Sunteți pe pagina 1din 29

23/07/2020

C
E
C I. Introducere in dreptul afacerilor
C DREPTUL AFACERILOR II. Raportul juridic de afaceri
A Suport de curs
R
III. Contractul
2 IV. Prescriptia exctinctiva
0
2
0

1. Concepte fundamentale ale teoriei dreptului

• Obiective:

I. Introducere in dreptul afacerilor  Cunoașterea accepțiunilor cuvântului “drept” pentru înțelegerea


dreptului: ca normă, în principal, obligatorie, ca prerogativă a unei
persoane, și, nu în ultimul rând, ca știință;
1. Concepte fundamentale ale teoriei dreptului
2. Norma juridica  Identificarea dreptului afacerilor, ca știință juridică, în sistemul
3.Izvoarele dreptului. Izvoarele dreptului afacerilor ramurilor de drept, pentru înțelegerea caracterului interdisciplinar al
normelor juridice de afaceri.

1
23/07/2020

Accepţiunile dreptului Definiţia dreptului


• Dreptul obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de organele
statului care reglementează raporturile juridice dintre membrii unei
comunităţi (statale), a căror respectare obligatorie este garantată la
nevoie prin forţa de constrângere statală; • Dreptul este un ansamblu de reguli obligatorii, edictate de stat şi
garantate de acesta, cu scopul organizării şi disciplinării conduitei
• Dreptul subiectiv = posibilitatea, prerogativa, facultatea unei subiectelor de drept în cadrul relaţiilor sociale la care aceştia
persoane, denumită subiect de drept, de a avea o anumită participă, reguli care se îndeplinesc de bunăvoie, iar dacă sunt
conduită, conform normelor dreptului obiectiv; încălcate, prin aplicarea constrângerii statale.

• ,,Știinţa dreptului” = studiază legile existenţei, ale dezvoltării statului


şi dreptului, instituţiile politice şi juridice, formele lor concret istorice,
corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social.

Sistemul dreptului Diviziunile dreptului


Norma juridică:
• reprezintă elementul de bază al sistemului de drept;
• se grupează în instituţii şi ramuri ale dreptului.
• - dreptul internaţional;
Ramura de drept - un ansamblu de norme juridice care reglementează • - dreptul intern;
relaţiile sociale dintr-un anumit domeniu al vieţii sociale.

• în cadrul fiecărei ramuri de drept, normele juridice se grupează • - dreptul public;


în instituţii juridice.
• - dreptul privat;

2
23/07/2020

Diziunile dreptului

•Dreptul internaţional:
• - element de extraneitate, o împrejurare de fapt datorită căreia un raport
juridic are legătură cu două sau mai multe sisteme de drept;
• - se divide, la rândul său, în:

Dreptul internaţional public:


Dreptul intern:
- creat, în principal, de către state, dar şi de către celelalte subiecte de drept - cuprinde ansamblul de norme juridice care reglementează
internaţional, având ca scop reglementarea relaţiilor internaţionale ce se raporturile juridice ce iau naştere, se modifică / se desfăşoară
stabilesc între ele, spre exemplu, tratate, pacte, convenții;
sau se sting în fiecare stat, în cadrul sistemului său juridic
naţional.
Dreptul internaţional privat:
- reglementează raporturi între persoane fizice şi/sau juridice având ca obiect
determinarea dreptului aplicabil (legii aplicabile) în cazurile de conflicte de
competenţă între două sau mai multe ordini juridice naţionale, în vederea
soluţionării unui litigiu între astfel de persoane.

Ramurile dreptului Ramurile dreptului


Dreptul public - totalitatea normelor juridice care reglementează, pe de o
parte, raporturile dintre stat şi cetăţenii săi (dreptul public intern) şi, pe de altă
parte, raporturile dintre state în cadrul societăţii internaţionale (dreptul
internaţional public);
• Dreptul privat - totalitatea normelor juridice care reglementează
raporturile juridice aplicabile particularilor (subiecte de drept,
• Subiecte: persoane fizice sau persoane juridice), aflate pe poziţie de egalitate
- statul, care reprezintă colectivitatea şi îi apără şi interesele, de altfel, prin juridică, fie în limitele aceluiaşi stat (drept privat intern), fie în parte
intermediul autorităţilor publice (prin intermediul organelor sale), şi din alte state (drept privat internaţional);
- persoana fizică sau juridică.

Dreptul civil Dreptul comercial


• raport de subordonare, de autoritate Dreptul familiei Dreptul muncii

- cuprinde, în principal, următoarele ramuri de drept:


Dreptul constituţional Dreptul administrativ Dreptul financiar
Dreptul fiscal Dreptul penal Dreptul procesual penal

3
23/07/2020

Ramurile dreptului Ramurile dreptului


Dreptul civil – norme ce reglementează raporturile patrimoniale şi pe Dreptul comercial – ansamblul de norme juridice ce reglementează
cele nepatrimoniale dintre persoane (fizice sau juridice), ca subiecte de raporturile juridice la care participă comercianţii, în calitatea lor de
drept civil, aflate pe poziţie de egalitate juridică; profesionişti;

• izvorul dreptului civil este Codul Civil, care „este alcătuit dintr-un • - sunt profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere (art. 3
ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate alin. (2) din Codul Civil);
domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale” (art. 2
alin. (2) din Codul Civil);
• - raporturile menţionate sunt guvernate de Codul Civil, reprezentând
dreptul comun în materia dreptului privat, urmând ca acestea să se
• => dreptul civil este principala ramură de drept privat. completeze cu legile comerciale în vigoare.

