglementare comuna intre autoritati si industrie
complementara abordarii traditionale de tip comanda si control. Scopul lor este de a
gasii mecanisme inclusive si flexibile care dau responsabilitate mai mare
producatorilor, dar lasa loc si pentru solutii individuale, care pot contribui la
imbunatatirea eficientei. Dezbaterile asupra acordurilor voluntare au fost lansate de
comisie inca din 1996, iar ultima comunicare a comisiei, care a fost supusa dezbaterii
diverselor parti implicate, respectiv comisiei, organzatii patronale si organizatii de
mediu urmaza sa fie prezentate Parlamentului Eropean pentru consultare. Principalele
avantaje ale acodurilor volutare de mediu sunt: abordarea proactiva din parte
industiei, eficienta si flexibilitatea, prin raspunsul rapid la problemele specifice,
identificate.
Se pot stabili teri feluri de acorduri la nivelul UE:
 Din proprie initiativa: industia poate lua initaitiva intr-un domeiu in care
comisia nu intentioneaza sa propuna legi. Acordul poate fi avizat de
comisie ca o recunoastere formala.
 Autoreglementare: industia poate reactiona int-un domeniu in care exista o
dezbatere poitica si exista posibilitatea dezvoltarii unei legislatii in viitor.
Comisia recunoaste acordul prin emiterea unei Recomandari si poate

27
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

adauga o monitorizare a obligatiilor printr-o decizie a Parlamentului

European.
 Co-reglementarea in cazul in care comisia considera ca este necesara
legislatia intr-un domeniu, se poate utiliza o forma mai stricta de acord
voluntar de mediu, in care Consiliul si Parlamentul European stabilesc
obiectivele si cerintele de monitorizare, in timp ce industria decide masurile
ce trebuie luate.

4.3 Conventia de la Aarhus

Conventia privind accesul la informatii, participarea publica in procesul de

luare a deciziilor si accesul la justitie in problemele de mediu – cunoscuta si cu
numele de Conventia de la Aarhus, dupa numele orasului danez unde a fost adoptata
in iunie 1998 – urmareste sa intareasca rolul publicului si al organizatiilor de mediu in
protectia si mbunatatira mediului inconjurator pentru beneficiul generatiilor viitoare.
Conventia are urmatoarele obiective:
 Sa permita un acces mai mare al publicului la informatiile despre
mediul inconjurator, detinute de autoritatile publice, sporind astfel
transparenta si responsabilitatea guvernului;
 Sa dea posibilitatea publicului sa-si exprime parerile si nelinistile
asupra aspectelor de mediu si sa se asigure ca responsabilii cu luarea
deciziilor tin cont de aceasta;
 Sa dea publicului acces la revizuirea procedurilor atunci cand i-au fost
incalcate drepurile de informare si participarea, in anumite cazuri, sa
conteste, in justitie, violarea legislatiei in domeniul mediului.
In practica inseamna ca, de pilda, populatia trebuie sa aiba un cuvant de spus la
proiectarea unor noi drumuri sau a incineratoarelor de deseuri rezultate din
gospodariile populatiei, in zona ei de rezidenta. Opinia publica are, de asemenea,
dreptul de a cunoaste starea mediului in zona si poate, in anumite situatii, sa dea in
judecata guvernul sau pe cei ce polueaza, daca incearca sa acopere dezastre ecologice.
Conventia a fost semnata de peste 40 de tari europene, inclusiv cele 15 state membre
si Comunitatea Europeana si a intrat in vigoare la 30 octombrie 2001. De la
semnarea conventiei in 1988, UE a facut pasi importanti in actualizarea legislatiei
existente pentru a corespunde cerintelor Conventiei Aarhus, atat pentru statele
membre, cat si pentru instituiile proprii.
La inceputul anului 2003, au fot adoptate de la Parlamentul European doua
directive referitoare la informarea si participarea publicului la deciziile privind mediul
inconjurator, corespunzatoare primelor doua obiective ale Conventiei Aarus. Acestea
nu sunt primele obiective care reglementeaza informarea si participarea publicului,
dar, comparativ cu cele anterioare, impun conditii mai stricte statelor membre privind
diseminarea activa a informatiilor de catre autoritatile publice si extind accesul la
informatii al fiecarui cetatean, indiferent de locul de resedinta. In ceea ce priveste
participarea, Diectiva actualizeaza prevederile privind participarea publicului in
cadrul procedurilor privind legislatia asupra evaluarii impactului de mediu, prevenirea
28
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

si controlul poluarii si introduce reguli de acces la justitie. Mai contine reguli privind
participarea publicului la pregatirea planurilor si programelor de mediu in cadrul
directivei pentru deseuri, poluarea aerului si protectia poluarii apelor cu nitrat. Statele
membre trebuie sa includa prevederi corespunzatoare in legislatia proprie pana in
anul 2005.
Pentru a asigura respectarea Conventiei Aarhus de catre institutiile
Comunitatii, Comisia a adoptat o propunere de regulament pentru aplicarea
Conventiei la institutiile si organizatiile UE.

29
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

CONCLUZII

Viziunea asupra unei “societati durabile” propune o lume mai justa si stabila,
care asigura nu numai perspectiva supravietuirii, dar si a dezvoltarii calitative a
civilizatiei pe baze naturale sigure. Ca urmare, este opusul viziunii privind “societatea
imbelsugata” care pune accentul pe acumularea bnastarii materiale si pe cresterea
continua a consumului, ramanand rezervata in ceea ce priveste distrugerea mediului
inconjurator. Este, de asemenea, opusa viziunii neoromantice a “intoarcerii la natura”,
care pune pe aceleasi baze omenirea cu celelalte sisteme vii si condamna civilizatia la
stagnare. O societate durabila inseamna insa o politica de protectie a mediului
deosebit de eficienta si de cuprinzatoare, corelata cu alte politici comune ale UE. Ea
implica nu numai participarea actorilr counitari si nationali, a societatii civile in
ansamblu ei, dar si a altor actori internationali pentru ca poluarea nu cunoaste
frontiere si a devenit o problema globala.

30
 UNIVERSITATEA EUROPEANA “DRAGAN” - LUGOJ

BIBLIOGRAFIE

1. Petre Prisecaru Politici comune ale Uniunii Euopene

Editura Economica, Bucuresti, 2004

2. Profiroiu A. Introducere in relatii europene

Editura Economica, Bucuresti, 1999

3 Ion A. Popescu Uniunea statelor europene

Aurelian A. Bondrea Editura Economica, Bucuresti, 2005
Madalina I. Constantinescu

31