MOTTO: “Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona.

”
(Albert Einstein)

Motivaţia

Am ales acest subiect, întrucât, pe parcursul stagiului de practică la secţia

de chirurgie, am constatat efectele favorabile ale îngrijirilor postoperatorii
efectuate de către asistenţii medicali, în cazul pacienţilor cu hernie inghinală, şi
importanţa lor în ansamblul tratamentului.
Hernia, care este o afecţiune frecventă în patologia chirurgicală, ocupând
locul doi dupa apendicită, reprezintă o problemă socială şi economică, daca se
iau în considerare repercursiunile pe care le are asupra vieţii pacientului, totalul
zilelor de incapacitate de muncă şi bugetul asigurărilor de sănătate.
Pentru ca terapia să dea rezultate, este necesară cunoaşterea cauzelor care
duc la apariţia herniei cât şi a celor care produc recidiva, atitudinea vicioasă a
pacientului, datorată lipsei de cunoştinţe, în vederea găsirii acelor metode de
tratament şi prevenţie, capabile să reducă numărul celor afectaţi de această
boală, scurtarea zilelor de spitalizare şi a costurilor suportate de bugetul
asigurărilor de sănastate.
Având în vedere complicaţiile ce pot apărea asupra stării de sănătate prin
neintervenţia chirurgicală la timp, ţinând cont si de rolul asistentului medical în
pregătirea preoperatorie (de care depinde reuşita actului chirurgical), dar mai
ales de îngrijirile postoperatorii, pentru recuperarea stării de sănătate a
pacientului şi înlăturarea riscului de complicaţii şi recidivă, am considerat că
este necesară tratarea acestei afecţiuni în cadrul lucrării mele, în dorinţa de a
reuni intr-un plan general toate demersurile asistentului medical în îngrijirea
pacienţilor operaţi de hernie inghinală, ca un ghid de buna practică, adaptabil
fiecărui caz particular.

1
 Capitolul 1

Anatomia chirurgicală şi patologică a regiunii inghinale

1.1 Definiţia herniei inghinale

Hernia se caracterizează prin exteriorizarea spontană, parţială sau totală,

temporară sau permanentă, a unor viscere din cavitatea peritoneală sau învelişul
său, printr-un punct sau zonă mai slabă a peretelui, previzibilă anatomic.

1.2Generalităţi

Hernia inghinală este una din cele mai frecvente afecţiuni din serviciile de
chirurgie generală(2/3 din total), întâlnită mai ales în rândul bărbaţilor(90%).
De peste un secol se caută procedeul ideal în chirurgie pentru reducerea
recidivelor în cazul herniilor inghinale.
„Nu există o procedura chirurgicală care să satisfacă pe toţi chirurgii. …
Problema este să alegi acele procedee care să-ţi coboare rata recidivelor la
nivelurile cele mai scăzute posibile azi, de 1-2% ” (Glassow).
Etapa actuală se caracterizează prin efortul de a folosi procedee operatorii
pe criterii de eficienţă şi metode moderne (noile materiale de sutură şi protetice,
noile tehnici de protezare pure sau mixte, chirurgia laparoscopică).

1.3 Delimitare şi tipuri de hernii

Situată în partea inferioară a peretelui abdominal anterior, reprezentând o

zona de tranziţie, între abdomen şi faţa anterioară a coapsei.
La suprafaţă limitele reginunii sunt :
-superior - pe linia orizontală care uneşte spina iliacă antero-superioară cu
marginea laterală a muşchiului drept abdominal
-inferior şi lateral - plica inghinală
-medial - marginea laterală a muşchiului drept abdominal.
În profunzime regiunea inghinală se continuă cu zona femurală.

2
Există repere palpabile cu importanţă chirurgicală, şi acestea sunt: spina iliacă
anterosuperioară, tuberculul pubic, ligamentul inghinal şi orificiul inghinal
superficial.
Peretele abdominal al regiunii inghinale reprezintă o structură bilaminară
în care cuprinde canalul inghinal ce adăposteşte funiculul spermatic, respectiv
ligamentul rotund.
În morfopatologia oricărei hernii, clasic se descriu trei segmente:defectul
parietal, învelişurile herniei şi organul herniar.

Fig.1 Regiunea anatomică a canalului inghinal

 Defectul parietal care preexistă, specific anumitor zone topografice

ale peretelui abdominal, variabil, de la un simplu inel( herniile liniei albe) la un
adevărat traiect de hernii inghinale (fig.1);

Fig.2.Puncte slabe ale peretelui antero-lateral abdominal

 Învelişurile herniei, specifice zonelor topografice abdominale, sunt

reprezentate de toate elementele musculo-aponevrotice ale regiunii, aduse în
exterior de organul ce herniază. Elementul comun în majoritatea herniilor este
3
sacul herniar. Herniile vechi au dimensiuni mai mari ale sacului şi îşi modifică
structura devenind foarte fibros.
Sacului herniar i se descriu un segment iniţial, care este la nivelul inelului
profund, prin care se exteriorizează (gâtul sacului) un segment
intermediar,variabil, în traiectul parietal (corpul sacului) şi, de asemenea,
segmentul terminal (fundul sacului).
Legat de specificul morfologiei sacului herniar, trebuie amintite şi situaţii
particulare ca: îngustări prin bride sau diafragme, aşezate succesiv în interiorul
sacului în herniile inghinale congenitale; diverticulii laterali ai sacului, ce
reprezintă zonele de strangulare herniară; saci multiplii - în herniile inghino-
peritoneale; absenţa sacului - în herniile ombilicate de tip embrionar.
 Organul herniat, cel mai des reprezentat de epiplon (epiploocel) sau
intestin subţire (enterocel),însa nu este exclusă însă hernierea şi a celorlalte
organe abdominale.
Herniile castigate realizeaza mai multe varietati:
Hernia oblică-externă: care se produce prin foseta inghinală externă,
sacul fiind un diverticul peritoneal”deget de mănuşă” şi care înaintează
progresiv în traiectul inghinal, realizeayă următoarele varietăţi topografice
(Fig.3):
 hernia interstiţială (între cele două orificii ale traiectului
inghinal(Fig.4);
 hernia inghino-pubiană sau bubonocelul (conţinutul sacului este la
nivelul orificiului superficial)(Fig.4);
 hernia funiculară (viscerul herniat ajunge la baza scrotului)(Fig.3);
 hernia inghino-scrotală sau inghino-labială (conţinutul sacului se
află în bursa scrotală la bărbat şi labiile mari la femei) (Fig.4);

Fig.3 Fig.4
Hernia inghinală directă, hernie tipică de slăbiciune, apare prin foseta
inghinală mijlocie şi are traiectul antero-posterior, perpendicular cu orificiul
profund, la nivelul fosetei inghinale mijlocii şi cel superficial cutanat.(Fig.5)

4
 Fig.5 Fig.6

Hernia inghinală oblică internă(vezico-pubiană) se duce prin foseta

inghinală internă şi apare numai la bătrâni datorită unor deficienţe musculo-
aponevrotice accentuate. (Fig.6)

1.4 Etiopatogenia

Herniile abdominale pot fi congenitale ori dobândite.

Herniile congenitale apar de la naştere sau pot fi observate ulterior. Ele
sunt datorate fie dezvoltării incomplete, fie preexistenţei canalului peritoneo-
vaginal, neobliterat, prin care se exteriorizează viscerele.
Hernii dobândite sunt rezultanta a două categorii de forţe :
 rezistenţa peretelui abdominal, care este determinată de modul de
alcătuire şi de calitatea structurilor sale;
 presiunea exercitată din interior asupra acestuia, la care se adaugă
alte forţe complementare ce strică, la un moment dat, echilibrul existent şi care
este elementul determinant al producerii herniilor (eforturi mici,repetate–tusitori
cronici, constipatii, fie eforturi brutale).

