Statul modern român între înfăptuire şi modernizare

- în urma războiului Crimeii (1853-1856), când Rusia este învinsă, are loc Tratatul de pace de la Paris (18/30
martie 1856), unde sunt luate mai multe decizii: intrarea Principatelor Române sub garanţia colectivă a
puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, stabilirea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea
românilor în privinţa unirii, integrarea în graniţele Moldovei a celor 3 judeţe, libertatea navigaţiei pe Dunăre;
- pentru unire s-au pronunţat: Franţa, Rusia, Prusia, Sardinia, Anglia (ulterior îşi schimbă atitudinea), Piemontul
- împotriva unirii: Austria şi Imperiul Otoman
- în 1857, sunt organizate adunările ad-hoc, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească
- rezultatul alegerilor din Moldova este falsificat de caimacamul Nicolae Vogoride, cu ajutorul Austriei; în acest
context, Napoleon al III-lea ameninţă că rupe legăturile cu Poarta
- adunările ad-hoc sunt reorganizate, s-au întrunit în octombrie 1857 şi au elaborat rezoluţii prin care cereau
unirea, autonomia şi o garantare colectivă a noii ordini, de către marile puteri
- marile puteri au semnat în 7/19 august 1858, Convenţia de la Paris, cu scopul de a oferi Principatelor o
organizare definitivă; această convenţie va avea rolul unei constituţii:
1) Principatele îşi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii şi sub protecţia celor 7 puteri
2) se adopta denumirea de “Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, fiecare având instituţii proprii
3) instituţii comune: Comisia Centrală de la Focşani, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie , armata
4) se prevedeau principii de organizare şi modernizare a viitorului stat (separarea puterilor în stat, desfiinţarea
privilegiilor de clasă, egalitatea în faţa legii, drepturi politice pentru creştini, libertatea individuală)
5) dreptul de vot rămâne cenzitar
- pe baza Convenţiei de la Paris, are loc la 5 ianuarie şi 24 ianuarie, dubla alegere a lui Alexandru Ioan
Cuza
 Consolidarea Unirii 1859-1862
- în cadrul Conferinţei din martie 1859, Franţa, Anglia, Rusia şi Sardinia au recunoscut actul de la 24 ianuarie,
Austria şi Turcia şi-au dat acordul în septembrie 1859, numai pe perioada domniei lui Cuza
- măsuri luate pe plan intern:
- în plan administrativ s-au contopit serviciile de vamă
- s-a centralizat administraţia telegrafului, s-au unificat armatele şi cursul monetar
- capitala a fost stabilită la Bucureşti, s-a adoptat noua stemă (vulturul şi zimbrul); s-a extins administraţia
românească şi în cele 3 judeţe din sudul Basarabiei
- pentru uniformizarea legislaţiei, Comisia Centrală de la Focşani a elaborat un proiect de Constituţie şi
proiecte de lege agrară şi electorală; au fost organizate judecătorii săteşti, s-a generalizat capitaţia etc.
- măsuri luate pe plan extern:
- Cuza a iniţiat diverse acţiuni diplomatice: prin memorii adresate marilor puteri, solicita să fie de-acord cu
constituirea la Bucureşti , a guvernului şi a Adunării unice
- în septembrie 1860 a efectuat o vizită la Constantinopol, unde a fost primit ca un adevărat suveran
 - puterile europene reunite în Conferinţa de la Constantinopol, septembrie 1861, au recunoscut deplina
unire politică a Principatelor, dar numai pe timpul domniei lui Cuza
- la 11 decembrie 1861, Cuza a proclamat unirea naţiunii române
- la 22 ianuarie 1862, s-a constituit primul guvern unic, în frunte cu Barbu Catargiu, iar peste 2 zile şi-a
deschis lucrările Adunarea legislativă; la 24 ianuarie 1862, Principatele Unite şi-au luat numele de România
 Marile reforme
- din octombrie 1863 până în ianuarie 1865, Alexandru Ioan Cuza a încredinţat conducerea ţării unui guvern de
orientare liberală, condus de Mihail Kogălniceanu, adeptul unor reforme interne radicale
- decembrie 1863- legea secularizării averilor mănăstireşti, care reprezentau 25,6% din teritoriul ţării. A
transferat aceste întinse suprafeţe agricole sub controlul statului
- 2 mai 1864- Cuza a organizat lovitura de stat, în urma căreia a fost dizolvată Adunarea legislativă şi s-au
adoptat prin plebiscit o Constituţie, şi-anume Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi o nouă lege
electorală
- se trecea la un regim autoritar în care atributele puterii executive erau sporite
- se înfiinţau instituţii noi: Corpul Ponderator sau Senatul (astfel că Parlamentul devenea bicameral) şi
Consiliul de Stat, care elabora proiecte de lege pe baza iniţiativelor domnului
- votul rămânea cenzitar, dar censul era mai mic în comparaţie cu precizările Convenţiei de la Paris
- 14 august 1864- legea rurală prin care, în funcţie de numărul de vite din gospodărie, 463.554 de familii
ţărăneşti au primit 1810311 hectare. Pământul trebuia plătit în 15 ani şi nu putea fi înstrăinat timp de 30 de ani
- perioada 1864-1865, alte reforme:
- administraţie: legea comunală, legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene
- justiţie: elaborarea Codului penal, adoptarea noului Cod civil care garanta libertatea proprietăţii şi
egalitatea în faţa legii
- învăţământ: legea instrucţiunii publice prin care învăţământul primar devenea gratuit şi obligatoriu,
înfiinţarea Universităţilor din Iaşi şi Bucureşti (prima în 1860 şi a doua în 1864)
- comerţ: elaborarea Codului comercial, înfiinţarea Camerei de Comerţ, adoptarea sistemului unic de
măsuri şi unităţi
- alte reforme: a fost sporită capacitatea militară, s-a încercat emiterea unei monede şi a unei decoraţii naţionale,
s-a procamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Române faţă de Patriarhia de la Constantinopol; au fost înfiinţate
agenţii diplomatice la Constantinopol, Paris şi Belgrad
- s-a constituit Ministerul de Externe, în august 1862
- Alexandru Ioan Cuza abdică la 11 februarie 1866
- este înlocuit de o locotenenţă domnească şi de un guvern provizoriu, condus de Ion Ghica. Cei trei membri ai
locotenenței au fost: Lascăr Catargiu, reprezentant al Moldovei și al conservatorilor, gen. Nicolae Golescu,
reprezentant al Țării Românești și al liberalilor şi col. Nicolae Haralambie, reprezentant al armatei