Caracterul interdisciplinar al normelor juridice Caracterul interdisciplinar al normelor juridice


aplicabile în afaceri aplicabile în afaceri

Noţiunea de afacere: - dreptul afacerilor se caracterizează prin interferenţa unor


- provine de la verbul a face (ceva anume), a întreprinde (o acţiune); norme juridice de drept privat şi de drept public, are, prin
- acţiunea propriu-zisă de a face ceva se completează cu semnificaţiile din urmare, caracter interdisciplinar;
Dicţionarul explicativ al limbii române, ce reprezintă cuvintele-cheie care
definesc noţiunea de afacere: tranzacţie financiară, întreprindere cu rezultat
favorabil, treabă importantă, îndeletnicire, ocupaţie. - o constantă a dreptului afacerilor, respectiv a raportului de
afaceri, este profesionistul, fie persoană fizică, fie persoană
juridică;
Dreptul afacerilor are două accepţiuni:
• 1. porneşte de la echivalenţa dintre afacere şi activitatea comercială, ceea
ce înseamnă că dreptul afacerilor reprezintă denumirea modernă a dreptului - dreptul afacerilor cuprinde, prin urmare, totalitatea
comercial. normelor juridice care reglementează raporturile juridice
2. pornește de la termenul de „afacere” care este mai larg decât noţiunea de
dintre profesionişti, precum şi raporturile dintre aceştia şi
„comerţ”, dreptul afacerilor cuprinzând „norme juridice care se regăsesc în orice alte subiecte de drept civil, în calitatea lor de
dreptul consumului, dreptul bancar, dreptul fiscal, din dreptul administrativ, consumatori.
dreptul muncii, dreptul penal (al afacerilor), dreptul financiar.

4
23/07/2020

Caracterul interdisciplinar al normelor juridice


aplicabile în afaceri

- dreptul afacerilor este, prin urmare, un drept al II. Raportul juridic de afaceri
profesioniştilor, al acelor care exploatează o întreprindere,
care pot avea atât calitatea de comercianţi, cât şi calitatea de
necomercianţi.
1. Raportul juridic civil. Raportul juridic de afaceri
-noţiunea de profesionist, include, categoriile de comerciant, 2. Persoana fizică. Profesionistul persoană fizică
întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte 3. Persoana juridică
persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau 4. Conţinutul raportului juridic
profesionale.
5. Obiectul raportului juridic
-activitatea pe care o desfăşoară profesionistul este o
activitate organizată, sub forma unei întreprinderi, indiferent
dacă are sau nu ca scop obţinerea de profit

Raportul juridic civil. Raportul juridic de afaceri

Obiective - relaţie socială, stabilită între persoane fizice și/sau persoane juridice
aflate pe poziţie de egalitate juridică.
- Determinarea elementelor de conținut ale raportului de dreptul
afacerilor în raport de cele ale dreptului civil, determinare ce pune în
lumină distincția dintre aceste raporturi juridice necesară identificării • Caracterele juridice:
legislației aplicabile.

-are caracter social;


- Înțelegerea specificului raportului juridic de afaceri din perspectiva
existenței în conținutul acestuia a celor două categorii de norme, de -are caracter voliţional;
drept public și de drept privat. -poziţia de egalitate juridică a părţilor;
-poate fi patrimonial sau nepatrimonial;
- Înțelegerea justificării intervenției statului în raportul de afaceri prin
intermediul autorităților competente.

5
23/07/2020

Raportul juridic de afaceri


Structura raportului juridic
• Părţile, respectiv subiectele;
Raporturile juridice la care participă profesioniştii comercianţi se
caracterizează prin: • Conţinutul - drepturile subiective şi obligaţiile civile (corelative
drepturilor);
A. poziţia de egalitate juridică, în situaţiile în care încheie, se modifică
sau se desfiinţează raporturi de afaceri (spre exemplu, contracte); • Obiectul - constă în prestaţiile la care este obligat subiectul pasiv
(debitorul); bunurile reprezintă un element de structură al raportului
B. poziţia de subordonare, în cadrul raporturilor juridice în care juridic, ca obiect derivat al acestuia.
„cealaltă parte” este statul.

Persoana fizică si persoana juridică

• Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile

• Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de
lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile.

• Toate persoanele, fizice şi juridice, dispun de capacitate civilă.

II.2. Persoana fizică. Profesionistul persoană fizică • Capacitatea civilă are următoarele caractere juridice:
- legalitatea,
- universalitatea;
- intangibilitatea;
- inalienabilitatea;
- egalitatea.

• Orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu. Acesta poate face
obiectul unei diviziuni sau afectaţiuni, însă numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de
lege.