Capitolul 2
Tabloul clinic şi explorări paraclinice. Tratament. Complicaţii
postoperatorii

2.1 Simptomatologia herniei inghinale necomplicate

Semnele clinice subiective sunt slab reprezentate, nespecifice şi, de

regulă, ceea ce domină tabloul clinic este durerea, resimţită variabil de bolnav,
de la o percepţie de greutate (hernii vechi voluminoase), la o durere vie
maiaccentuată de eforturi sau ortostatism prelungit. Uneori sediul durerii ca şi

5
caracterul acesteia, pot mima un sindrom dureros, ceea ce clinic este atribuit, fie
unei suferinţe biliare, fie uneia de tip ulceros.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic obiectiv, ceea ce
domina este prezenţa unei formaţiuni tumorale, la nivelul unei zone herniare, a
peretelui abdominal. Pentru a diagnostica această formaţiune, drept hernie, este
necesar evidenţierea a două caractere: reductibilitate şi tendinţa de expansiune la
efort. De aceea, examenul clinic al pacientul cu hernie se va face, obligatoriu,
atât în ortostatism cât şi în clinostatism.
În ortostatism, la o simplă inspecţie se poate observa prezenţa unei
formaţiuni tumorale la nivelul regiunii inghinale. Iar la palpare se constată
conturul, mai mult sau mai puţin, regulat al acesteia, ca şi consistenţa variabilă
după conţinut: renitent elastică(enterocel) sau moale, cu suprafaţa
granulată(epiplocel).
Prin palparea blândă se poate observa reductibilitatea herniei. Odată
redusă, putem aprecia, prin palpare, dimensiunea defectului parietal.
În clinostatism se poate constata reducerea spontană, parţială sau totală, a
acestei formaţiunii tumorale şi se pot aprecia chiar dimensiunile defectului
parietal.
Examenul clinic al aparatului digestiv,tuşeul rectal şi investigaţii
paraclinice imagistice, pot etala afecţiuni ce au iniţiat şi întreţinut apariţia herniei
şi care constituie motive de recidivă ulterioară.
Semnele clinice în hernia inghinală complicată sunt de multe ori
evidente şi caracteristice.
De regulă, pacientul, purtător al unei hernii în mod brusc, în urma unui
efort, obsearvă imposibilitatea reducerii acesteia, iar progresiv simptomatologia
dureroasă devine dominantă local, apoi cuprinzând arii din ce în ce mai extinse
ale abdomenului, generaliyăndu-se. Durerile sunt vii şi îmbracă caracterul
colicilor. Vărsăturile pot să apară precoce şi, progresiv să deveniă din ce în ce
mai abundente, poracee şi în final fecaloide.
Abdomenul, iniţial plat devine meteorizat şi, de regulă, asimetric.
Palparea herniei evidenţiază durere vie la acest nivel. Percuţia evidenţiază, de
asemenea, matitate, datorită lichidului transudat. Starea generală este iniţial
bună, ulterior se agravează proporţional cu agravarea leziunilor.
Examenul complementar imagistic se impune în faţa acestei situaţii,
acesta este de fapt radiografia abdominală simplă în ortostatism.
Aceasta surprinde imagini tipice ocluziei intestinale, ca fiind imagini
hidroaerice comparate cu nişte adevarate „tuburi de orgă” sau „cuiburi de
rândunică”.
În funcţie de vârstă, de mărimea herniei şi vechime se recomandă
urografia, cistouretrografia sau irigografia.În condiţiile obişnuite, diagnosticul
herniei inghinale este un diagnostic preponderent clinic.

6
 În anumite situaţii, pentru mai multă siguranţă în căutarea unor posibile
leziuni asociate, se poate apela şi la explorări paraclinice ca: herniografia,
ecografia, tomografia computerizată, rezonanţa magnetică nucleară

2.2 Tratamentul herniei inghinale presupune două tipuri de abordări

Tratamentul ortopedic: este recomandat mai ales acelora dintre pacienţi, care,
datorită tarelor organice si,sau vârstei înaintate, prezintă contraindicaţii
operatorii.
Tratamentul chirurgical are rezultate bune în herniile inghinale congenitale,
dar şi în cele întâlnite la sexul feminin. Însă în herniile „de slăbiciune”
rezultatele postoperatorii sunt însoţite de o rată crescută de recidive.
Timpii principali ai oricărei operaţii de hernie sunt:
- descoperirea, izolarea/tratarea sacului;
- tratarea conţinutului;
- refacerea solidă a peretelui abdominal.
La pacienţii vârstnici se poate recurge la castrare/suprimarea funiculului
spermatic, până la orificiul inghinal profund, prin sutura peretelui, dispărând
astfel traiectul inghinal.
Corectarea chirurgicală a herniei se poate efectua prin două tipuri de
proceduri chirurgicale:
- cea deschisă şi
- chirurgie laparoscopică.
A. Chirurgia deschisă
Se efectuează o incizie la nivelul zonei inghinale şi este o operaţie sigură,
eficientă, utilizată de foarte mulţi ani. Sacul herniar este de fapt tăiat şi
îndepărtat, iar conţinutul lui reintrodus în abdomen.
Bucăţi de material sintetic (cum sunt meşe Gore-Tex, Teflon, Dacron,
Marlex sau Prolene) se utilizează foarte frecvent pentru corectarea herniei
(hernioplastie). Aceste materiale practic se fixează prin coasere, in zona slabă a
peretelui abdominal, după ce în prealabil hernia a fost redusă.
La adulţi , după operaţie deschisă, este necesară o recuperare de peste 3
săptămâni, înainte de a-şi relua activităţile fizice normale.
B. Chirurgia laparoscopică
Intervenţia laparoscopică este o procedură mai nouă de corectare a
herniilor inghinale la adult. Uneori este necesară anestezie generală. Se
efectuează printr-o mica incizie pentru a introduce în abdomen a laparoscopul.
Instrumentele care se folosesc pentru a efectua corectarea herniei sunt inserate
prin alte incizii efectuate la nivelul abdomenului. După corectarea herniei,
deasupra defectului este aşezată o meşă, pentru a întări peretele abdominal.
După operaţia laparoscopică pacienţii sunt capabili să meargă acasă în aceeaşi zi
dupa intervenţie. Perioada totală de recuperare este de aproximativ 1-2

7
săptămâni. Cercetările efectuate au arătat că pacienţii operaţi laparoscopic au
post-chirugical mai puţine dureri decât cei operaţi deschis.
Tratamentul chirurgical este recomandat pentru marea majoritate a herniilor.

2.3 Complicaţii postoperatorii

Ca pentru orice intervenţie chirugicală, complicaţiile în chirurgia herniară

sunt generale şi locale.
Complicaţiile generale sunt asemănătoare cu alte procedee operatorii de aceeaşi
amploare, iar în ce priveşte complicatiile locale, acestea pot fi complicaţii ale
plăgii (echimoza şi hematomul inghinal–apar, de obicei, în primele 24 de ore
postoperator, iar drenajul este obligatoriu; infecţia plăgii–este complicaţia cea
mai de temut a curei herniare), complicaţiile scrotale (orhita ischemică-cu
evoluţie ulterioară spre atrofiere, este o complicaţie relativ rară; hidrocelul
postoperator–constituit după rezecţia incompletă a unui sac de hernie indirectă,
aceasta urmată de ligatura capătului distal), complicaţiile specifice:
1.durerea inghinală postoperatorie–este puţin frecventă după
convalescenţă normală, dar când apare este greu de soluţionat datorită
multiplelor cauze care o pot precipita:întinderi ale muşchilor abdominali,
nevroame, prinderea formaţiunilor nervoase în interiorul cicatricii.
Durerea la nivelul tuberculului pubic apare de obicei între 1 si 3 luni post-
operator, dar se poate instala şi la 2 săptămâni ori chiar la 1 an după operaţie. De
obicei, durerea este de intensitate mică/medie şi se remite spontan. Uneori poate
avea intensitate atât de mare încât devine invalidantă.
2.tromboza venei superficiale dorsale a penisului. Principalul semn este
durerea peniană care apare între 18-33 zile de la intervenţia chirurgicală. In
determinismul complicaţiei este implicată staza venoasă, cea secundară ligaturii
venei sau ale venelor ruşinoase, externe, superficiale peniene.Tratamentul este
simptomatic. De obicei suferinţa dispare fără sechele, într-un interval de până la
7 săptămâni postoperator.
3.ejacularea dureroasă : - constituie şi ea o complicaţie puţin întâlnită
4.parestezia: - virtual toţi pacienţii operaţi prezintă amorţeli şi parestezii
localizate într-o mică zonă triunghiulară, fiind situată inferior şi median de
incizie. În majoritatea cazurilor aceste tulburări senzoriale sunt perioade scurte
de timp şi dispar în timp. În regiunea inghinală, singurul nerv motor este ramura
genitală a nervului genito-femural. Pareza muşchilor extensori ai coapsei este
consecinţa leziunilor nervului femural.

