Poliploidia la plante. Cercetarea cariotipului la diverse specii si
genuri vegetale a relevat faptul ca multe dintre ele sunt poliploide. Pentru numeroase astfel de organisme procesul speciatiei implica una sau mai multe forme vechi, ancestrale , care s-au unit prin hibridare , urmata de dublarea sau multiplicarea genomilor intr-un tip nou amphiploid. De aici se poate conclude ca poliploidia a avut un rol important in evolutia plantelor. Majoritatea sunt probabil allopoliploide , dar in formarea unora a contribuit si allopoliploidia. Ploidia este putin frecventa printre speciile de plante anuale si mult mai putin printre speciile lemnoase. Se considera ca la baza aparitiei si perseverarii ploidiei sta faptul ca hibrizii indepartati ai speciilor perene, chiar daca sant sterili , pot supravetui datorita perenitatii si inmultirii vegetative , in timp ce hibrizii steriliintre speciile anuale nu pot supravetui si, ca urmare dispar. Datorita poliploidiei , speciile sau schimbat si au evoluat, adaptandu- se la conditiile mediului ambiant. Familiile Cucurbitaceae , Moraceae, Fagaceae s.a. sant formate numai din genuri si specii diploide. Evidentierea rolului poliploidizarii in aparitia unor valoroase specii de plante , din genurile de cea mai mare importanta pentru agricultura si horticultura este posibila prin analiza cariologica si resinteza experimantala a acestora. In acest scop se realizeaza hibridarea intre speciile diploide considerate ca stramosi posibili ai speciei poliploide , care structural si fenotipic sant asemanatoare sau identice cu speciile poliploide naturale si mult deosebite de speciile genitoare diploide. Pe cale experimentala , prin hibridari indepartate au fost resintetizate o serie de specii poliploide din genurile Triticum , Nicotiana , Gossypium, Phleum, Prunus, Dahlia, Solanum etc. Inducerea experimentala a poliploidiei (autopoliploidie si alloploidie) este considerata in prezent ca una dintre principalele metode de ameliorare a plantelor. Aceasta metoda se aplica cu succes in ameliorarea graului , secarei , cartofului, sfeclei, lalelei, zmeurului etc. Termenul de ploidie se refera la numarul de seturi de cromozomi pe celula. In prezent se admite ca obisnuit schimbarile in numarul de cromozomi determina aparitia a doua clase principale de variatii : euploidia si aneuploidia.
Euploidia. In cazul euploidiei cariotipul indivizilor este foarte exact ,
fie dintr-un numar de baza de cromozomi , caracteristic speciei . Indivizii afectati de euploidie se numesc euploizi , Euploizii difera fata de numarul diploid , prin genomi intregi sau seturi de cromozomi. Organismele euploide pot fi monoploide si poliploide. Organismele monoploide poseda in celula somatica un singur numar de baza sau numarul monoploid de cromozomi, la organismele monoploide , fiecare cromozom este prezent in nucleu intr-un singur exemplar . Autopoliploizii rezulta in urma multiplicarii numarului seturilor de baza ale unei specii diploide cand cromozomii din cele trei , patru sau mai multe seturi sunt homologi . De exemplu daca specia diploida are doi genomi simbolizati AA (2x), autotriploidul va fi AAA (3x) , iar autotetraploidul AAAA (4x) , etc.
Allopoliploizii rezulta in urma hibridarii a doua specii urmata de
dublarea numarului de cromozomi . In acest caz seturile de cromozomi apartin unor surse diferite , specii sau genuri , si pot sa nu manifeste niciun fel de homologie sau numai o homologie partiala. Aneuploidia. In cazul aneuploidiei , celulele somatice sau indivizii au unu, doi sau cativai cromozomi intregi in plus sau in minus fata de numarul normal caracteristic speciei. Indivizii cu asemenea variatii in numarul de cromozomi se numesc aneuploizi. Organismele polisomice (hiperploidie) . In celulele somatice organismele polisomice poseda cativa cromozomi in plus fata de numarul diploid normal. Polisomicii pot fi trisomici sau tetrasomici.
Bibliografie www.Academia.edu ( am preluat articole din limba spaniola/engleza si le-am tradus pentru continutul din referat)
Documente similare cu Ploidia si importanta ei in agriculutra