6
23/07/2020

Persoana fizică Persoana fizică


• Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a exercita drepturi şi de a-şi
asuma obligaţii prin faptul încheierii, personal şi singură, de acte juridice civile.
• Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a
Persoanele fizice, prin raportare la capacitatea de exerciţiu, se împart în :
avea drepturi şi obligaţii civile.
- persoane lipsite de capacitate de exerciţiu – minorii sub 14 ani şi interzişii
judecătoreşti (alienaţii şi debilii mintal);
- începe la naşterea persoanei; prin excepţie, începe de la
concepţie numai în privinţa drepturilor, cu condiţia ca - persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă – cele cu vârsta cuprinsă între 14 și 18
ani, cu două excepţii:
persoana fizică să se nască vie; • - minorul care se căsătoreşte de la 16 ani dobândeşte capacitate deplină de
exerciţiu;
- încetează la decesul persoanei.
• - minorului de 16 ani i se recunoaşte capacitate de exerciţiu deplină (anticipată)
de către instanţa de tutelă, pentru motive temeinice;

- persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, denumite majore; persoana devine


majoră la împlinirea vârstei de 18 ani, cu excepţiile menționate anterior.

Persoana fizică Profesioniştii persoane fizice şi persoane juridice

• Subiectele raporturilor de dreptul afacerilor sunt:


• Persoana fizică se identifică prin:
- profesioniştii comercianţi, persoane fizice sau persoane juridice (în
- nume; principiu, societăţi);
- domiciliu;
- reşedinţă; - profesioniştii necomercianţi (în principiu, persoane care desfăşoară
- stare civilă. activităţi liberale);

- persoanele de drept civil.

7
23/07/2020

Profesionişti persoane fizice Profesionişti persoane fizice


Comerciantul persoană fizică autorizată (P.F.A.) :

• este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o


• Reguli comune aplicabile profesioniștilor (persoane fizice) care intră persoană fizică ce folosește, în principal, forța sa de muncă și aptitudinile
sub incidența O.U.G. nr. 44/2008: sale profesionale.

a) accesul la activitățile economice; Drepturi:


- poate avea in obiectul de activitate cel mult 5 clase de activități prevăzute în
codul C.A.E.N.;
b) procedura de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a - poate stabili relații contractuale cu orice p.f., p.j., cu alte P.F.A, I.I. sau I.F.
funcționării; pentru desfășurarea unei activități economice;
- poate desfășura activitățile pentru care a fost autorizată singura sau
împreună cu cel mult 3 persoane angajate de aceasta, în calitate de
c) regimul juridic. angajator (poate avea, deci, calitate de angajator);
- poate cumula calitatea sa de P.F.A. cu cea de salariat a unei terțe persoane;
- poate cere ulterior schimbarea statutului juridic (spre exemplu, în I.I.);

Profesionişti persoane fizice


Comerciantul persoană fizică autorizată (PFA) : Comerciantul – întreprinzător persoană fizică titular al unei
întreprinderi individuale:
Interdicții – îi este interzis sa cumuleze calitatea sa de P.F.A. cu cea de
întreprinzător persoană fizică titular a unei I.I. • întreprinderea individuală este întreprinderea economică, fără
personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană
Răspundere: răspunde pentru obligațiile asumate în exploatarea întreprinderii fizică
economice cu bunurile din patrimoniul de afectațiune (dacă P.F.A. a optat - prin înregistrarea in Registrul Comerțului, întreprinderea individuală
pentru constituirea acestui patrimoniu de afectațiune) dacă bunurile din acest nu dobândește personalitate juridică;
patrimoniu nu sunt suficiente pentru satisfacerea datoriilor, pot fi urmărite și
celelalte bunuri ale sale; Prerogative:
- în caz de insolvență, P.F.A. va fi supus procedurii simplificate prevăzute de - poate avea în obiectul de activitate cel mult 10 clase de activități
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței si de prevăzute în codul CAEN;
insolvență;
- poate angaja cel mult 8 salariați terțe persoane cu contract individual
Încetare activitate: prin decesul titularului, prin voința titularului, la cererea de muncă; celelalte drepturile ale P.F.A. se regăsesc și în cazul I.I;
oricărei persoane fizice sau juridice prejudiciate ca efect al unei înmatriculări
ori printr-o mențiune în Registrul Comerțului - Î.I. nu va fi și P.F.A.;

8
23/07/2020

Profesionişti persoane fizice


Comerciantul – întreprinzător persoană fizică titular al unei Întreprinderea familială:
întreprinderi individuale:
• Întreprinderea familială este întreprinderea economică, fără personalitate juri-
dică, organizată de membrii unei familii;
Răspundere: este la fel ca la P.F.A.;
Constituire: are la bază un acord de constituire încheiat de membri familiei, în
formă scrisă; O.U.G. nr. 44/2008 prevede care sunt clauzele pe care să le cuprindă
acest acord, iar lipsa unei clauze atrage nulitatea absolută a acordului;
Încetare activitate: este la fel ca la P.F.A., cu mențiunea referitoare la - nu are patrimoniul propriu și nu dobândește personalitate juridică;
faptul că în cazul în care întreprinzătorul decedează, moștenitorii pot Statutul membrilor: răspundere solidar și indivizibil pentru datoriile contracte de
continua întreprinderea dacă își manifestă voința printr-o declarație reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectațiune (și în
autentică în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii; completare cu întregul patrimoniul al acestora, corespunzător cotelor de
participare);
- membrii pot fi P.F.A. ori I.I.;
- membrii pot fi și salariați;
- actele de dispoziție asupra bunurilor afectate activității I.F. se iau cu acceptul
majorității simple, care să includă si acordul proprietarului bunului care face
obiectului actului de dispoziție;