8
 Capitolul 3

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

POSTOPERATORIE A PACIENŢILOR CU HERNIE INGHINALĂ

3.1 Imobilizarea pacientului la pat

Se face cu brancardul însoţit de asistenta de salon sau medicul anestezist

care asigură securitatea funcţiei respiratorii şi cardio-vasculare, până la salonul
destinat urmăririi postoperatorii a bolnavului. Salon să fie amplasat într-un loc
liniştit al secţiei, cu o temperatură de cca. 20ºC, slab iluminat, cu lenjerie curată
pe patul încălzit.
Poziţia pacientului în pat → adaptată tipului de anestezie şi de intervenţie
chirurgicală:
- anestezie rahidiană → decubit dorsal fără pernă sau chiar uşor
Trendelenburg;
- anestezie generală → se recomandă decubit lateral, cu membrul inferior
de deasupra flectat şi faţa spre pernă, pentru ca în caz de vărsătură bolnavul să
nu aspire conţinutul gastric.
Se supraveghează trezirea pacientului, cu revenirea stării de conştienţă, a
sensibilităţii şi a motilităţii.
După trezire, pacientul va fi aşezat în poziţia pe care o suportă cel mai
bine; se recomandă poziţia Fowler (permite o relaxare a musculaturii membrelor
inferioare şi abdomenului, mişcările respiratorii se pot efectua mai uşor).

decubit dorsal (supinaţie) decubit lateral semi-Fowler (30º)

Fig.7 Poziţia pacientului în pat

Posibilele complicaţii postoperatorii imediate sunt anunţate de asistenta:

- modificările coloraţiei tegumentelor sau mucoaselor,
- modificările temperaturii exterioare a corpului,
- apariţia unei stări de agitaţie sau persistenţa unui calm prelungit.
Perioada postoperatorie durează în cazul unei intervenţii chirurgicale
normale de la câteva zile (în chirurgia laparoscopică) la 7-10 zile (în chirurgia
deschisă).
Această perioadă reprezintă intervalul de la sfârşitul intervenţiei
chirurgicale până la externarea pacientului. Indiferent de tipul de operaţie în
această perioadă se iau o serie de măsuri care să prevină sau să trateze unele
complicaţii imediate sau precoce. imediat postanestezic se va supraveghea
trezirea bolnavului, revenirea stării de conştienţă, a sensibilităţii şi a mobilităţii.
9
 Se monitorizează obligatoriu coloraţia tegumentelor sau mucoaselor,
temperatura corpului, apariţia unei stări de agitaţie sau persistenţa unui calm
prelungit.

3.2 Supravegherea funcţiilor vitale

În perioada imediat post-peratorie sau postanestezică, datorită

traumatismului operatiei, a anestezicelor, se produc reacţii vegetativ-endocrine şi
tisular organice şi care influenţează întregul organism.
Aparatul respirator:
Pacienţii cu hernii voluminoase, cele complicate, sub anestezie generală,
pot prezenta depresie respiratorie, diminuarea ventilaţiei alveolare, inhibarea
reflexului de tuse.
Cauze:
 efectele reziduale ale substanţei anestezice şi analgezice
 durerea postoperator
 reintegrarea în cavitatea peritoneală a viscerelor, conţinute în sacul
herniar (hernii voluminoase) ,secundar, cu creştere a presiunii intraabdominale şi
limitarea excursiilor diafragmului.
Intervenţii nursing:
 pentru combaterea efectelor secundare ale substanţelor anestezice,
după terminarea operaţiei, pacientul va fi ventilat mecanic o perioadă de timp
pentru eliminarea drogurilor
 postoperator, după suprimarea ventilaţiei mecanice se va administra
pacientului oxigen umidificat, pe sondă endonazală, în debit de 3-5 l/minut sau
cu măşti speciale.
 pentru prevenirea atelectaziei pulmonare şi a complicaţiilor septice
pleuropulmonare se recomandă aerosoli, fizioterapie (tapotaj toracic, evitarea
decubitului dorsal prelungit, mobilizarea precoce a pacientului, favorizarea tusei
şi expectoraţiei).
Evaluare:
 monitorizarea echilibrului acido-bazic
 monitorizarea gazelor sanguine
 efectuarea de radiografii toracice pentru a surprinde de la început
posibile complicaţii pulmonare
Aparatul cardio-vascular
Pacienţii vârstnici cu boli cardio-vasculare vor beneficia de tratament
medicamentos corectiv, început preoperator şi continuat postoperator.
Evaluare:
 urmărirea pulsului central şi periferic
 măsurarea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice
 urmărirea aspectului extremităţilor şi a reactivităţii capilare la
nivelul patului unghial
10
  măsurarea presiunii venoase centrale
 monitorizarea activităţii electrice a inimii prin EKG (scopic sau
grafic).
Aparatul digestiv
Indiferent dacă s-a intervenit pe viscerele abdominale (în herniile mari,
complicate sau nu), aparatul digestiv este influenţat postoperator imediat de
reacţia vegetativă post-agresivă. Clinic aceste influenţe se materializează prin
apariţia vărsăturilor şi instalarea parezei intestinale.
Intervenţii nursing:
 pentru combaterea vărsăturilor se instalează sonda de aspiraţie
nazo-gastrică
 se administrează antiemetice
 administrarea de inhibitori ai receptorilor H2 pentru protejarea
mucoasei gastrice de acţiunea corozivă a secreţiei gastrice acide
 administrarea medicaţiei alfa-beta-blocante, prochinetice gastro-
intestinale pentru combaterea parezei intestinale şi stimularea motilităţii
digestive
 testarea toleranţei digestive cu lichide, supe de zarzavat sărate
 reluarea alimentaţiei per os după restabilirea tranzitului intestinal
Aparatul urinar
Aprecierea funcţiei excretorii renale se face prin monitorizarea diurezei şi
a diverselor constante biologice din sânge şi urină.
Dacă pacientul nu prezintă micţiune spontană pot exista două posibilităţi:
 este anuric sau prezintă retenţie acută de urină
Cauzele retenţiei de urină sunt:
 după administrarea de atropină sau neuroleptice
 după anestezie spinală
 pacienţii au stricturi uretrale sau hipertrofie de prostată
Intervenţii nursing:
 depistarea globului vezical („tumora” hipogastrică dureroasă, bine
delimitată, globuloasă cu limita superioară convexă cranial, mată la percuţie,
senzaţie imperioasă de micţiune şi imposibilitatea micţiunii)
 efectuarea sondajului uretro-vezical şi evacuarea fracţionată a urinei
pentru a prevenii hemorogia „ex vaquo”
 în cazul de nereuşită a sondajului uretro-vezical se va practica
puncţia suprapubiană
Cauzele anuriei:
 hidratare insuficientă a pacientului
 pierderi de sânge (hemoragie intraoperatorie sau postoperatorie)
 pierderi lichidiene (ocluzie, deshidratare prin temperatura externă
crescută, respiraţie, transpiraţie) necompensate.
Intervenţii nursing:
 evidenţierea semnelor de hemoragie şi/sau deshidratare.
 oprirea hemoragiei (hemostază).
11
  compensarea pierderilor lichidiene prin perfuzii cu soluţii
hidroelectrolitice, Dextran, plasmă, sânge.
 reglarea ritmului de administrare a soluţiilor hidrice în funcţie de
răspunsul renal (apariţia urinei pe sonda vezicală şi creşterea progresivă a
debitului urinar).

3.3 Combaterea durerii postoperatorii

Cauze:
 traumatismul operator
 poziţie inadecvată în pat
 distensia vezicală (globul vezical)
 distensia gastrică
 prezenţa cateterelor venoase
 prezenţa drenurilor
Intervenţii nursing:
 aşezarea pacientului într-o poziţie confortabilă
 golirea vezicii urinare prin sondaj uretro-vezical
 decompresiunea stomacului prin instalarea unei sonde de aspiraţie
(în cazul pacienţilor cu hernii complicate cu ocluzie intestinală prin strangulare
sau operaţie sub anestezie generală).
 combaterea durerii de la nivelul plăgii operatorii cu analgetice
majore sau minore.
Analgeticele majore (opiacee, derivate sau succedanee ale morfinei) pot fi
administrate:
 intramuscular
 intravenos
 oral
 rectal (supozitoare)
Indiferent de calea de administrare, opiaceele se folosesc pentru
combaterea durerii postoperatorii imediate (primele 24 de ore postoperator)
pentru a diminua efectele secundare ale reacţiei simpato-adrenergice:
 frison
 agitaţie
 hipertensiune
 tahicardie
Analgeticele minore (Algocalmin, Indometacin, Fenilbutazona) sunt
indicate după tratamentul operator pentru hernii simple sau după 24-48 de ore în
intervenţii pentru hernii complicate.
 Calea de administrare:
 intravenos
 intramuscular

12
 Dacă durerea nu cedează în 24-48 de ore postoperator şi îşi schimbă
caracterele, aceasta semnifică apariţia unei complicaţii.

3.4 Sedarea pacientului

Persoanele agitate, neliniştite, cu sistemul nervos labil vor fi obligatoriu

sedate postoperator.
Intervenţii nursing:
 administrarea de opiacee primele 24 de ore,care pe lângă analgezie
determină şi sedare
 administrarea de substanţe sedativ-hipnotice asociate cu analgetice
minore:
hipnotice barbiturice (Fenobarbital)sau derivaţi benzodiazepinici
(Diazepam) + analgezic minor (Algocalmin)
 dozele vor fi adaptate fiecărui caz în parte, iar ritmul de
administrare se va stabili în aşa fel încât să asigure somnul şi starea de confort a
pacientului

3.5 Combaterea vărsăturilor şi parezei intestinale

Reacţiile vegetative postoperatorii la nivelul tubului digestiv, determină

instalarea parezei gastro-intestinale cu apariţia vărsăturilor şi oprirea tranzitului
intestinal.
Intervenţii nursing:
 montarea sondei de aspiraţie nazogastrică
 lavaj gastric cu soluţii bicarbonatate şi administrare de blocante de
receptori H2 şi anticolinergice (pentru reducerea secreţiei gastrice şi
alcalinizarea conţinutului gastric acid, în scopul protejării mucoasei gastrice de
efectele corozive ale acestuia)
 administrarea amestecului alfa-beta-blocant (Hidergin şi
Clorpromazina+Propranolol), se administrează la 2-4 ore pe cale intravenoasă.
 administrarea de antiemetice tip Torecan, Metoclopramid, Zofran
(dacă vărsăturile persistă şi nu există un obstacol mecanic)
 pentru stimularea motilităţii digestive se administrează Miostin,
Prostigmina, soluţii de NaCl hipertone (în cazul herniilor complicate cu ocluzie
şi la care s-au efectuat rezecţii intestinale)
 administrarea de ulei de ricin (20-30ml) în ziua a doua postoperator
sau efectuarea unei clisme sărate a treia zi postoperator)

3.6 Profilaxia bolii trombo-embolice postoperatorii

Intervenţii nursing:
13
  intraoperator se realizează prin favorizarea drenajului sângelui din
membrele inferioare cu ajutorul cismelor gonflabile, a ciorapilor sau a feşelor
elastice şi adoptarea unor poziţii de drenaj postural
 postoperator mobilizarea precoce a pacientului reprezintă cel mai
important factor de combatere a bolii trombo-embolice
 pacienţii cu risc trombo-embolic crescut (obezii, cei cu varice ale
membrelor inferioare, bătrânii, cardiacii) vor beneficia de terapia
medicamentoasă anticoagulantă profilactică.
Se administrează preoperator heparină cu greutate mică (Clivarin,
Clexane, Tropariu) cu 2 ore înaintea operaţiei urmată la 24 de ore de o altă doză.
Postoperator la pacienţii cu risc se continuă tratamentul cu heparină cu
greutate moleculară mică de 2 ori pe zi timp de 10-14 zile.
 gimnastica membrelor pelvine, mişcări active şi pasive, masaj uşor
al membrelor pelvine completează intervenţiile nursing la pacienţii cu risc
crescut de tromboze profunde.

3.7 Monitorizarea temperaturii pacientului

a. Hipotermia
Cauze:
 pierderile de căldură intraoperatorii
 temperatura mediului ambiant
 amploarea intervenţiei (rezecţiile mari în cazul herniilor gigante
complicate cu ocluzie şi necroza de anse)
Organismul răspunde la hipotermie prin apariţia unui frison puternic,
creşterea metabolismului, centralizarea circulaţiei.
Intervenţii nursing:
 monitorizarea temperaturii intraoperator
 administrarea de perfuzii calde
 combaterea frisonului
 administrarea de Clorpromazină şi opicee
 metode adjuvante: lavaj gastric cu ser fiziologic cald, perne
electrice, sticle cu apă caldă
b. Hipertermia
Cauze:
 exogenă (mai rară)
 endogenă sau febră postoperatorie imediată, de etiologie
neprecizată.
Se combate prin:
 administrarea de analgetice-antipiretice
 împachetări reci sau pungi cu gheaţă în regiunea axilară sau
inghinală
Observaţie:
14
  Dacă febra se prelungeşte peste 3 zile postoperator şi valoarea ei
creşte trebuie căutată prezenţa unei complicaţii de tip supurativ la nivel local sau
la distanţă (peritoneal, pulmonar, abces fesier, flebită de cateter, etc.)

3.8 Terapia antimicobiană

Se face antibioterapie în scop preventiv sau curativ

 în scop preventiv la pacienţii imunodeprimaţi, iradiaţi se folosesc
antibiotice cu spectru larg administrate în două prize, prima la inducţia
anestezică, iar a doua la 12 ore interval.
 în scop curativ antibioterapia devine necesară în cazul herniilor
complicate cu ocluzii şi peritonite sau când în evoluţia postoperatorie apare o
complicaţie septică locală sau la distanţă.

3.9 Îngrijirea regiunii operate

La nivelul plăgii operatorii pot apărea complicaţii precoce de tip

hemoragic sau supurativ.
Intervenţii nursing:
 supravegherea plăgii operatorii, a testiculelor şi bursei scrotale
pentru a surprinde complicaţiile hemoragice sau ischemice de la nivelul
testiculului
 tratamentul edemului şi echimozei scrotale cu pungă cu gheaţă,
unguente cu heparină, antiinflamatorii şi antibiotice
 depistarea hematoamelor postoperatorii, evacuarea acestora prin
drenaj sau deschiderea plăgii operatorii şi meşarea cu apă oxigenată în scop
hemostatic, urmată de sutura secundară
 o plagă operatorie care evoluează normal după 24 de ore poate fi
lăsată fără pansament, în acest fel supravegherea este mai uşoară şi se pot
depista mai uşor diverse complicaţii locale (seroame, abcese)
 plăgile postoperatorii supurate vor fi pansate zilnic sau ori de câte
ori este nevoie
 în cazul intervenţiilor în care s-a folosit drenajul devine obligatorie
monitorizarea cantitativ şi calitativ a drenajului, menţinerea permeabilităţii
tuburilor de dren şi suprimarea acestora când devin neproductive
 scoaterea firelor de sutură la 5-6 zile în herniotomiile simple şi la
10-12 zile în cazul celor complicate.

15
PLAN DE ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
Diagnostic Obiective Intervenţii nursing Raţionament
nursing
Durerea -pacientul -să evalueze caracteristicile -durerea este o
legată de să resimtă durerii senzaţie obiectivă
incizia scăderea (durată,intensitate,localizare) iar pentru a o trata
chirurgicală intensitatii eficient este
durerii necesară
evaluarea corectă

-să se aplice -se menţine legătura -cultura poate

tehnici de permanentă cu pacientul şi se influenţa
reducerea încurajează să vorbească atitudinea
durerii despre durere pacientului
începând
din prima zi

-să se aplice -se reduc sau se elimină -eliminarea

tehnici de factorii care determină factorilor
distragerea durerea precipitanţi scad
atenţiei intensitatea
începând durerii
din ziua a
doua
- -administrarea analgezicelor -analgezicele
administrare prescrise modifică
a medicaţie percepţia şi
analgezică interpretarea
durerii prin
deprimarea
centrilor de la
nivelul cortexului
şi talamusului
-să se -se aplică tehnici de -ameliorează
mobilizeze stimulare cutanată durerea prin
să facă blocarea
exerciţii de impulsurilor
respiraţie dealungul fibrelor
profundă nervoase
Alterarea -plaga -monitorizarea temperaturii -creşterea
integrităţii operatorie temperaturii
tegumentul să se indică o infecţie
ui legată de vindece fără care împiedică
16
prezenţa complicaţii vindecarea
inciziei -vindecarea
chirurgicale completă în
21 zile
-să nu apară -se aplică tehnici de asepsie -tehnicile de
semne în timpul schimbării asepsie scad
inflamatorii pansamentului incidenţa infecţiei
la nivelul
inciziei
-semnele -se monitorizează creşterea -creşterea
vitale să numărului de leucocite numărului de
rămână în leucocite indică o
limite infecţie
normale -se creşte aportul
de vitamina C şi
proteine,
care favorizează
cicatrizarea