Întreprinderea familială:
Profesionişti persoane fizice
Statutul reprezentantului:
- este desemnat prin acordul de constituire; • Condiţiile impuse de lege profesionistului persoană fizică în vederea dobândirii calităţii de comerciant
- ia deciziile privind gestiunea curenta a I.F. , prin urmare gestionează interesele I.F. în baza 1. să aibă capacitate deplină de exercițiu, respectiv 18 ani, cu excepția membrilor întreprinderii familiale ce nu au
calitatea de reprezentant, care trebuie să aibă vârsta de cel puțin 16 ani;
unei procuri speciale care îmbracă forma unui înscris sub semnătură privată;
- incompatibilităţi, ca urmare a funcției;
- actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea I.F. se încheie de reprezentant fără
autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea bunului cu privire la care se încheie actul - decăderi; sunt decăzute din drepturi persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele (infracțiunile)
prevăzute de lege, respectiv de Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de
nu depășește 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate exercitării activității producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, republicată.
economice a I.F. și a sumelor de bani aflate la dispoziția întreprinderii la data actului;
- interdicții, legale și convenționale;.
- bunurile dobândite sunt coproprietatea membrilor în cotele de participare la beneficii, fiind 2. să exploateze o întreprindere economică;
incluse în patrimoniul de afectațiune dacă a fost constituit;
3. pentru PFA, se impune condiția referitoare la folosirea de către aceasta, în principal, a forței sale de muncă,
- poate stabili relații contractuale ca P.F.A./I.F. ; însemnând să dețină calificarea profesională corespunzătoare;
4. trebuie să aibă drept scop obținerea de profit, excluzându-se, în principal activitatea nelucrativă;
Interdictii: nu are dreptul să angajeze terțe persoane cu contract individual de muncă; 5. activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță
de muncă, materii prime, mijloace logistice și informație, să fie realizată pe riscul întreprinzătorului;
6. să nu fi săvârșit fapte sancționate de legile fiscale, contabile, vamale, și de cele care privesc diciplina financiar-
Încetare activitate: fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;
7. să aibă un sediu profesional declarat;
- mai mult de jumătate dinte membri iau decedat;
8. trebuie să declare pe propria răspundere că îndeplinește condițiile de funcționareprevăzute de legislația specifică
- mai mult de jumătate cer încetarea sau se retrag din I.F.; în domeniul sanitar-veterinar, al protecției mediului și al protecției muncii;
- la oricărei persoane fizice sau juridice prejudiciate ca efect al unei înmatriculări ori printr-o 9. au obligația să solicite oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal înregistrarea și autorizarea
mențiune în Registrul Comerțului. funcționării, înainte de începerea activității economice.

9
23/07/2020

Profesionişti persoane fizice şi


persoane juridice

• Obligaţiile profesioniştilor comercianţi potrivit Legii nr. 26/1990:

- înainte de începerea activităţii;


- în cursul exercitării activității lor; II. 3. Persoana juridică
- la încetarea activității, să ceară radierea din registrul comerțului;

Înfiinţarea persoanei juridice


Persoana juridică
• orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute
de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile (art. 25
alin. (3) din Codul Civil);
- prin actul de înfiinţare al organului competent;
• Elemente constitutive:
- prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în
condiţiile legii;
“Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine
stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui
anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general” (art. - în orice alt mod prevăzut de lege.
187 din Codul Civil)

10
23/07/2020

Înregistrarea persoanei juridice Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice


• înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de • Data dobândirii:
publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii
personalităţii juridice sau al luării în evidenţă a persoanelor juridice
legal înfiinţate, după caz; • - persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de
a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor.

• - se face la cerere sau, în cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu


şi are efect: • capacitate de folosinţă anticipată
- constitutiv;
- de opozabilitate faţă de terţi, în scop de publicitate. • Persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării au capacitatea
de a avea drepturi şi obligaţii, după caz:
- de la data actului de înfiinţare;
- de la data autorizării constituirii lor;
- de la data îndeplinirii oricărei cerinţe prevăzute de lege (art. 194 din Codul Civil).

Conţinutul capacităţii de folosinţă


Capacitatea de exerciţiu a persoanei
• Persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile, în afară juridice
de acelea care prin natura lor sau potrivit legii nu pot aparţine decât
persoanei fizice;

- persoanele juridice fără scop patrimonial pot avea doar acele - de la data constituirii organelor de administrare;
drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea
scopului, stabilit prin lege, actul constitutiv sau statut.
- au calitatea de organe de administrare persoanele fizice sau
persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt
• Persoanele juridice cu scop lucrativ au numai acele drepturi şi desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv,
obligaţii ce corespund activităţii pentru care au primit autorizarea; în numele şi pe seama persoanei juridice.

- pentru acestea, capacitatea de folosinţă este limitată la activităţile


pentru care au primit autorizaţia de la organele competente, iar
dreptul de a desfăşura asemenea activităţi se naşte din momentul
obţinerii autorizaţiei respective.

11
23/07/2020

Funcţionarea persoanei juridice


Identificarea persoanei juridice

Atribute de identificare (acestea sunt drepturi


subiective nepatrimoniale):
- organele persoanei juridice asigură funcţionarea sa prin hotărârile şi - denumirea;
deciziile luate de acestea în cadrul adunărilor sale - naţionalitatea;
- sediul;
- firma;
- emblema;
- telefonul;
- telexul,
- e-mail.