-susţinerea -marginile plăgii

inciziei cu operate sunt
mâna în intacte
timpul tusei, -nu au apărut
respiraţii semne
profunde şi inflamatorii
schimbarea -pacientul îşi
pozitiei susţine plaga
din prima zi înainte de
schimbarea
poziţiei şi în
timpul tusei

Risc de -prevenirea -examinarea plăgii pentru -pirexia indică

infecţie infecţiei decelarea semnelor şi prezenţa unei
legat de simptomelor infecţiei: infecţii,
incizia roşeaţa,tumefacţie, secreţii manevrele
chirurgicală purulente, febră aseptice previn
-măsurarea funcţiilor vitale,în infecţia după
special a temperaturii (la 2 intervenţia
ore) chirurgicală.
-schimbarea pansamentului
respectând regulile de asepsie -previne infecţia
-administrarea antibioticelor
17
 prescrise de medic
Potenţial de - -observarea plăgii operatorii -aprecierea
hemoragie identificarea şi a drenajului pierderilor
precoce a -măsurarea AV,respiraţii,TA, excesive de sânge
semnelor de la 30’ în primele 2 ore, la face posibilă
hemoragie 60’în următoarele 4 ore apoi iniţierea măsurilor
din 2 în 2 ore de oprire a
-observarea culorii hemoragiei şi
tegumentului înlocuirea
pierderilor
Posibil -prevenirea -evitarea administrării -absenţa
greţuri si sau lichidelor pe cale orală pâna peristaltismului
vărsături ameliorarea la apariţia zgomotelor poate determina
senzaţiei de intestinale greaţă, vărsături
greaţă -la indicaţia medicului după
administrarea de antiemetice administrarea
-aspiraţie nasogastrică orală de lichide
-creşte confortul
pacientului
Potenţial de -prevenirea -ajutarea pacientului să-şi -asigură
complicaţii sau schimbe poziţia la 2-4 ore expansiunea
legate de minimalizar -încurajarea pacintului să pulmonară
imobilitate ea respire profund maximă
posibilitaţii -încurajarea pacientului să -previne infecţiile
de apariţie a efectueze mişcări ale toracice
complicaţiil membrelor,să se mobilizeze -previne apariţia
or trombozelor
venoase profunde
Pierderea -menţinerea -asigurarea intimitaţii -previne sau
demnităţii demnităţii şi -implicarea pacientului în minimalizeaza
şi a autonomiei planificarea îngrijirilor şi posibilitatea
autonomiei pacientului luarea deciziilor apariţiei
sentimentului de
inutilitate
-creşte stima de
sine şi
sentimentul de
autocontrol

Capitolul 4

STUDII DE CAZ

18
CAZUL NR.1
Culegerea datelor
Informatii generale: Nume pacient: M.I.
Sex: masculin
Vârsta: 55 ani
Caracteristici individuale:
Religia:ortodox
Ocupaţia: mecanic auto
Nivelul de pregătire: studii profesionale
Limba vorbită: limba româna
Gusturi personale şi obiceiuri: Alimentaţia prin deficit
Ritm de viaţă: fumează zilnic 20 tigarete, consumă
alcool ocazional
Date variabile – fizice: TA 130/60, Puls 75 batai/min, Respiraţie 18 resp./min.,
Temperatura 37,7*C, Inălţimea 168cm , Greutatea 75kg
Diureza 1500/24 ore, Scaun normal, Apetit diminuat, Somn
întrerupt, insuficient, oboseală
Date psihosociale: anxietate , stare de conştienţă, capacitate de comunicare buna
Date culese din F.O.:
Diagnostic de internare: hernie inghinala dreaptă incarcerata
Motivele internării: formaţiune tumorală inghinală dreaptă cu dureri generalizate
Antecedente personale : neagă alte boli
Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative
Condiţii de viaţă şi de muncă: corespunzătoare
Istoricul bolii: Pacientul, în varstă de 55 ani, acuză de aproximativ 6 luni apariţia
în zona inghinală dreaptă a unei formaţiuni tumorale ovoidale care prezintă
expansiune la tuse şi în ortostatism şi care se reduce în clinostatism. În timp
formaţiunea şi-a mărit volumul progresiv, aceasta nu se mai reduce în
clinostatism, cu simptome de febră, greaţă, vărsături. Examinat de medicul de
familie şi de specialistul chirurg din ambulatoriul Spitalului Judeţean Bistriţa-
Năsăud, s-a precizat diagnosticul de hernie şi s-a recomandat intervenţie
chirurgicală.
Examen clinic general pe aparate şi sisteme: nu furnizează relaţii patologice
Examenul local: formaţiune tumorală incarcerata, situată în regiunea inghinală
dreaptă, moale, depresibilă, ce prezintă expansiune şi impulsiune la efortul de
tuse, orificiul inghinal superficial dilatat.
Analize de laborator: grupa şi Rh A II pozitiv, VSH, hemoleucograma,
coagulograma, uree, creatinina, glicemie, transaminaze in limite normale.

19
 Fig.8 Formaţiune tumorală incarcerată

Tratament - Dupa o pregătire preoperatorie adecvată se intervine chirurgical sub

anestezie generală, prin procedeul KIERSCHNER.
Pacientul este preluat de la secţia de ATI şi instalat în patul din salonul secţiei de
chirurgie.

Examene paraclinice postoperator:

Analiza Mod de recoltare Valori normale Valori reale
V.S.H. 0.4 citrat de 3-5 mm/1h 5 mm/1h
Na(3.8%) +1.6 ml. 5-10 mm/2h
Sange venos, fara 20-50mm/24h
staza venoasa
Glicemie 2 ml sange venos cu 0.8-2g ‰ 0.97g ‰
4mg NaF
H.L.G. 2 ml sânge venos cu
leucocite EDTA 4000-8000/mm3 5000/ mm3
trombocite 250000-400000/mm3 328000/ mm3
eritrocite 4.5-5.5mil/mm3(barbati) 4.8mil./ mm3
4.2- 4.8mil./mm3(femei) 12,1g/dl
Hb 13-16 g % (barbati)
11-15 g % (femei)
Uree 5-10ml sânge venos 0.2-0.4g‰ sau 40mg%
fără anticoagulant 20-40mg%

Creatinină 5-10ml sânge fără 0.6-1.2mg% 0.8mg%

anticoagulant
Timp de 4,5 ml sange venos 85-100% protrombina
protrombina cu 0,5ml oxalat de activa
(Howell) potasiu 1'30''-2'30'' 1'50''

20
Tratamentul prescris:
Denumire medicament Doza zilnică Acţiune
Oxacilină 1g/6 ore I.V./ I.M. profilaxia infecţiilor
Gentamicină 1f (2ml)/12ore I.V./ I.M. profilaxia infecţiilor
Algocalmin 2 f/zi tranchilizant, antispastic,
antiagregant
Mialgin 2 f/zi antispastic
Vitamina C 2 f/zi antiinfecţios, antitoxic
Glucoză 5% 500ml/zi rehidratare, alimentaţie
parenterală

Analiza şi interpretarea datelor:

Nevoia Manifestari de Sursa de dificultate Problema
fundamentală dependenţă
1. De a Diminuarea Depresie respiratorie ca Diminuarea
respira şi a ventilaţiei; urmare a reacţiei la ventilaţiei
avea o buna 14resp./min.; anestezia generală. alveolare
circulaţie Tahicardie 100 Ascensionarea
b./min. diafragmului prin
repozitionarea
viscerelor.
2. De a Stare de Reacţie postoperatorie Dificultate în
menţine subfebrilitate menţinerea
temperatura 37.7°C temperaturii
corpului
constantă
3.De a se Alimentaţie Regim postoperator -
alimenta şi a exclusiv hidrică
se hidrata parenteral şi ceai
neîndulcit în
primele ore
postoperator
4.De a elimina Eliminare prin Cateterism vezical -
sonda vezicală primele 8 ore
Tranzitul intestinal postoperator;
înca nereluat lipsa peristaltismului
intestinal – reflex
postoperator, reluat
dupa 12 postoperator

21
5.De a se Stare de slăbiciune Prezenţa plăgii Durere în fosa
mişca, a avea operatorii şi durerii iliacă şi poziţie
o bună limitează mişcările forţată
postură
6. De a dormi, - - -
a se odihni
7. De a se Prezintă dificultate Durerea postoperatorie Durerea reduce
îmbrăca şi în a se îmbraca şi mişcarile libere
dezbrăca dezbrăca
8. De a fi Deficit de Durerea şi poziţia Alterarea
curat, a-şi autoîngrijire forţată, prezenţa plagii integrităţii
proteja manifestat prin chirurgicale tegumentului
tegumentele şi incapacitatea de a- prezenţa inciziei
mucoasele şi asigura igiena chirurgicale

9. De a evita - - -
pericolele
10. De a - - -
comunica
11. De a - - -
acţiona după
credințele şi
valorile sale
12.De a se - - -
realiza
13. De a - - -
învăţa
14. De a se - - -
recreea

Stabilirea diagnosticului de nursing, obiective, interventii autonome şi delegate:

Diagnostic Obiective Interventii autonome şi Evaluarea
de nursing delegate
Diminuarea Pacientul să Cu rol autonom Dupa 8 ore
ventilaţiei respire în - Urmăresc miscarile pacientul respiră
alveolare parametrii respiratorii; normal,cu o
normali, risc - Instalez masca de oxigen frecventă de
de hipoxie umidificat în debit de 5 18resp./min.,
l/min.; ritmul cardiac
22
 - Favorizez tusa şi 80b./min.
expectoraţia;
- Poziţionez pacientul in
pozitia Fowler
Durere Pacientul să Cu rol autonom Durerea scade în
legată de resimtă - evaluez caracteristicile intensitate dupa
incizia scăderea durerii pozitionare şi
chirurgicală intensitatii - asigur poziţia antalgică şi adm. antialgicelor
durerii; masor funcţiile vitale
administrarea -învaţ pacientul sa-şi susţină
medicaţie plaga cu mâna
analgezice Cu rol delegat
- administrez la interval
regulat medicaţia analgezică
prescrisă de medic
Alterarea -Plaga Cu rol autonom Tehnicile de
integrităţii operatorie să -urmaresc aspectul asepsie şi
tegumentulu se vindece fără pansamentului schimbarea
i legată de complicaţii - asigur masurile de asepsie regulată a
prezenţa Cu rol delegat pansamentului
inciziei - schimb pansamentul la scad incidenţa
chirurgicale intervale de timp indicate de infecţiei
medic
Deficit de Asigurarea Cu rol autonom Pacientul prezintă
autoîngrijire igienei - asigur igiena la pat pe tegumente şi
manifestat necesare şi regiuni mucuoase curate
prin asigurarea - încurajez pacientul şi-i
incapacitate autonomiei in apreciez orice efort depus
a de a-şi realizarea pentru a-şi reduce gradul de
asigura masurilor de dependenţă
igiena igienă - schimb lenjeria
personală
Dificultate Monitorizarea Cu rol autonom Temperatura
în şi aducerea - Măsor funcţiile vitale,în scade la valori
mentinerea temperaturii la special a temperaturii (la 2 normale dupa
temperaturii valori normale ore) şi notez in foaia de administrarea
temperatură antibioticelor şi
Cu rol delegat antitermicelor
- Administrez antibiotice şi
antitermice prescrise de
medic.

23
Evoluţie postoperatorie:
 Evoluţie favorabilă sub tratament cu analgezice, antiinflamatoare,
anticoagulante şi antibiotice (în doza profilactică); suprimarea drenului
aspirativ a treia zi postoperator şi scoaterea firelor de sutura a şaptea zi
postoperator. Externarea: a 7-a zi postoperator, se externeaza vindecat
chirurgical.
Evaluarea la externare:
 Pacientul este internat la data de 07.02.2014 în secţia de chirurgie a
Spitalului Judetean Bistriţa-Năsăud, cu diagnosticul de hernie inghinală
unilaterală stangă. Este operat la data de 10.02.2014 sub anestezie
generală. Evoluţia postoperatorie fiind favorabilă este externat a 7-a zi
postoperator, cu plagă cicatrizată.
Medicul chirurg i-a recomandat repaus,concediu medical 14 zile, evitarea
eforturilor fizice timp de 3 luni si control la 30 zile.

CAZUL NR.2
Culegerea datelor:
Informatii generale: Nume/Prenume: S.A.R.
Sex: masculin
Vârsta: 33 ani
Caracteristici individuale: Religia: ortodox
Nivelul de pregătire: 12 clase
Limba vorbită: limba româna
Ocupaţia: tâmplar
Gusturi personale şi obiceiuri:Alimentatia normala, 3
mese/zi
Ritm de viaţă: fumează şi consumă alcool ocazional
Date variabile – fizice:TA 140/70, Puls 110 batai/min, Respiraţie 20 resp./min.,
Temperatura 37*C, Inălţimea 172cm , Greutatea 72kg
Diureza 1200/24 ore, Scaun normal, Apetit diminuat, Somn
satisfacator
Date psihosociale: anxietate , stare de conştienţă, capacitate de comunicare buna
Date culese din F.O.:
Diagnostic de internare: hernie inghinală stângă dureroasă
Motivele internării:tumefiere elastică, dureroasă, reductibilă la nivelul regiunii
inghinale stângi
Antecedente personale : neagă alte boli
Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative
Condiţii de viaţă şi de muncă: efort fizic repetat
Istoricul bolii: Pacientul, in varsta de 33 ani, observa cu doua luni in urma
aparitia unei formatiuni tumorale de consistenta elastica, dureroasa, care se

24
accentueaza in ortostatism si se reduce in clinostatism; pacientul se interneaza
pentru investigatii si tratament de specialitate.

Examenul clinic general pe aparate si sisteme: nu evidentiaza modificari

patologice
Examenul local: in ortostatism se constata prezenta unei formatiuni tumorale
inghinale stangi, care prezinta expansiune si impulsiune la efort si care se reduce
spontan in clinostatism.

Fig.9 Punerea in evidenta a orificiului

Analize de laborator: grupa si Rh A II pozitiv, hemoleucograma, coagulograma,

VSH, uree, creatinina, glicemie, transaminaze in limite normale
Tratament – Dupa o pregatire preoperatorie adecvata se intervine chirurgical sub
rahianestezie, prin procedeul Lichtenstein proteic. Drenaj subcutan
Pacientul este preluat de la sectia de ATI si instalat in salonul sectiei de
chirurgie.

Examene paraclinice postoperator:

Analiza Mod de recoltare Valori normale Valori reale
V.S.H. 0.4 citrat de 3-5 mm/1h 4 mm/1h
Na(3.8%) +1.6 ml. 5-10 mm/2h
Sange venos, fara 20-50mm/24h
staza venoasa
Glicemie 2 ml sange venos cu 0.8-2g ‰ 0.86g ‰
4mg NaF
H.L.G. 2 ml sangevenos cu
leucocite EDTA 4000-8000/mm3 6000/ mm3
trombocite 250000-400000/mm3 383000/ mm3
eritrocite 4.5-5.5mil/mm3(barbati) 4.55mil./ mm3
4.2- 4.8mil./mm3(femei) 12.2g/dl
25
Hb 13-16 g % (barbati)
11-15 g % (femei)
Uree 5-10ml sânge venos 0.2-0.4g‰ sau 30mg%
fără anticoagulant 20-40mg%

Creatinină 5-10ml sânge fără 0.6-1.2mg% 0.9mg%

anticoagulant
Timp de 4,5 ml sange venos 85-100% protrombina
protrombină cu 0,5ml oxalat de activa
(Howell) potasiu 1'30''-2'30'' 1'70''

Tratamentul prescris:
Denumire medicament Doza zilnică Acţiune
Amoxicilină 1g/6 ore I.V./ I.M. profilaxia infecţiilor
Metoclopramid 5mg*3/zi I.V. antiemetic
Algocalmin 2 f/zi I.M. tranchilizant, antispastic,
antiagregant
Mialgin 2 f/zi analgezic, antispastic
Vitamina C 2 f/zi antiinfecţios, antitoxic
Aminoven 3,5% 1000ml/zi Reechilibrare hidro-
glucoză/electroliţi, soluţie electrolitică
perfuzabilă
Ser fiziologic 1000ml/zi Hidratare