Reorganizarea persoanei juridice


Încetarea persoanei juridice

• are loc prin dizolvare;


- dizolvarea este urmată de lichidarea totală şi definitivă a patrimoniului
• operaţiunea juridică în care pot fi implicate una sau mai multe acesteia.
persoane juridice şi care are ca efecte înfiinţarea, modificarea ori ● dizolvarea persoanelor juridice de drept privat este:

încetarea acestora; - voluntară (hotărârea organelor competente;


- de plin drept (dacă termenul pentru care au fost constituite s-a împlinit, dacă
scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit);
- modurile de reorganizare sunt fuziunea, divizarea şi transformarea. - silită sau forțată (dacă scopul sau mijloacele întrebuințate pentru realizarea
acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice, ori dacă ele urmăresc
- fuziunea se face prin absorbție și contopire; un alt scop decât cel declarat).
- divizarea poate fi totală sau parțială. - Pe lângă aceste cauze generale, persoanele juridice se dizolvă ,,și prin orice
alt mod prevăzute de lege, actul de constituire sau statut (art. 245 lit e Cod
civil). Norme speciale în materie sunt prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind
societățile, modificată și republicată.
Persoanele juridice de drept public se dizolvă numai în cazurile și condițiile
anume prevăzute de lege.

12
23/07/2020

Data încetării personalităţii juridice


- persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele
• Efectul dizolvării este lichidarea persoanei juridice în care au fost înscrise;

- celelalte persoane juridice, respectiv cele care nu se înregistrează, încetează


la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii
oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.
• Lichidarea este operațiunea juridică prin care se valorifică activul (se
încasează creanțele) și se plătește pasivul (se plătesc datoriile).

Raportul juridic civil conţine:

- drepturi subiective civile, care formează latura activă a raportului


juridic civil;
II. 4. Conţinutul raportului juridic
- obligaţii civile, care formează latura pasivă a raportului juridic civil.

13
23/07/2020

Dreptul subiectiv civil Clasificarea drepturilor subiective civile


• În funcţie de opozabilitate: absolute (drepturile personale nepatrimoniale:
dreptul la nume, la domiciliu și drepturile reale: dreptul de proprietate și
dezmembrămintele dreptului de proprietate: dreptul de uz, de uzufruct, de
• posibilitatea recunoscută de legea civilă subiectului activ (numit şi servitute, de superficie, de abitație) sau relative (drepturile de creanță);
creditor) în virtutea căreia acesta poate, în limitele dreptului şi
moralei, să aibă o anumită conduită şi să pretindă o conduită • În funcţie de natura conţinutului lor: patrimoniale (drepturile reale și de
corespunzătoare (să dea, să facă ori să nu facă ceva) de la subiectul creanță) sau nepatrimoniale (drepturi de privesc identificarea persoanei,
pasiv (numit debitor) şi să ceară concursul forţei coercitive a statului, drepturile personalității, drepturile ce decurg din creația intelectuală);
în caz de nevoie, dacă acest drept este încălcat.
• După corelaţia dintre ele: principale (exercitarea lor nu depinde de un alt
drept, spre exemplu, dreptul de proprietate) sau accesorii (drepturi reale de
garanție, exercitarea lor depinde de un alt drept, spre exemplu, dreptul de
ipotecă, dreptul de gaj);

• În funcţie de gradul de certitudine conferit titularilor: pure şi simple sau


afectate de modalităţi (modalitățile sunt: termenul, condiția și sarcina)

Obligaţia civilă Clasificarea obligaţiilor civile

• În funcţie de obiectul lor:


• legătura de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut să procure
o prestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia - de a da, de a face, de a nu face ceva;
datorată;

- pozitive şi negative;

- izvoarele obligațiilor: contractul, actul juridic unilateral, gestiunea de


afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, - de rezultat (determinate) şi de diligenţă (de mijloace).
precum şi orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei
obligaţii.

14
23/07/2020

Clasificarea obligaţiilor civile Clasificarea obligaţiilor civile

• După opozabilitatea lor: În funcţie de sancţiunea ce asigură respectarea obligaţiei civile:

- obişnuite (opozabile numai „între părţi”);


- obligaţia civilă perfectă;
- opozabile terţilor (scriptae în rem);
- obligaţia civilă imperfectă sau naturală.
- reale (propter rem).

Clasificarea obligaţiilor civile Clasificarea obligaţiilor civile

În funcţie de gradul de certitudine: În funcţie de numărul părţilor care participă la raporturile juridice
obligaţionale:

- simple; - divizibile;

- pure şi simple; - indivizibile;

- afectate de modalităţi. - solidare.

15
23/07/2020

Clasificarea obligaţiilor civile


În funcţie de numărul prestaţiilor:

- principale;

II. 5.Obiectul raportului juridic


- alternative;

- facultative.

Obiectul raportului juridic Bunurile – obiecte derivate ale raportului juridic

• conduita părţilor, adică acţiunea la care este îndrituit subiectul activ


şi cea la care este obligat subiectul pasiv.

• sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie


Obiectul raportului juridic poate fi privit: obiectul unui drept

1.pe de o parte, drept conduita subiectului pasiv (debitorului); bun vs. patrimonial.
și
2.pe de altă parte, drept bunul material, acesta fiind considerat obiect
derivat al raportului juridic.

16
23/07/2020

Clasificarea bunurilor Clasificarea bunurilor

• Din punct de vedere juridic, bunurile se împart în: bunuri mobile • După cum întrebuinţarea obişnuită implică înstrăinarea sau
(prin natura lor, prin determinarea legii, prin anticipație) si bunuri consumarea substanţei, bunurile (mobile) se împart în: bunuri
imobile (prin natura lor, prin drepturile la care se aplică, prin consumptibile si bunuri neconsumptibile;
întrebuințare sau prin destinație, care rămân sau devin imobile);

• În funcţie de posibilitatea de a fi împărţite sau nu, fără să îşi schimbe


• După circulaţia lor juridică, bunurile se împart în: bunuri aflate în prin aceasta destinaţia economică, bunurile se împart în: bunuri
circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil; divizibile si bunuri indivizibile;

• După modul în care sunt determinate, bunurile se împart în: bunuri • După corelaţia dintre ele, bunurile se împart în: bunuri principale si
fungibile si bunuri nefungibile. bunuri accesorii.

Clasificarea bunurilor

• În funcţie de modul lor de percepere, bunurile se împart în: bunuri III. Contractul
corporale si bunuri incorporale;

• După tipurile de produse ale bunurilor care rezultă din folosirea lor, 1. Contractul – principal izvor de obligaţii civile
bunurile se împart în: bunuri frugifere si bunuri nefrugifere; 2. Încheierea contractului
3. Nulitatea contractului

• După cum pot forma sau nu obiectul executării silite a debitorului,


bunurile se împart în: bunuri sesizabile si bunuri insesizabile.

17
23/07/2020

III. 1. Contractul – principal izvor de obligaţii Noțiunea de contract


civile
• Obiective

• Înțelegerea noțiunii de contract din următoarele perspective: • acordul de voință între două sau mai multe persoane cu intenția de
1. contractul este principalul izvor de obligații civile; a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic;
2. contractul este un acord de voință, o convenție între părți.

• Cunoașterea și înțelegerea clasificării contractelor și a importanței


practice a acestei clasificări.
- în dreptul român, noțiunile de contract și convenție se folosesc cu
înțeles identic.

Clasificarea contractelor Clasificarea contractelor

• După modul de formare, contractul poate fi: consensual, solemn • După raportul care există între ele, contractele pot fi: principale si
si real; accesorii;

• După numărul obligațiilor la care dă naștere, contractul poate fi:


sinalagmatic si unilateral;
• În funcție de modalitatea încheierii lor, contractele pot fi: strict
personale si contracte care se încheie și prin reprezentare;

• După scopul urmărit de părți la încheierea lui, contractul poate fi: cu


titlu oneros (comutativ sau aleatoriu) si cu titlu gratuit.
• După reglementarea și denumirea lor legală, contractele pot fi:
tipice (numite) si atipice (nenumite).

18
23/07/2020

Clasificarea contractelor

• După modul de executare, contractele pot fi: cu executare dintr-o


dată (uno ictu) si cu executare succesivă;

• După modalitatea de a fi încheiate pe baza negocierii, sau nu,


III. 2. Încheierea contractului
contractele pot fi: negociate, de adeziune si obligatorii;

• După structura lui, contractul poate fi: simplu si complex


(contract-cadru).

Condițiile de validitate, esențiale pentru


Principiile ce guvernează contractul:
încheierea contractului (condiții de fond)
• principiul libertății formei

- libertatea de a contracta; • Condițiile esențiale pentru validitatea contractului sunt:

- capacitatea de a contracta;
- consimțământul părților;
- buna-credință. - un obiect determinat și licit;
- o cauză licită și morală.

19
23/07/2020

Consimțământul valabil încheiat Încheierea contractului


• manifestarea în exterior a hotărârilor (voințelor) ambelor părți
contractante;
• prin negociere;
Formarea contractului:

- încheierea contractului, momentul și locul încheierii contractului; • - părțile sunt ținute să respecte anumite exigențe care țin de buna-
- momentul și locul încheierii contractului la distanță; credință, de obligația de confidențialitate sau chiar de forma
- momentul și locul încheierii contractului prin mijloace electronice; contractului.
- oferta de a contracta, acceptarea ofertei, forma ofertei.

Momentul și locul încheierii contractului Momentul și locul încheierii contractului


la distanță
Contractul se încheie în momentul în care oferta se întâlnește cu
acceptarea;

• teoria recepțiunii • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile


consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii
Locul încheierii acestuia este chiar locul unde se află părțile; dacă
contractul se încheie prin corespondență, de regulă, locul încheierii
acestuia este acolo unde acceptarea ofertei se întâlnește cu oferta,
adică la ofertant. • Contractul se consideră încheiat în momentul primirii mesajului de
confirmare de către consumator, referitor la comanda sa; locul
încheierii contractului fiind prin urmare la comerciantul ofertant.