Analiza şi interpretarea datelor

Nevoia Manifestari de Sursa de Problema
fundamentală dependenţă dificultate
1. De a respira Tahicardie Anxietatea Alterarea ritmului
şi a avea o buna (110 bătăi / min) cardiac datorită
circulaţie Paloare starii de nelinişte
2. De a menţine - - -
temperatura
corpului
constantă
3.De a se Alimentaţie Reacţie Alimentaţie
alimenta şi a se insuficientă prin postoperatorie inadecvată prin
hidrata deficit datorată deficit
greţurilor şi

26
 vărsăturilor
4.De a elimina Prezintă greţuri şi Reacţie Greţuri şi
vărsături postoperatorie; vărsături, risc de
Eliminare prin Cateterism vezical dezechilibru
sonda vezicala în in primele ore hidroelectrolitic
primele 24 ore postoperator;
Absenţa
Lipsa tranzitului peristaltismului
pentru gaze şi intestinal
fecale specific primele 14
ore postoperator
5.De a se mişca, Postură Prezenţa plăgii Durerea şi
a avea o bună neadecvată operatorii anxietatea
postură datorata durerii in
zona inghinală
6. De a dormi, a Pacientul nu poate Durerea şi teama Durere şi anxietate
se odihni dormi şi nu-şi pentru eventuale
asigura orele de complicaţii
somn pentru
odihnă
7. De a se Prezintă Durerea şi teama Durerea şi teama
îmbrăca şi constrângeri de complicaţii
dezbrăca fizice, diminuarea produc mişcări
mobilitaţii în a se limitate
imbraca şi
dezbraca
8. De a fi curat, Deficit de Durerea şi poziţia Alterarea
a-şi proteja autoîngrijire, forţată, prezenţa integrităţii
tegumentele şi alterarea plagii chirurgicale tegumentului
mucoasele integrităţii datorită plăgii
tegumentelor operatorii
9. De a evita Nelinişte în Informaţii Anxietate
pericolele legătură cu insuficiente despre Durere
posibilitatea boală şi masurile
apariţiei unor de prevenire a
complicaţii complicaţiilor
10. De a - - -
comunica
11. De a acţiona - - -
după credințele

27
şi valorile sale
12.De a se - - -
realiza
13. De a învăţa - - -
14. De a se - - -
recreea

Stabilirea diagnosticului de nursing, obiective, intervenţii autonome şi delegate:

Diagnostic Obiective Interventii autonome şi Evaluarea
de nursing delegate
Alterarea Pacientul să Cu rol autonom In 10 ore
ritmului aibă un ritm - asigurarea repaosului fizic şi pulsul
cardiac cardiac în psihic pacientului a
datorită limite normale. - măsor funcţiile vitale şi notez revenit la
starii de Pacientul să in foaia de temperatura valori normale
nelinişte; câştige - stabilesc împreuna cu
Anxietate îmcredere în pacientul planul de recuperare
personal si în al starii de sănătate
actul medical - încurajez pacientul şi ofer
informaţii despre starea lui
-asigur un climat corespunzător
Cu rol delegat
Administrez medicaţia prescrisă
de medic, iar seara administrez
un sedativ cu o jumatate de oră
înainte de culcare .
Alimentaţie Pacientul să nu Cu rol autonom Pacientul este
si hidratare prezinte greţuri -protejez patul cu muşama şi echilibrat
inadecvată şi vărsături, sa aleză nutriţional şi
prin deficit fie echilibrat -aşez pacientul în decubit hidric, nu
datorata hidro- lateral, cu capul la marginea prezintă greţuri
greţurilor şi electrolitic patului şi vărsături
vărsăturilor - ajut pacientul în timpul începand cu a
vărsăturilor, sprjinindu-l şi doua zi
protejând plaga cu mâna
- fac bilanţul lichidelor ingerate
şi eliminate
-opresc aportul de lichide si
alimente per os
Cu rol delegat
-aplic tratamenul cu antiemetice

28
 prescrise (Ringer, Na Cl );
-alimentez pacientul parenteral
substituind cu sol.perfuzabile
Durere in Pacientul să Cu rol autonom Durerea scade
zona resimtă - evaluez caracteristicile durerii în intensitate
inghinală, diminuarea (durată,intensitate,localizare) dupa
legata de durerii - asigur pozitia antalgica pozitionarea
plaga -învaţ pacientul sa-şi susţină corectă şi adm.
chirurgicală plaga cu mâna antialgicelor
Cu rol delegat
- administrez medicaţia
analgezică prescrisă de medic
Alterarea Plaga Cu rol autonom Tehnicile de
integrităţii chirurgicală să - asigur masuri de asepsie în asepsie şi
tegumentulu se vindece fără timpul schimbării schimbarea
i legată de complicaţii pansamentului regulată a
prezenţa Cu rol delegat pansamentului
inciziei - schimb pansamentul la scad incidenţa
chirurgicale intervale de timp indicate de infecţiei
medic

Deficit de Asigurarea Cu rol autonom Pacientul

autoîngrijir igienei - asigur igiena la pat pe regiuni prezintă
e manifestat necesare şi - încurajez pacientul şi-i tegumente şi
prin asigurarea apreciez orice efort depus mucuoase
incapacitate autonomiei in pentru a-şi reduce gradul de curate
a de a-şi realizarea dependenţă
asigura masurilor de - schimb lenjeria de corp si
igiena igienă asternutul
personală

Evoluţie postoperatorie:
Evoluţie favorabilă, suprimarea drenului aspirativ a treia zi postoperator şi
suprimarea firelor de sutura a şaptea zi postoperator.
Externarea:
 a 8-a zi postoperator, se externează vindecat chirurgical.
Evaluarea la externare:
 Pacientul este internat la data de 09.02.2014 în secţia de chirurgie a
Spitalului Judetean Bistriţa-Năsăud, cu diagnosticul de hernie inghinală
unilaterală stangă. Este operat la data de 10.02.2014 sub rahianestezie.

29
 Evoluţia postoperatorie fiind favorabilă este externat a 8-a zi postoperator,
cu plagă cicatrizată.
 Medicul chirurg i-a recomandat repaus relativ, evitarea eforturilor fizice
timp de 6 saptamani şi control la 3luni.

Fig.10 Evoluţie plaga chirurgicală

CAZUL NR.3
Culegerea datelor
Informatii generale: Nume pacient: M.C.
Sex: masculin
Vârsta: 58 ani
Caracteristici individuale: Religia:ortodox
Ocupaţia: faiantar
Nivelul de pregătire: studii profesionale
Limba vorbită: limba româna
Gusturi personale şi obiceiuri: Alimentatia normala, 3
mese/zi
Ritm de viaţă: nu fumează, consumă alcool ocazional
Date variabile – fizice: TA 130/60, Puls 80 batai/min, Respiraţie 18 resp./min.,
Temperatura 37*C, Inălţimea 175cm , Greutatea 80kg
Diureza 1400/24 ore, Scaun normal, Apetit normal, Somn
satisfacator
Date psihosociale: stare de conştienţă

Date culese din F.O.

Diagnostic de internare: hernie inghinală dreaptă
Motivele internării: formaţiune tumorală inghinală dreaptă; dureri locale
Antecedente personale : hipotiroidie
Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative

30
Condiţii de viaţă şi de muncă: satisfăcătoare
Istoricul bolii: pacientul cu aproximativ 3 luni in urma observă apariţia unei
formaţiuni tumorale nedureroase in zona inghinala dreaptă care se accentuează
în ortostatism şi se reduce în clinostsatism. Pacientul fiind examinat de medicul
de familie a fost trimis la medicul specialist chirurg care l-a diagnosticat cu
hernie inghinala unilaterală dreaptă şi i-a recomandat intervenţia chirurgicala.
Examen clinic general pe aparate şi sisteme: nu furnizează relaţii patologice
Examenul local: la examenul pacientei în ortostatism se evidenţiază formaţiunea
tumorală unilaterală inghinală dreaptă şi care se reduce în clinostatism.

Fig.11 Aspectul plăgilor chirurgicale în ziua I postoperator

Analize de laborator: grupa şi Rh A II pozitiv,VSH, hemoleucograma,

coagulograma, uree, creatinina, glicemie, transaminaze în limite normale.
Explorări funcţionale: EKG, intervenţii radiologice, Rx pulmonar.
Tratament - Intervenţia chirurgicală cura herniei prin intervenţie laparoscopică

Examene paraclinice postoperator:

Analiza Mod de recoltare Valori normale Valori reale
V.S.H. 0.4 citrat de 3-5 mm/1h 3 mm/1h
Na(3.8%) +1.6 ml. 5-10 mm/2h
Sânge venos, făra 20-50mm/24h
stază venoasă
Glicemie 2 ml sânge venos cu 0.8-2g ‰ 1.2 g ‰
4mg NaF
H.L.G. 2 ml sânge venos cu
leucocite EDTA 4000-8000/mm3 5000/ mm3
31
trombocite 250000-400000/mm3 325000/ mm3
eritrocite 4.5-5.5mil/mm3(barbati) 4.66mil./ mm3
4.2- 4.8mil./mm3(femei) 13.2g/dl
Hb 13-16 g % (barbati)
11-15 g % (femei)
Uree 5-10ml sange venos 0.2-0.4g‰ sau 20mg%
fara anticoagulant 20-40mg%

Creatinina 5-10ml sange fara 0.6-1.2mg% 0.6mg%

anticoagulant
Timp de 4,5 ml sange venos 85-100% protrombina
protrombina cu 0,5ml oxalat de activa
(Howell) potasiu 1'30''-2'30'' 1'30''

Tratamentul prescris:
Denumire medicament Doza zilnica Actiune
Amoxicilină 2g/zi la 6 ore I.V./ I.M. profilaxia infectiilor
Algocalmin 1f*2/zi I.M. tranchilizant, antispastic,
antiagregant
Mialgin 1f*2/zi analgezic, antispastic
Vitamina C 1f/zi antiinfectios, antitoxic
Ser 1000ml prima zi Hidratare, alimentaţie
fiziologic+glucoza5% parenterală

Analiza şi interpretarea datelor

Nevoia Manifestari de Sursa de dificultate Problema
fundamentală dependenţă
1. De a respira şi
a avea o buna - - -
circulaţie
2. De a menţine
temperatura - - -
corpului
constantă
3.De a se
alimenta şi a se - - -
hidrata
4.De a elimina - - -
32
5.De a se mişca, a
avea o bună - - -
postură
6. De a dormi, a
se odihni - - -
7. De a se
îmbrăca şi - - -
dezbrăca
8. De a fi curat, Alterarea Prezenţa plăgilor Lezarea
a-şi proteja integrităţii chirurgicale integritaţii
tegumentele şi tegumentelor tegumentelor
mucoasele
9. De a evita
pericolele - - -
10. De a
comunica - - -
11. De a acţiona
după credințele şi - - -
valorile sale
12.De a se realiza
- - -
13. De a învăţa Lipsa Cunoştinţe puţine Lipsa
cunoştinţelor cunoaşterii
despre boală şi despre boală şi
despre măsurile de prevenţie
prevenţie
14. De a se - - -
recreea

Stabilirea diagnosticului de nursing, obiective, intervenţii autonome şi delegate

Diagnostic de Obiective Interventii autonome şi Evaluarea
nursing delegate
Lezarea Tratarea plăgii Cu rol autonom Plaga operatorie
integrităţii chirurgicale - asigur măsuri de asepsie în cu evoluţie
tegumentelor timpul schimbării bună, fără risc
pansamentelor de infecţie
Cu rol delegat
- schimb pansamentele la
intervale de timp indicate de
medic
33
 Educaţie - învăţ pacientul cum sa evite Pacientul a
Lipsa sanitară pericolele înteles şi şi-a
cunoaşterii - comunic pacientului însuşit
despre boală componentele regimului de cunoştinţele
şi prevenţie viaţă pe care trebuie sa îl
urmeze
- port cu pacientul discuţii
asupra bolii şi asupra
măsurilor de prevenţie

Evoluţie postoperatorie:
 evoluţie favorabilă sau simplă sub tratament cu analgezice,
antiinflamatoare, anticoagulante şi antibiotice (în doza profilactică)
 urinează spontan în seara zilei operaţiei
 în a doua zi postoperatorie se reia tranzitul intestinal şi alimentaţia pe cale
orala.
Externarea:
 a 3-a zi postoperator
Evaluare la externare:
 pacientul este internat la data de 11.02.2014 în secţia de chirurgie a
Spitalului Judetean Bistriţa-Năsăud, cu diagnosticul de hernie inghinală
unilaterală dreaptă. Este operat la data de 12.02.2014 sub rahianestezie.
Evoluţia postoperatorie fiind favorabilă este externat a 3-a zi postoperator,
urmând să revină în ambulatoriu peste 4 zile pentru scoaterea firelor de
sutura. Medicul chirurg i-a recomandat concediu medical 2 săptamâni şi
evitarea eforturilor fizice timp de 2 luni.

Concluzii

1. Hernia inghinală reprezintă un capitol aparte în patologia defectelor

parietale abdominale.
2. Boala afectează ambele sexe, cu preponderenţă sexul masculin.
3. Examenul obiectiv complet şi corect efectuat este suficient pentru
diagnosticul afecţiunii. Investigaţiile paraclinice sunt necesare pentru bilanţul
general al pacientului.
4. Tratamentul chirurgical reprezintă tratamentul de elecţie în hernia
inghinală şi îmbracă caracter de urgenţă în cazul herniilor strangulate.
34
 5. Tehnica chirurgicală cea mai bună este cea adaptată fiecărui caz în
parte şi va urmări refacerea peretelui abdominal pentru prevenirea recidivelor.
Corecţia defectului parietal se poate efectua pe cale deschisă (clasic) sau pe cale
laparoscopică.
6. Îngrijirea atentă postoperatorie trebuie acordată herniilor scrotale
voluminoase şi la cele cu pierderea dreptului de domiciliu, datorită consecinţelor
tulburărilor respiratorii determinate ascensionării diafragmului în urma repunerii
în cavitatea peritoneală a unei mase voluminoase epiplono-viscerale.
7. Poziţia Fowler în care va fi aşezat pacientul postoperator, permite
relaxarea musculaturii abdominale şi favorizează respiraţia şi activitatea
cardiacă.
8. Combaterea durerii cu analgetice obligă la suparvegherea
suplimentară a funcţiilor vitale cunoscut fiind efectul depresor al acestora pe
funcţia cardio-respiratorie.
9. Pareza intestinală postoperatorie prin meteorismul accentuat
influenţează negativ funcţia respiratorie şi cardiacă şi trebuie tratată energic
(aspiraţie nazogastrică, prochinetice gastro- intestinale, etc.)
10. Retenţia acută de urină, cea mai frecventă complicaţie
postoperatorie (în studiul efectuat) trebuie recunoscută rapid (prezenţa globului
vezical) şi rezolvată (prin sondaj uretro-vezical) pentru a nu determina suferinţă
suplimentară pacientului.
11. Supravegherea plăgii operatorii pentru a surprinde complicaţiile
hemoragice şi infecţioase locale reprezintă un alt obiectiv important în îngrijirea
postoperatorie, deloc de neglijat prin compromiterea rezultatelor postoperatorii.
12. Profilaxia bolii tromboembolice se face la toţi pacienţii cu risc şi
constă în mobilizare precoce şi tratament cu anticoagulante (heparine cu greutate
moleculară mică).
13. Planul de îngrijire este specific fiecărui caz în parte şi va fi adaptat
în permanenţă la statusul actual al pacientului pentru o evoluţie postoperatorie
simplă şi cât mai scurtă.
14. Munca în echipă, coordonarea şi completarea intervenţiilor nursing
aduc satisfacţie profesională prin bunele rezultate obţinute în recuperarea stării
de sănătate şi reinserţia socială.
Bibliografie

1. Florin Gavrilaş “Elemente de chirurgie în hernia inghino-femurală”,

Editura Oelty; Cluj - Napoca ; 2002
2. Florin Gavrilaş, Valentin Oprea “ Chirurgia peretelui abdominal”,
Editura Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj – Napoca; 2006
3. Irinel Popescu “Chirurgia generală”, Editura Academiei Române,
Bucureşti; 2008

35
4. Lucreţia Titircă “ Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali”, Editura Viaţa medicală românească, Bucureşti; 2008
5. Lucreţia Titircă “ Ingrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali.”, Editura Viaţa medicală românească, Bucureşti; 2008
6. Mircea Ciurea “ Patologia chirurgicală a peretelui abdominal” din “Tratat
de patologie chirurgicală” sub redacţia Nicolae Angelescu, Editura
Medicală, Bucureşti; 2003
7. Mircea Ciurea “ Patologia Peretelui Abdominal” din “Tratat de patologie
chirurgicală”, Editura Medicală, Bucureşti; 2003
8. Virginia Henderson “ Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului”
Consiliul Internaţional al Asistenţilor Medicali ( ICN ), 1993

36