20
23/07/2020

Oferta de a contracta
Momentul și locul încheierii contractului
prin mijloace electronice Condiții:

- să cuprindă o propunere de încheiere a unui contract;


• Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic

- sa fie fermă și neechivocă;


• teoria informațiunii.
- să fie precisă și completă;

- să fie adresată unui destinatar, care, în principiu, trebuie să


fie determinat

Clasificarea ofertei Acceptarea ofertei

• consimțământul destinatarului ofertei de a încheia contractul;

Oferta poate fi adresată:


- unei persoane determinate (ca regulă); Condiții:
- unei persoane nedeterminate (prin excepție). - să fie concordantă cu oferta;
- să fie neîndoielnică;
- să ajungă în termen la autorul ofertei;
Oferta poate fi cu termen și fără termen de acceptare.
- să fie comunicată ofertantului.

21
23/07/2020

Forma ofertei și a acceptării


Valabilitatea consimțământului

Condiții:
- să fie serios;
- liber;
• oferta și acceptarea trebuie emise în forma cerută de lege pentru - exprimat în cunoștință de cauză.
încheierea valabilă a contractului.

Exprimarea liberă a consimțământului, este afectată de următoarele vicii:


eroare, dol, violență și leziune.

Eroarea Dolul
• falsa reprezentare a realității din mintea unei părți, la încheierea
contractului (actului juridic).
• fapta unei părți a unui eventual contract fie de a induce în eroare
cealaltă parte prin manopere viclene, dolosive, pentru a o
Codul civil consideră că eroarea este esențială: determina să încheie contractul, fie a omite, în mod fraudulos, de a
o informa asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le
- când poartă asupra naturii sau obiectului contractului; dezvăluie;

- când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei


calități a acesteia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale - dolul poate proveni de la o parte contractantă, de la reprezentantul,
de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat; prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți, dar și de la un terț.

- când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a


acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

22
23/07/2020

Violența Leziunea
• inducerea unei temeri justificate, fără drept, de la cealaltă parte sau
de la un terț pentru a determina o persoană să încheie un contract;
• una dintre părți, profitând de starea de nevoie, de lipsa de
experiență ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți, stipulează în
Nu atrage anularea contractului: favoarea sa ori a unei alte persoane o prestație de o valoare
considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât
valoarea propriei prestații;
- simpla temere izvorâtă din respect (temere reverențiară), neînsoțită
de violență;
- încheierea unui contract de către o parte aflată în stare de
necesitate, decât dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare.
- din categoria actelor juridice care pot fi atacate pentru leziune, Codul
civil exclude contractele aleatorii, tranzacția, precum și alte contracte
anume prevăzute de lege.

Obiectului contractului Obiectul contractului

• este reprezentat de operațiunea juridică, precum vânzarea, Condițiile de validitate pe care bunul – ca obiect derivat al obligațiilor
locațiunea, împrumutul și alte asemenea, convenită de părți, astfel născute din raportul juridic contractual – trebuie să le îndeplinească
cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor sunt:
contractuale;
- să existe în momentul încheierii contractului;
Obiectul contractului trebuie să fie: - să fie în circuitul civil;
- determinat; - să fie posibil pe parcursul executării contractului;
- valabil; - să fie determinat sau determinabil.
- licit.

23
23/07/2020

Cauza contractului Forma contractului (condiții de formă)

• motivul care determină fiecare parte să încheie contractul; • Principiul consensualismului

Cauza contractului trebuie: Excepții de la principiul consensualismului:


- să existe;
- să fie licită; - pentru valabilitatea contractului – ad validitatem;
- să fie morală. - pentru proba contractului – ad probationam;
- pentru opozabilitatea față de terți.

III. Nulitatea contractului


Obiective

- Înțelegerea nulității ca sancțiune a contractului care nu îndeplinește condițiile de


valabilitate cerute de lege;

- Identificarea nulităților, recunoașterea acestora, inclusiv a cauzelor care le


determină potrivit clasificărilor reglementate de lege (Codul civil);
III. Nulitatea contractului
- Cunoașterea regimului juridic al nulității absolute prin comparație cu regimul
juridic al nulității relative;

- Determinarea efectelor nulității (desființarea totală sau parțială a contractului) și


aprincipiilor care le guvernează (retroactivitatea, repunerea în situația anterioară,
desființarea contractului subsecvent ca urmare a desființării contractului primar);

- Identificarea și cunoașterea principiilor de drept care înlătură efectele nulității.

24
23/07/2020

Noțiune Clasificarea nulităților


• După natura interesului (general sau individual) ocrotit prin dispoziţia
legală încălcată, nulităţile sunt: absolute şi relative;

• sancţiunea de drept civil care desfiinţează retroactiv, în tot sau în • După întinderea efectelor nulitatea poate fi: parţială şi totală;
parte, efectele unui contract încheiat cu nerespectarea condiţiilor
de validitate cerute de lege. • După modul de consacrare în legislaţie nulitatea este: expresă şi
virtuală;

• După felul condiţiei de validitate nerespectate nulitatea poate fi: de


fond şi de formă;

Principiile de drept care înlătură efectele


Efectele nulității
nulităţii
• reprezintă consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii. • există anumite ipoteze în care, deşi actul juridic este lovit de nulitate,
i se recunoaşte valabilitatea, în tot sau în parte.
Efectele nulităţii sunt guvernate de următoarele principii:

- principiul retroactivităţii efectelor nulităţii; Principiile în baza cărora sunt înlăturate efectele nulităţii sunt:
- conversiunea actului juridic;
- principiul repunerii în situaţia anterioară (restitutio in integrum); - validarea contractului;
- validitatea aparenţei în drept - error communis facit ius (eroarea
comună valorează drept);
- principiul desfiinţării contractului subsecvent ca urmare a desfiinţării
contractului primar, iniţial (resolute iure dantis, resolvitur ius - răspunderea civilă delictuală.
accipientis).

25
23/07/2020

IV. Prescripţia extinctivă


1. Noţiunea de prescripţie extinctivă;
2. Efectul prescripţiei extinctive;
3. Domeniul prescripţiei extinctive;
4. Invocarea prescripţiei extinctive;
IV. Prescripţia extinctivă 5. Renunţarea la prescripţia extinctivă;
6. Cursul prescripţiei extinctive;
7. Suspendarea prescripţiei extinctive;
8. Întreruperea prescripţiei;
9. Termenele de presripţie extinctivă;
10. Repunerea în termen;
11. Împlinirea sau calculul prescripţiei extinctive;
12. Decăderea.

1. Noţiunea de prescripţie extinctivă


- sancţiune de drept civil, care stinge dreptul (material) la acţiune care
nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege;

2. Efectul prescripţiei extinctive


- stingerea dreptului (material) la acţiune;

26
23/07/2020

3. Domeniul prescripţiei extinctive


• este format din drepturile subiective civile prescriptibile extinctiv;
Prescripţia extinctivă şi drepturile patrimoniale - reale şi de creanţă:

- criteriul principal prin care se delimitează domeniul prescripţiei


extinctive, este natura patrimonială a drepturilor subiective civile; a) prescripţia extinctivă şi drepturile reale;

- în principiu, drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv, cu b) prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii;
anumite excepţii prevăzute de lege; sunt deci, prin excepţie, şi drepturi
patrimoniale imprescriptibile extinctiv;
c) prescripţia extinctivă şi drepturile de creanţă;

- sunt prescriptibile extinctiv, şi alte drepturi la acţiune, indiferent de


obiectul lor, deci şi drepturi nepatrimoniale, dar, prin excepţie, în d) prescripţia extinctivă şi drepturile nepatrimoniale.
cazurile anume prevăzute de lege.

6. Cursul prescripţiei extinctive


4. Invocarea prescripţiei extinctive
6.1. Regula generală în privinţa începutului cursului prescripţiei
• Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge,
personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la
contrar ori să fi fost de bună-credinţă [art. 2512 alin. (1) Cod civil]; acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască
naşterea lui (art. 2523 Cod civil);
• - prescripţia nu operează de drept, ci trebuie invocată de cel în
beneficiul căruia a curs şi s-a împlinit prescripţia;
6.2. Reguli speciale cu privire la începutului cursului prescripţiei
- dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau de a face;
- dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor;
5. Renunţarea la prescripţia extinctivă - dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive;
• Persoana în folosul căreia curge prescripţia are dreptul să renunţe la - dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzată printr-o faptă
prescripţia neîmplinită, dar al cărei termen a început să curgă, ilicită;
precum şi la beneficiul prescripţiei împlinite; - dreptul la acţiunea în anularea actului juridic.
• - nu se poate renunţa la prescripţia care nu a început să curgă.

27
23/07/2020

7. Suspendarea prescripţiei extinctive 9. Termenele de presripţie extinctivă


• - reprezintă acea modificare a cursului acesteia care constă în - intervalul de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat
oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul cât dreptul la acţiune în sens material, sub sancţiunea pierderii acestui
durează situaţiile, limitativ prevăzute de lege, care îl pun în drept;
imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului la acţiune;
- în funcţie de sfera de aplicare: termene generale şi speciale;

8. Întreruperea prescripţiei - în funcţie de mărimea sau întinderea termenelor, termenele


• - poate fi definită ca modificare a cursului acesteia şi constă în speciale se împart în:
înlăturarea prescripţiei scursă înainte de apariţia unei cauze între- - termene mai mari decât termenul general;
ruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive.
- termene egale cu termenul general;
- termene mai mici decât termenul general.

10. Repunerea în termen 12. Decăderea


- beneficiu acordat de lege titularului dreptului la acţiune care, din motive
temeinice, nu a putut formula acţiunea în justiţie înăuntrul termenului de
prescripţie, motiv pentru care organul jurisdicţional are dreptul să soluţioneze - stingerea dreptului subiectiv în cazul neexercitării acestuia
în fond, cererea de chemare în judecată, deşi a fost introdusă după împlinirea înăuntrul termenului stabilit prin lege sau prin voinţa părţilor [art.
termenului de prescripţie;
2545 alin. (1) Cod civil];

11. Împlinirea sau calculul prescripţiei extinctive


Calculul prescripţiei extinctive determină momentul la care termenul de
prescripţie s-a împlinit (sau a expirat); - spre deosebire de termenele de prescripţie, termenele de decădere
nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă legea nu dispune altfel
Termenul de prescripţie se stabileşte: [art. 2548 alin. (1) Cod civil];
a) pe săptămâni, luni sau ani; - cu toate acestea, termenele de decădere sunt afectate dacă intervine
b) pe zile; un caz de forţă majoră sau introducerea unei cereri de chemare în
c) pe ore. judecată.

28
23/07/2020

29